Cartea cuvântului Meu din zilele acestea stă deschisă, şi Eu intru cuvânt în ea cu zi de pomenire a venirii Mele cea de-a doua ca să stau pe scaunul slavei şi să despart neamurile toate de-a dreapta Mea şi de-a stânga, oi şi capre, pe oi să le chem să vină spre moştenirea împărăţiei lor ca binecuvântate ale Tatălui Meu, iar pe capre să le trimit de la Mine la locul hărăzit lor, şi vor merge aceştia la pedeapsă, iar drepţii la viaţă veşnică, precum este scris, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, stau acum cuvânt cu ziua aceasta de pomenire bisericească, după cum este datina cea descoperită sfinţilor şi părinţilor bisericii Mele şi care au pregătit pentru urmaşii Mei şi ai lor vreme de post de patruzeci de zile până la praznicul Învierii Mele, şi frumos au aşezat părinţii la locul lor şi cu tâlcul lor pe rând duminicile şi pomenirea lucrărilor Mele până la pomenirea Învierii Mele, căci Duhul Sfânt Mângâietorul le-a desluşit sfinţilor Mei cum să lase la urmaşi pomenirea Mea şi cum să păstreze ei neamul creştin în matca sa, păzindu-l pe el de-a dreapta Mea ca neam binecuvântat, ca oi ale Tatălui Meu, fiind Eu Păstorul lor Cel de la Tatăl.

Este scris în datini să nu mai mănânce carne neamul creştin până la praznicul Învierii Mele, iar după încă o săptămână să se oprească de la lapte, brânză şi ouă. Iubirea părinţilor sfinţi cea de la Mine a fost mare foarte atunci, şi în toate vremile când Eu am avut sfinţi în biserică, dar iubirea turmei a fost mai mică şi atunci şi apoi şi acum, căci acum cei ce stau pe scaun de păstori nu mai iubesc dreptarul cel din părinţi, căci iubirea a fost şi este numai a sfinţilor, numai a celor ce se sfinţesc pentru Mine cu viaţă înaltă, cu post şi cu rugăciune mereu, dând de la ei mâncatul şi băutul şi luând ei de hrană lor mâncare ca în rai, aşa cum i-a fost de Dumnezeu împărţit în rai de hrană omului cel zidit de mâna Mea din pământ, şi apoi dăruit cu duh de viaţă, din gura Mea peste el suflat.

Mă scriu în carte cu putere de cuvânt, căci acum două mii de ani, cu două zile înainte de prinderea Mea ca să fiu luat din grădina rugăciunii Mele cea din urmă, grădina Ghetsimani, ca să fiu dus lui Caiafa, cel adunat cu tot sinedriul ca să găsească ei martori mincinoşi pentru ca să Mă dea la moarte, Eu mai întâi le-am spus la ucenici că peste două zile va fi Paştile şi voi fi dus spre răstignire, dar le-am spus mai înainte de aceasta că Fiul Omului va veni iarăşi întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El şi va şedea pe jeţul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul pe oi dintre capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga, şi va duce oile la viaţă veşnică, iar caprele la pedeapsă veşnică. O, aceasta ce le-am spus Eu atunci, învăţându-i toate pe ei, iată, se petrece în vremea aceasta, căci cartea aceasta, scrisă pe pământ cu glasul Meu cel de azi în ea, stă ca scaun de judecată şi Mă scriu în ea de mai bine de cincizeci de ani şi grăiesc prin ea cu neamurile pământului şi le spun lor de venirea şi Evanghelia Mea cea de atunci, şi de venirea şi cuvântul Meu cel de acum, venire despre care am grăit Eu ucenicilor Mei că ea va fi şi se va împlini, aşa cum Eu am grăit atunci.

O, cât de greu Mi-am întocmit Eu Mie biserică atunci prin ucenicii Mei, şi apoi după ei prin urmaşii lor ca să fie ea şi să stea înaintea Mea pentru slava Mea! Neamul omenesc iubeşte carnea şi ca mâncare şi ca simţire şi ca iubire, şi greu Îmi pot Eu ridica biserică sfântă înaintea Mea şi multă la număr, dintre fiii lumii culeasă Mie, iar părinţii cei sfinţi ai bisericii au căutat, cumva, să mai dezbare pe cei credincioşi de mâncatul de carne, şi al celor ieşite din carne, ca să simtă omul dulceaţa apropierii de Dumnezeu, de Cel sfânt, că mult aştept Eu pe om să fie el după chipul şi asemănarea Mea, şi Mi-am ridicat în vremea aceasta pe poporul cuvântului Meu cel de acum şi vin la el mereu cuvânt şi îl învăţ sfinţenia mereu, şi i-am cerut, şi el Mă ascultă să mănânce aşa cum i-am spus omului în rai, şi să nu mai mănânce carne i-am spus, şi nici pe cele ieşite din carne să nu le mai ia el spre hrana lui, căci Eu vin cu toţi sfinţii şi îngerii la el pe pământ şi grăim cu el şi stăm la masă cu el, şi el ştie că nici dacă mănâncă nu are câştig şi nici dacă nu mănâncă nu are pagubă, şi nu toţi cei ce cred în Mine dintre oameni au această cunoştinţă, şi greu Îmi este să-l fac pe om să iubească pentru el ziua venirii Mele cu scaunul de judecată pentru fiecare om, căci dacă ar iubi omul venirea Mea sau venirea lui la Mine n-ar mai mânca el carne în veac şi n-ar mai mânca nici cele ieşite din carne, ci ar alege el de hrană lui pe cele ce le-am spus Eu omului în rai să-i fie lui spre hrană.

O, nimeni nu ştie de ce dau Eu să găsesc şi să iubesc viaţa cea călugărească la cei ce o aleg pe ea de viaţă lor. Această viaţă, după adevărul ei trăită, este o viaţă fără de carne şi fără cele ce ies din carne pentru hrana celui călugărit, căci aşa viaţă îl călugăreşte pe om, şi nu slujba şi haina călugăriei, care se fac apoi judecată grea pentru cel ce se duce spre călugărie. Mulţi sfinţi au ales viaţa cea cu adevărat trăită, post de mâncare şi multă rugăciune a inimii şi a minţii lor, şi i-a umbrit pe ei darul Duhului Sfânt şi a dat lor Domnul duhul descoperirii spre aşezarea celor de la El coborâte pe pământ pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu. O, mult am tânjit să am în vremea aceasta un popor postitor de carne şi de cele ieşite din carne, ca să pot ridica cu el sarcina venirii Mele şi Evanghelia împlinirii învierii morţilor, care aud în zilele acestea glasul Fiului lui Dumnezeu, cuvântul Meu cel de azi, izvorât din gura Mea în mijlocul poporului Meu cel aşezat de Mine acum întru întâmpinarea Mea cuvânt, căci vin cuvânt la el pe pământ în zilele acestea.

O, am luat din mânuţa ta şi din guriţa ta de slujitor al Meu pomenirea cea pentru chemarea la viaţă a celor adormiţi de până acum, o, popor lucrător Mie şi împlinitor Evangheliei Mele acum, la sfârşit de timp! Le-am făcut chemarea la masa ta cu Mine pentru ei, la masa Mea cu tine, fiule, şi multă şi tot mai multă uşurare şi mers le dăm lor spre înviere prin cele ce le iau Eu, Domnul, din mijlocul tău lucrate pentru ei, căci tu pentru învierea morţilor ai fost aşezat înaintea Mea ca să lucrezi şi să stai lucrând şi să nu mai stai în lume fără rod Mie aşa cum toţi cei ce mai cred în Mine stau şi nu ştiu cum să-şi zidească în ei viaţă de creştin. O, cine să le spună lor ca să ştie ei cum să le fie viaţa, ca să aibă ei viaţă de creştin după cum le place să aibă acest nume?

