Cu mare dor Îmi alin suferinţa Mea cea dumnezeiască după ce cuvântul Meu a tăcut vreme de patruzeci de zile ca să te învăţ cu dorul şi cu rugăciunea cea plină de bucuria durerii, Ierusalime, popor al naşterii cuvântului Meu în mijlocul tău.
Pace ţie! În numele Tatălui Meu şi al tău îţi spun cu cuvânt plin de Duh Sfânt: pace ţie, şi alină-ţi suferinţa, că nimic nu-l poate face frumos pe om ca şi suferinţa cea după Dumnezeu. Cu mare suferinţă Mi-am ţinut în Mine cuvântul, din ziua când ţi-am grăit ultima oară şi când te-am învăţat să iubeşti bucuria şi durerea cea pentru Mine, căci bucuria durerii este frumosul cel de pe faţa celor ce Mă iubesc, precum durerea bucuriei este tot atât de frumoasă pe chipul celor uniţi prin ea. Amin, amin, amin.
O, ridicaţi-vă spre putere de Duh Sfânt, copii care-Mi sunteţi porţi de intrare în Ierusalim, copii duruţi ca Dumnezeu şi nu ca omul. Durerea Mea din voi vă învaţă răbdarea sfinţilor care rămân întru Mine în toate încercările care-i fac frumoşi, spre mângâierea Mea de la ei, de la cei frumoşi prin suferinţă, copii duruţi ca Dumnezeu şi nu ca omul. Am îndemnat poporul să stea în duh de rugăciune şi de slavă pentru cer şi să crească în iubire şi în dor, ca să Mă întorc cu dor şi să-Mi iau firul cuvântului vieţii peste viaţa lui. Aşezaţi-vă cale a Mea spre el şi auziţi duhul sărbătorii îngereşti cu care cobor plin de cuvânt pe pământ sfânt şi cu nume mare, de Mine, Domnul, aşezat peste el.
Voiesc să purtaţi voi răbdarea sfinţilor, că nu e sfânt în cerul Meu ca să vă puteţi măsura cu el, fiindcă sfinţii Mei dau ei să se măsoare cu voi, că ei n-au purtat ce purtaţi voi. Voi purtaţi venirea Mea cea după şapte mii de ani pe pământ după om, căci acum două mii de ani poporul iudeu a ascuns dumnezeirea Mea de Fiu al Tatălui, şi din Tatăl venit în Fecioară. O, nu vă măsuraţi cu sfinţii ca să faceţi ca ei, ca unii din ei. Ei, dau ei să se măsoare cu voi, alăturându-se pentru ajutor peste voi, după puterile Mele cu care M-am odihnit peste ei ca să lucreze ei pe pământ credinţă în Mine peste om în vremea fiecăruia din ei. Voi măsuraţi-vă cu Mine şi cu cuvântul pe care vi-l cer, că aşa puteţi fi voi sfinţii cei aşteptaţi de şapte veacuri de tot neamul oamenilor şi al sfinţilor de până la voi. Voi, fiilor născuţi din dragostea cuvântului Meu de peste voi, voi când îi citiţi pe sfinţi nu uitaţi cuvântul Sfântului sfinţilor, Sfântul Tatălui, cuvântul Meu din vremea voastră, venirea Mea în râu de cuvânt peste pământ, învăţătura vieţii voastre, ca să vă deschideţi cu ea în lături după ce o împliniţi suferind după Mine pentru viaţa voastră, căci voi aveţi cuvântul Meu din zilele voastre, şi voi astăzi trăiţi. Amin.
Sunt înconjurat din toate laturile de cete de îngeri fără de număr pentru sărbătoarea lor orânduită de sfinţi, căci sfinţii sunt cei ce le judecă pe toate câte trebuiesc să fie pe pământ şi în cer, în cer şi pe pământ. Sunt fără de număr în curţile Mele cu voi cetele de îngeri sfinţi; ba chiar şi cetele de îngeri vinovaţi sunt toţi veniţi la sărbătoarea îngerilor Mei cei buni, căci Eu cu voi lucrez şi în bucurii, şi în dureri, şi în sărbători, şi în lucru, iar îngerii cei sfinţi se apleacă statului Meu în mijlocul vostru şi îşi slujesc slujirea pentru sărbătoarea lor cea plină de taină şi de puterea slavei împlinirii Scripturilor Mele de nou Ierusalim între cer şi pământ, căci pe pământ este tot lucrul Meu cel ceresc, şi pe care-l lucrez cu sfinţii şi cu îngerii, şi îl lucrez cu voi, copii crescuţi cu lapte din cer, cu viaţă din cer, că e plin de viaţă veşnică tot cuvântul Meu cel pentru voi, şi din care ia şi omul cel căzut din iubire.
