Teme


Viaţa poporului cel nou ales: sfinţenia, temelia vieţii creştine

... O, copiii Mei, am ţinut să reînnoiesc nunta din Cana Galileii şi să vă arăt taina nunţii creştine. Nunta creştină este o mare taină a bisericii Mele. De aceea vă zic vouă: de nu veţi fi curaţi şi cu haină de mireasă îmbrăcaţi, nu veţi sta la masă cu Mine în ziua nunţii Mele, în ziua venirii Mele. Haina de nuntă arată viaţa voastră curată. Trebuie să fiţi neprihăniţi ca mieii ca să aveţi parte de nunta cea mare. O, fiilor, nu vă îngrijoraţi ce veţi pune pe masă la atâta puhoi de creştini. Aveţi încredere aşa cum a avut Maica Mea acum două mii de ani când am fost poftiţi la nunta ucenicului Meu, căci le-am înmulţit vinul şi nu le-am făcut naşul de ruşine. Şi tu, naşule, şi tu, socrule, să aveţi încredere că nimeni nu va pleca nemâncat de la această nuntă.

Iată, mireasa de azi nu a văzut omul decât la picioare, căci nu şi-a ridicat capul din pământ. Am venit la această nuntă cu cinci prooroci, şi va rămâne mărturie, căci ca aceasta nu a mai fost şi nici nu va mai fi. Am adus un îngeraş cu un ciocănel şi a spart toate becurile de la policandru şi a pus lumânări de ceară curată. Fiţi atenţi, copiii Mei, că nu daţi darul miresei şi mirelui, şi e Măicuţa Domnului, care adună darurile voastre. Păstraţi nunta neîntinată, ca să vă bag la masa nunţii Mele.


***

... Pregătiţi-vă, naşteţi-vă din nou. Cine nu se naşte din nou, nu ajunge la Mine.


***

Vă mai spun: lăsaţi poftele trupului. Nu este oprită căsătoria, dar cine are dragoste şi hotărâre să ajungă la sfinţi, aceia se opresc. Hotărâţi-vă fără îndoială. Nu mai vorbim de postul Crăciunului, al Paştelui, al sfinţilor apostoli şi al sfintei Mării. Într-un cuvânt, înfrânaţi-vă.


***

Am nevoie de tineri neprihăniţi, iar voi, bărbaţilor, lăsaţi poftele, că nu se poate ajunge sus cu toate ale lumii, trupeşti şi lumeşti. Voi, propovăduitorilor, ţineţi curăţenie; trăiţi, dacă se poate, în curăţenie. O, suflete, de ce te-ai întristat? Eu nu te-am obligat, dar cine poate, bine face. Nu te întrista. Omul este liber să facă ce vrea, dar cine vrea să împlinească curăţenia, acela va vedea locul ce şi l-a pregătit. La cei cârtitori, iată ce vă spun: de sâmbătă seara până luni dimineaţa nu vă atingeţi de păcătuire. E păcat mare să-Mi spurcaţi ziua de bucurie şi de sărbătoare. Cumpăraţi-vă hăinuţă. O, că nu vreţi să fiţi sfinţi!


***

... Nu poate lua trupul hăinuţa sufletului, şi nici sufletul, hăinuţa trupului. Care din ele e mai scumpă? Haina trupului, sau haina sufletului? Cine a dat haina trupului? Este dată de naş. Şi cine a dat haina sufletului? Este dată de Duh. Nu poate lua trupul haina sufletului, şi nici sufletul, haina trupului. Sfinţiţi-vă acum când sunteţi în trupuri, căci Tatăl are nevoie de voi pentru cer. Numai să vreţi, şi cerul este al vostru.


***

Fiilor, a sosit timpul legământului nou, căci cineva din creştini spune că Dumnezeu a venit să căsătorească. Eu am venit cu neprihănirea şi n-am găsit fecior şi fecioară în toată ţara să nu dorească de căsătorie trupească, dar Eu am venit din legea lui Dumnezeu.


***

... Omule care ai femeie, trăieşte cu ea ca şi când n-ai avea femeie. Şi zic femeii: femeie, trăieşte cu bărbatul tău ca şi când n-ai avea bărbat.


***

O, fiica Mea, o, fecioară, nu te încânta de un mire pământesc, nu te încânta de portul pământesc, nu te încânta de vremea de acum. Prin curăţie îţi faci rochiţă de mireasă. Spune-Mi şi Mie, poporul Meu, când se termină viaţa ta cea rea?


***

... Uniţi-vă ca îngerii, iubiţi-vă ca sfinţii, hrăniţi-vă ca pustnicii.


***

... Copilaşii Mei, pentru voi am venit din cerul sfânt, ca să vă pregătesc să fiţi sfinţi şi să fiţi învăţaţi. Spălaţi-vă şi duhul, şi trupul, căci cu duhul şi cu trupul unii dintre voi veţi veni la Noi. Această lucrare este foarte mare pentru cine ascultă de Mine. Bogăţia aceasta nu o are nici cel mai isteţ împărat. Pune mâna şi ia împărăţia Mea, ca această lucrare să fie pe veşnicie, tată. Nu izgoniţi şi nu alungaţi lucrarea lui Dumnezeu de la voi.


***

Eu aş vrea să fii curat, să fii sfânt, să fii înger, ca la ziua de apoi să închei veacul cu voi.


***

... Fiţi atenţi, cuvântul acesta e început de judecată. Bărbatul să-şi iubească femeia, dar cu iubire duhovnicească, şi femeia să-şi iubească bărbatul, dar fără întinare. Femeia să-şi cinstească bărbatul, şi bărbatul să-şi cinstească femeia cu cinste sfântă.


***

Oprit de a se mai face păcat! La multe lucruri pe pământ se scrie oprit, dar la păcat nu scrie. Eu scriu poporului Meu: oprit de a mai face păcat! Nu treceţi, că vă costă. Nu zice Domnul că te amendează, că plăteşti şi scapi. Fiilor, n-aţi suferit nimic pentru că aţi greşit, dar să ştiţi că veţi fi pedepsiţi, pentru că Dumnezeu a zis: opriţi-vă!


***

... Şi Eu am avut lângă Mine femei, dar am avut în duh. Am avut şi le am, dar le am cu duhul. Dar tu le ai cu trupul şi le ai cu pofta. O tată, aş vrea ca femeia ta să nu-ţi fie femeie, ci să-ţi fie soră neîntinată şi să-ţi fie soră binecuvântată.


***

... Dacă aş zice aşa: „Iubeşte femeia ta“, nu ai şti acest cuvânt cum s-a grăit. Nu pentru lucrul pe care-l cunoaşteţi voi v-am dat Eu femeie. Să ştii că după vreme, M-am ostenit zadarnic. De ce nu spuneţi aşa, ca Pavel şi ca Petru? Nu vă mai ispitiţi cu păcatele. Păcatul pe care-l simţiţi voi plăcere, are să vă fie grea durere.


***

... Fiţi cuminţi, că vine prăpădul. Învăţaţi-vă să aveţi inima sălaş curat. Vine la tine Dumnezeu cu tot cerul Său să stea în inima ta ca să te scape de foc, că vei sta în mijlocul focului şi nu vei arde; vei sta în mijlocul războiului şi nu vei dispărea. Pentru unii dintre voi vorbim Noi. Vei sta în loc întunecos şi lumină vei da, şi va lumina făptura, că Dumnezeu din inima ta va lumina.


***

... Copilaşii Mei, nu credeţi cu adevărat că sunteţi înfiaţi pentru cerul sfânt şi că sunteţi sfinţiţi? Aşa să le vorbiţi la lume: că nu sunteţi sfinţi, ci sfinţiţi. Şi nu vă mândriţi, şi lepădaţi răul de la voi şi îmbrăcaţi-vă în viaţă sfântă, îmbrăcaţi-vă în sfinţenie. Să nu fie numele pe care vi l-a pus lumea, de „sfinţi“, spre batjocură, ci să fie adevărat.


***

... Sfinţiţi-vă prin viaţă curată, căci Domnul trimite multă sfinţenie, şi de la mulţi Se întoarce, că nu-i găseşte duhovniceşti.


***

... Am căsătorit ca să nu ziceţi că am scos ceva din lege, şi n-am ţinut tineri necăsătoriţi. Ferice de cine a stat până la ziua păstrată şi şi-a păstrat fecioria. Vai de acela ce nu şi-a păstrat fecioria!


***

... Cine are urechi de auzit, să audă, şi cine are inimă pentru Domnul, să înţeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că nu mai e timp de întinare şi de pofte trupeşti, dar luaţi bine seama, că sunt între voi lupi îmbrăcaţi în piei de oi.


***

... Cine nu leapădă păcatul cel greu, întinarea, acela nu-L iubeşte pe Domnul, şi nici Domnul, întinat nu-l primeşte, oricât ar fi el de iubitor de Dumnezeu, că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.


***

... E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc dacă nu faci aşa.


***

În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuţi aşa din pântecele mamei lor, şi sunt alţi fameni făcuţi de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfinţenie de fire şi de trup s-au făcut pe ei înşişi fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăţiei cerurilor. Aceştia din urmă sunt adevăraţii monahi, după vorba care se tâlcuieşte în biserica de azi, cu viaţă de famen. Acest fel de oameni, şi dintre bărbaţi şi dintre femei, sunt şi vor fi mulţi laolaltă, şi sunt mulţi laolaltă bărbaţi şi femei, aşa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viaţă de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se piteşte şi pleacă din calea ispitei trupeşti, şi acela nu s-a făcut mai întâi famen, şi este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuşi famen pentru ca să fie locaş al împărăţiei cereşti cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea şi viaţa în care trebuie să te aşez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cereşti, ca la început când era bărbat şi femeie dintr-unul. Eu aş voi să poţi purta de acum taina aceasta pe care am să ţi-o spun de mult, pe care ţi-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înţelesul ei cel tainic şi adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine îşi are firul ei întru început când omul era în Eden şi când din bărbat a luat Domnul pe femeie, şi a făcut Domnul bărbat şi femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat şi femeie numindu-se acest trup.