Mulţi se uită în cuvântul Meu cu tine, chiar şi cei ce au stat cu tine ani în şir şi au iubit ca şi tine pe Dumnezeu. Chiar şi din aceştia zic că Eu n-am cuvânt nou pus în carte şi că nimic nu e nou în el, şi nu se mai uită ei apoi în cuvântul Meu şi nu-l mai pun la ureche ca să-l audă, aşa cum Eu trimit acum peste pământ glasul cuvântului Meu ca să se audă el. Eu însă le spun la cei ce judecă aşa cu inima lor şi cu mintea lor, le spun că Dumnezeu este mereu astăzi, mereu acum, mereu Acelaşi ieri şi azi şi mâine, şi este ca hrană pe masa celor ce se hrănesc cu Dumnezeu, căci şi pâinea este mereu pâine cu acelaşi gust, dar o ia omul şi o mănâncă în fiecare zi ca să nu moară de lipsa pâinii; la fel şi despre apă am aceasta să le spun la cei nepăsători de venirea Mea în acest cuvânt. O, câtă îngâmfare îi doboară în ei pe aceştia, şi pe ea o primesc în ei, dar hrana cuvântului Meu cel mereu proaspăt nu o mai iau ei de putere a lor din partea Mea, căci hrana aceasta este mai mult decât aerul pentru cei ce trăiesc prin ea înaintea Mea, iar cei ce iubesc pe Dumnezeu sunt cei ce ascultă de la Dumnezeu şi trăiesc în El, precum este scris.

O, nu tot aşa este duhul celor adormiţi cu trupul şi care aşteaptă, aşa cum aştepta bogatul cel nemilostiv pe Lazăr cel din sânul lui Avraam să se aplece să-i pună pe buze cu degetul un strop de apă asupra văpăii pe care o suferea şi o suferă el în locul cel rău pe care şi l-a agonisit de pe pământ, precum Eu am descoperit aceasta acum două mii de ani prin glasul Evangheliei Mele de atunci, şi iată, iau acum răcorire multă din izvorul Meu cel de acum toţi cei adormiţi şi pomeniţi aici, lângă izvorul la care ei se strâng după ce sunt strigaţi, căci sunt strigaţi aici toţi cei care s-au născut până acum pe pământ şi au trecut cu trupul, unii spre viaţă veşnică, şi alţii spre durere.

O, răcoriţi-vă, voi, acum din izvorul Meu de cuvânt, lângă care sunteţi strigaţi acum ca să răspundeţi! Toţi cei ce aţi trecut la Mine prin viaţă sfântă bucuraţi-vă şi rugaţi-vă la Tatăl cu Mine şi cu poporul Meu cel de azi lucrător cu noi pentru cei ce sunt în durere după trecerea lor! Iar voi, cei din durere, răcoriţi-vă şi primiţi slava Mea cu cei ce lucrează vouă din partea Mea, din cer şi de pe pământ uşurarea voastră, căci Eu, Domnul, nu voiesc moartea şi durerea păcătosului, ci voiesc mântuire, căci sunt Cel plin de milă. Am popor cu lepădare de sine cu privire la hrana cea de toate zilele şi l-am pus pe el postitor înaintea Mea pentru voi şi pentru Mine, Cel ce lucrez în zilele acestea izbăvirea multora, şi cu el Îmi lucrez împlinirea Scripturilor cele de apoi, cu el Îmi lucrez venirea Mea cuvânt pe pământ acum ca să-Mi aşez scaunul slavei Mele pentru ziua când voi sta cu toţi sfinţii îngeri ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa, şi mare va fi bucuria celor ce M-au cercetat şi M-au miluit şi M-au mângâiat atunci când celor mai mici ai Mei au făcut ei acestea în numele Meu!

O, ce bine i-ar fi omului să se oprească o clipă în faţa Scripturii care a vestit prin gura Mea acum două mii de ani venirea Mea cea de acum, că iat-o cum se împlineşte ea acum! Se citeşte în ziua aceasta în biserici cuvântul Meu cel atunci grăit aşa, dar cine să-i însufleţească pe oameni să ia bine aminte la ziua venirii Mele când voi alege la dreapta oile din capre? O, cine se poate odihni liniştit la gândul că el ar semăna cu oaia din pildă şi să stea fără de grijă pentru ziua Mea de slavă atunci?

O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, voi, care auziţi în biserici Evanghelia pomenirii zilei venirii Mele cu înfricoşata judecată peste toate neamurile, care se vor aduna în ziua aceea înaintea jeţului Meu! Toţi cei ce sunteţi sănătoşi sau bolnavi, cercetaţi sau necercetaţi, toţi cei ce sunteţi mari sau mici pe pământ, domni sau argaţi, deschideţi-vă inima şi urechea ca să auziţi şi să vă ajungă la inimă apoi! Fiţi veghetori faţă de ziua aceea! Spălaţi-vă şi primeniţi-vă pentru ea şi staţi aşa apoi întru aşteptarea ei, căci ea vine negreşit şi vine mereu spre pregătirea ei! Orice păcat să-l daţi de la voi şi să luaţi pe voi cămăşuţa cea plăcută Mie, ca să vă pot aşeza la masa Mea, îmbrăcaţi şi nu goi, ca nu cumva să fiţi ridicaţi de la masă şi să fiţi daţi celor cercetători de haina cea de nuntă ai celor chemaţi şi aleşi şi credincioşi. O, veniţi-vă în fire pentru ziua Mea de slavă! Nu vă aplecaţi urechea spre cei ce vă învaţă că nu este Dumnezeu şi că nu vine El! Aceia vor ei să fie dumnezei şi de aceea vă învaţă să credeţi aşa şi să ziceţi şi voi aşa. Luaţi-vă după cuvântul Meu, că vine Dumnezeu la voi pe calea lui şi vă face trezirea întru întâmpinarea Lui, iar voi să nu ziceţi că vă întârzii de la ale voastre sau că Eu întârzii spre voi, ci să credeţi că sunt milos şi că vă aştept gătirea şi hăinuţa de pe voi după cum cere masa Mea de nuntă viaţa voastră şi hăinuţa ei.

Scriu sfârşit acum cuvântului Meu din ziua aceasta şi îl pecetluiesc pe el cu numele Meu: Domnul Iisus Hristos.

Dacă cel ce vede acest cuvânt pecetluit cu numele Meu îl micşorează pe el cum că nu are nimic nou în el, unul ca acela este împotriva Mea şi a lui. Eu însă pecetluiesc cuvântul Meu pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi, pentru cei ce îl iubesc şi se hrănesc cu el, şi pentru cei ce se uită peste el ca să-şi spună gândul lor asupra glasului cuvântului Meu cel mereu acum, cel mereu astăzi. Acest cuvânt sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, întru venirea Mea cu toţi sfinţii îngeri şi stând pe jeţul slavei Mele înaintea neamurilor toate ca să despart pe unii de alţii precum desparte ciobanul oile de capre, şi voi pune oile de-a dreapta Mea, iar caprele de-a stânga şi voi da fiecăruia după faptă, şi vor merge oile spre împărăţia gătită lor de Tatăl Meu de la întemeierea lumii, iar caprele spre osânda pe care şi-au lucrat-o lor. Amin.

O, pace ţie, poporul Meu care Mă sprijineşti să vin cu slava Mea şi să stau cu ea înaintea neamurilor toate! Eu, Domnul Iisus Hristos, pecetluiesc cu numele Meu cuvântul Meu şi cartea Mea, în care Mă aşez spre mărturie, căci mărturia Mea este duhul proorociei, duhul cu care Eu stau în mijlocul tău şi Mă dau ţie spre viaţa ta, spre mântuirea ta şi a multora care vor crede şi-şi vor spăla cămăşuţa în acest râu de cuvânt, râul cu apă multă, care Mă poartă spre tine cum M-a purtat pe mare spre cei încercaţi de furtună în mijlocul ei ca să le aduc lor izbăvirea Mea, căci Eu sunt Izbăvitorul, Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce vin cu slavă, şi slava Mea este cu tine, o, poporul Meu cel de azi al Meu. Amin, amin, amin.

E zi de praznic sfânt în cer şi pe pământ, iar Eu, Domnul, am intrare în cartea Mea cuvânt, căci orice preot, orice arhiereu are cuvânt de grăit bisericii, are cuvânt de învăţătură în zile de slujire sfântă cu adunare bisericească înaintea lui şi toţi aşteaptă cuvântul lui, şi mai ales al celui cu putere în cuvânt.

