Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după SfintelePaști, a Sfintelor Mironosițe



Cu duh duios Mă deschid și mărturisesc mărirea cerească a priveliștii cetelor de sus, așezate de sărbătoare sfântă deasupra grădinii cuvântului Meu, aici cu voi în ziua aceasta, copii ai cetății Noului Ierusalim așezat de Mine cu taina lui cea sfântă pe meleagul neamului român.

Suntem adunați de sărbătoare dulce, Noi, cei din cer, și voi, cei care Ne faceți întâmpinarea și deschideți slavei cerești sosite din zori deasupra grădinii Mele cu voi, fiilor, iar acum ne așezăm cu slavă și ne vestim unii altora salutul învierii Mele și ne spunem: Hristos a înviat!

Sunt Domnul Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Mielul vostru Cel de Paști, fiilor. Pace vouă vă spun ori de câte ori sunt cu voi în cuvânt și în duh, o, fiilor! E măreață priveliștea oștirilor cerești deasupra aici. Fac îngerii ilustrate mărturisitoare și le așează în veciile lui Dumnezeu ca să mărturisească ele priveliștea slavei sărbătorilor cerului cu voi aici, fiilor. Mă slăvesc peste voi cu cuvântul și cu sfinții Mei, ori de câte ori ne așezăm în grădină mărturisind cu fiecare sărbătoare lucrările Mele cu voi pe pământ, iar în duminica aceasta sunt înconjurat de ucenicii Mei și de mironosițele învierii Mele mărturisite de ei peste pământ atunci, o, și de atunci și până azi răsună vestea lor, împărțită unii altora, după ce Eu M-am ridicat înviat din răstignire, și când se auzea glasul mărturisirii lor, făcând toată făptura să tresalte la vestea că Hristos a înviat.

O, ucenici și ucenițe, o, martori ai Evangheliei Mele și ai învierii Celui ce L-ați urmat până la crucea suferinței Lui pentru norodul apăsat de timp, o, fiilor iubiți, M-am dus la Tatăl ca să gătesc locul vostru de lângă Mine ca să fim nedespărțiți la Tatăl pe vecii apoi. Venim de lângă Tatăl, venim împreună în zile sfinte de amintiri ale Mele cu voi. Unim începutul cu sfârșitul fiecărui cuvânt rostit, o, și ce frumos este când se întâlnesc începutul cu sfârșitul, ce frumos, fiilor, ce măreț, ce mângâietor!

Am dat, și iarăși dau veste și povață celor de azi ucenici lucrători cu Mine și le spunem lor că ori de câte ori vin spre ei împliniri vestite mai întâi, și lucrate apoi de Mine cu ei, o, ei să privească spre împlinirea cuvântului Meu de peste ei și le-am spus: Priviți spre sfârșitul oricărui lucru de lucrat, și pe care așa să-l începeți, ca și cum el este gata împlinit.

O, Eu așa am lucrat și așa am împlinit orice cuvânt vestit odată cu rostirea lui, căci îl vedeam mai întâi împlinit întru cele nevăzute, și numai apoi îl vesteam și îl așezam spre arătare la vedere, și iată taină greu de înțeles, greu de primit și de împlinit, căci necredința e așa de mare, atât cât să-l facă pe om să-și folosească mărginirea minții lui, mică de tot față în față cu Dumnezeu Făcătorul, și înaintea Căruia omul stă mare prin mintea lui, așa încât să-L mărturisească mic pe Dumnezeu, dar Eu, Domnul, Mi-am pregătit vase purtătoare de credință și prin care am trecut peste toate rânduielile omenești și M-am scris pe pământ cu lucrări minunate, cu ucenici mari, cu purtători de Dumnezeu plini de dragostea cea de sus, și care pe toate le crede și le împlinește și rămân ele de mărturie.

Dar iată, mintea omului are ocupații omenești, pământești, trecătoare, fiindcă omul nu-și lucrează veșnicia în vremea viețuirii lui pe pământ, iar cele trecătoare au sfârșit odată cu începutul lor, și nu este ca Dumnezeu lucrul omului, și este trecător ca omul tot ce face omul, o, și de aceea vin să-l deprind pe om să stea mult cu Dumnezeu pe pământ, mai mult pentru Dumnezeu să poată și să lucreze și să le strângă în veșnicie ca să le aibă și să-l tragă pe om spre ele, să aibă omul ce să-l tragă spre viața lui cea veșnică la Dumnezeu.