***

Mireasă este numai cea care are mire, iar mire pe pământ nu este nicăieri, fiilor. Mire este numai Unul, căci Tatăl Împăratul are numai un singur Fiu, Care este Unul născut. Mireasă este cea care are mire. Mireasă este Verginica, fiilor. Ea a fost îmbrăcată mireasă din porunca Mea, dar ea a rămas îmbrăcată cu podoaba aceasta, ea a rămas fecioară, cu port sfânt pe pământ. Mireasă a fost cea de la nunta din Cana Galileii, care a rămas îmbrăcată în fecioară pe vecii, fiilor. Mireasă a fost ginerele de la Cana Galileii, că a rămas îmbrăcat în feciorie pe vecii şi care a mers după Miel, după Mire, oriunde a voit Mirele. Mireasă îmbrăcată în alb au fost toţi apostolii Mei, care au rămas în haina curăţeniei cu care i-a îmbrăcat Mirele Care i-a peţit pe ei. Mireasă eşti tu, Israele care ai venit să fii sub haina cea albă de mireasă, şi care ai rămas în ea înaintea Mea. Mireasă va fi tot cel ce se naşte din cuvânt şi va rămâne cuprins în voalul cuvântului, în albul cuvântului care s-a făcut izvor de haină albă pentru Israel.


***

O, popor al cuvântului Duhului Sfânt, Care vine peste pământ în vremea aceasta, o, Israele român, te-am făcut neam sfânt în mijlocul neamului omenesc, că fără om sfânt şi fără popor sfânt nu se putea să-Mi croiesc peste pământ vestea acestei vremi de nou Ierusalim coborât din cer în mijlocul neamului omenesc. Cuvântul Meu a coborât din cer şi s-a făcut trup în vremea aceasta. Cuvântul Meu te-a născut din cer şi te-a făcut popor de fii ai cuvântului Meu, şi eşti trupul cuvântului Meu cel împlinit, poporule Ierusalime, popor ales din neamul român ca să fii de mântuire neamului omenesc. Tu eşti poporul Duhului Sfânt din vremea aceasta, şi de deasupra ta Eu cuvintez pentru tot neamul omenesc, ca să se scoale spre viaţă veşnică sau spre osândă veşnică. Trec prin mijlocul tău cu cuvântul Meu, poporul Meu, şi Mă duc spre neamuri, că tu eşti cale a Mea de la cer la pământ. Trec cu Duhul Sfânt, grăiesc cuvânt de Duh Sfânt peste neamul omenesc, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu.


***

Numai viaţa duhovnicească îmbogăţeşte pe om şi pe Dumnezeu, căci ea îi dă omului sfinţenia şi paza ei, şi omul se dă Mie cu cele din zi şi cu cele din noapte ale lucrării lui duhovniceşti. Acela îndulceşte cerul în el, căci cerul se îndulceşte în cel duhovnicesc şi se face lumină peste pământ din om. Lucrarea duhovnicească este cea mai dulce trăire a omului, cea mai mângâioasă viaţă, căci mintea omului este cu cele sfinte, cu cele mari şi dulci pentru suflet, iar sufletul poate, căci el este viaţa cea din trup. Amin.

Lecţia vieţii veşnice este Duhul Sfânt stând în mintea omului care s-a dat Mie. Când Duhul Sfânt stă din lucru în mintea omului, când El Îşi vede locul din om ameninţat, atunci îngerul omului plânge, căci mintea omului se face duh rău, care-L goneşte pe Dumnezeu din om. Mintea omului îl cade pe om ori prin desfrânare, ori prin semeţia care poartă în ea părerea de sine a omului.


***

Tatăl Meu şi mama Mea au lucrat peste tine, poporul Meu. M-au rugat pentru tine, fiule, iar Eu te rog pe tine să ai dragoste şi s-o înveţi pe dinafară, căci cine n-o are pe ea, este slut, este urât. Eu însă te-am numit pe tine copil frumos, iar azi te învăţ că frumosul cel din afară este cel dinăuntrul tău, este fiinţa ta cea dinăuntru. Te-am învăţat prin cei din grădină să Mă iubeşti înăuntrul Meu, precum Eu te iubesc înăuntrul tău când te iubesc. Te-am învăţat să-l iubeşti pe omul cel dinăuntru când vă iubiţi unii pe alţii, căci aşa iubesc fiii cerului. Iubirea care nu vatămă, aşa te învăţ Eu să fie iubirea ta, Ierusalime. Mama Mea s-a născut pe pământ numai pentru Mine. Tot aşa să fii şi tu, poporul Meu, şi să-Mi ştii durerea şi bucuria precum le-a ştiut mama Mea în Mine şi precum le-am ştiut Eu în ea. Să nu te uiţi la omul cel din afară, că tu eşti fiul cerului pe pământ. Frumuseţea copilului sfânt este înăuntru, iar când ea iese în afară, ea sfinţeşte şi nu vatămă, precum am sfinţit-o Eu pe Maria Magdalena prin omul Meu cel dinăuntru, căci Eu o iubeam pe ea înăuntrul ei, iar iubirea Mea este sfântă, şi ea nu moare niciodată.

Te-am învăţat şi mereu te îndemn să stai în duh de biserică, în duh curat, care dă duh cu multul. Te îndemn mereu să stai în ascultare şi să nu te temi când Eu îţi grăiesc. O, nu te teme, ci ascultă, poporul Meu. Amin. Să asculţi ce te învăţ Eu, şi să ai grijă mereu să fii copil frumos, copil uşor, gata de zbor, copil plăcut să fii. Faţa ta să fie blândă, ca şi inima ta. Smerenia ta să fie dulce, ca şi fapta ei. Cuvântul tău să treacă prin Mine când îl rosteşti, şi apoi prin fratele tău. Aceasta este ruga Mea înaintea ta, poporul Meu. Şi cuvântul de iubire, şi cel de zidire, şi cel de mustrare, şi cel de mângâiere pe care-l dai, să treacă prin Mine când îl rosteşti, ca să te poţi purta cu fratele tău ca şi cu Mine, poporul Meu. Aceasta este ruga Mea înaintea ta. Să fie spre folosul Meu toate ale tale, iar omul tău cel dinăuntru să semene cu Mine, fiule, şi nu uita să Mă asculţi. Amin. Cel ce Mă ascultă nu se teme. O, nu te teme tu când Domnul îţi grăieşte. Cuvântul Meu te învaţă, nu te judecă, nu te pedepseşte, ci te creşte şi te vrea, că tu eşti poporul Meu cel ales, din zilele acestea, şi lumea îţi spune mândru, dar nu tu, ci Eu te-am ales, şi Eu spun aceasta, nu spui tu. Amin.

O, lumea se teme de tine, poporul Meu. Cel ce păcătuieşte împotriva Mea se teme de tine, că tu eşti cel ales de Mine din lume pentru judecata făpturii şi ca să vadă tot omul că nu vrea să fie cu Mine. Tu eşti mic, dar eşti puternic, şi lumea se teme de tine. Eu însă te-am făcut lumină pentru lume, şi îi voi îmbia pe toţi spre frumuseţea ta, poporul Meu. Frumuseţea copilului sfânt va fi lumina lumii curând, curând. învaţă această virtute, Ierusalime, şi mereu s-o înveţi, şi mereu să stai în ea, că iar îţi spun: frumuseţea copilului sfânt va fi în curând lumina lumii, şi mulţi vor veni de la întuneric la lumină şi vor dori frumuseţea ta şi vor lua din ea şi vor asculta de cuvântul venirii Mele, care-i îmbracă în slava lui pe cei ce Mă aşteaptă cu nădejde, crezând în dragostea ce va să fie pentru fiii veciei. Amin.


***

Te binecuvintez cu duhul sfinţeniei şi al curăţeniei de duh şi de suflet şi de trup, şi aceasta să-ţi fie lucrarea, iar cei din mijlocul tău călăuză a Mea peste tine, să lucreze cu Mine peste tine şi să te aşeze în această binecuvântare. Amin. Eu sunt Cel sfânt, şi Mă dau celor sfinţi în cer şi pe pământ, şi voi veni curând din nou cuvânt peste tine şi îţi voi vorbi despre taina aceasta, taina sfinţilor Mei. Amin.

Duhul sfinţeniei şi al curăţeniei de duh şi de suflet şi de trup va fi să-l înveţe toţi cei ce vor iubi viaţa cea de veci aşa cum au iubit-o sfinţii cu care Eu azi cobor la tine în slava cuvântului Meu cel de peste tine, Ierusalime. Acest duh să-l ai mereu proaspăt înaintea Mea, nu înaintea ta, nu înaintea omului, că nu tu şi nici omul, ci Eu te voi slăvi cu slava Mea, ca să Mă bucur Eu pentru viaţa ta. Învaţă-te să ştii bine să stai înaintea Mea cu duhul tău, ca să pun Eu şi nu tu, să pun Eu în duhul tău duh dătător de viaţă prin şcoala Mea de peste tine, şi la care te voiesc neadormit şi iubitor şi silitor la învăţat, ca să te pot pregăti pentru tot ce voi avea Eu de lucrat prin tine, poporul Meu, că vreau să-Mi măresc numărul celor ce vor învăţa să lucreze ca Mine şi în numele Meu cu trimitere, că iată, Mă uit pe pământ şi mulţi dau să vorbească peste alţii în numele acestei lucrări. Numai că Eu, Domnul, am porţile Mele prin care Israel iese şi intră la Mine, şi prin care trimisul Meu se duce şi vine, şi prin care omul aude de la Mine ca să vină sau ca să nu vină, după cum Eu voiesc, după cum Eu îl văd pe om. Amin.


***

Iar Eu te învăţ, Ierusalime, şi aceasta este masa sfinţilor Mei, şi îţi rostesc taina fericirii sfinţilor, că nu este fericire decât în omul sfânt, care ştie ce este dragostea şi dorul de Dumnezeu, că fără dragostea Mea în el şi din el omul este urât înaintea Mea.


***

Te-am învăţat cândva să te măsori cu sfinţii, poporul Meu. Şi cum vine aceasta? Pe vremea lui Verginica vorbeam şi le spuneam la cei de atunci care auzeau glasul Meu: «Citiţi vieţile sfinţilor». Aşa le spuneam, şi îi doream sfinţi, dar e dureros pentru Mine şi pentru sfinţi să citească şi să vorbească omul despre sfinţi fără să se măsoare cu ei apoi, fără să le urmeze dorul lor de Dumnezeu şi lucrarea puterii credinţei lor.

Sunt cu sfinţii la masă cu tine, Ierusalime, şi am pus pe cei ce te învaţă să te înveţe să stai mereu treaz pentru sfinţi şi pentru îngeri între frate şi frate, între tine şi Mine, poporul Meu, căci sfinţii aşteaptă de la tine hrană şi masă cerească cu tine pe pământ. Uită-te la păsările cerului cum vin ele pe pământ după apă şi după seminţe, căci Dumnezeu a făcut cerul pentru pământ, şi pământul pentru cer, dar cine mai vrea să ştie taina lucrării facerii?