O, poporul Meu, să stai, fiule, întru întâmpinarea cuvântului Meu, că mulţi se uită să vadă şi să audă ce grăiesc Eu, Domnul Iisus Hristos, în zile de sărbătoare în mijlocul tău. Cuvântul Meu e dulce, e mare şi e mângâios, e povăţuitor şi dăruitor de putere pentru sufletele care merg pe calea împlinirii lui. Cuvântul gurii Mele are în el mântuire şi mângâiere şi când mustră neorânduiala cea de pe pământ, numai să înţeleagă omul dragostea Mea din el, căci dragoste pentru om este cuvântul Meu. Să se apropie mult de el cei ce aud de la Mine, că mult grăiesc Eu peste pământ în zilele acestea, şi toţi cei din locuinţa morţilor se răcoresc auzind glasul lui Dumnezeu când grăieşte în cer şi pe pământ pentru toţi cei ce aud şi pentru toţi cei ce nu aud. Firea toată stă înaintea Mea şi se umple de slavă întâmpinându-Mi glasul. Minune mare este venirea Mea cuvânt peste pământ în vremea aceasta şi este mângâiere mare ea pentru toate câte sunt, văzute şi nevăzute ale facerii lui Dumnezeu.

Zi de facere este fiecare zi de coborâre a Mea cuvânt pe pământ şi tot cerul ascultă cuvântarea Mea în zile de cuvânt al Meu rostit în mijlocul tău, o, poporul Meu. Masa Mea cu tine se împarte spre bucuria multora, tată, între cei ce Mă întâmpină pentru mângâierea lor, pentru mântuirea lor. Mai are minte cel ce gustă din această mângâiere şi putere de viaţă şi se duce apoi de la masa aceasta în lături şi în voile lui? Cei ce nu stau în cer după ce cunosc şi mănâncă dulceaţa acestui cuvânt, aceia nu mai au minte. Numai cei ce au minte când dau de acest cuvânt Îl cunosc pe Dumnezeu în el şi rămân în Dumnezeu apoi, şi rămân în iubirea Mea şi în cuvântul Meu.

Le-am spus la ucenicii Mei acum două mii de ani: «Rămâneţi în iubirea Mea!». Mare este miezul acestui cuvânt lăsat de Mine peste ei atunci! O, mare este taina Mea cu tine, popor al cuvântului Meu cel de azi, mare este iubirea Mea cu tine, tată! Locul pe care Eu stau cu tine pe pământ aşezat este locul iubirii Mele, este iubirea Mea. Tu eşti iubirea Mea, iar cel ce vine la tine şi te vede şi te priveşte şi te înţelege şi te crede, acela rămâne în tine, tată, rămâne în iubirea Mea şi stă cu tine sau vine şi pleacă şi iar vine spre locul iubirii Mele cu tine ca să ia din el pentru el şi ca să-i aducă iubirea lui, că mare şi nedesluşită de mintea omului este taina şi vederea acestui loc, care este iubirea Mea, locul despre care cei ce aud de el şi îl află văzut zic cu sfială sfântă: „acolo este Domnul”, aşa cum preotul Ietro i-a spus lui Moise despre locul în care Dumnezeu era şi grăia şi Se slăvea cu slavă văzută pe muntele slavei şi apoi mult văzută prin lucrarea credinţei lui Moise, care s-a suit pe munte la Domnul şi a grăit Domnul cu el, şi el cu Domnul.

Această zi e praznic de întâmpinare. Când Eu, Domnul, eram Prunc de patruzeci de zile M-a dus mama Mea Fecioara să Ne înfăţişăm la templu după legea curăţirii. Întru totul venirea Mea pe pământ Om s-a supus legii, căci Tatăl M-a trimis aşa şi M-a învăţat să fiu supus. Am stat în mijlocul lui Israel, căci prin el am venit, că avea el strămoşii la temelia lucrării Mele aşezaţi, de pe când Eu, Domnul, am ieşit în calea lui Avraam ca să descopăr lui pe Dumnezeu, ca să Mă descopăr peste el cuvânt şi să ştie el cum este Dumnezeu întru lucrarea Sa peste om. Am numit apoi în vremea aceea pe cei trei din unul în altul credincioşi glasului Meu de peste ei atunci: Avraam, Isaac şi Iacov, iar pe Iacov l-am numit Israel. În mijlocul urmaşilor lor cei după trup am venit Eu acum două mii de ani Prunc născut din mamă Fecioară ca să cresc şi să Mă arăt oamenilor venit de la Dumnezeu la ei. Am stat în mijlocul lui Israel atunci şi Mi-am arătat toată lucrarea pentru care venisem de la Tatăl prin naşterea Mea din Fecioară, dar în mijlocul lui Eu n-am găsit primire, n-am găsit întâmpinare aşa cum un prunc născut în casa părinţilor lui este întâmpinat la naşterea lui şi iubit de neamul lui, dar Eu Mi-am făcut atunci lucrarea pentru care venisem, şi s-au descoperit atunci gândurile multora, spre ridicarea sau spre coborârea multora din Israel prin venirea Mea cea de atunci, când M-a cunoscut dreptul Simeon şi M-a întâmpinat el şi a rostit el atunci proorocia cea despre Mine că voi fi ca semn de tăgadă spre ridicarea şi coborârea multora din Israel şi că voi fi spre mântuirea neamurilor şi spre slava lui Israel cel binecredincios, slava fiilor lui Avraam cel credincios, după făgăduinţa promisă de Mine lui, dar poporul Israel cel după trup nu M-a întâmpinat atunci, iar dacă el ar fi fost urmaş al lui Avraam M-ar fi cunoscut şi M-ar fi întâmpinat.

O, popor al cuvântului Meu, am stat cu tine, tată, în mijlocul bisericii şi Mi-am arătat faţa cea dinăuntrul tău prin viaţa ta cu Mine, pentru care venisem la tine cuvânt ca să ţi-o dau şi ca să te aşezi întru întâmpinarea Mea şi să Mă întâmpini tu şi să grăiesc cu tine cuvântul Meu cel de azi şi să audă biserica glasul Meu cu tine, tată, dar în mijlocul ei Eu n-am găsit primire şi întâmpinare pentru venirea Mea cu masă de cuvânt de Duh Sfânt, dar Eu Mi-am făcut şi Îmi fac lucrarea pentru care vin, şi s-au descoperit acum gândurile preoţilor şi ale arhiereilor, spre ridicarea sau spre coborârea multora dintre ei prin venirea Mea cuvânt la ei, şi din mijlocul tău grăit şi împărţit lor. Nimic pe pământ nu este mai necunoscut de om ca şi Dumnezeu, Cel ce Se slăveşte în făpturi. N-are omul minte pentru iubirea de Dumnezeu în el. Eu sunt îndurerat că n-am cui să-i grăiesc între cei ce s-au făcut slujitorii bisericii şi nu le pot spune lor aşa cum le-am spus ucenicilor Mei: «Rămâneţi în iubirea Mea!». O, cui să le spun dintre ei acest mare cuvânt când ei au minte pentru altceva şi nu pentru iubirea Mea, care se învaţă de la Mine şi se dăruieşte în dar ca să fie ea în om, şi nu poate să şi-o facă singur omul ca s-o arate apoi şi să rămână el în ea? Gura Mea trebuie să-i spună omului aceasta după ce el învaţă să iubească pe Dumnezeu şi pe Fiul Său Iisus Hristos, iar dacă omul nu crede când Eu îi spun acum că nu are şi nu rămâne el în iubirea Mea cum se crede el că o are şi că ea este, îi spun Eu că nu are dreptate, fiindcă celor ce Mă iubeau atunci ucenici ai Mei şi cei de pe lângă ei Eu le-am promis lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi mult lucrătorul şi dăruitorul de daruri celor ce Mă iubesc, şi le-am spus: «În numele Meu în limbi noi veţi grăi şi veţi lucra semne şi minuni, haruri din haruri veţi împărţi, iar cel ce crede şi se va boteza, acela se va mântui». Acestea sunt semnele doveditoare şi lucrătoare prin cei ce Mă iubesc şi cărora am spus acum două mii de ani: «De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele şi alt Mângâietor voi trimite vouă, şi vă este de folos să Mă duc la Tatăl, ca să vă trimit de la El pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Rămâneţi în iubirea Mea!».