O, poporul Meu, mulţimi şi iar mulţimi de oameni nu au crezut şi nu cred în lumea îngerilor, şi de aceea nu au avut şi nu au ei iubire, şi de aceea au făcut şi fac păcate, dar îngerii sunt slujitori de foc, şi n-ar putea omul să-i vadă şi să nu ardă, iar dacă nu-i vede omul, el arde de focul lui, iar focul şi lucrul îngerilor nu-l arde pe el, şi de aceea omul nu are iubire. Iubirea vindecă omul de păcat, căci ea rămâne de partea sufletului, nu de partea trupului. Ea nu trebuie să-i dea trupului decât pe Dumnezeu, căci ea înseamnă Dumnezeu. Sufletul este de la iubirea lui Dumnezeu, iar trupul este de la părinţi, şi unul cu altul trăiesc în vrăjmăşie când omul Îl iubeşte pe Dumnezeu. Mie-Mi este drag să-i numesc pe fiii cuvântului Meu fii-copii, căci cine-Mi ascultă cuvântul şi îl face faptă peste el, acela Îl are de tată pe Dumnezeu, şi cine are tată, acela este copil. Amin.
Le dau îngerilor lucrare de cuvânt peste tine, poporul Meu Ierusalim, căci numele tău cel de la Mine este frumos, şi îngerii îl iubesc şi îl cunosc cu multul, fiindcă în lumea îngerilor şi a sfinţilor acesta este cel mai dorit nume, şi după taina lui tânjeşte cerul cel nevăzut, Ierusalime plin de dor după cuvântul Meu, după mângâierea ta, fiule copil. Duhul Sfânt Mângâietorul Se face cuvânt prin îngeri, căci Eu, Domnul, încununez sărbătoarea lor dându-le grai din graiul Meu, fiindcă cele ce nu se văd sunt veşnice, iar voi nu trebuie să priviţi la cele ce se văd, şi care sunt trecătoare înaintea celor ce nu se văd, şi care sunt mărturisite de cei ce au văzut şi văd dincolo de cele ce se văd, şi care sunt acoperite de cele ce se văd.
Vă dau glas din glasul Meu, căci voi Îmi sunteţi slugi lucrătoare şi grăitoare peste om, o, îngeri şi căpetenii de îngeri dintre îngeri! E sărbătoare de sobor de îngeri, iar Eu Îmi mângâi poporul cu Duhul Sfânt Mângâietorul, prin îngeri. Amin, amin, amin.
– Tu, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, binecuvintează lucrarea noastră, lucrarea îngerilor Tăi, Doamne al sfinţilor şi al îngerilor.
– Pace vouă în mijlocul Ierusalimului nou, că dulce şi dorit vă este vouă acest nume. Mergeţi, în numele Meu, cu venirea Mea cea tainică de la sfârşit de timp. Mergeţi şi vestiţi taina cuvântului Meu şi puterea lui, căci slugile Mele sunt pară de foc în cer şi pe pământ şi Îmi împlinesc cuvântul. Amin.
– Mergem, Doamne, ca slugile cele pline de iubire, căci noi, îngerii cei sfinţi ai Tăi, suntem iubirea Ta, şi ne doare ca şi pe Tine pentru cei dintre noi care nu au iubit, care nu au ascultat pe Dumnezeu şi nu pe om, şi care nu pot să se smerească asemenea Duhului Tău Cel plin de iubire şi de aplecare pentru tot omul căzut din cinstea pentru care l-ai zidit pe om la început.
Ca cei ce suntem rugători pentru cei iubiţi ai Tăi care s-au supus ca şi noi să fie slugi ale Tale, fă din cei ce Te poartă de la cer la pământ şi la om, fă din ei pară de foc, şi cu cuvântul Tău cel plin de dor după om să ardă ei toată nelegiuirea de pe pământ, ca să nu mai plângi de la om, că omul, săracul, nu ştie că nemulţumirile lui nu au drum spre Tine, nu au îndreptăţire în faţa Ta, fiindcă Tu eşti blând şi smerit cu inima, dar omul nu voieşte să fie ca Tine şi să nu mai stea nemulţumit înaintea Ta ca unul care merită îndreptăţit. Noi, îngerii cei sfinţi ai Tăi, prin căpeteniile de peste noi le spunem oamenilor că omul fără cuvântul Tău peste el, este om fără Dumnezeu, aşa cum noi n-am putea fi ai Tăi fără căpetenii peste noi, fără iubire îngerească în noi prin supunere, Doamne.