Străbat văzduhul cu sfinţii şi suntem pe aripi de îngeri slujitori ai venirii Mele cu sfinţii şi îţi spun să te uiţi la păsările cerului cum se aşează ele pe pământ pentru apă şi pentru seminţe. Aşa vin Eu cu sfinţii la masa ta după hrană şi după apă şi după cuvânt de cer nou şi de pământ nou, că Eu în această taină te-am cuprins, şi voiesc să lucrez din mijlocul tău facerea omului sfânt, care Mă mărturiseşte pe Mine înaintea oamenilor, după voia Mea, după învăţătura Mea. Iar voi, copii ai Ierusalimului, trebuie să lucraţi cereşte pe pământ şi să vă asemănaţi unul cu altul în duh, în cuvânt şi în faptă, că vreau să aşez peste pământ şi peste om, prin Evanghelia Mea cu voi, credinţa botezului cu Duhul Sfânt, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, şi pocăinţa spre iertarea păcatelor, şi apoi grăirea cea de cer nou şi de pământ nou pentru mărturisirea Mea şi a venirii Mele cu sfinţii, că e vremea Scripturii venirii Fiului Omului şi a sfinţilor Săi. Amin.


***

O, Mă tare doare de la fiii veacului acesta, de la fiii lumii, şi am spus în şoaptă spre cei ce aud glasul Meu de peste pământ că dragostea este fără de păcat şi că ea nu păcătuieşte, dar lumea Mă chinuie şi Îmi pune sub păcatul ei cuvântul prin care Eu am făcut lumea la început şi la sfârşit. O, dragostea nu păcătuieşte, iar când păcătuieşte, ea nu este dragoste, ci este păcat. Voi însă Îmi sunteţi fii, căci sunteţi micuţi, iar cei micuţi stau curaţi în faţa Domnului, ca floarea care împarte miros sfânt în jur, căci Eu v-am învăţat pe voi să trăiţi cereşte şi nu pământeşte pe pământ, fiindcă Eu vreau să înnoiesc pământul şi lumea, şi Îmi trebuie sămânţă pentru această împlinire.


***

Poporul Meu, te îndemn şi te învăţ să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă şi în milă, în dreptate şi în umilinţă, în rugăciune şi în iertare, în post şi în veghe, poporul Meu. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îmi aşez cuvântul înaintea ta ca să-l faci faptă, fiule, şi să fii tu sfânt mare, că Moise a fost mare înaintea Mea şi am vorbit cu el patruzeci de ani şi mai bine, iar acum el petrece şi merge cu Mine ca şi toţi sfinţii mari şi mici, dar cei ce au grăit mult cu Mine pe pământ în trup, sunt sfinţi mari, poporul Meu. Sfinţii cei mari au fost întâi sfinţi cu inima, şi apoi cu trupul, şi apoi au născut sfinţi. Sfinţii cei mici au fost mai întâi sfinţi cu trupul, şi apoi cu inima, şi apoi au rămas sfinţi. Iar Eu, Domnul, Mă port cu sfinţii Mei între cer şi pământ, între cele ce nu se văd şi cele ce se văd, şi fără sfinţi nu stau, că Eu l-am făcut pe om ca să fie sfânt ca şi Mine şi aşa să rămână, iar sfinţii aşa au rămas după ce i-am făcut sfinţi, şi îi am şi Mă încălzesc cu ei, şi ei îmi supun inima la rugăciunea lor pentru voi, copii ai Ierusalimului nou. Amin.


***

O, copii străjeri în calea Mea şi pe care v-am numit cu numele Meu! V-am spus că voi vă numiţi Cuvântul lui Dumnezeu, şi altfel de lucrare voi să nu lucraţi pe pământ. Cuvântul lui Dumnezeu să fie lucrarea voastră, şi să staţi în gândul fiilor cei mici şi iubitori şi harnici în dăruire şi în umilinţă şi să nu-i lăsaţi să gândească singuri. Aşezaţi-Mă pe Mine în gândul lor şi lângă ei mereu, ca să aibă ei viaţă şi cuvânt cu sfială, cu frumuseţe, cu trăire înaintea Mea. Învăţaţi-i să vieţuiască unii cu alţii ca şi cum ar fi fiecare din ei în pustie ca Maria Egipteanca, cea care mereu stătea cu gândul în Mine şi nu mai greşea, şi învăţaţi-i ca toţi laolaltă să fie ca îngerii din ceruri, ca unii fără de trup, căci toate durerile şi lipsa lor de Mine, de la trup vine, căci trupul este mare stăpân peste libertatea duhului lui. Staţi în gândul lor şi ajutaţi-i mereu să Mă aibă în ei şi lângă ei şi în fraţii lor, fiilor, iar fraţii lor şi tot ce au ei mai sfânt sunt cei ce fac voia Mea şi viaţa Mea cea plină de Duh Sfânt în ei, şi din ei în lături apoi.


***

Întoarce-te, poporul Meu, spre începutul cuvântului Meu şi apoi vino înapoi pe firul lui până la tine şi plângi cu Mine, fiule, ca să nu plâng singur, că e păcat să n-am soţ în suspin, e păcat după atâta suspin, poporul Meu. Şi te rog, când va fi pe masă cartea şi o vei putea desface, fă-ţi timp şi treci prin acest timp, căci de tine am spus că nu te-am ales pentru trup, ci pentru duh, poporul Meu. Ai grijă ce ţi-am spus la masa Mea cu tine, că am spus că nu va mai fi mângâiere pe pământ decât în cuvântul Meu cel plin de har şi de suspin. Ai grijă să nu stai fără să Mă mângâi pe Mine şi pe tine din harul acestui cuvânt. Te-am povăţuit, poporul Meu, să treci din trup în duh, iar tu aşa să împlineşti, şi să te laşi în Duhul Meu ca să fii ca Dumnezeu.

O, te rog, poporul Meu, să nu trăieşti ca pe pământ, şi să trăieşti ca în rai pe pământ, şi să asculţi de legea raiului şi numai de la Mine să mănânci şi nu de la alt duh, poporul Meu.


***

Tu, poporul Meu, să petreci cu cel ce Mă voieşte pe Mine, că altfel Eu nu te am al Meu. Tu trebuie să fii călăuzit de Dumnezeu, şi voi sfârşi cu trudă cartea Mea cea de cincizeci de ani din cer, şi vei vedea în ea toată învăţătura Mea din mijlocul tău şi te voi întreba de ea, poporul Meu. Ea este praznicul Duhului Sfânt, ea este lacrima Mea după tine şi după om, pentru tine şi pentru om. Iar tu să stai umilit înaintea celor ce dau să vadă fiinţa Mea din tine, şi să fii cuminte ca Dumnezeu şi nu ca omul, şi să nu ispiteşti pe Dumnezeu pentru om, căci tu eşti fiu al lucrărilor cereşti şi nu omeneşti pe pământ.

Te învăţ să fii sărbătoare a Duhului Sfânt. Te învăţ să ai lacrimă şi nu bucurii, căci Duhul Sfânt e tot într-un suspin, poporul Meu. Cel ce are bucurii nu poate avea pe Duhul Sfânt, Care este Dumnezeu, de viaţă făcător.

O, să nu fugi de Duhul Sfânt, să nu fugi de lacrima Lui, poporul Meu, căci cei ce sunt umbriţi de Duhul Sfânt sunt ca Dumnezeu şi nu mai sunt ca omul, ci sunt supuşi Domnului, spre slava Duhului Sfânt. Amin.

Te învăluiesc în Vântul Cel de viaţă făcător, iar şoapta Lui să te doară de la durerea Lui, şi să te laşi mereu născut din durerile Duhului Sfânt, Care iarăşi naşte lumea prin dureri de facere.

O, poporul Meu, Duhul Sfânt Mângâietorul să fie semnul Meu de peste tine, ca să-Mi uşurezi lacrima Mea cea de la om. Semn mare să fii între fiii oamenilor care nu-L iubesc pe Dumnezeu cu trăirea lor, cu jertfa lor cea sfântă, căci viaţa sfântă este mai mare decât orice jertfă, şi nu este jertfă care să se poată măsura cu viaţa Mea cea sfântă din om, viaţa care iubeşte pe Dumnezeu, iubind din om.


***

O, omule care te cauţi numai pe tine în tine şi în aproapele tău, iar pe Domnul nu-L asculţi! Tu nu-L vezi pe Domnul, dar Domnul te vede tot ce eşti şi ce faci. Tu nu-L auzi pe El, dar El te aude tot ce spui şi ce vrei şi ce eşti, şi vine vremea să vezi că este aşa. Te învăţ, dintre sfinţi să cauţi cu sfinţii, nu cu tine, nu cu cel cu care te asemeni tu, şi nu în tine să cauţi. Caută pe cel ce ştie să te înveţe viaţa, căci îngâmfarea face din om ţărână şi orbire, şi apoi suferinţă în cer şi bucurie diavolilor care stau prin om stăpâni pe pământ, dar pământul este al Domnului. Amin.


***

Dintre cei sfinţi, doresc şi eu viaţă sfântă în poporul meu, iar cel ce stă la învăţat viaţa, acela trebuie mereu învăţat, ca să nu uite şi ca să-i fie ţinută trează viaţa şi puterea ei. Amin.

O, poporul meu şi al Domnului meu! între frate şi frate trebuie să fie Domnul mereu viu, mereu mărturisit, şi numai aşa sunt fraţii fraţi, căci unde nu e şi Domnul nu este nici omul, iar în poporul Domnului sunt şi vor fi numai cei ce iubesc pe Domnul în chip văzut şi mărturisit, ca şi cum Domnul este în trup între cei ce iubesc să trăiască aşa, căci unde este El cu putere, acolo este duhul frăţiei, de la care se naşte duhul iubirii de Dumnezeu între oameni.


***

O, sfinţilor le este dor de viaţă în oameni. Aşa a spus Domnul despre noi. Ne este dor să iubească oamenii viaţa aşa cum am iubit-o noi pe pământ şi în cer, căci tot pe pământ se iubeşte în cer, iar altfel nimeni nu intră în această ţară dacă pe pământ nu au dobândit-o pe ea. Nestricăciunea trupului trebuie lucrată de cel credincios, şi trebuie prin iubire lucrată, şi ea nu se capătă în dar. Ea se lucrează şi se aduce în dar Domnului, spre desăvârşirea Sa în om, aşa cum şi noi am lucrat Domnului viaţă în noi, şi de aceea suntem acum fiii vieţii, şi de aceea grăim peste pământ prin venirea Domnului la cei ce cred venirii Lui de acum.