O, poporul Meu, numai cei ce rămân în iubirea Mea după ce o primesc pe ea în dar de la Mine, numai aceia sunt cei ce Mă întâmpină în venirea Mea de azi cuvânt la tine, tată, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, promis de Mine că-L trimit de la Tatăl celor ce rămân în iubirea Mea când ea iese în calea lor să se dea lor. Am găsit la tine credinţă, fiule poporul Meu, şi te-am aşezat, tată, întru întâmpinarea Mea, şi vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, spre semne şi minuni lucrătoare şi mult prea tainice ele ca să se vadă cu ochii trupului omului sau cu mintea lui cea mică şi îndreptată spre pământ. Te am unealtă lucrătoare cu Mine peste cele ce tainic le lucrez şi le aşez pe pământ spre lucrare, chiar şi peste cei ce habar nu au ce fac ei când Eu săvârşesc cu ei şi peste ei pe cele ce le am de lucrat şi de înfăptuit şi de aşezat pentru orice stare şi vreme, şi fac aceasta la rugăciunea ta când Eu te aşez înaintea Mea ca să-Mi ceri, şi Eu să împlinesc aşa, iar tu să nu uiţi să-Mi mulţumeşti de fiecare dată când Eu îţi spun să ceri cu rugăciunea la Mine pe cele ce le am de lucrat, iar Eu să te ascult şi să împlinesc aşa, că mare este taina lucrării lui Dumnezeu cu omul, căci Eu, Domnul Făcătorul, pentru om am făcut cerul şi pământul şi lumea.

Dumnezeu este mai înainte de vecii, la fel şi îngerii Lui, dar El a voit să-l facă pe om, să-i dea trup şi să-i facă apoi o lume măreaţă, o facere dulce şi slăvită, ruptă din slava Lui, şi a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi toate cu El însoţitoare, soarele şi luna şi stelele apoi, păsările şi animalele şi peştii, florile şi pomii, şi apoi pe om, dându-i trup din lut şi din apă, cu mâna Lui plămădindu-i trupul, şi apoi a suflat Dumnezeu peste el duh de viaţă şi a intrat în el viaţă, sânge şi suflare au intrat, înţelepciune şi mişcare, Dumnezeu cu Duhul Său în omul cel zidit de mâna Lui pe pământ, şi mare este taina lui Dumnezeu cu omul pe care l-a făcut ca să-Şi arate Domnul iubirea Lui cea multă şi mare, care era şi este în vecii, căci altfel nu Şi-ar fi dat El iubirea ca să se vadă cât este. S-a arătat apoi cât de puţină iubire pentru El are omul cel zidit de El, cât de puţin Îl întâmpină omul pe Domnul cu toate câte Domnul face pentru el în toată vremea. De şapte mii de ani stau faţă în faţă cu nerecunoştinţa omului înaintea Mea. Păcatul nerecunoştinţei omului faţă de Dumnezeu, Care pe toate le face şi le creşte şi le dă spre viaţa oamenilor, e mare acest păcat, şi se desfrânează în fel şi chip oamenii după voia lor pe pământ înaintea lui Dumnezeu, că nu le place de Domnul, şi le place de ei şi atât, căci legea Domnului este alta decât cea pe care ei o iubesc împotriva lui Dumnezeu în ei. Clipă de clipă se înfăţişează înaintea scaunului Meu mulţimi şi iar mulţimi de suflete de oameni care trec cu trupul şi nu-i pot slobozi pe ei de sub neascultarea lor de Dumnezeu pe pământ. Îmi arăt mila Mea de ei acum, în vremea ta cu Mine, poporul Meu, că te-am aşezat pe tine să faci strigare pentru tot neamul omenesc care a trecut şi care este şi care vine şi trece, ca să găsesc, cumva, milă cu strigare lucrătoare înaintea Mea pentru ei, dar ştiu oamenii, vor ei să înţeleagă ce taină ascunde Domnul în mijlocul tău pentru ei?

Iubirea Mea cu tine se dă oamenilor, o, popor al cuvântului iubirii Mele peste pământ în zilele acestea, şi va fi ea găsită de toţi cei fără de mângâiere, căci mângâierea cea trecătoare se duce de tot de la om, şi-Mi voi arăta atunci câtă iubire am avut şi am dat pentru om ca să ia din ea, prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău semănat peste pământ ca să ia oamenii din el viaţă şi mângâiere lor. Numai când mintea omului nu va mai trage spre pământ după viaţă şi după mângâiere, o, numai atunci va privi omul în sus, la locul de unde vine la tine cuvântul Meu cel de azi, şi va găsi omul la tine bogăţia Mea şi slava ei şi se va apleca el să ia şi să cunoască şi să-şi întoarcă inima la Mine, Domnul şi Mângâietorul omului.

O, stai întru întâmpinarea venirii Mele cuvânt peste pământ, poporul Meu, căci statul tău aşa va da rod, fiule, şi iată cât cuvânt dătător de viaţă rodesc Eu în tine în vremea aceasta când omul nu caută, ci, din contra, fuge de Dumnezeu tot mai mult! Eu, Domnul, rămân cu tine, rămân în tine, rămân în iubirea ta, în credinţa ta cea lucrătoare cu Mine, iar tu rămâi cu Mine, rămâi în iubirea Mea, şi toţi să rămână în ea din câţi te-au cunoscut al Meu şi din câţi te vor cunoaşte de acum.

Rămâi în iubirea Mea, o, poporul Meu, că Eu cu ea sunt în mijlocul tău cuvânt şi prin el fac cerul cel nou şi pământul cel nou şi chem sub acoperământul Meu cu tine, sub viţa şi sub smochinul Meu pe omul înnoit la minte prin taina acestui cuvânt de viaţă făcător în om. Rămâi întru Mine, întru iubirea Mea, căci Eu iubirea ta sunt, şi aşa să rămân, şi aşa să rămâi, în iubirea Mea să rămâi, şi iubirea Mea să rămâi tu, o, poporul Meu cel de azi al Meu. Amin, amin, amin.

În cuvântul Meu cel de azi, aşezat de graiul gurii Mele în grădiniţa cuvântului Meu cel din vremea aceasta, voiesc să Mă fac Povăţuitor celor ce iau din venirea Mea cea de acum, din învăţătura Mea cea de azi, cu care azi Îmi desăvârşesc glasul Evangheliei Mele celei de acum două mii de ani, prin care M-am arătat şi M-am vestit peste pământ Dumnezeu venit de la Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Tatălui Savaot, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi apoi din mamă Fecioară pe pământ între oameni ca să lucrez apoi lucrarea Tatălui pe pământ şi să-i pregătesc omului întoarcerea lui la Dumnezeu, de unde el a căzut încă de la început. Eu sunt calea, Eu, Domnul Iisus Hristos, aşa cum Mi-a fost numele Meu acum două mii de ani, şi aşa cum Îmi este el faţă în faţă cu cei credincioşi venirii Mele de atunci, după care Eu am rămas cu toţi cei care Mă iubesc, păzind ei poruncile Mele şi mângâindu-i pe ei cu Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care L-am trimis lor când M-am întors în Tatăl, după ce am stat cu oamenii treizeci şi trei de ani pe pământ.

