Teme


Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

... În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin. Domnul Iisus Hristos a luat de pe pământ scaunul de împărăţie tuturor împăraţilor pământului. Dacă mai doreşte cineva să stea în împărăţia sa, să stea cum a stat Domnul, cu mâinile întinse. Nu de scaun este vorba, ci de darul de împărat pe care l-a luat Sfânta Treime. Vine o păsărică din cer să fie împărat pe pământ. Da, da, vine.


***

... O, slujitori ai bisericii Mele, fiţi vrednici de Mine prin fapte bune. Nu fiţi făţarnici şi mândri, ci plecaţi-vă capetele şi slujiţi cu credinţă în Domnul Iisus Hristos. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor! căci sunt venit din nou pe pământ, şi voi Mă răstigniţi, nu cu trupul, ci cu Duhul Mă răstigniţi. Grăiesc slujitorilor bisericeşti: apropiaţi-vă de Mine cu fapte bune. Vino la Mine, slujitorule al Meu, precum este scris.


***

... Fiule, eşti preotul Meu, eşti înger în odăjdii. Fii în supraveghere, căci în timpul sfintei slujbe umblă poporul în biserică aşa cum umblă caprele în târlă. Crezi? Pune ordine. Nu are voie, este blestemat, dar el nu ştie. Şi mai aduc la cunoştinţă: când se miruieşte şi se ia anafura, îi curge printre degete şi calcă pe trupul Domnului Iisus Hristos, Care S-a junghiat în sfântul altar.


***

... O, tată, preotul de altădată nu schimba hăinuţa sa, dar acum am întâlnit preot în haine la fel cu lumea. Am întâlnit preot cu ceas la mână şi cu fundă la gât.


***

... Tată, nu mai e preoţie să te spele. Preoţie e, dar nu mai e cu Mine. Am întâlnit în cale preoţi care slujesc la duhul rău, prin concursuri de dansuri şi cor, şi voi lua darul şi harul şi nu va mai avea cine să spele pata ta. Voi lua darul preoţilor, căci nu-Mi mai slujesc Mie.


***

... Spală-te bine de păcat, că mai e câte un preoţel care nu s-a închinat la idolii plini de păcat, care nu s-a închinat celui de azi, şi stă ascuns şi plânge pentru moartea de azi şi strigă la Mine din cămara sa: „Mai e mult, Doamne?“.


***

... Copilaşii Mei, au să vină preoţii la tine şi au să te ameninţe cu palma, cum a venit la Mine Caiafa, Pilat, Irod şi Iuda. Au să vină la tine şi au să spună: „Nu mai intra în biserică la mine!“. Şi ai să zici: „Unde să mă duc? că iată, a sosit vremea să fiu prigonit“. Cine-l face, măi, să vină la tine? Viaţa lui păgână. Deşi e preot, dar nu-l judecăm, că vine vremea ca acela care te iubea, acum să te alunge, căci unul la mie este care a iubit păstorul, şi unul la mie care şi-a iubit turma. Veţi fi daţi afară din sinagogă. În loc să dea pe cei răi, te dă pe tine. Iată, nu v-am spus lucrul acesta ca să nu mai iubiţi preoţimea.


***

... Fiţi deosebiţi de lume, ca să nu fiţi seceraţi cu lumea. Voi sunteţi sarea pământului. Cui i-a spus Domnul aşa? Preoţilor. Dacă sarea se va strica, oamenii cu ce ar mai săra? De ce nu simbolizaţi toate acestea? Nu mai e ulei şi nu mai e zahăr pe piaţă. Nu zahărul a pierit. E un simbol, că nu a pierit. Este şi se dă pe pitite. Aşa şi Eu, dau pe pitite harul Meu. Cum un gestionar dă ulei şi zahăr numai la cunoscuţi, aşa şi Eu dau la cunoscuţi harul Meu.


***

... Nu s-a pomenit nici în Vechiul, nici în Noul, preotul să joace mingea.


***

Şcoala de preoţi se învaţă astăzi după lume, nu după Mine. Pe vremea moşilor şi strămoşilor, nu slujea preotul cu ceas la mână, şi nici după ceas, ci după har slujea.