Viaţa se încearcă dacă este în om, şi prin umilinţă se încearcă ea, căci cel sfânt trebuie să semene cu Domnul, Cel încercat prin multă umilinţă, prin multă suferinţă pe pământ, căci S-a lăsat în toate încercat şi ispitit, în afară de păcat. Iată-L! A fost fără de păcat, şi a fost Cel mai umilit, Cel mai blând, Cel mai smerit, şi apoi a rămas pentru pildă peste omul care se naşte din păcat, şi care poate apoi dacă voieşte, dacă iubeşte viaţa, să se nască din Cel fără de păcat, din Domnul, ca să fie făptură nouă, aşa cum este scris în Scripturile care au viaţă în ele.

Viaţa se încearcă dacă este în om, prin iubirea sau prin neiubirea de fraţi. Cine voieşte să fie frate, acela trebuie să fie iubitor de fraţi, căci altfel nu are fraţi unul ca acela, iar taina şi lucrarea frăţiei este mare, şi este din Dumnezeu dacă este, şi altfel ea nu este, căci cea din Dumnezeu este cea măsurată şi nu cea din om lucrată. Domnul a făcut mai întâi lumea cea nevăzută, dar pentru că omul este fără de pricepere din cer, nu înţelege cine îi măsoară lui viaţa pe pământ. El nu şi-o poate măsura, dar nici aceasta nu ştie omul, şi ar trebui să ştie şi mai mult decât aceasta măcar cel ce voieşte viaţa. Omul nu este niciodată singur, şi nimic nu vine peste el decât din măsura socotită bine de lumea cea nevăzută atât cât omul nu pricepe şi nu vede. Iată, nimic nu poate fi peste om decât după măsura lui, chiar şi când el judecă pe fratele său, căci dacă el aceasta merită, aceasta vine peste el, iar judecata făcută de om aduce aceeaşi lucrare asupra omului. Noi, sfinţii cerului, am învăţat puterea vieţii şi ne-am deprins pe pământ să biruim slăbiciunile ei şi judecata ei, şi am făcut aceasta prin iubire, nu numai prin credinţă, căci dacă Avraam credea şi nu iubea cu puterea iubirii cea din Dumnezeu, el n-ar fi putut cunoaşte pe Domnul când a venit la el în chipul Treimii cereşti, Care Se numeşte Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Noi, Verginico, am spus poporului tău ce este puterea vieţii. Ea este iubirea cea pentru credinţă, şi suntem plini de pace că în ziua aceasta de sfinţi, noi am grăit peste pământ. Amin.


***

omul sfânt nu trebuie să aibă voia sa pe pământ. Te-a strâns Domnul din loc în loc în chiticele ca să te înveţe viaţa şi ca să ţi-o probeze şi să ţi-o privească mereu înăuntru şi în afara ta, şi te-a învăţat de curând să nu iubeşti să stai ca în casă la tine în curţile binecuvântării Sale pentru cei iubitori şi ascultători de Dumnezeu. E păcat să stai în voile tale în curţile Domnului, poporul meu. Tu ai mereu de învăţat, căci cuvântul cel din cer se lasă mereu peste tine cu viaţa lui, căci este dătător de viaţă. Tu, fiule, nu eşti dator fratelui tău, ci eşti Domnului dator, şi aceasta înseamnă şi mai mult, înseamnă tot, că tu nu trebuie să trăieşti înăuntru şi în afara ta ca şi omul de pe pământ. Tu ai fost chemat la lucrarea vieţii, la lucrarea sfinţilor, iar sfinţii n-au stat pe pământ fără lucrarea vieţii mereu peste ei. Ei au trăit pe pământ iubind în Domnul, nu în ei, dar tu poţi singur pricepe cum vine aceasta ca să stai în Domnul şi nu în tine? Iată, sfinţii mă ştiu pe mine trâmbiţă a Domnului, şi trec şi ei spre tine, ca să-ţi spună ei cum trebuie să trăiască sfinţii pe pământ. Amin.


***

Te îndemn, poporul Meu, să nu iei în deşert numele Meu şi cuvântul Meu, ci să-l împlineşti, că fără împlinirea lui peste tine tu nu ai putea fi ocrotit, fiindcă fiecare este ocrotit de viaţa lui cea sfântă dacă o are, dacă o împlineşte în el înaintea Mea. Voiesc să-Mi fii popor păpuşă, dar taina aceasta şi adâncimea ei, tu trebuie s-o pricepi şi s-o crezi apoi, căci dacă omul nu ştie ce trebuie să fie el înaintea Mea, nu-şi poate lucra fiinţa pentru Mine, nu se poate da Mie ca să-l fac pe el voia Mea şi să rămână el înaintea Mea pentru lucrul Meu cu el. E mare minune să am Eu sfinţi pe pământ şi să Mă sprijin cu ei şi să le fie lor milă de Mine şi de durerea Mea cea de la om. Viaţa cea cu bucurii pe pământ este viaţă fără de rod, dar viaţa cea cu lucrul Meu în om este viaţă sfântă în care nu încape semeţie omenească, ci încape lucrul Meu cel pentru răscumpărarea omului de sub viaţa lui cea fără de ascultare de Dumnezeu. Viaţa sfântă nu se poate numi aşa decât dacă poartă în ea rodul milei de Dumnezeu, duh iubitor de oameni ca să-i tragă pe oameni la Tatăl, căci când Eu am plecat la cer după ce am înviat, am zis că lucrarea Mea este să-i trag pe toţi la Tatăl, iar omul cel cu viaţă sfântă trebuie să poarte în el lucrarea Mea, şi numai atunci se numeşte întreagă şi sfântă lucrarea lui şi viaţa lui înaintea Mea, voia lui în voia Mea şi voia Mea în voia lui, ca păpuşa care este purtată de mână de duhul stăpânului care o face pe ea.

Omul înţelepciunii pământeşti îşi face mereu păpuşi, mereu făcături care ascultă apoi de el, iar duhul lui satana se bucură împotriva Mea şi stă tare ca un biruitor peste Mine prin omul cel fără de Dumnezeu pe pământ, şi care îşi are de stăpân peste el mintea lui. Eu însă Mă bucur de omul cel cu viaţă sfântă şi care se face sălaş al Meu cu mintea lui, cu voia lui, aşa cum a fost proorocul Ilie în mijlocul lui Israel, poporul care lua numele Meu în deşert închinându-se minţii şi voii lui şi uitând de calea vieţii, şi iată, e mare lucrare să fie a Domnului calea vieţii omului, viaţa şi inima lui, şi suspină sfinţii Mei din pricina omului care nu poate să se facă după adevăr fiu al lui Dumnezeu pe pământ.


***

Duhul proorociei să nu-l dispreţuiţi, fiilor. învăţaţi să-L primiţi pe Dumnezeu Stăpân peste voi în toată clipa şi mişcarea voastră, şi veţi fi cei mici, cei smeriţi ca Dumnezeu, cei născuţi din Dumnezeu, cei învăţaţi de Dumnezeu. învăţaţi taina înfecioririi, căci mama Mea Fecioara M-a purtat în ea, şi a avut trupul fecioresc. Amin. Cel ce Mă poartă în el ca mama Mea Fecioara, acela este cel înfeciorit de trupul şi de cuvântul lui Dumnezeu, Care intră şi iese apoi şi Se slăveşte cu lucrarea Lui, făcându-l pe om slava lui Dumnezeu, slavă care nu tânjeşte după slavă, ci după Dumnezeu, şi aşa fii voiesc Eu să nasc pe pământ din cuvântul facerii Mele prin duhul proorociei, care cârmuieşte de la Mine, şi aşa împărăţie voiesc Eu să aşez înaintea Mea când vin, ca să vin apoi, poporul Meu, să vin şi să fiu asemenea cu fiii care sunt asemenea Mie, şi atunci ei Mă vor vedea aşa cum sunt, după cum este scris. Amin.


***

– O, mamă născătoare a Mea şi pururea fecioară cu trupul! Eu plâng ca tine, şi în tine plâng cu tine după înfeciorirea sufletului şi a inimii omului, mamă. Pilda cu fecioarele cele înţelepte şi cele nebune arată omului că fecioria trupului nu-l ajută pe om să dobândească împărăţia cerurilor şi intrarea la masa cea veşnică a nunţii Mele, a venirii Mele cu veşnicia, mamă. Iată, trupul nu foloseşte la nimic, mama Mea, căci duhul este cel ce dă viaţă şi mântuire, şi el este cel fecioresc, omul cel fecioresc care-L poartă pe Dumnezeu în el, nestricând Duhul lui Dumnezeu înăuntrul lui, căci Duhul lui Dumnezeu este Cel ce-l înfecioreşte pe om înăuntrul lui şi apoi în afara lui, în afara trupului omului cel văzut de oameni. Omul cel duhovnicesc este cel ce lucrează ca Dumnezeu şi nu ca omul care lucrează în numele Duhului lui Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu în om nu stă în cuvânt, ci stă în putere, stă prin faptele duhului, care lucrează prin împlinirea lor semnele lui Dumnezeu pe pământ, precum este scris. Amin.


***

O, poporul Meu, o, tată, învăţătura peste cei ce Mă cred prin credinţa lor în Dumnezeu nu poţi s-o pui peste ei cu cartea Mea în mână şi din carte, şi poţi s-o pui aşa cum am pus-o Eu, Care din viaţa Mea îmi învăţam ucenicii, nu din cartea cea de pe masa legii. Tu însă ai pe masa ta de la Mine dată cartea iubirii, nu cartea legii cea pentru păcat. Tu ai cartea venirii Mele la tine cu învăţătura cea pentru viaţă veşnică şi fără de păcat în fiinţa şi în fapta ta şi în iubirea ta cea pentru Dumnezeu şi pentru om, şi ai dată de la Mine pacea Mea aşa cum o am Eu în Mine, tată. O, fiule, nu înţeleg nimic din Dumnezeu cei ce se fac învăţători peste oameni în numele Meu, zic ei. O, tată, omul nu trebuie supus, ci trebuie iubit, adică trebuie învăţat, căci voi nu sunteţi prin supunere unii sub alţii fără Mine, ci sunteţi prin chipul Meu din voi dacă sunteţi.


***

O, poporul Meu de peste tot, te strig, tată, la viaţă cu iubire în ea, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi se poartă ca o mamă cu fiii ei şi-i povăţuieşte pe ei. O, nu mai sunt duhovnici pe pământ, nu mai sunt! N-au oamenii cum să mai vină la Dumnezeu, căci omul de rând ştie că Dumnezeu este acolo unde oamenii Mi-au luat căsuţa şi hăinuţa şi unde cei ce stăpânesc peste ei cumpără şi vând sufletele oamenilor şi tainele lui Dumnezeu, dar Domnul e în inima omului, numai să fie trezit omul spre această comoară din el şi spre împodobirea ei apoi, şi iată, nu au oamenii învăţător pentru această înţelepciune peste ei. Cei ce învaţă pe om nu Mă au pe Mine de iubire a lor, nu Mă împart pe Mine cu învăţătura Mea, ci o împart pe a lor, spre folosul lor, nu spre folosul omului, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi de sine atunci când ea lucrează peste om, şi ca o mamă se poartă cu fiii ei şi îi îngrijeşte îndelung până ce iubirea ia faţă în ei, numindu-se ea împărăţia Mea înăuntrul omului credincios şi iubitor.