Duhul Sfânt Mângâietorul, iată-L lucrând, aşa cum am promis că-L voi da de mângâiere celor ce Mă iubesc! Cine sunt cei ce Mă iubesc? Cei ce păzesc poruncile Mele sunt cei ce Mă iubesc, şi aceia au de la Tatăl pe Mângâietorul, căci aşa am spus: «De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu va lua şi toate vă va învăţa El pe voi şi vă va vesti vouă». O, aşa fel de lucrare are El, iar unde El nu lucrează aşa zadarnic se laudă omul că-L are pe El sau că lucrează în numele Lui. Ceată de prooroci avea în mijlocul ei biserica Mea cea de la început după ce Eu, Domnul, am plecat de pe pământ la Tatăl şi am lăsat în mijlocul ei pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care lucra prin prooroci şi vestea de la Dumnezeu, căci fără prooroci în mijlocul ei nu are biserica ştire despre cele mereu astăzi de la Dumnezeu coborâte între oameni.

Nu poate omul socoti după minte sau după vreme sau după predanii lucrarea Duhului Sfânt, căci Dumnezeu poate oricând să ridice din pietre fii ai lui Avraam când timpul cere aceasta spre slava lui Dumnezeu şi spre pregătirea lucrului Său pe pământ. Pe Noe îl numeau toţi nebun, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe Moise îl socoteau în fel şi chip egiptenii, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe prooroci îi oropseau cei la care erau trimişi de Dumnezeu, dar Domnul a lucrat prin ei lucrarea Sa şi Şi-a deşertat prin ei vestirea Sa. Când am venit Eu pe pământ născut ca să desăvârşesc atât de măreţ lucrarea Tatălui atunci, n-a putut să Mă cunoască şi să Mă primească poporul Israel, dar Tatăl a săvârşit prin Mine lucrarea Sa şi M-a arătat pe pământ între oameni Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, şi de atunci Tatăl a lăsat la rugăciunea Mea Lui pe Duhul Sfânt Mângâietorul peste pământ cu cei credincioşi, şi Care din Dumnezeu ia şi lucrează şi vesteşte şi împlineşte aşa. Iată, aşa am învăţat Eu pe cei credincioşi în vremea când pe pământ lucrau în numele Meu şi cu puterea cuvântului Meu cei trei arhierei iubiţi ai Mei: Vasilie, Grigorie şi Ioan, atât de prigoniţi ei atunci de cei ce voiau să stea pe scaunul lui Dumnezeu în numele lui Dumnezeu aşa cum erau ei nepregătiţi cu viaţa şi cu fapta pentru această mărire, căci Eu M-am arătat umilit când am stat cu oamenii pe pământ şi aveam cuvânt tare împotriva păcatului şi a făţărniciei omului, şi aşa au stat şi aceşti trei urmaşi ai Mei, pe lucrarea cărora s-a întărit apoi pe temelia ei biserica Mea, care mereu, mereu a fost cea prigonită, aşa cum Eu am fost. Nu Mă va găsi omul decât cu cei prigoniţi pentru numele Meu, pentru faţa Mea în ei, în cei umiliţi cu inima şi blânzi cu răbdarea şi cu iubirea şi cu durerea, dar tari cu credinţa şi cu zidirea Mea în oameni, credinţă făcătoare de Dumnezeu în om.

O, popor al cuvântului Meu, am intrat în carte cuvânt, că e sărbătoare din cer cu tine şi cu sfinţii în coborârea Mea la tine. Pomenim în ziua aceasta pilda fiului risipitor şi pe cei trei mari ziditori de Dumnezeu în oameni, arhierei cu rangul după alegerea Mea peste ei în vremea lor. Cuvântul Meu e plin de dor, şi dorul Meu se face cuvânt, şi el este dorul Meu. Mi-e dor să grăiesc peste pământ în Duhul Sfânt Mângâietorul. N-are cine să Mă creadă din cei ce s-au făcut mari pe ei înşişi şi stau pe scaune de biserică şi de înţelepciune peste oameni. Eu însă plâng de dor în cer şi pe pământ cuvânt de dor. Cine te nesocoteşte pe tine, poporul Meu de azi, acela Mă nesocoteşte pe Mine, căci Eu grăiesc în mijlocul tău şi Mă aşez peste pământ cuvânt. Pentru cuvântul Meu din mijlocul tău tu eşti vorbit de rău în numele Meu în fel şi chip de către cei ce-şi zic dreptmăritori de biserică a Mea şi care se dau păzitori ai celor sfinte, ale Domnului, dar nu sunt mulţi aceştia care te vorbesc de rău, ci sunt mulţi între ei care iau de la Mine în inima lor, căutând sămânţa aceasta semănată de Mine în vremea aceasta a Mea pe pământ cu tine. Iată, nu încap între ei cu duhul proorociei, cu venirea Mea cuvânt la ei, şi aceasta-i dovedeşte pe ei că nu sunt ai Mei, căci scris este: «Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl cunoaşte şi îl lucrează pe el», dar iată, ei nu sunt dintre oile Mele şi dintre păstorii Mei, nu sunt, căci oile Mele ascultă glasul Meu şi îl cunosc, iar păstorii Îmi deschid când vin să cercetez turma, dar aceştia nu sunt dintre ai Mei, ci sunt dintre cei necredincioşi, aşa cum erau cei din vremea arhiereilor Mei Vasilie, Grigorie şi Ioan, care stând pe scaune de biserică îi prigoneau pe aceşti slujitori plini de Duhul Sfânt în ei şi lucrând ei cu dor pentru soarta turmei credincioase pe pământ atunci, necăutând ei slavă de la oameni şi stat înalt peste oameni.

Ca fiii risipitori, care risipesc averea, aşa sunt cei ce stau pe scaune de biserică şi nu-Mi îngrijesc turma, ci Mi-o risipesc prin nepăsarea lor de ea, şi numai pe ei se întăresc pe scaune peste turmă şi n-au milă de ea şi n-o păstoresc pe ea şi vor doar mărire, folosindu-se de numele Meu şi de haină de biserică pentru slava lor şi atât, iar Eu pribegesc prigonit, căci faţa Mea este cu cei umiliţi, cu cei ce păzesc poruncile Mele, iubindu-Mă ei aşa şi luând din cer pentru hrana lor şi pentru viaţa lor.

O, popor al cuvântului Meu, am văzut durere în ţara ta şi a Mea. Neamul român este cercetat acum cu încercare, cu vreme grea, cu neînţelegere la cârma lui. Cearta pentru întâietate la cârmă aduce peste acest neam încercare şi clătinare, iar Eu, Domnul, privesc la răutatea cea din fiii minciunii, care cu minciună dau să-i încânte pe cei neştiutori de adevărul care este şi să împartă în părţi acest neam. Am stat de veghe cu tine, tată, şi am adus în mijlocul tău îndemn de rugăciune aparte iar şi iar pentru ţara ta şi a Mea, căci locul de cârmuire a fost iar încercat de cei iubitori de mărire în acest neam, de fiii minciunii, dar Eu am biruit iar, căci te-am aşezat lângă Mine rugător spre Tatăl pentru biruinţa Mea cu cei ce vor binele şi pacea acestui neam. Voi căuta să-i dau jos de peste tot de pe locurile lor pe toţi cei care scurmă după voia lor pe acest plai ca să se îngraşe ei cu multul de slavă de la oameni. Pe cei care s-au luptat cu răutate şi cu minciună şi cu urâtul graiului lor să pună mâna pe cârma neamului român, Eu, Domnul, i-am dat în lături, şi aşa voi face cu toţi cei care vor ei de la ei dorire şi putere să se suie şi să cârmuiască, făcându-se pentru aceasta fraţi unii cu alţii prin minciună pentru biruinţa cea pentru ei, dar nu va fi ca ei, căci răutatea este de la diavol, iar răbdarea şi iubirea şi durerea sunt de la Dumnezeu şi sunt tari acestea împotriva răului prin cei ce iubesc acest neam, slujind ei cu credincioşie lui.

Îţi mulţumesc pentru veghea ta lângă Mine, fiule poporul Meu, căci noi avem de lucrat de la Dumnezeu peste neamul român, iar duhul rugăciunii stăruitoare poate mult. Iată, slujitorii bisericii neamului român n-au milă de acest neam, nu plâng în vreme de zbucium şi de vifor, şi se îngrijesc ei de statul lor înalt peste turmă şi atât, şi numai tribut cer turmei, ca să-şi facă ei stat înalt.