Acum binecuvintez pe cei sărbătoriți, și binecuvintez cuvântul lor ca să pună ei pe masa sărbătorii cea pentru ei ceea ce au ei în vecii păstrat, și ca să se înțeleagă deslușit puterea tainelor lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ, cu fiii credinței sfinte, și în care Domnul pune cuvânt și împlinire de cuvânt.

O, ce mare este taina cuvântului Meu peste oameni, și mare am lărgit Eu, Domnul, locul Meu din voi și lucrul Meu cu voi atunci, o, ucenici și ucenițe, că am lucrat cu voi pe pământ, și a rămas lucrul Meu cel împlinit cu voi, o, fiilor.

— Stăm înaintea Ta mărturisitori pentru Tine, Doamne, și stăm cuprinși în mângâiere și în adevărul cel despre Tine. Mai mare împlinire ca învierea Ta dintre cei morți, ce altă împlinire mai poate grăi atât de mult, din câte cuvinte mărturisitoare a rostit gura Ta peste noi ca să credem noi, iar Tu să împlinești la credința noastră, Doamne?

Eram mici cu mintea când ne-ai aflat și ne-ai cules, și ne-ai învățat apoi să ne deprindem să credem împlinirea cuvântului Tău peste noi rostit. Mici am fost, mici și neputincioși cu mintea, mici până după învierea Ta dintre morți, mici și neputincioși cu credința și mici până în ziua împlinirii cuvântului Tău așezat peste noi, și prin care ne-ai spus: «Veți fi îmbrăcați cu putere de sus, iar Duhul Sfânt Mângâietorul va lua de la Mine și vă va vesti vouă și veți ști toate».

O, Doamne, ne-a pierit frica de oameni în ziua aceea și le-am spus celor necredincioși, care ne porunceau să nu mai grăim despre Tine peste oameni, dar primisem putere de la Duhul Sfânt și le-am spus celor fără de credință: «Se cuvine să ascultăm de Dumnezeu, nu de oameni». Am mărturisit atunci Ființa Ta de Fiu al lui Dumnezeu și a rămas peste timp adevărul cel despre Tine, căci martorii mărturisesc, Doamne. Ne-ai luat apoi lângă Tine pe aceeași cale pe care Tu ai mers la Tatăl, căci ne-ai spus: «Veți fi urâți de toți pentru numele Meu, iar cel ce vă va ucide va face aceasta în numele lui Dumnezeu».

Măreață este împlinirea cuvintelor Tale, Doamne! Măreață a fost și lucrarea Ta peste noi atunci, și toate s-au scris și toate mărturisesc, iar în ziua aceasta, noi, ucenicii Tăi, și ucenițele mironosițe avem bucuria cea mângâietoare să mărtuirisim din cer că Tu ai în cer împlinirile toate și doar le iei și le dai de veste peste pământ și le așezi apoi spre vedere, și le dăm putere oamenilor să creadă când noi spunem acum lucrarea Ta peste pământ, coborâtă din cer gata împlinită, lucrarea Ta de Nou Ierusalim, Doamne, dar care cu greu încape în lumea aceasta, în vremea veacului necredinței, căci oamenii de pe pământ nu-L iubesc pe Dumnezeu, o, Doamne.

Iară și iară spunem peste pământ că măreață este taina Ta cu oamenii, iar noi numai după ce am ajuns lângă Tine în cer am primit dezlegarea atâtor neînțelesuri din vremea noastră cu Tine pe pământ, și când eram atât de mărginiți pentru ca să pricepem învățătura Ta învăluită în mare taină sub slava cuvântului Tău rostit nouă, și pe care îl țineai sub stăpânirea Ta pentru deslușirea lui la vremea cea potrivită împlinirilor Tale, Doamne.

Iată-ne adunați întru Tine în ziua noastră de serbare, alături toți: ucenicii, mironosițele, mama Fecioara și mulți martori ai celor trei ani și jumătate a vremii cuvântului Tău rostit și împlinit atunci sub ochii martorilor Tăi! Suntem așezați cu serbare pentru noi în mijlocul ucenicilor Tăi de azi pe vatra neamului român, și e tare, tare frumos aici, unde Tu Îți ai sălașul pe pământ cu venirea Ta de la Tatăl după două mii de ani de la întâia Ta venire, Doamne.