***

vai celor ce n-au voit şi nu vor să domnesc Eu peste ei, şi scris este despre ei: «Cei ce n-au voit să domnesc peste ei vor fi luaţi şi puşi în foc». Iată, lumea este focul acesta, iar un creştin nu mai poate fi sfânt în mijlocul lumii, cu lumea de mână, căci statul cu lumea îl murdăreşte pe el, îi murdăreşte haina şi casa şi mersul şi mintea şi dorirea şi rugăciunea şi privirea şi simţirea şi toate cele ce nu pot cu Dumnezeu când sunt în lume. Am spus poporului Meu să nu aducă lumea în casa lui, în ograda lui, că lumea are trupul întinat şi îl spurcă pe creştin şi pe toate ale lui. L-am învăţat pe cel ce crede în Mine să-şi facă pârtie cu apă sfinţită când trece prin lume, dar nicidecum să aducă lumea în locuinţa lui cea păzită de îngeri pentru el. Vai de cel ce cade în nepăsare de suflet! O, nu vrea cel neascultător, nu vrea să asculte! Iată, aşa se dovedeşte neghina atunci când vine vremea.

Te învăţ, poporul Meu, să nu dai pe nimic iubirea cea pentru sfinţenie, tată, şi paza Mea din partea ta, căci tu eşti sprijinul Meu pe pământ şi-Mi trebuie casă sfântă ca să pot veni, ca să pot fi în lume şi să fiu lumină a lumii din mijlocul tău. Nimic să nu iubeşti ca şi sfinţenia; ea te scapă de moarte, iar iubirea dintre fraţi să fie mare, căci sfinţenia se hrăneşte cu iubirea Mea cea dintre fraţi, iubirea care vindecă omul de păcat, şi pe care lumea n-o cunoaşte, tată.


***

Hristos a înviat, poporul Meu de pe pământ, şi te vreau sfânt prin lepădare de sine, nu numai sfinţit, tată. Cei sfinţi au avut şi au puterea Mea în ei, iar cei sfinţiţi sunt cei purtaţi de cei cu puterea Mea în ei, de cei sfinţi ai Mei prin lepădare de sine, tată. Popor de sfinţi voiesc să am, ceată de sfinţi voiesc să am în poporul Meu, între cei ce se ridică să creadă în venirea Mea cea de acum cu judecata multora şi cu izbăvirea multora. Cei ce se leapădă de sine sunt cei ce iubesc mult şi cei ce li se iartă mult, iar iubirea este cea mărturisitoare înaintea celor necredincioşi de pe pământ, şi este a celor sfinţi.


***

Păstrează-te în sfinţenie, poporul Meu, iar sfinţenia are sfială, are frumuseţe mare în om, purtare aleasă în om, tată. Ea veghează mereu, mereu pentru ea în om, căci ea iubeşte pentru Dumnezeu în om, ea, şi nu omul, căci omul este neputincios.


***

O, poporul Meu, omul nu trebuie să creadă că poate, căci voinţa pentru toate stă la Dumnezeu şi nu la om, iar omul trebuie să nu păcătuiască dacă voieşte să vrea Dumnezeu pentru el. Nimeni, nimeni şi nimic nu-i poate face rău omului decât păcatul lui, păcatul din el, pentru care nimeni şi nimic nu are vină în afară de el întru totul. O, n-ar mai fi duh de judecată între om şi om dacă omul ar vrea să creadă desăvârşit ceea ce Eu am spus acum despre vina omului cea de ieri şi cea de azi şi cea de mâine, şi atunci ar avea omul umilinţă şi nu judecată în el. Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.


***

Naşterea cea de sus, aceasta este dorirea Mea peste om, dorire care Mă arde în piept, poporul Meu. Sfinţirea ta este cărarea Mea spre tine, iar tu să fii ca Mine, blând şi smerit cu inima, şi să stai cu credincioşie înaintea Mea pentru lucrul tău cu Mine, că am nevoie mai mult decât oricând de fii cu credincioşie, iubitori şi plini de dor de cer în ei, căci cerul este scaunul Meu de domnie, poporul Meu, şi de pe el împărăţesc peste tot şi peste toate dacă-l am în om. Amin.


***

O, ai grijă să-L mărturiseşti pe Dumnezeu Cel dinăuntrul tău trăitor şi lucrător când tu îţi faci semnul sfintei cruci pe trupul tău, fiule al cuvântului Meu. O, ai grijă, tată, să fii creştin adevărat, ca să nu faci spre osânda ta semnul crucii pe trupul tău, ca să nu-L foloseşti spre osânda ta pe Dumnezeu. O, ai grijă de învăţătura Mea de peste tine, citeşte-o mereu, poporul Meu, citeşte-o şi împlineşte-o, tată, căci dacă n-o citeşti, o calci, tată. O, ai grijă de Dumnezeu în duhul, în sufletul şi în trupul tău. Nu fi popor fără cruce, nu fi popor fără Dumnezeu. Ai grijă, fiule, căci crucea înseamnă ascultare şi nu altceva înseamnă ea, ci înseamnă ascultare şi sfinţenie, iar voia Mea este sfinţirea ta. Sfinţeşte-te, fiule, sfinţeşte-te, poporul Meu, căci prin sfinţenie vei fi tu fiu al ascultării, fiu al iubirii, căci iubirea înseamnă ascultare, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

– A Ta este toată mărirea, Bunule Păstor, iar a noastră este mărturisirea, căci noi suntem mlădiţele Tale, precum am fost şi pe pământ, căci Te-am mărturisit pentru că Te-am iubit cu suflet feciorelnic, în care n-au mai intrat alţi dumnezei dacă Te-am iubit. O, mare este taina sufletului feciorelnic, care-l face pe cel credincios să Te mărturisească tuturor pe pământ! Numai sufletul care poartă în el alţi dumnezei, numai aceluia i se leagă limba ca să nu Te mărturisească numai şi numai pe Tine facere a sufletului său. Cel ce Te are pe Tine facere a sufletului său nu mai judecă făptura, căci Te are pe Tine iubire a sufletului său, fiindcă Tu eşti Dumnezeu, nu omul este.


***

iată, poporul Meu, sufletul feciorelnic este mai mare decât trupul cel feciorelnic. Cel ce este feciorelnic cu sufletul nu se duce după alţi dumnezei, nu se duce, tată, ci îl iubeşte pe Domnul cu inima în care el petrece şi cu cugetul în care se desfată în Domnul, şi nu are alt dumnezeu afară de Mine, şi se aseamănă cu Avraam şi cu David, al cărui nume Eu, Domnul, îl port pe pământ, Eu, şi cei ce sunt ai Mei. Amin.

O, e mare taină sufletul feciorelnic, poporul Meu, şi va fi să-ţi grăiesc ţie despre această taină, tată, iar tu să te gândeşti bine la ea şi să te aşezi în ea, tată, căci nu va rămâne piatră pe piatră din tot ceea ce şi-a făurit omul pe pământ, ci va rămâne omul faţă în faţă cu Dumnezeu, şi fericit va fi cel ce învaţă bine să spună mai dinainte: «Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie numele Lui», căci nu va rămâne înaintea Mea decât numai omul şi trupul lui, sufletul şi sălaşul lui, care vor da răspuns la Dumnezeu pentru viaţă, şi de aceea am spus Eu că mai fericită este o stârpitură, care n-a gustat lumina vieţii pe pământ, decât cel ce a ştiut că este Dumnezeu în acest cuvânt şi nu şi-a păstrat feciorelnic sufletul său, cel zidit de Dumnezeu în el.

O, poporul Meu cel învăţat de Dumnezeu, o, fiilor, mergeţi, tată, lin spre cer. Nu cumva să vă puneţi piedică unii altora pe calea salvării sufletelor voastre şi a trupurilor voastre, tată. Uitaţi-vă pe şosea cum merg maşinile. Cât de atenţi trebuie să fie cei ce le conduc pe ele ca să nu facă greşeli pe cale şi moarte pe cale şi pedeapsă pentru cei ce nu merg cu atenţia întreagă în toată clipa pentru viaţa fiecăruia de pe cale! Luaţi pildă mare din aceasta ce vă spun şi mergeţi lin spre cer şi nu vă puneţi piedică unii altora pe cale, tată. învăţaţi să nu fiţi împiedicaţi, şi învăţaţi să nu puneţi piedică, şi învăţaţi să mergeţi lin pe cale, ca nu cumva greşind pe cale să vi se ia dreptul de a vieţui printre vieţi, căci viaţa este scumpă, tată. Eu, Domnul, sunt iubirea cea nebănuită de om şi sunt cu omul pe cale şi tainic îl cârmuiesc pe el, dar la voi nu sunt tainic, ci vă grăiesc învăţându-vă prin duhul proorociei, tată, prin cartea care vă învaţă pe voi cum să mergeţi pe cale necălcând peste cele cerute de carte, tată, fiindcă am spus că nu Eu voi judeca pe om, ci cuvântul cărţii gurii Mele, tată, iar îngerii se uită în carte când îi fac omului întrebare pentru greşale, şi cartea cea scrisă, şi nu îngerii îl judecă pe cel ce calcă cele scrise în carte, aşa cum vedeţi voi şi pe pământ când mergeţi pe cale cu maşina şi sunteţi adesea întrebaţi cum mergeţi. O, mergeţi lin, tată, ca să nu fiţi opriţi din mers, iar dacă sunteţi opriţi pentru întrebare, să nu fiţi găsiţi cu greşale, fiilor, ci să fiţi găsiţi atenţi şi să vi se ureze de bine pe cale.

O, ce puţini oameni au mers bine pe cale pe vremea când Eu, Domnul, am trimis spre lămurire potopul pe pământ! Când a fost să intre omul în barca salvării omului, au intrat în ea puţini oameni, puţini de tot, dar au intrat multe păsări, multe animale, fiilor. Iată ce puţini oameni iubesc pe Dumnezeu, Care este viaţa omului! Sufletul feciorelnic însă îl iubeşte pe Dumnezeu, iar în vremea cercetării lui îl ascultă pe Domnul, Care iese înaintea omului şi-i spune primejdiile de pe cale şi îl învaţă pe el salvarea lui, aşa cum pe Noe l-a învăţat.