O, ce mare taină este credinţa ascultătoare! O, fii ai oamenilor, duhul îngerilor sfinţi vă învaţă pe voi să fiţi mulţumitori faţă de Domnul îngerilor şi al sfinţilor în cer şi pe pământ. Mulţumitori să vieţuiţi din zori şi până-n zori, căci nemulţumirea omului nu ajunge la Dumnezeu, pentru că ea învinuieşte, nu vindecă. O, fericit este cel ce nu se sminteşte întru Dumnezeu pentru omul greşit sau pentru sinele său însuşi, căci unul ca acela prin faptele credinţei ascultătoare va ajunge vremea mântuirii lui, că nu e bine să fugă omul de Dumnezeu pentru faptele lui rele, ci e bine să meargă cu ele în faţa lui Dumnezeu, pentru umilinţă şi pentru umilire, iar prin acestea, pentru mântuire. Credinţa ascultătoare îl face înger pe om, căci cine Îl cunoaşte pe Dumnezeu, acela Îl şi ascultă, şi nimeni pe pământ nu poate crede în El fără să-L cunoască. Amin.
Tu, Cel ce ai făcut din iubire pentru om cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele, Doamne, dă-le oamenilor iubirea îngerilor sfinţi, căci îngerii Tăi cei sfinţi au iubire ascultătoare, şi cu ea ei Te iubesc şi Te poartă slujindu-Te ca pe Dumnezeul şi Stăpânul lor. Amin. E întâmpinat cu jertfă de iubire praznicul îngerilor în mijlocul Ierusalimului cel nou, pe care Tu l-ai făcut să stea pe pământ înaintea Ta. Numai dulce grăim poporului Tău, căci el trebuie să fie odihna Ta, iar Tu şi cu noi, odihna lui. Amin.
S-a adunat popor să aducă credinţă şi iubire îngerilor, dar noi suflăm duh din Duhul Tău Cel plin de dor şi de putere peste cei plăpânzi ai Tăi care dau fiinţă cuvântului ceresc pe pământ. Le dăm mângâierea dorului de Dumnezeu, cel mai mare dar al iubirii fierbinţi, care lucrează faptele credinţei ascultătoare. Le dăm vestea cea de taină a credinţei care ascultă şi care nu se va lua de la om. Amin.
Iar celor adormiţi care au aşteptat pomenirea lor lângă sărbătoarea noastră le dăm bucuria cuvântului Tău peste pământ şi le dăm iubirea celor ce le fac pomenirile alături de serbarea îngerilor, Doamne, şi ca şi cei vii, şi ca şi cei adormiţi, şi noi aşteptăm învierea a toate, ca să ne odihnim din nou după ce Tu îl vei trage pe om la Tatăl prin credinţa cea ascultătoare a omului şi prin slujirea noastră întru a Ta venire duh şi trup, precum Tu ai făgăduit, Doamne, cu cuvântul Tău cel din Scripturi. Amin, amin, amin.
– O, iubiţilor ascultători între îngeri! Cei din morminte aud glasul Meu şi se pregătesc de ridicare şi de mărturisire a vieţii veacului ce va să fie, iar cei ce sunt în trup nu au crezut şi nu cred în lumea îngerilor, şi mulţi nu cred, şi de aceea nu au iubire. Bucuraţi-vă împărtăşind cu poporul Meu de azi bucuriile şi durerile lui pe calea noii împărăţii. E plin văzduhul cetăţii sfinte de nou Ierusalim, e plin de firea voastră cea fără de trup. Luaţi din slava Mea cea din mijlocul Ierusalimului nou, adunat la sărbătoare îngerească. Amin.