Iată, sus și jos, în văzduh și pe pământ, masă cerească, cortul lui Dumnezeu în toată lărgimea lui, căci s-a pus masă sfântă și pomenire sfântă pentru norodul cel adormit, care așteaptă gongul ridicării depline, învierea tuturor celor adormiți, o, Doamne, și apoi iertarea Ta cea slăvită pentru ei, și ziua Ta de biruință, neînserata zi, cu care vii, Doamne.

O, nu poate încăpea între oameni pe pământ taina învierii celor adormiți, căci oamenii sunt prea morți, și iată, cei adormiți grăiesc la porunca Ta și le spun ei la cei de pe pământ să se aleagă pentru credință, pentru înviere, și iată ce spun ei:

— Voi, purtători de trup pe pământ, o, alergați spre izvor, spre cuvântul lui Dumnezeu, care vine ca râul ca să vă învețe, ca să vă spele, ca să ieșiți din moarte spre viață. Vine Domnul! Venim cu El și noi, căci așa este scris, devreme ce auzim glasul cuvântului Lui ca să ne ridicăm și să mărturisim venirea Lui. Nu rămâne neîmplinit cuvântul lui Dumnezeu. Luați cunoștință de cuvântul care coboară din cer pe pământ prin Hristos, Care ne strigă pe noi să ieșim și să mărturisim înviind din morminte la glasul Lui.

Hai la mărturisire, nu mai stați încurcați în cele vremelnice! Vine veșnicia, vine fără de veste, iar Domnul Se vestește cu ea venind. Grăim de lângă El, odată cu chemarea la masă pentru noi, căci suntem strigați să ieșim, să venim și să luăm înviere, o, și ce mare este cuvântul lui Dumnezeu! Se lărgește cortul Lui, odată cu chemarea tuturor celor trecuți cu trupul, și cărora li se face rânduială de înviere aici, unde-Și are Domnul Iisus Hristos sălașul venirii Sale a doua oară de la Tatăl la oameni. O, alergați să aflați și să înțelegeți tainele lui Dumnezeu, tainele cele veșnice, căci se sfârșesc cele vremelnice, precum este scris. Vine împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii! Ieşiţi întru întâmpinarea Domnului! Daţi-vă Lui sălaş!

O, Doamne al învierii, morții cei mari și cei mici Te binecuvintează Mântuitor al lor. Nu încape încă pe pământ taina învierii celor adormiți, a tuturor celor trecuți de la Adam și până azi, dar Tu ești Îngerul Care ții în mâini cheile morții și ale iadului și strigi învierea să vină.

O, scrie-ne la toți iertarea și izbăvirea, scrie-ni-le, Doamne, pentru credința ucenicilor Tăi cei de azi, și cu care Tu lucrezi pentru noi înaintea Ta. Amin.

— Voi, cei adunați din cer și de pe pământ la masa cuvântului Meu din ziua aceasta sfântă, o, fiilor, cântați de bucurie că Hristos a înviat pentru învierea tuturor, fiindu-le începătură a învierii precum este scris. Mi-e tare drag și tare dor de sfârșitul așteptărilor care dor de șapte mii de ani, Mi-e dor de învierea tuturor. Voiesc să-i trag pe toți la Tatăl așa cum am făcut promisiunea înaintea martorilor învierii Mele, ucenicii și ucenițele Mele de atunci, și cărora le-am lăsat cuvinte și împlinirea lor.

Privesc cu duhul duios peste cei strânși ciorchine la masa pomenirii de azi a martorilor învierii Mele. Vă doresc pe toți de partea credinței care se împlinește, o, fiilor. Credința din voi este puterea lui Dumnezeu peste pământ și peste oameni. Puterile cerești primesc acum poruncă să vă îmbrace în pavăza credinței sfinte, care se împlinește, fiilor.

O, aveți grijă să rămâneți cu Dumnezeu, căci hoțul e ascuns și pândește să vă slăbească puterile credinței, o, fiilor.