O, neam român, o, tată, câtă durere ajunge de la tine la Mine! Îţi cer bani şi iar bani mereu slujitorii de biserică, iar tu lor le dai, forţat fiind de ei, şi nu-ţi dai ţie când le dai lor aşa cum ei dau să te facă să crezi, dar când e să pui mână de la mână ca să ieşi din datoriile care apasă ţara, tu te răzvrăteşti atunci, căci aşa te învaţă să faci cei ce te mint pe tine ca să joci în voia lor cea plină de dor de mărire unii peste alţii cei ce vor să fie cârmaci. O, cum de nu te uiţi ca să vezi bine pe cei ce-ţi vor binele, şi pe cei ce-ţi vor voinţa ta pentru ei, pentru propăşirea lor şi atât? Voi lucra Eu din cer cu toţi sfinţii şi-i voi scoate de pe locurile pe care ei stau şi-şi vor deschide ochii ca să vadă cu ei ceea ce este de văzut bine şi voi birui Eu cu dreptatea Mea, căci neamul român este neamul Meu cel de azi şi voi întări Eu la cârma lui pe cei ce iubesc acest neam, pe cei ce ostenesc pentru el la veghe pentru viaţa lui, pe cei ce iubesc dreptatea. Cei ce se zbat să pună mâna pe cârmă, aceia sunt cei ce vor să risipească, strângând doar pentru ei, dar cei ce cârmuiesc cu lepădare de sine, aceia nu risipesc nimic, ci chivernisesc peste tot şi păzesc de duşmani şi de datorii grele de purtat, şi acolo să dai tu să ajuţi frate cu frate, o, neam român, şi nu să îngraşi pe păstorii de biserică, pe cei care stau peste tine pentru slava lor şi care-ţi cer mereu să le dai ca să intri în rai, aşa cum ei te învaţă când dai, şi caută, tată, să vezi ce faci pentru paza ta, pentru ţara ta, pentru ceea ce o apasă pe ea dinăuntru şi din afară, că nu e bine să facă datorii la străini pentru tine cei ce stau la cârma ta ca să-ţi dea, căci cei ce-ţi dau împrumut îţi iau apoi pielea ca să le dai îndoit înapoi, şi iată unde trebuie să pui tu ajutor, dar cine să-ţi deschidă ochii şi mintea să vezi şi să înţelegi? O, plăteşte-ţi datoriile casei frate cu frate, neam român, şi nu mai da la preoţi banii tăi, căci preoţii n-au milă de lipsurile şi de datoriile tale, iar ei n-ar fi să-ţi ia dacă s-au făcut ţie slujitori pentru sufletul tău, dar iată, ei îţi iau mereu bănuţul tău şi-ţi promit că te duci în rai dacă le dai, dar când eşti apăsat de datorii la străini ei nu te îndeamnă să rabzi frumos, să te povăţuiască la bine şi la răbdare şi la frăţie când este de trecut un greu, căci n-au casă de bani aparte cei ce cârmuiesc pentru tine, ci au ce este şi atât, iar tu să nu le ceri mai mult, ci să ajuţi şi acolo, ca să nu intri sub robie dacă rămâi dator. O, cine te mai învaţă aşa pentru veghea ta şi pentru trezia ta în vreme de cumpănă? Iată, te învaţă cei ce te cârmuiesc acum, iar tu nu pricepi, şi apleci urechea la cei ce te mint. Te răzvrătesc cei ce nu te iubesc, neam român, iar răzvrătirea lor care bate sus, spre locul cârmei de peste tine, aduce peste tine vremea rea, mânie de la Dumnezeu pentru neveghea ta, cheamă spre tine încercări şi ispite, căci lucrarea diavolului este răutatea cea plină de răzvrătire şi de minciună a celor ce vor să pună mâna cu forţa lor pe cârma acestui neam.

Eu, Domnul, te trezesc spre veghe şi spre ştire de la Mine cum să-ţi fie veghea şi lucrarea, iar tu auzi-Mă şi deschide-Mi şi ia din Duhul Meu, o, ţara Mea cea de azi, şi fii înţeleaptă în vreme de greu, şi iubirea Mea să te călăuzească pe tine, neam român, căci Eu sunt în mijlocul tău cuvânt de iubire, cuvânt de veghe, tată, peste tine, peste vatra ta, peste viaţa ta. Amin.

Am cu Mine în coborârea de azi pe arhiereii Mei, pe treimea de arhierei ziditori de Dumnezeu în oameni. Slujitorii de biserică nu trebuie să zidească locaşuri de biserică pentru oameni, ci trebuie să zidească oameni, căci adevăraţii închinători ai Mei nu sunt cei ce se adună în locaşuri înalte şi pline de slava celor ce slujesc în ele peste oameni, ci sunt cei care se închină în Duhul Adevărului în orice loc de sub cer, căci Eu pe aceia îi aud şi le aduc împlinirea rugăciunilor lor când ei Îmi cer. Las acum duhul acestor arhierei lângă cuvântul Meu cel învăţător, căci duhul apostoliei şi al proorociei este duhul care cârmuieşte şi zideşte biserica Mea, şi în clipa lucrului lui primeşte el de la Tatăl cuvânt lucrător.

O, binecuvântată este intrarea sfinţilor Mei şi cuvântul lor cel acum rostit de ei! Amin.

— Acum se naşte ceea ce noi grăim acum din Duhul Tău, o, Doamne mare al celor ce măreţ Te-au iubit şi Te-au urmat pe pământ! Duhul Sfânt Mângâietorul este mereu astăzi, mereu acum, şi nu cei ce învaţă în şcoli sunt mari şi au de grăit învăţătura lor, ci acei care primesc de la Duhul Sfânt Mângâietorul lucrarea care trebuie lucrată când se iveşte de lucrat peste pământ şi peste om în duhul dreptăţii a toate, necăutând la faţa omului, fie el împărat sau argat.

Din cer, dintre sfinţii slujitori grăim noi acum în numele Tău peste pământ. Sfinţii sunt vii şi slujesc neîncetat, iar Tu binecuvintezi intrarea lor la slujbele de pe pământ când slujitorii Tăi liturghisesc Ţie şi Îţi aduc ale Tale dintru ale Tale şi când le dai lor pe cele sfinte ale Tale, care sunt pentru sfinţi. Atunci noi, toţi sfinţii, ne împărtăşim cu trupul şi sângele Tău odată cu cei ce slujesc cele sfinte pe pământ, şi tainic ne amestecăm şi ne contopim, cerul şi pământul laolaltă la masă, la cina Ta, Doamne.

O, s-au amestecat cu amestecătură mare cei ce s-au aşezat slujitori de biserică şi sunt greşiţi mult înaintea Ta. Strigăm la ei dintre cei cereşti: Duhul să nu-l stingă ei! Duhul proorociei să-l primească ei spre îndreptarea lor, căci vai lor dacă vor face ca ei!