Iar tu, Ierusalime mic, să ştii că Eu cu mare, mare dor dau să-Mi alin suferinţa Mea cea dumnezeiască în urma tăcerii Mele în mijlocul tău ca să te îndeletniceşti cu veghea, cu durerea cea după Mine, şi să-Mi fac cu dor cărare spre tine, ca să-ţi dau chip frumos, şi seninul Duhului Sfânt să-ţi aşez în priviri şi în glas şi în lucrarea ta cea pentru venirea Mea. Să ştii, poporul Meu, că dorul Meu după viaţa ta Eu îl fac rană vie, şi te voi veghea şi Îmi voi întări străjerii şi îi voi scoate de sub grijile cele pentru lipsurile tale, căci Eu Mă voi îngriji ca un Păstor de viaţa ta, iar tu, de viaţa Mea pe care ţi-o dau mereu s-o trăieşti şi s-o împarţi, că omul nu are de unde să ia învăţătură, fiindcă pe pământ e numai deşertăciune, e numai moarte, e numai semeţie.
Binecuvântată să fie jertfa rugăciunii tale pentru cei adormiţi care aşteaptă învierea trupurilor lor. Ei se umplu de uimire când văd lucrarea Mea din mijlocul vostru, şi aud cei din morminte glasul Meu precum este scris în Scripturi despre vremea aceasta. Amin.
Mai-marii îngerilor, Mihail şi Gavriil, sunt slava cetelor îngereşti, iar duhul sărbătorii de azi Mă mângâie dintre îngeri şi dintre voi, copii ai Ierusalimului nou. Vă binecuvintez întreit bucatele, şi lângă voi stăm cu masă de sărbătoare şi vă mângâiem bucuriile şi durerile şi vă dăm pe Duhul Sfânt să vă fie umplere şi să slăviţi cerul care stă cu voi în cete-cete mângâindu-vă inimioarele şi trupuşoarele ostenite de toate grijile petrecerii Mele cu voi. Dorul Mi-a fost mare ca să cobor cuvântul Meu peste voi, iar mângâierea tot aşa de mare Mi-a fost când vă vedeam cuprinşi de duh de rugăciune şi de slăvire cu cuvântul şi cu cântul slavei cea pentru cer. Iubirea Mea pentru lucrarea Mea cu voi n-o poate pricepe omul de pe pământ, că e taină mare cuvântul dintre Mine şi voi, şi apoi strigarea Mea după om. De pe pământ Mă doare de la tot omul, căci deşertăciunea minţii omului Mă alungă cu totul din gândul lui că Eu voi veni şi voi întoarce fiecăruia după viaţa şi fapta sa. Omul a văzut că a trecut anul 2000 şi că nu am venit, dar Eu îi spun lui că nu ştie ce spune când îşi spune aşa. Curând, curând tot omul va primi vrând-nevrând înţelepciunea aceasta cu care stau în mijlocul vostru cuvânt, şi va înţelege că venirea Mea e cu voi, iar cerul şi pământul e cuprins în taina cuvântului Meu de peste voi, şi toţi sfinţii, şi toţi îngerii, şi toate puterile cereşti sunt în uimire pentru această taină şi pentru acest pământ ales pentru venirea Mea prin taina facerii lumii, ţinut în taină ca să Mă slăvesc pe el peste voi, cei ce-Mi sunteţi acum ucenici aşa cum cei de acum două mii de ani Mi-au fost prin credinţa lor ascultătoare şi lucrătoare de minuni.
O, dacă n-aş tăinui lucrarea minunilor pe care le lucrez Eu azi din mijlocul vostru prin cuvântul Meu, Eu n-aş putea să Mă mai strecor peste pământ cu voi spre mărturia care va grăi şi va mărturisi calea Mea de la cer la pământ în zilele acestea pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele şi a slavei ei cea tainică între voi. Dar Eu, ca un Dumnezeu mare ce sunt, vă ţin înfăşuraţi în taină ca să pot sta în cuvânt cu omul şi ca să poată omul să stea înaintea voastră şi să Mă ia cuvânt atât cât îi îngădui Eu să vadă el slava Mea cu voi.
O, copii din porţi, mângâiaţi-vă durerea din inimioare şi daţi putere cerului în voi, căci taina cerului e greu de pătruns de pe pământ, iar Eu, Domnul, am grijă de puterea Mea din voi şi de puterea voastră mică, dar care Mă ţine pe Mine pe pământ lângă om, căci am spus prin Scripturile cele de acum două mii de ani: «Voi locui între oameni şi voi sălăşlui cu ei, şi Eu Însumi voi fi cu ei şi le voi şterge lacrima». Amin.