Eu, Domnul Iisus Hristos, dau poruncă lupului ascuns să se lase descoperit și să fugă cu grabă dinaintea Mea, căci Eu sunt cu voi ca să vă veghez, ca să vă țin în mantia Mea, ca să rămân cu voi, și ca să rămâneți cu Mine și să mărturisiți voi în lung și în lat credința voastră în venirea Mea la voi, și pe Mine lângă voi tot timpul, zi și noapte Dumnezeu cu voi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.

19-05-2024

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Sfintele Paști, a Sfântului Apostol Toma



Se deschide cerul și se așează pe pământ cuvântul Meu și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Deschideți și voi cartea Mea cu voi, fiilor, căci cetatea așezată de Mine prin voi aici, este locul ales de Dumnezeu pe pământ pentru venirea Mea cu sfinții, căci așa spune Scriptura: «Vine Domnul cu sfinții Săi, și numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu».

Hai, fiilor, hai să așezăm cuvânt de ordine pentru sărbătoarea Mea aici cu voi și cu ucenicii și ucenițele Mele, duminica mironosițelor învierii Mele, fiilor. Mai întâi cuvântul de binecuvântare a sărbătorii, și apoi gătirea mesei de serbare și hrana care va fi așezată pe masă și toată rânduiala sărbătorii în amintirea minunii învierii Mele, când Eu, Domnul, am stat în luptă cu satana și i-am scris judecata și i-o scriu mereu de atunci, căci de atunci și până acum el este judecat ori de câte ori dă el să dea din coadă asupra Mielului lui Dumnezeu, biruitorul lui satana mereu, de atunci și până la sfârșitul luptei, când premiile se vor împărți, precum este scris pentru cei biruitori cu Hristos.

O, fiilor, Hristos a înviat! Binecuvântată să fie strângerea la serbare de înviere, Noi și voi peste șapte zile! O, binecuvântată să fie masa punerii înainte pentru poporul care a trecut, și pentru care se așează aici în grădină pomenire și petrecere a lor, căci tot neamul omenesc este purtat spre cer în rugăciuni de iertare și mântuire a tuturor celor trecuți și purtați spre înviere prin cele pentru ei lucrate aici, căci pentru învierea morților am venit Eu de la Tatăl pe pământ la oameni și am început această lucrare de înviere, iar acum chem la masa nunții Mele cu mireasa Mea cea din români, chem aici pe toți cei care au trecut, după cum am așezat Eu orânduiala pentru lucrarea de împlinire a celor scrise în Scripturi, o, că multă iertare lucrez de la această masă de rugăciune și o împart celor ce așteaptă izbăvirea prin Hristos Cel înviat, și Care a venit de la Tatăl pe pământ pentru cei păcătoși, pentru învierea morților și ca să-i împac pe toți cu Tatăl, precum este scris cuvântul Meu care spune că-i voi trage pe toți la Tatăl!

O, pace vouă, fiilor, pace vouă pentru lucrarea de pregătire a mesei învierii celor adormiți, că multă pomenire de iertare se ridică de la voi la Noi pentru cei care așteaptă ridicarea lor din morminte spre viața cea veșnică apoi pentru ei! La masa Mea cea de la voi pentru ei, Eu, Domnul, vin acum cu ucenicii și ucenițele Mele și le vom face lor sărbătoare și pomenire, căci martori ai învierii lui Hristos sunt ei, și am petrecut cu ei din timp în timp patruzeci de zile după învierea Mea și M-am suit de lângă ei la Tatăl sub ochii lor, spunându-le lor: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului».

Iată, oaspeți din cer se vor aduna la masa de pomenire și de sărbătoare cu martorii învierii Mele, și de aceea, fiilor, vă dau acum lucrare cu ordine să așezați voi pentru această serbare, căci voiesc să fie aici la voi ca în cer, și de aceea aveți datoria să lucrați așa cum era lucrarea Mea între ucenici acum două mii de ani. Uitați-vă la florile purtate în mâinile celor ce vin la serbări aici, căci toate au felul lor și sunt ele o slavă de culori, de mirosuri și de forme, și toate mărturisesc Ființa Mea, a Făcătorului lor, și tot așa să fie și lucrarea sărbătorilor ridicate la cer de la voi, și iată, veți așeza cuvinte mărturisitoare și dezlegări de taine cerești, veți pune pe masă pilde sfinte, veți desluși împreună darurile duhovnicești spre lucrarea lor, ca nimeni să nu fie fără de lucru sfânt în zile de serbare aici. Apoi, din timp în timp să presărați câte o cântare de slavă, de înviere, de căință, de îmbărbătare, de profeție, fiilor, și iarăși apoi cuvânt de hrană a sufletului, și iarăși cuvânt de îndreptare a purtării creștinești a poporului cuvântului Meu, care trebuie mereu, mereu să se pregătească tot mai frumos, tot mai desăvârșit să fie, tot mai ascultător de Dumnezeu, căci cei ce ascultă sunt fără de păcat din pricina ascultării și a aplecării, iar cei ce nu ascultă sunt cei ce rămân în păcat, în neascultarea lor și în ascultare de ei înșiși, despărțindu-se ei de voia Mea.