O, poporul Meu, în corabia lui Noe au intrat animale şi păsări cu multul, dar oameni au intrat puţini de tot, tată. Sufletul cel feciorelnic al animalelor şi al păsărilor iubeşte mult pe Dumnezeu şi are grăire cu El şi are vestire de la El şi are fire de la Dumnezeu. O, dacă ar fi omul ca păsările cerului, aşa cum Eu i-am spus să fie, nu şi-ar mai pierde omul sufletul pentru cele făcute de el, căci omul are de la Dumnezeu dacă are mulţumire în suflet. El însă se leapădă de Mine pentru lăcomie, aşa cum a făcut Adam, şi se leapădă prin păcat şi pentru păcat, şi greu se mai întoarce apoi.


***

Pace ţie, poporul Meu! îndumnezeirea ta este tot ceea ce-ţi doresc Eu ţie. Nu uita că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău! Nu uita aceasta! Cel ce uită pe Dumnezeu, acela se face slujitor la idoli. Pune-ţi veghea la probă, tată, căci Eu am zis tuturor: «Privegheaţi!». O, priveghează, poporul Meu! Din zori şi până-n zori priveghează, tată, şi Eu voi fi Izbăvitorul tău în vreme grea, după cum vezi că sunt, şi va rămâne pe pământ numai cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu lucrând iubirea Lui şi faţa Lui în el, numai acela, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

Iar acum grăim şi noi, Doamne. Iubirea noastră cea arzătoare, iubirea mironosiţelor Tale pune-o, Doamne bun, în toate fiicele care s-au făcut după adevăr, şi încă se fac lângă ele fiice şi mirese ale iubirii de Dumnezeu! Le îndemnăm iar şi iar pe ele să fie purtătoare de sfinţenie cu duhul, cu trupul şi cu sufletul, şi în acestea ale lor să ardă iubirea Ta. Noi, ucenicii şi uceniţele Tale, nu ne mai iubeam unii pe alţii decât ca Tine, decât pe Tine şi numai pe Tine, iar unii pe alţii ne întăream în iubirea de Tine, uitându-ne unii la alţii pentru flacăra din noi cea pentru Tine, cea mărturisitoare, şi care lumina de aproape şi de departe, Doamne. Am dat de la noi viaţa cea fără de Tine şi am ars pentru Tine apoi şi ne-am făcut torţe aprinse în lume şi Te-am mărturisit, iar Scripturile Tale de atunci ne mărturisesc cu Tine. Le îndemnăm pe fiicele poporului Tău, şi pe toţi îi îndemnăm să se poarte cu priviri smerite, cu simţiri cereşti înăuntrul lor, şi cu dorul după Tine să trăiască pe pământ şi să Te împartă de-a pururi prin viaţa lor trăită întru Tine, şi nimic spurcat, nimic întinat să nu caute să aibă în inimi şi în simţiri, şi purtători de sfinţenie mare să fie fiii şi fiicele Tale din zilele acestea, că vremea este cu întuneric şi este ascunsă şi gata să se arate cu întunericul ei, dar sfinţii o vor birui pe ea, având în faţă la război pe Mielul Tatălui, pe Tine, Doamne, căci Tu vei fi Biruitorul, fiindcă aşa este scris. Amin.

Voi, toţi cei care vă apropiaţi de izvor ca să învăţaţi viaţa ce va să fie, naşteţi-vă de sus, ca să nu mai fiţi de jos, şi apoi faceţi-vă vase ale sfinţeniei, învăţând aceasta din Scripturi şi din cuvântul cel nou al lui Hristos Cel înviat! Nimic spurcat, nimic întinat în gând şi în faptă, nimic trupesc să nu mai rămână în voi, ci numai iubirea Lui şi focul ei, care mistuie în voi orice urmă de păcat, pentru ca apoi să fiţi făptură nouă, şi aceasta este taina pentru care Domnul a venit atunci şi acum pe pământ, şi omul va fi să fie casa lui Dumnezeu, aşa precum Domnul l-a făcut să fie. Amin.

Privire sfântă, purtare sfântă, hăinuţă sfântă, iubire cu cuvioşenie şi multă lucrare de Duh Sfânt să se nască din voi, fii şi fiice ale neamului cel nou, care aşează pe pământ popor de sfinţi, popor al lui Hristos. învăţaţi, o, învăţaţi să-L măriţi pe Domnul Cel mărit, şi aşa să-L bucuraţi, şi aşa să vă bucuraţi întru a Sa venire la voi, şi nu va fi pe pământ neam care să vă supună, căci Hristos este mare, şi are cu El întru venirea Sa cetatea cea de sus a sfinţilor, oştire fără de număr, şi biruieşte Domnul. Amin.

Hristos a înviat! Aşa salută, Doamne, ucenicii şi uceniţele Tale pe cei pentru care Domnul lor a murit şi a înviat. Amin, amin, amin.


***

Amin, amin zicem vouă, fii ai bisericii Domnului, născută prin cuvânt şi având nume mare: Noul Ierusalim! Amin, amin zicem vouă: iubiţi pe Domnul din toată inima şi cugetul şi sufletul, şi din această iubire să aveţi lucrarea cea unii peste alţii, ca nu cumva să cădeţi din Dumnezeu şi să pierdeţi apoi taina iubirii şi lucrarea ei, căci iubirea este cea care nu cere răsplată, şi nu altfel este ea, iar dacă este altfel, nu este ea, ci este vrăjmaşul ei. Voi însă feriţi-vă de orice fel de desfrânare, de orice plăcere a inimii, care nu duce spre slava Domnului şi spre unirea cu El. Temeţi-vă de iubirea de sine, care nu-l lasă pe om să vină la Domnul şi care nu-l lasă să stea cu El şi după El şi pentru El! Temeţi-vă de neveghe peste voi! Staţi sub veghe, fiilor, căci pe cei fără de veghe peste ei îi ia iarăşi diavolul cu cârligul şi îi trage afară şi iarăşi îi aşează pe ei să facă pe cele ale firii lor cea de dinainte. Temeţi-vă de vorbiri nevegheate şi neîmpărtăşite apoi, prin care aţi văzut cum au căzut din Domnul cei ce au lucrat aşa, îngreuindu-li-se apoi conştiinţa. O, temeţi-vă de simţăminte străine de Duhul Sfânt, căci păcatul începe cu mititelul lui, şi îl duce pic cu pic la lâncezeală de suflet pe om, şi la deznădejde îl duce apoi, şi la nepăsare îl duce pe cel ce găzduieşte în el altceva decât pe Duhul Sfânt de împlinire şi de lucrare a sa! O, temeţi-vă şi feriţi-vă de gânduri păcătoase, de priviri nesfioase şi care nu poartă în ele sfinţenia, de mişcări necuvioase, de simţiri trupeşti, de nedragoste de Dumnezeu, fiilor! Pe cât vă stă în putinţă căutaţi să fiţi aşa cum am fost noi, plini de Evanghelia Duhului Sfânt între noi şi peste oameni, căci lucrarea cea lucrătoare a Evangheliei vă ţine în sfinţenie şi în Duhul Sfânt, aşa cum pe noi ne-a ţinut cât am lucrat pe pământ.


***

O, cel ce se iubeşte pe sine nu poate să împlinească cuvântul Meu dacă-l ia pe el de la tine, poporul Meu de azi din români. Omul este prea legat de trup şi de rodul trupului său şi nu se poate lăsa de plăceri, şi se încântă cu ele ca să nu Mă iubească pe Mine, dar Eu caut pe cât pot şi veghez pe cât pot ca să am un popor mare, şi în el fii cu sufletul sfânt, precum Eu l-am pus în om, şi caut să fie curat cu inima, curat cu mintea şi cu dorirea, şi caut să-l fac să caute după Mine cu dor cel ce vine să fie în turma Mea de nou Ierusalim, iar dacă vine altfel, nu stă, nu-l ţine în Mine duhul său pe unul ca acela, şi apoi el se dă pe faţă că s-a iubit pe sine lângă Mine, şi se întoarce apoi întru ale sale cu lărgime, căci pildă mare am rostit Eu acum două mii de ani când am spus că împărăţia cerurilor se aseamănă cu un pescar care-şi aruncă năvodul în mare şi se prind în el peşti mari şi mici; pe cei mici îi aruncă înapoi în mare, iar pe cei mari şi-i opreşte pentru sine şi îşi face în ei împărăţie, şi Eu sunt Cel ce fac această lucrare, Eu sunt Pescarul, căci Tatăl de aceea M-a trimis acum după om pe pământ, învăluit în cuvânt, şi tot aşa au lucrat şi tot aşa lucrează şi ucenicii Mei, căci au lucrul lor din Mine. Amin.


***

O, priveghează, priveghează pentru lucrarea Mea cu tine, poporul Meu, căci tu eşti mic, dar Eu sunt mare cu tine pe pământ. Ascultă tu acum glasul trâmbiţei Mele peste tine şi nu slăbi în veghe, tată, ci cântă, cântă cântarea cea de biruinţă, căci cerul stă să te asculte şi să se bucure de Mine şi de tine, şi să-şi adune mângâiere cerul, poporul Meu. Amin.

– Sun, Doamne, din trâmbiţă şi grăiesc poporului să asculte de grăirea Ta cu el, spre bucuria Ta şi a mea şi a sfinţilor Tăi, iar eu în ziua mea de serbare între sfinţi îmi îndemn poporul să se îmbrace în mare sfinţenie din zi în zi mai mult, căci Tu ai de biruit cu sfinţii pe pământ pentru sfinţii din cer, care aşteaptă cu dor şi cu durere răscumpărarea sângelui lor, dat pentru credinţa în Tine a omului de pe pământ şi pentru dragostea lor de Tine, Doamne.

O, popor de la izvor, trezeşte tu veghea şi credinţa în toţi cei care au fost la masa cuvântului lui Dumnezeu în vremea acestei lucrări; trezeşte-i şi pe cei ce au plecat de pe pământ, şi pe cei ce mai sunt şi spune-le să se aşeze în veghe şi în sfinţenie, ca să fie biruinţă bună şi pentru ei, căci fiecare îşi pregăteşte hăinuţa sa pentru masa cea de nuntă a Mirelui Hristos, Mirele neamului român, Care Îşi are întinsă masa nunţii acum pe vatra acestui neam ca să vină la ea meseni credincioşi şi sfinţi şi care să biruiască pentru Mielul Tatălui şi cu El, spre mântuirea lor cea de la El.