E rătăcire mare peste biserica neamului român. Mai bine de şaptezeci de ani au trecut de când ea a greşit prin capii ei şi nu dă să se pocăiască de păcatul ei, ba stăruie încă în el. După ce că s-a învoit ea cu duşmanul care a cumpărat-o de a clătinat de la locul lor sărbătorile sfinţilor aşa cum au fost ele aşezate de părinţii cei sfinţi, şi nu de oameni de ştiinţă, iată, iar dă acum să se lase cumpărată ea şi înghiţită de tot. Se mai miră slujitorii de biserică de ce stai Tu cu lucrarea Ta de cuvânt şi cu poporul ei la mijloc în vremea aceasta pe vatra acestui neam. Iată, Tu nu poţi lăsa să piară seminţia Ta, biserica Ta, ortodoxia ei, şi ai tras deoparte un petecuţ din ea şi ai pus la însămânţat această sămânţă şi o uzi mereu şi-i dai din cer, Doamne. Ai întins mâna cea miloasă de ea acum douăzeci de ani când ai ieşit deasupra cu lucrarea cuvântului Tău, cu duhul proorociei peste biserica acestui neam, dar ea s-a tras în lături şi a lovit şi a hulit şi nu Te-a cunoscut în cuvântul Tău de Păstor, în duhul proorociei, care are de cârmuit biserica, aşa cum era ea la început, cu ceată de prooroci în mijlocul ei, precum scrie în Scripturile ucenicilor Tăi cei de atunci. Noi le amintim slujitorilor de biserică să nu uite de părinţii cei sfinţi, să nu uite nici de noi, căci neobosiţi am vegheat să nu se strice sămânţa ortodoxiei şi să rămână curată această sămânţă. Este în neamul român biserică cu sobor, care păstrează mersul sfinţilor şi se luptă să nu se amestece ea cu cei eretici, cu cei desprinşi, dar privim şi la ei, căci şi ei au lovit în lumina cuvântului Tău cel de azi şi au acest păcat în mijlocul lor, căci nici ei n-au cunoscut glasul Tău de Păstor şi duhul proorociei peste cei abătuţi şi răbdarea Ta cea multă peste fiii risipitori de slavă cerească şi care mai bine de şaptezeci de ani s-au lăsat duşi spre amestecarea care se voieşte acum peste tot şi dă să prindă sub ea turma neamului român prin arhiereii ei, iar ea nu ştie ce dă să vină peste ea. O, nu-i lăsa să greşească încă o dată mai rău decât greşeala lor cea din urmă când au răsturnat prin neveghe datina sfinţilor părinţi şi sărbătorile sfinte ale lor! Antichrist dă să mute de la locul ei acum, de la semnul ei dă să mute şi sărbătoarea Învierii Tale, dar Tu ridică-Te cu sfinţii din cer şi veghează, că pe pământ nu mai este veghe, Doamne! O, întăreşte şi îngrădeşte pe poporul cuvântului Tău, că el este calea Ta şi a sfinţilor Tăi peste pământ!

Lăsăm sărbătoarea de azi să se aşeze pe masa poporului cuvântului Tău şi vom striga noi apoi la cei ce stau pe scaune de biserică şi le vom aminti lor de Tine şi de sfinţii Tăi, Doamne, căci noi aceeaşi suntem ieri şi azi, aşa cum şi Tu, Acelaşi eşti, şi tot aşa şi lucrezi.

Binecuvântăm arhiereşte pe poporul Tău cel mic, care s-a făcut cale a Ta peste pământ, că ai făcut din ei credinţă înaintea Ta, Doamne.

O, pace vouă de la Domnul şi de la noi, treimea de arhierei veghetori peste voi din partea Domnului şi peste lucrarea Lui cea de azi, cu care El umblă azi peste pământ! Amin.

— O, pace vouă, vă spun şi Eu, Domnul, arhierei mari cu lucrarea în vremea voastră pe pământ! V-am făcut temelie întărită bisericii Mele, căci voi aţi aşezat-o bine pe ea pe temelia ei atunci. Nu mai am azi cu cine s-o întăresc pe temelia ei. Dorul de slavă al lor, al celor ce s-au aşezat unii pe alţii arhierei în numele Meu peste biserică şi încă se mai aşează ca să se întărească ei şi numărul lor şi mai mult şi ca să nu mai pot Eu să pot, o, aceasta este piedica pe care singuri şi-o pun ca să nu mai poată nici ei merge şi ca să-i prindă în mreaja lor străinii, fiii risipitori, cei desprinşi, care s-au smuls cu multul la număr şi au plecat în lume ca să se cheltuiască şi ca să calce peste averea Mea luată de ei, să calce peste numele Meu, care şi l-au scris peste ei ca să se facă ei stăpâni peste lume, băgând frica în oameni că ei sunt toată puterea pe pământ, şi în cer apoi. Eu însă am pusă deoparte slava Mea şi o păstrez pe ea pentru ziua ei şi o voi arăta pe ea cu cei blânzi şi smeriţi cu inima, cu cei credincioşi venirii Mele celei de atunci şi celei de acum cuvânt peste pământ, ca să fac cu cuvântul cerul cel nou şi pământul cel nou pentru cei credincioşi, care vor dăinui, pentru cei ce Mă iubesc aşteptându-Mi întoarcerea şi slava Mea cu ei şi biruinţa Mea asupra vrăjmaşului Meu antichrist, căci Eu sunt Mielul lui Dumnezeu şi sunt scris în Scripturi să fiu biruitor la sfârşit de timp pe pământ, şi iată, aşa sunt şi aşa împlinesc, şi nimeni nu pricepe taina Mea cea plină de biruinţă, nimeni decât Eu, şi cei ce voieşte Tatăl să le descopere lor. Amin, amin, amin.

Şi acum intrăm în carte, o, sfinţi iubiţi ai Mei, căci voi aţi fost iubiţi de Tatăl şi de Mine, că mult M-aţi mângâiat cu lucrarea voastră cea plină de dor de biruinţă pentru Mine, că nu voiau cei din vremea voastră să Mă poarte aşa cum trebuie să fie Domnul purtat de om, iar voi aţi luptat cu inimă mare să rămâneţi curaţi în credinţă şi în iubire, şi v-aţi încununat ca şi Mine, prin suferinţă apoi. Duhul Sfânt Mângâietorul a lucrat pentru voi şi v-a scris în istorie marea voastră iubire de Dumnezeu şi de oameni, iar biserica v-a primit de atunci şi până acum de învăţători mari peste ea, şi aţi rămas la cârma ei cu învăţătura voastră, cu lupta şi cu faptele credinţei voastre, după Evanghelia Mea şi a ucenicilor Mei apoi, căci Eu peste ei şi prin ei apoi am aşezat pe pământ biserica Mea şi mădularele ei purtătoare de daruri, de la Duhul Sfânt Mângâietorul coborâte peste fiii credinţei.

Nu mai am acum biruitori de partea turmei ca s-o păstreze pe ea în Duhul Meu. Nu mai am luptători cu inimă mare şi cu viaţă la fel, ca să ţină piept duhului rătăcitor şi cotropitor peste biserică. Ascultarea de Dumnezeu şi de sfinţi n-a mai rămas lucrătoare prin cei ce s-au dus spre neascultare, şi au tras aceştia turma de sub învăţătura cea din părinţi. Pilda fiilor lui Recab şi ascultarea lor de strămoşul lor nu s-a prins de fiii bisericii, ci s-au tras ei de sub ascultare şi au stricat tot aluatul, iar Eu am răbdat plângând în cer cu sfinţii. Am luat atunci îndemn la răbdare, şi au trecut aproape şaptezeci de ani, şi am luat apoi o mânuţă de inimi şi le-am deosebit pentru credinţă tare şi am întocmit peste ei început nou de biserică, pe temelia ei cea dintâi aşezată şi pusă la lucru de mâna Mea, de cuvântul Meu, care lucrează în vremea aceasta reparare a celor dărâmate de la locul lor. V-am avut pe voi din cer lucrători şi v-am aşezat de temelie a lucrului Meu cel de azi, a bisericii Mele înnoite prin cuvânt, că nu mai aveam cum să înnod firul şi mersul, nu mai aveam, din pricina abaterii bisericii ortodoxe de la sfinţi şi de la părinţi, de la care ea n-a mai luat şi n-a mai dat ascultare lor, şi s-a învoit cu duşmanul şi s-a lăsat înşelată.

V-am coborât pe voi din cer şi am binecuvântat cu voi lucrarea Mea cea de azi, începută în anul 1955 pe vatra neamului român, iar după încă jumătate de vreme cât a trecut de la răsturnarea de pe temelia ei a bisericii, Eu, Domnul, iar v-am aşezat spre binecuvântare peste poporul cuvântului Meu cules de Mine prin cuvânt, şi am întărit pe piatra ei cea dintâi biserică slujitoare şi stăruitoare înaintea Mea pentru ca să vină de la Mine îndreptarea celor stricate, iar voi aţi fost slugile Mele din cer venite cu Mine şi lucrătoare cu Mine pentru înnoirea a toate, ca să fie totul nou, aşa cum la începutul bisericii Mele a fost.