O, fiilor, lucrați ca și cei din cer când vă întâlniți în numele Meu, și mai ales rumegați cuvântul Meu ca să-l înțelegeți și ca să vă puteți așeza întru el tot mai întreg, că iată ce avem de lucrat! Cer nou și pământ nou așez cu voi, fiilor. Taina și lucrarea Noului Ierusalim desăvârșesc peste voi, că este scris să se desăvârșească pe pământ această Scriptură.

Poporul cuvântului Meu să nu fie popor pământesc, și iată, pe masa frățească trebuie să stea mereu lucrarea de ordine a împlinirii vieții de creștin de Nou Ierusalim, de cetățean al raiului, fiilor. Am început, și tot încep cu voi viață de rai pe pământ, și trebuie smuls din rădăcină tot ce este lumesc, tot ceea ce seamănă cu lumea și cu lucrarea ei, și ca să fie ca în cer pe pământul Meu cu voi, că mulți am pierdut dintre copiii care au fost fii ai acestui popor, că au luat din lume și tot iau, și nu mai pot ei acum să nu mai ia, că a trebuit puțin să ia și s-au înecat apoi de tot și seamănă cu lumea la purtare și la vedere, iar Eu, Domnul, nu pot să-i mai aduc la pocăință, la despărțirea lor de cele din lume, căci seamănă cu lumea în toate atât cât nici ei nu se așteptau să cadă așa de rău în duhul și statul cu lumea, de nu mai pot ei altfel acum.

I-am tot strigat înapoi pe cei desprinși de voia Mea, dar satana e cu pedeapsa după ei zi și noapte de când îi are la mână cu călcarea cuvântului Meu de ascultare a lor de Dumnezeu. O, ce urâți s-au făcut, ce pitiți stau, ce îngâmfare au ca hrană a sufletului lor despărțit de Făcătorul lor!

Satana cu coada lui culcă la pământ stelele cerului, pe cei care până nu de mult erau iubiții Mei, copiii Mei cei credincioși, răsadul Meu înaintea Tatălui. Stă satana pitit în cutiuțele din buzunarul lor și îi ține legați cu fire zgomotoase pe cei care până ieri se hrăneau din cer și se fereau de asemănarea cu fiii lumii, care cântă și petrec ca satana.

O, satano, i-ai deprins pe cei ce erau ai Mei să iubească voile tale și vei fi pedepsit cu multul, pentru că dai să-Mi strivești grădina Mea de flori și să-i stâlcești frumusețea și parfumul. Vei fi pedepsit cu asprime, că te bagi să-i murdărești pe ai Mei și să le faci fața urâtă ca și a ta, și iată, îți atragi blestemul cel scris pentru tine să vină și să-ți facă oprire, că prea mult ai stricat și strici și rătăcești pe cei neascultători de cuvântul Meu.

O, fiilor, e mult lucru sfânt de lucrat și de așezat. Satana rupe cărările celor care nu cunoșteau lucrarea lui cea cu fața ascunsă. Trebuie să-l învățăm cu duhul ascultării, cu duhul învierii să-l deprindem pe creștinul cel din dreapta Mea. Trebuie să fii numai al lui Dumnezeu, creștine, căci luând de la satana te scrii de partea lui, a celui ce te leapădă după ce îi faci pe plac, căci păcatul este pedeapsa cea pentru fărădelegile cu care dă el să-i deprindă până și pe cei aleși de Mine pentru ca să fie ei cerul Meu, și pe care satana îi învață să se hrănească cu ei înșiși și cu duhul lumii, și rodul cel rău este rodul lor, închinare la duhul lumii și la obiceiurile fiilor oamenilor, care fac ale diavolului și se hrănesc cu cele străine de viața cea creștină.