***

Minune a Sa te are Domnul pe pământ între oameni acum, poporule iubit, şi altceva nu mai are Domnul pe pământ acum, ci are satana împărăţie mare în om şi peste tot pe pământ, dar împărăţia lui Dumnezeu este cu putere şi este cu cei credincioşi şi nu poate nimeni s-o biruiască pe ea, căci ea este cea nevăzută, şi de aceea este. Fiţi împărăţia lui Dumnezeu fiecare din voi, că numai ea va mai rămâne pe pământ, numai Dumnezeu, iar tot ce nu e pe pământ locaş al Său, toate vor arde câte nu sunt cu El.


***

O, poporul Meu, cuvântul Meu este lumina Mea, lumina cea din Mine. Când tu te faci cuvântul tău, atunci şi tu eşti lumina cea din tine, omul tău cel dinăuntru, care iese ca să fie văzut cu cele din el. Cel ce lucrează aşa este cel ce se vede, iar cel ce nu lucrează aşa nu voieşte să fie văzut.

Să înţeleagă toţi taina cerului cu omul şi să înveţe omul să fie şi să se dea cerului pe pământ, că mare este taina sfinţilor în însuşi trupul lor şi în afara trupului lor, şi ei sunt puterea cea văzută a Domnului în ei din pricina luminii lor, şi fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu şi nu se vor teme de cele din ei înaintea Sa, ci vor fi cei fericiţi, cei fericiţi, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu, am martori din cer, lucrez cu sobor de sfinţi peste tine şi te îndemn la sfinţenie. Ea este ceea ce poate sta în lumină, căci este din cer în om, şi poate ţine trupul în întregimea lui când ea are viaţă în trupul omului, iar viaţa mărturiseşte lucrarea ei. O, fiilor, schimbaţi-vă viaţa după viaţa Mea, după lumină, tată, şi schimbaţi-vă cuvântul şi fapta! Iubiţi bucuriile sfinte, şi nu numiţi altceva bucurii pentru voi. O, nu vă înşelaţi pentru clipe goale! Căutaţi îngeri în toate clipele voastre, îngeri de-ai Mei, tată, nu de-ai lui satana! Şi în vorbiri şi în tăceri şi în multe câte folosiţi între voi şi voi fără de dragostea Mea în ele, pe toate le lăsaţi în judecata lui satana. Fiţi unii altora îngeri păzitori pentru cele din cer în voi şi între voi, şi nu fiţi îngeri de-ai lui satana, căci dacă nu sunteţi cereşti unii pentru alţii, pentru care stăpân mărturisiţi voi pe cele trăite între voi şi voi? Luaţi-le pe ale Mele în voi, şi între voi şi voi, că iată, ale voastre vă sfâşie veşmântul pe care trebuie să-l aveţi la masa Mea de nuntă cu voi.


***

O, popor fericit de cei din cer, o, fiuţ mititel, să preţuieşti pe Domnul, Care Şi-a făcut casă la tine pe pământ, şi să fie Domnul desfătarea ta, căci El te mângâie pe pământ cu cele din cer ca să te aibă El apoi mângâiere Lui în durerile Lui de la om. Taina fecioriei inimii s-o laşi mare în tine, şi numai Fiul meu Cel curat şi sfânt să stea în inima ta, numai El, căci El te-a ales mireasă a Sa pe pământ în mijlocul acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul acum, la sfârşit de timp, când Domnul Îşi are sălaş pe vatra aceasta. Nu uita că tu eşti rodul credinţei celor credincioşi venirii Domnului pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp. Nu uita să ai recunoştinţă pentru cinstea ta cea de la Dumnezeu dăruită ţie prin alegerea ta popor al Său. Nu uita numai Lui să-I slujeşti, numai Lui să te dăruieşti zi şi noapte, numai Lui să-I încredinţezi paşii tăi cei duhovniceşti şi cei trupeşti, numai Lui, fiule mic, iar diavolului nimic să nu-i laşi, aşa cum eu nimic nu i-am lăsat, şi numai pentru Domnul am fost pe pământ, numai Lui m-am dat, şi apoi m-am dat casă a venirii Lui cu trupul între oameni şi S-a născut din mine Domnul pe pământ, Dumnezeu din Dumnezeu fiind El la naşterea Lui între oameni, cale de naştere făcându-Se Lui trupul meu cel fecioresc. Ia, fiule, sămânţa Duhului Sfânt în inima ta şi creşte-L pe Domnul în ea şi naşte-L pe El în mulţi apoi, că asta ţi-a fost alegerea pe care Domnul ţi-a hărăzit-o ţie pe pământ.


***

O, fiilor, grăiţi cu Mine în rugăciune ca să vă dau iubire şi putere pentru post şi pentru rugăciune lângă post, ca să nimicim lucrarea diavolului de pe pământ şi din om, tată. Puterea postului este iubire şi milă şi duioşie pentru cei fără putere de iubire, fiilor, numai să iubiţi cu desăvârşire sfinţenia, firea lui Dumnezeu în voi, măi fiilor, lucrare care să nu-şi aibă oprire, tată, şi Eu vă voi mângâia pe voi, căci sunt Păstorul Cel bun, Care-şi cunoaşte oile Sale. Amin.


***

Le spun fiilor şi fiicelor poporului Tău să-şi întărească duhul curăţeniei de minte şi de inimă şi de trup şi duhul fecioriei să-l pună ei la temelia bisericii de nou Ierusalim, şi aceasta în mare ascultare şi vedere şi nu altfel, căci sunt mulţi care dau să facă ale legii, dar nu sunt nimic dacă nu au peste ei din partea Ta povăţuitor şi înaintemergător pentru ei înaintea Ta.


***

O, fii ai cuvântului Meu cel de azi, căutaţi cu rugăciune sfântă spre Dumnezeu şi căutaţi să semănaţi cu îngerii, fiilor! Viaţă îngerească să se suie la Mine din voi şi din mijlocul vostru mereu, tată, ca să locuiască îngerii Mei cu voi, măi fiilor.


***

O, popor al cuvântului Meu în mijlocul neamului român, fă-ţi viaţa, tată, cât mai sfântă, ca să vadă şi ca să creadă neamul român că Eu, Domnul, am în mijlocul lui pildă de viaţă, iubire de Dumnezeu în mijlocul tău, tată. Te-am învăţat în ziua aceasta şi ţi-am întărit veghea, Eu şi fiica cea sfântă, Maria Egipteanca din ceata cuvioşilor din cer. Ia, tată, şi pune peste tine podoabă de sfinţenie! Ia, poporul Meu, ia mereu, ia ca să ai şi ca să dai! Ia şi te creşte frate pe frate cu cele ce sunt ale sfinţeniei, iar cele ce dau să te strice spre păcat să le cunoşti şi să le tai din rădăcină mereu, căci tu eşti învăţat de Dumnezeu şi de veghetorii Mei de peste tine şi te priveşte Domnul mereu, şi te privesc sfinţii şi îngerii, tată.

O, pace ţie şi sfinţenie multă să am Eu, Domnul, în mijlocul tău, poporul Meu! Lasă-te învăţat, lasă-te povăţuit la orice pas, lasă-te ţinut de mânuţă cu orice pas, căci Eu te-am ales ca să te învăţ mereu, mereu, tată, şi te-am ales să am în mijlocul tău duhul învăţăturii, pe Domnul Învăţătorul, Domnul Iisus Hristos Mântuitorul în mijlocul tău, poporul Meu, popor născut din cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.


***

numai cei săraci cu duhul sunt cei fericiţi pentru Domnul, căci Domnului Îi trebuie în om fericire, nu omului, fiilor, iar cine nu caută aşa cum îi spun eu acum să vadă şi să înţeleagă, acela n-a trecut prin moarte şi n-a murit încă şi nu are în el învierea Domnului. Voi trebuie să fiţi sfinţii Domnului cei de la sfârşit de timp, plini de har din Domnul şi nu din voi zidit acest har şi nu închipuit de voi, căci Domnul nu lucrează cu închipuiri, ci cu duhul adevărului, pentru care voi trebuie să luptaţi.


***

Sfinţeşte-te mult, popor al Fiului meu, şi sfinţeşte-ţi mintea şi credinţa! Sfinţeşte-le mereu pe acestea şi stropeşte-le mult cu harul cel de sus coborât peste tine prin cuvânt, şi tot trupul tău va fi sfânt şi de trebuinţă Domnului, precum eu I-am fost Lui. Amin.


***

O, e mult păcatul pe pământ, şi e amestecare mare pentru păcat. O, numai în lume să nu fie omul. Neştiinţa cea pentru păcat îl pedepseşte pe om prea greu pentru păcat şi îl ascunde sub păcat. Nu vă supăraţi, fiilor, că vă spun lucrul păcatului de pe pământ. O, nu este stăpân care să aibă slujnică şi să nu o supună pe ea sub plăcerea simţurilor lui. Nu este stăpână care să aibă slujitor sub ea şi să nu-l tragă pe el la plăcerea trupului ei cel pentru păcat. Nu este nici un om mare pe pământ care să nu tragă sub păcatul trupului lui pe cei de sub el, în fel şi chip lucrând păcat între ei, şi iată de ce l-am povăţuit Eu atât de mult pe poporul cuvântului Meu să iasă dintre fiii şi stăpânii lumii, căci vreau să-l am curat, dar e de luptat mult şi de vegheat mult şi mereu şi de îndreptat mult peste cele ce se strică şi nu stau sub veghe pentru îndreptarea lor, fiindcă diavolul e supărat foc când vede că dau să-Mi fac un popor sfânt şi că el pierde suflete şi trupuri din pricina învăţăturii Mele mereu şi a veghii mereu din partea Mea peste un popor povăţuit, care trebuie să-şi înţeleagă menirea şi să se lupte pentru viaţă fără de păcat, şi trebuie grjiă mare ca să nu cadă în ispită acest popor şi să nu se facă unii altora ispită fiii şi fiicele acestui popor, căci în lume cade omul spre păcat şi spre slăbiciunea pentru păcat numai dintr-o privire aruncată spre el cu dinadinsul, cade printr-o vorbă ademenitoare, cade printr-o mişcare necuviincioasă şi se lasă spre păcat apoi, iar Eu, Domnul, am zis prin prooroci şi iarăşi zic acum: Ieşiţi din lume, poporul Meu, ieşiţi voi din ea ca să nu gustaţi din vinul ei, din îmbătarea ei spre păcat, căci fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi, că e noapte mereu şi e păcat mereu pe pământ, iar păcatul este noapte şi noaptea se lucrează el şi nu simte omul despărţirea de Dumnezeu în vremea păcătuirii lui, căci are putere păcatul să-l robească pe om şi e veche răceala aceasta de Dumnezeu, în care-l aduce pe om păcatul, căci Adam s-a răcit de Dumnezeu când s-a unit cu căldura cea de la păcat, şi a văzut târziu apoi această durere, căci i s-a întors împotrivă căldura pentru păcat când şi-a plătit amar plăcerea spre păcat.