Mângâiaţi cu Duhul Meu din voi pe poporul cuvântului Meu. Mângâiaţi cerul cu înţelepciunea Mea din voi şi staţi ca şi Mine, cuvânt de la mijloc, şi faceţi-vă mângâietori, căci Duhul Sfânt Mângâietorul are sălaş în voi şi vă dă putere, copii care Mă aşezaţi cuvânt pe pământ.
Glasul Meu e durut acum, şi cu acest dor Îmi alin suferinţa Mea cea dumnezeiască după ce am tăcut cu cuvântul un timp ca să-l deprind pe poporul Meu să Mă cheme, să caute cu dor după cuvântul Meu, să crească cu iubirea şi cu credinţa cea ascultătoare, iar voi adăugaţi înţelepciunea duhului cerului pentru creşterea lui mereu, căci cine e copil creşte mereu, şi rămâne copil ca să poată mereu creşte. Amin. O, numai cel ce stă copil creşte. Cel mare nu poate creşte, ci scade cel mare, scade pe neştire, şi el nu ştie ce înseamnă aceasta ce spun Eu. Mă uit la omul mare în el, cum vă priveşte pe voi, cum nu vă poate pătrunde înţelepciunea, căci numai cei mici pot creşte prin această înţelepciune a Mea din voi, iar cei mari nu pot creşte din pricina măririi lor.
O, nu e om mai frumos ca omul în care Eu stau după plăcerea Mea, după înţelepciunea Mea cea ascunsă în cei ce stau cu umilinţă sub iubirea Mea cea pentru om după două mii de ani de aşteptare după om. Lucrarea Mea cu voi, copii din porţi, e dulce în Mine, căci cei ce Mă au aşa cum sunt Eu, sunt dulci. Sunt dulci cei ce nu Mă lasă afară din ei, şi e dulce în Mine lucrarea voastră cu Mine. Prindeţi puteri pentru creşterea mereu a poporului, căci v-am dat înţelepciunea învăţătorească peste el. Aveţi grijă, aşa cum mereu v-am povăţuit, de pacea Mea din voi, şi daţi-Mi Mie grijile voastre, iar voi purtaţi grijile Mele, copii plini de credinţa care se cere pentru vremea venirii Mele cea plină de taină peste pământ. Prindeţi duh de slavă pentru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi daţi frumuseţe cerească sărbătorii de azi, că e sărbătoare îngerească şi tot cerul ia din mijlocul vostru bucuria tainei Mele dintre voi. Cetele cereşti de sfinţi şi de îngeri au umplut pământul şi văzduhul de la voi, iar voi sunteţi mângâierea Mea şi a lor şi a celor ce au stat să primească pomenirea între cei adormiţi, şi pe lângă care toată lumea cea dintre morţi a văzut lumina cea adevărată şi duhul cel ceresc dintre voi şi care crede pe cele ce nu se văd văzându-le pe ele.
O, copii din porţi, o, copii care Mă faceţi cuvânt pe masa poporului sfânt, vă dor în voi cele ce se văd şi care stau ca o perdea peste cele ce nu se văd de omul de pe pământ. Dar Noi îl învăţăm pe om să privească la cele ce nu se văd, căci cele ce se văd sunt trecătoare, sunt omeneşti, fiilor. Iar de vremea cea rea să nu vă temeţi, căci cel ce stă lângă Mine nu-l cuprinde în ea vremea cea rea, nu-l prinde din pricina Mea când Eu stau stăpân în om. Fiţi îmbrăţişaţi cu cerul aşa cum el este cu voi în duh de sărbătoare îngerească. Mai-marii îngerilor, Mihail şi Gavriil, revarsă peste voi lumina Mea care-i cuprinde în ea, căci îngerii Mei sunt pară de foc, iar duhul lor, la fel. Pară de foc voiesc să fac din voi în mijlocul pământului, copii ai Ierusalimului nou, şi să înnoiesc lumea prin voi şi să împlinesc cu voi Scriptura naşterii din nou a lumii, că Eu pentru asta v-am născut din Mine acum, la sfârşit de timp. V-am născut să lucraţi cereşte şi nu pământeşte pe pământ, iar cu credinţa cea ascultătoare aşa veţi lucra. Amin.
Pace şi duh de sărbătoare îngerească în curţile Mele cu voi! Mă revărs în lături cu duhul sărbătorii ca să ia toată firea din Duhul Meu din voi. Lăsaţi-vă cuprinşi, că Eu vă cuprind. Cuprindeţi-Mă precum Eu vă cuprind. Amin, amin, amin.
21-11-2003