În duminica pomenirii apostolului Toma, care Mi-a pipăit cu degetul ranele răstignirii, Mi-am învățat poporul să rămână întru Mine și să pot Eu să rămân întru el, întru cel ce Mă alege de dragoste și de viață a sa. Toți ucenicii Mei se gătesc de pe acum pentru întâlnirea duminicii care vine, și vom fi cu mult duh de iubire și de înviere și de petrecere sfântă ca între cei din cer, și iată, ne gătim de serbare și de cele ce se vor așeza spre lucru pe masa de serbare, căci Eu vă învăț mereu să fiți voi ai lui Dumnezeu, fiilor.

Așadar, pregătiți ofranda întâmpinării celor adormiți și faceți-le loc în grădină și faceți-i să se așeze, iar grădina se va face mare și va cuprinde în ea toată lucrarea cea sfântă a zilei de serbare a Mea cu voi și cu sfinții Mei, fiilor, și vor avea ei grai cu voi, căci va fi ziua lor și a mironosițelor învierii Mele și a amintirii Mele cu ei.

Iar și iar pun la lucru binecuvântarea Mea cu voi, și duhul bogățiilor de sus se va revărsa și va lucra, și ne vom învăța mult și tot mai mult cu cerul pe pământ și cu zile cerești de serbare a Mea cu voi, o, fiilor.

Iar acum ne adunăm cu cântare de înviere și ne spunem: Hristos a înviat, iar vestea aceasta de două mii de ani împărțită peste pământ clatină iadul, înfioară căpeteniile întunericului și cutremură pe cei necredincioși, că iată, vine Domnul pe pământ cuvânt, vine Cel înviat dintre morți, vine aici la voi, fiilor, și răsună de la voi peste tot cuvântul Meu, iar acum cerul și pământul cântă cu sărbătoare, cântă firea toată, cântă, fiilor, cântă și mărturisește că Hristos a înviat. Amin, amin, amin.

12-05-2024

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii



Sunt aici, fiilor. Sunt învelit în cuvânt. Punem masă de sărbătoare și de mângâiere. Ne dăm putere unii altora, Noi, cei din cer vouă, iar voi, Nouă, că este nevoie de putere și de lucrare a lui Dumnezeu pe pământ, o, fiilor.

Sunt cu ucenicii și cu ucenițele Mele și sunt cu mama Mea Fecioara, sunt cu ai Mei cu care am petrecut după învierea Mea, și ne păstrăm cu taina praznicului de înviere și stăm cu voi în cuvânt ca să-l împărțim spre hrană celor ce stau gata să-l audă și să se mângâie cu Dumnezeu și cu sfinții Lui, căci toți privim spre cei care caută înspre cuvântul Meu de venire a Mea de la Tatăl pe pământ în vremea aceasta, și voiesc să le spun tuturor ce înseamnă să fie creștinul cu Dumnezeu, iar Eu, Domnul, să fiu cu el și să pot să-Mi sprijin cu el mersul Meu de azi și să fim una în lucrarea Tatălui și să ne dăm unii altora puteri și vindecări în neputințe, căci vremea este să poată Dumnezeu, o, fiilor, și așa să vrea și poporul cuvântului Meu, și așa să aibă Domnul biruință, căci scrie în Scripturi să vină biruința, iar Eu, Domnul, să fiu biruitorul acum.

Vă cuprind în taina învierii și ne spunem Hristos a înviat! Acest cuvânt tainic poartă în el biruință, poartă înviere și minune, fiilor. Trebuie pătrunsă în tot înțelesul ei taina Mea cu voi, taina dintre Dumnezeu și om, iar Eu, Domnul, lucrez de șaptezeci de ani prin cuvânt peste un popor cu care am grăit, și care-Mi răspundea și spunea: „Da, Doamne!” Vine vremea și a și venit să se pătrundă taina Mea cu poporul cuvântului Meu, căci Eu, Domnul, l-am zidit pe om ca să stau în el cum stă Tatăl în Mine, iar Eu în Tatăl, și asta are creștinul de lucrat și de împlinit și de urmat, și asta am Eu de lucrat cu omul ca să-Și împlinească Domnul lucrul Său pe pământul oamenilor și să fie El biruitorul, căci Eu și omul avem un vrăjmaș pe pământ, pe satana, și trebuie biruit acest vrăjmaș prin biruința Mea asupra lui, prin poporul cuvântului Meu, o, fiilor, prin suflarea gurii Mele din mijlocul poporului Meu.