Voi aţi întărit pe temelia ei biserica Mea în vremea voastră şi aţi îngrădit-o cu cuvânt rostit, apărând de duşmani învăţătura cea peste ea lucrată de apostolii Mei cei dintâi şi de urmaşii lor apoi şi de sfinţii cei strălucitori cu credinţa şi cu viaţa şi cu vederea Duhului, prin care Eu am păstrat pe făgaşul ei credinţa bisericii. Plâng cu voi în cer acum, că departe s-a lăsat de Noi turma creştină şi cei ce s-au pus peste ea slujitori în numele Meu. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă din gura Mea cuvânt peste pământ acum şi zideşte biserica Mea şi începutul ei iarăşi, căci s-au pătat de tot şi încă se mai pătează slujitorii care stau pe scaune de biserică şi creşte neascultarea lor de Dumnezeu şi de sfinţi. Toţi mănâncă şi beau după cum e vremea, toţi dezleagă acestea după vreme, zic ei, şi-Mi risipesc comoara după cum le este placul, iar răbdarea şi bunătatea Mea nu i-au dus spre pocăinţă.

Scriem aceasta în cartea Mea cu voi, cu sfinţii Mei, cu care Mă scriu în ea, căci venirea Mea de azi e cu voi, o, sfinţi iubiţi ai Mei. Cu sfinţii vin, cu sfinţii plâng şi aştept înnoirea a toate şi aştept primăvara când totul dă muguri, iar Duhul Sfânt Mângâietorul Se face cuvânt din gura Mea şi Se aşează pe pământ lucrând şi împlinind, şi vremea este grea şi este cu necredinţă şi cu lepădare de credinţă, şi în taină lucrăm şi împlinim, spre descoperirea slavei Mele cu cei credincioşi apoi, cu cei ce Mă primesc să vin şi pe toate să le înnoiesc, o, sfinţi iubiţi ai Mei. Amin.

— Tu, Doamne, eşti Făcătorul a toate, iar noi, sfinţii Tăi, am fost şi suntem slujitorii Tăi şi a toate câte Tu faci şi aşezi. Tu, Doamne, eşti Izbăvitorul celor scrişi în cartea vieţii şi pe rând îi atragi la Tine prin vreme şi pui peste ei lucrările Tale măreţe, aşa cum ai pus peste ucenicii Tăi, aşa cum ai pus peste noi în vremea noastră, aşa cum ai pus acum cu noi peste înnoitul Tău început de acum, la care ne ai martori şi lucrători. Când nimeni nu mai lucrează ca Tine pe pământ, vii Tu cu sfinţii slavei Tale şi lucrezi cu ei, căci sfinţii Tăi sunt vii şi mult lucrători cu Tine pe pământ în toată vremea, Doamne.

Le dăm semnal din cer celor răbdaţi de mila Ta pe pământ pentru neascultarea lor de Tine şi de sfinţi şi de părinţi. Îi întrebăm de Tine şi de noi, de temelia pe care ei s-au aşezat să stea. Îi întrebăm de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care lucrează prin descoperiri şi prin dreptatea Ta şi prin alegerea Ta, o, Doamne. Îi întrebăm de harurile lucrătoare la vedere şi de duhul proorociei în mijlocul bisericii prin mădularele ei multe la număr. Unde sunt acestea şi lucrările lor?

Voi, cei care stăpâniţi peste oameni în nume de slujitori de biserică, unde sunt între voi cu lucrările lor acestea toate despre care acum noi vă întrebăm? Noi, cei ce stăm la temelia duhului bisericii lui Hristos vă întrebăm acestea. O, v-aţi înstrăinat şi nu aduceţi roade în viţă, iar mlădiţa care nu aduce roade în viţă se taie şi se aruncă în foc ca lăsarii sălbatici. Aşezaţi-vă în genunchi cu post, cu rugăciune şi cu pocăinţă plină de durere şi cereţi lui Hristos Domnul să vă vindece ochii şi mintea, inima şi credinţa şi să vă dea darul credinţei sfinte ca să vă întoarceţi la slujirea adevărului. Intraţi înăuntru şi rugaţi-vă, dar nu ieşiţi afară să vă rugaţi, că afară aşteaptă flămând de voi balaurul cu şapte capete ca să vă biruiască de tot. Folosiţi vremea pentru pocăinţă, că sunteţi în greşeală faţă de Domnul şi de sfinţi de mai bine de şaptezeci de ani. Hristos este Acelaşi, El nu Se schimbă după vreme, şi nici voi nu-L puteţi schimba. Schimbaţi-vă voi după El dacă voiţi viaţa!

O, nu-i nimic dacă voi vă îndoiţi în coborârea pe pământ acum a cuvântului Domnului şi al sfinţilor Săi, dar dacă voi puteţi să grăiţi celor din cer să se roage pentru voi şi pentru turmă, aşa cum este datina rugăciunii bisericeşti, noi, cei din cer, să nu putem să grăim vouă? Sunteţi voi mai mult şi mai mari şi mai adevăraţi, iar noi nu suntem sau nu putem, dacă voi spuneţi că nu grăieşte Domnul acest cuvânt şi sfinţii Lui lângă el? O, cum îi cinstiţi voi pe sfinţi dacă nu-i urmaţi? Cum vă rugaţi către ei pentru mijlocire dacă nu-i ascultaţi aşa cum ei au învăţat să fie lucrarea bisericii? O, nu daţi de pe temelia lor datinile, ci puneţi la loc ceea ce s-a clătinat, că nu vă va fi bine dacă nu veţi face aşa. Noi am dus luptă mare pentru păstrarea curăţeniei bisericii şi a învăţăturii ei, iar voi, iată, vă amestecaţi şi amestecaţi pe Domnul cu cei desprinşi. O, nu aşa au lucrat ucenicii Domnului şi nici noi n-am lucrat aşa, ci am biruit pentru adevăr şi pentru curat în casa Domnului. O, veniţi-vă în fire şi deschideţi bine ochii pe sfintele Scripturi şi pe descoperirile sfinţilor, venite de la Duhul Sfânt Mângâietorul, căci noi, treimea de arhierei sărbătoriţi azi vă dăm de ştire că vă va cere Domnul curând răspuns pentru turmă dacă v-aţi aşezat peste ea în numele Lui. O, întoarceţi-vă cu faţa la Duhul bisericii de la Hristos început şi puneţi pe temelia ei cea dintâi lucrarea de biserică, iar de nu veţi vrea, nu vă va fi bine, că antichrist e roşu peste tot şi vă ia ochii şi vă ia voinţa ca să lucraţi ca el în toate, şi vor veni peste voi păreri de rău că n-aţi crezut, că n-aţi ascultat, că nu v-aţi umilit, că n-aţi răspuns la strigătul Domnului spre voi. Şi acum vom privi peste voi şi tainic vom veghea, că Domnul are sămânţă curată pusă la însămânţat şi va rămâne Domnul cu cei ce cred în El aşa cum cere El. Amin.

Binecuvintează, Doamne, intrarea şi ieşirea sfinţilor Tăi, căci cartea Ta ne este cale şi Tu eşti cartea şi Tu eşti calea. Slavă Ţie în cer şi pe pământ pentru cărarea Ta cea de azi ca să vii şi ca să-Ţi creşti un popor pentru slava Ta, pentru ziua mărturiilor, o, Doamne. Amin.

— Slava Mea şi a voastră, o, sfinţi iubiţi ai Mei, venim cu ea la poporul Meu cel credincios azi pe vatra neamului român, hrănit de Mine prin cuvânt ca să-l am pe el al Meu. Cu slava Mea, cu ea Ne facem venirea şi loc şi cuvânt ca să grăim peste pământ. Plângem, dar Ne şi bucurăm; răbdăm, dar şi lucrăm; aşteptăm, dar şi biruim, şi tainică Îmi este lucrarea Mea şi a sfinţilor Mei lucrători ai veacului odihnei Mele, iar cei ce Mă iubesc aşa cum iubesc Eu, aceia vor fi cu Mine în rai, în Tatăl, în lucrarea Mea cea de biruinţă, în bucuria celor ce M-au bucurat, şi pe care Eu îi slujesc, cum şi ei Mie Îmi dau slujirea lor. Amin, amin, amin.