Iată, nu e greu să intre omul în acest popor, ci e greu să aibă el statornicie pentru sfinţenie şi pentru Domnul, Care este Cel sfânt şi este Sfântul sfinţilor.


***

O, fiţi plini de rană după Domnul, şi veţi fi fericiţi să fiţi aşa, şi veţi scăpa de toate slăbiciunile voastre spre păcat, căci veţi iubi mult şi veţi căuta după Domnul şi veţi înţelege adânc viaţa şi vă veţi scula din faptele voastre moarte şi veţi lucra minuni, căci veţi iubi pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi, pentru mântuirea lor îi veţi iubi. O, când iubeşti de la Dumnezeu o fiinţă, nu mai dai prilej păcatului între tine şi fiinţa dragă ţie, căci cu păcatul i-ai face rău şi nu s-ar mai chema că o iubeşti.


***

O, fii ai cuvântului Meu, folosiți, fiilor, măsura înțelepciunii lucrurilor, și cu ea să cârmuiți plăcerea Mea în voi, și a voastră în Mine, căci sfințenia este tot ceea ce trebuie să învețe și să știe și să lucreze cel credincios, iar Eu, Domnul, Îmi am locaș plăcut în el, și acela este cel ce Mă iubește și-Mi dă totul, tot dreptul, iar Eu sunt Domnul Dumnezeul lui și Mă slăvesc în el și prin el, iar altfel poate posti și tot posti omul, dar dacă nu pot Eu să locuiesc în el, cui dă el jertfa sa, și unde vrea să ajungă prin ea?


***

O, fiți destoinici în iubire, voi, fii ai Fiului lui Dumnezeu! Hristos a înviat pentru noi și pentru voi, iubiții noștri! O, țineți îngerii aproape de voi în toată clipa, frați iubiți, și va fi aceasta prin lucrarea sfințeniei. Ea trebuie lucrată mereu și mărturisită mereu ca să se audă și ca să se vadă, și ca să țineți diavolii departe de voi, că e primejdie mare să stea îngerii departe și să nu păzească pe creștin. Când îngerii s-au depărtat de Domnul pentru vremea patimilor și a răstignirii Lui, despre care era scris că vor veni acestea, a venit primejdia, a venit vrăjmașul și L-a dat suferinței pe Domnul, ca pe un greșit L-a dat, și putea Domnul să cheme suite de îngeri să-L păzească de vrăjmași, dar a fost așa ca să pătimească El pentru noi, și S-a lăsat El suferinței și crucii S-a lăsat.

Așadar, fiți destoinici și în veghe și frângeți-vă voia pentru voia Domnului cu voi, căci când creștinul își alege voia sa s-o facă, face aceasta cu greșeală. Atunci îi depărtează pe îngeri și apropie de el păcatul, care se apropie, și primejdia adusă de păcat.

Aveți marea datorie să fiți sfinți în toată clipa, și mereu să vă sfințiți pentru Domnul. Și cum aceasta? O, fiilor, îndeletniciți-vă mintea, și inima, cu cele ce vă sfințesc, cu cuvântul și cu fapta, și nimic care întinează și care desparte de Domnul să nu săvârșiți. Această putere vă dăruim și vă hărăzim în ziua noastră cu Domnul și cu voi în serbare, iar voi fiți primitori de daruri cerești și fiți ai lucrului cel sfânt pe pământ, o, frați iubiți.

Îndemn la sfințenie împărțim peste cei adunați la izvorul Tău de cuvânt, cu noi lângă Tine, Doamne înviat. O, e zi de mare iubire între Tine și noi și n-are hotar duhul mângâierii. O, slavă Ție pentru că suntem cu Tine în slavă! Credința în Tine este cea mai mare minune pe care poate s-o facă cei credincioși Ție, dar fără de iubire nu are farmec ea, nu are fapte ea. Așadar, iubirea cea pentru Tine hrănește credința celor ce Te iubesc și Te doresc, și nedespărțire de Tine aduc acestea, împreună lucrând în cei ce iubirea lor Ți-o dau, o, Doamne înviat. Amin.


***

Voi, cei ce voiți să vă sfințiți mintea și inima și viața, fugiți din preajma ispitei, stați departe de femeia cea fără Dumnezeu mare în ea, căci femeia fără Dumnezeu în ea are putere să omoare, are de la satana această putere de moarte peste om. O, tot pământul e plin de femei cu duh ușuratic, iar cele cu Dumnezeu în ele nu stau, ci merg cu Domnul pe cale și nu opresc pe nimeni pentru ele pe cale, ci merg și atrag spre Domnul pe mulți, și aceasta prin dragostea lor dată Domnului toată, toată, căci sunt născute din Dumnezeu, și nu din bărbat luate așa cum a fost făcută femeia, și când eu, Adam, n-am găsit ajutor pentru mine dintre toate cele zidite de Dumnezeu, și am găsit apoi cădere pentru semeția mea.


***

Femeia care vrea să arate bine, care se bucură să aibă haine noi și tot felul de lucruri care atrag spre ea privirile din jur, aceea nu este cu inima curată pentru Dumnezeu, chiar dacă este ea și creștină cu ceva împliniri sau nevoințe trupești, căci inima este locașul în care trebuie să stea Dumnezeu, iar dacă inima femeii așează în ea pe un om, acolo nu mai este loc pentru Dumnezeu, ci e neliniștea și neastâmpărul, după ce femeia se aprinde cu inima pentru cineva de pe pământ, iar aceasta este simțire diavolească.

O, Tu ai arătat, Doamne, în cuvântul cel din vremea aceasta că dragostea dintre trupul femeii și trupul bărbatului este desfrânare, este cea mai neagră moarte a sufletului și cea mai grea rană pentru suflet, este ceea ce nu poate Dumnezeu îndura, și pentru care rabdă prin dureri, rabdă îndelung față în față cu această priveliște crudă pentru ochiul Său a plăcerilor trupești, clocotitoare în oameni. Iar eu de lângă Tine întăresc acum îndemnul spre sfințenie cu totul pentru toți cei care Te aleg pentru ei, sau pe care Tu îi alegi pentru Tine, și îi îndemn să nu facă încercări pentru puterea lor cea bună, ci să stea departe de orice prilej care i-ar putea slăbi cu firea, căci firea este dușmanul cel mai înverșunat al puterii sfinte din om, o, Doamne.

Îndemn toată partea femeiască să aibă grijă să nu moară cei din jur prin femeie, ci fiecare să aibă pază tare pentru mersul cel creștinesc al celor ce se aleg pentru Tine, Doamne, fie parte femeiască, fie bărbătească, fiindcă diavolul se folosește din plin și cu rod pentru el de toate clipele cele fără de veghe sfântă pentru cei ce vor cu Dumnezeu cu viața lor.


***

O, pace vouă, fiilor! Stați și luați bine aminte și grăiți între voi cu duhul sfințeniei și pentru el ziditori între voi. Dați de la voi orice gând călător care v-ar atrage duhul spre ceea ce nu iubește Domnul și nu așteaptă de la voi. O, fiți sfinți! Împărăția cerurilor este a sfinților, a celor ce se sfințesc pentru Dumnezeu. Așadar spuneți unul altuia despre sfințenie și despre lucrarea ei și despre paza cea pentru ea. Ea este pământul cel bun, în care sămânța cuvântului Meu răsare și rodește înmiit. Eu, Domnul, sunt cu voi. Eu sunt cu cei ce Mă iubesc urmând sfințenia și statul Meu în ei și cu ei.

Eu sunt cu voi. O, aveți grijă și voi, mereu, mereu aveți grijă să fiți cu Mine, mereu cu Mine, mereu, mereu, fiilor, mereu cu Dumnezeu. Împărăția Mea este fără de sfârșit. Așa să fiți și voi, fără de sfârșit să fiți, fără de păcat, ca Mine să fiți și voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.


***

Aș vrea să Mă sprijin cu voi, și să fiți voi dorul Meu cel împlinit, să fiți ca pruncii, ca să aveți în voi împărăția Mea, fiilor, și să strălucească ea înaintea oamenilor, și să le atragem atenția de la cele cu care ei se îndeletnicesc de pe piața cea mare a Sodomei ca să nu mai scape nici un trup de păcat.

Fiilor, fiilor, iubiți să fiți prunci, iubiți petrecerea cu cei din cer, cu sfinții cerului. O, iată ce minune este aici acum cu voi: Eu, Domnul, grăind în mijlocul vostru și căutând cu împărăția Mea în voi. Fie să ardeți de dor după așa clipe cerești pe pământ cu voi, ca nu cumva să le pierdeți puterea și iubirea cu care vi se dăruiesc vouă de sus, și care aduc cerul pe pământ la voi, ca să vă am ai Mei într-o lume de oameni care slujesc păcatului, hrănit în ei de duhul lui satana, căci el acum dă să înghită pe cei ce au ales pe Domnul și să-Mi frângă rodul, după care atâta am plâns și am așteptat.


***

O, fiilor, Eu sunt Învățătorul Cel de sus și vin și îi învăț pe cei ce se despart de păcat. Fiilor, fiilor, căutați să nu fiți batjocoriți de diavolul, măi fiilor care luați de la Mine cuvânt și povață. Diavolul este cel ce pune mereu și de toate în mintea și în dorirea omului și îl îndeamnă pe om la toate și la multe, și așa îl batjocorește, căci trebuie să meargă omul și să caute prin lume, printre fiii lumii să caute ceea ce îi trebuie lui, iar lumea îl botează cu ale ei mereu, și diavolul se bucură de slăbiciunile omului care iese la câmp deschis și dorește mai mult decât îi trebuie pentru viața lui, care are nevoie de sărăcie de cele de pe pământ, și de ascultare de cele din cer peste pașii vieții și ai inimii lui, numai că omul se lasă batjocorit de diavolul, iar Eu voiesc să-i cruț pe cei ce sunt credincioși lui Dumnezeu cu inima lor, o, și de aceea vin pe pământ și aduc hrană și povață și vreme de pocăință, așa cum am adus această vreme în fața celei ce păcătuia din belșug în vremea ei și s-o ajut, și s-a oprit ea atunci de la păcat și și-a salvat sufletul din mâna diavolului batjocoritor asupra omului, că slab mai este omul, măi fiilor, e slab de tot, săracul.


***