Iată, trebuie tămăduire de acest vrăjmaș și trebuie să vină biruința asupra lui, căci omul pe pământ face ca Adam, nu ascultă de Dumnezeu, căci s-a învățat să asculte de el însuși ca și Adam.

O, poporul Meu, tu trebuie să faci ca Mine, nu ca Adam, și trebuie să iei de la Mine așa cum Eu iau de la Tatăl ca să lucrez și să împlinesc voia Sa, nu voia Mea, căci Eu sunt fără de păcat, o, fiilor. O, cum adică fără de păcat? Iată, Eu nu fac de la Mine Însumi nimic, căci ascult de Tatăl, și de la El iau ce să lucrez și ce să grăiesc.

Cel ce lucrează sub ascultare, și nu ia nimic de la sine, acela este fără de păcat, este ascultător. O, cum să poată fi ascultător cel ce lucrează atâtea și atâtea de la sine, nu de la Mine, Fiul Cel ascultător de Tatăl? Iată păcatul și iată omul care își alege păcatul, care se alege pe sine! O, cum să scape de păcat unul ca acela?

Am venit cuvânt pe pământ acum şaptezeci de ani, o, și mulți Mi-au aflat izvorul și cuvântul și veneau spre glasul Meu ca să-Mi audă cuvântul și voia Mea prin cuvânt. Îl învățam, și îl tot învăț de atunci pe poporul cuvântului Meu, ca să-l deprind să ia de la Dumnezeu lucrul său și mersul său, căci s-a apropiat la vedere împărăția lui Dumnezeu între oameni și taina raiului, o, și stau învelit în cuvânt, prin viu grai înaintea celui ce aude că-i vorbesc, și iată, mereu, mereu îi spun lui așa:

O, creștine fiule, priveghează, că te-am învățat, și de multă vreme te învăț cum să priveghezi, cum să dormi pentru odihna trupului, cum să te scoli pentru lucrul cel sfânt, cum să te rogi în vremea aceasta, cum să te porți, cum să te îmbraci, ca nu cumva să semeni cu lumea și să nu te cunoască Domnul de copil al Său. O, te-am învățat cu ce să te hrănești ca să încep cu tine raiul pe pământ, și ți-am spus să nu mănânci decât ce i-am dat Eu omului în rai de hrană, că de șapte mii de ani mănâncă omul carne de vietate și toate cele de la vietăți, că așa a voit și voiește omul, iar Eu, Domnul, n-aveam cum să-l trag spre Mine pe cel ce trăgea în părți.

Te-am învățat, poporul Meu, să nu stai cu lumea, ca să te pot scrie al Meu și ca să te pot ocroti de lume și de cele otrăvite din lume. O, te-am învățat și te tot învăț să nu folosești ce folosește lumea, și să fii curat de păcatul din lume te-am învățat.

A tot venit spre Mine creștinul, iar Eu, Domnul, M-am aplecat mult ca să-i dau putere să poată și să meargă apoi după voia Mea spre Domnul, dar când să-i spun ce este de așezat peste statura lui neașezată, se face foc și pară, nu se apleacă, nu se așează cu viața cea dulce cu Domnul, de parcă nu Mă aude ce-i spun, ba Mă și amenință ca Adam în rai. Ce mai pot să fac peste așa lipsă de minte și de aplecare? Îmi pierd puterea cea pentru el, căci el Mă dă deoparte, se trage deoparte nemulțumit, și rămâne în voile sale, rămâne în lume și cu lumea, de teamă să nu piară de foame și de lipsuri, o, și nu Mă ascultă ca să se întoarcă în rai cu viața sa.

Face creștinul ca Adam, își alege femeia între Mine și femeie, alege să slujească femeii, să aibă ea ce-i trebuie, să-i fie ea sarcină de purtat în fel și chip, să nu stea cu Dumnezeu omul, și să stea cu femeia lui ca să nu-L poată el sluji pe Domnul la zidirea împărăției cerurilor pe pământ, unde toți sunt ca îngerii, precum este scris, o, și așa am suferit Eu, Domnul, șaptezeci de ani de răbdare, de așteptare după creștin, ca să fiu Eu în el, și el în Mine, precum Eu sunt în Tatăl, iar Tatăl în Mine.

O, fiilor, așa am spus acum două mii de ani ucenicilor Mei: «Eu în voi, și voi în Mine». Așa voiesc și acum să spun, și voiesc să se împlinească aceasta din partea celor cu care am rămas dintre cei mulți care au venit și au trecut și nu s-au putut alege de partea Mea, iar acum Eu vin cu tămăduirea de sine a creștinului, vin să-l tămăduiesc de lipsa Mea din el, de voia lui din el, așa cum toată firea arată câtă ascultare aduce Domnului prin greul timp și mers al Meu, al vremii omului pe pământ, că iată, firea toată, facerea toată ascultă de tot ce vine de la Dumnezeu peste ea odată cu neascultarea omului pe pământ, căci iarba, copacii, florile, pământul, râurile, toate postesc ori de câte ori le așez Eu să postească trăgând de pe pământ apa de care au nevoie ca hrană și băutură lor, și face firea voia lui Dumnezeu, ascultând fără de cârtire sau nemulțumire sau răzvrătire, ba din contra, își păstrează fața și viața și răbdarea atât cât Eu, Domnul le cer lor așteptare și răbdare ca să-i fac pe oameni să se întoarcă la binefăcătorul lor, la Dumnezeul lor.

O, fiilor, v-ați adunat la izvor, la cuvântul Meu, și stau cu voi mângâindu-Mă că vă am aici ca să grăiesc peste voi. Sunt aici în mijlocul vostru și sunt învelit în cuvânt. Nu mai e mult, și Mă las descoperit ca în ziua învierii înaintea ucenicilor Mei. O, n-am intrat la ei după cum s-a scris și după cum se cântă. Eram acolo, fiilor, eram cu ei, eram în mijlocul lor. Doar M-am lăsat văzut de ei o clipă ca să înțeleagă ei taina Mea cu ei, statul Meu cu ei în taină, și să știe ei bine și tot mai bine că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine, că Eu sunt în ei, iar ei în Mine, și aceasta este taina pe care am dat să vă ajut s-o pricepeți și să credeți petrecerea Mea tot timpul în mijlocul vostru, și să se vadă aceasta prin purtarea voastră față de Mine, și unul față de altul prin purtare, o, fiilor.

Mama Mea Fecioara și sărbătoarea ei de azi, ucenicii și ucenițele Mele de acum două mii de ani, toți salută cu duh de înviere strângerea voastră lângă cuvântul Meu și vă spun ei acum:

— Hristos a înviat! Așa le spunem lor cu duh de tămăduire, Doamne înviat! Toți le dorim statul Tău în ei, și al lor în Tine, o, Doamne. Toți așteptăm această mângâiere și împlinire a Ta în ei spre slava Ta cea văzută, așa încât să-L vadă oricine pe Dumnezeu strălucind și mărturisind din ei Ființa Ta în mijlocul oamenilor pe pământ în vremea aceasta.

O, e dulce cuvântul Tău de peste ei. Suntem în Tine, iar Tu în noi aici, o, și ce mare este taina Ta, numai s-o deslușească ei prin dor de Tine și de credință pentru Tine cu ei mereu, o, Doamne înviat.

Pace vouă, copii de la sfârșit de timp purtători de Dumnezeu și de taine mari, pe care mintea omului nu le poate rumega, dar Domnul este cu voi ca în ziua învierii, o, fiilor! O, fiți și voi cu El și fiți în El, așa cum Domnul în voi voiește să fie. Amin.

— Da, fiilor, Eu, Domnul stau cu cei din cer între voi și vă hrănesc cu cele de sus ca să le așez pe pământ, căci cerul și pământul se fac noi precum este scris. Cuvântul Meu împlinește această profeție, iar voi fiți sprijinul Meu și vestirea Mea pe pământ cu tot graiul gurii Mele, căci la început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, o, și tot așa și la sfârșit, căci sfârșitul merge spre început, merge spre rai, merge Domnul, merge mereu, mereu, și merge cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

10-05-2024