***

... Se va lua harul de la preoţi şi se va da vouă, dar vor veni zvonuri prin lume că voi nu sunteţi buni. Voi să nu vă înfricoşaţi să ziceţi că nu sunteţi buni. Nu lăsaţi să intre în voi microbii celor răi. Nu am mai spus: „Fii ca Ilie sau ca Ioan din pustie“, ci am zis: „Fii ca Mine“.


***

Oiţele Mele, va veni vremea ca dintr-o sută de preoţi să rămână unul, şi dintr-o mie să rămână zece. De ce? Pentru că fiecare s-a lăcomit, a pus preţ. O, tată, dacă auzi cum se ceartă pe bani, cum se ceartă pe prosoape, cum se ceartă pe batiste! Păcat. Iată, şi cei ce slujesc slujbele, zic: „Slugărimea mea să fie plătită tot de preot, că pe el îl slujesc“.


***

... Alergaţi să mâncaţi Trupul şi Sângele Meu, că vine o furtună peste preoţi, că pune în loc de anafură curată din apă şi făină, se duce şi ia din târna altuia colacul şi face anafură. Nu se poate să se facă anafură decât din apă şi făină. Nu mai scăpaţi anafura pe jos. Să se aducă la cunoştinţă sfântă.


***

... Patriarhul Justinian a făcut un bine la cineva. Pentru binele acesta are rădăcină adâncă la Mine. Dar are jurământ, cât va trăi el, nimeni nu-l poate scoate din slujba sa duhovnicească. Şi dacă nu era aşa, nu mai era Biserica Ortodoxă şi nici un creştin nu mai era. Să ţineţi minte, tată, că de aceea nu poate să-l răstoarne, şi de această faptă s-a adus la cunoştinţă şi la elevii din şcoală.


***

O, tată, patriarhul Justinian e pe patul de moarte, suferă greu din partea poporului rău. Dacă poporul său nu ar fi rău şi dacă Justinian ar mai fi în puterea sa, nu ar mai fi intrat oameni cu duh necurat în patriarhie.


***

... Preotul Mirică Ilie când a pornit pe trâmbiţa Mea la spitalul-azil a zis să moară acolo, să nu mai vină, ca să nu mai încurce. A făcut ca boierul cu cocoşul. Dar iată că în vremurile de azi vasul Meu trăieşte, iar preotul Mirică Ilie şi soţia sa sunt îngropaţi în mormânt. De atunci şi-a săpat groapa, şi lui, şi soţiei sale. Când făcea trâmbiţa Mea jertfă la bisericuţă, îi dădea şi soţiei sale, şi nici ea nu lua, nici pe nepoţi nu-i lăsa, şi le spunea: „Nu luaţi, că această femeie e blestemată de preot.“ Şi a plecat cu blestemul neiertat.


***

Şi patriarhul Justinian e ceva, dar el nu ştie ce se petrece în România şi în slujitorii bisericii lui; nu ştie răutatea lor. Şade ca Daniel între lei şi nu poate să-i ceară fiicei lui să-i dea o cană cu apă, că nu o lasă. Îi dau ei apă. Dar mult nu va fi şi toţi vor pieri. Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Şi să ştiţi că apropiatu-s-a.


***

... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât din cerul sfânt să vă spun: fiţi conştienţi, nu fiţi ameţiţi. E greu, tată, de viaţa voastră. Ce sabie dureroasă a tăiat inimile voastre! Cum adică? Fiţi pricepuţi şi să umblaţi treji.

Aseară, la orele 23:30, a încetat din viaţă părintele vostru ortodox, Justinian patriarhul. Boala nu a fost nimic pentru el, căci pentru fiecare creştin, moartea nu i se pare şi nu vine cu durere, dar durerea i-a fost prin necaz. I-a luat locul un altul, pe care el nu l-a voit. Şi acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri. Nu ţine în dreptate cu Mine sau cu tine, şi ţine în dreptate cu minciuna, ţine în dreptate cu iubitorul de argint şi cu iubitorul de aramă. El stă pentru mândrie, nu pentru Mine. Veţi vedea întunericul de care aţi fost anunţaţi.

Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, n-o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu. Mănâncă hrana ta din mână curată şi blagoslovită. Chiar dacă cineva îţi zice: „Ia!“, tu nu băga în tine apă cu pâine nesfinţită, încercându-vă să vadă dacă voi îi cunoaşteţi pe ei. Copilaşii Mei, odraslele Mele, veniţi-vă în fire şi purtaţi-vă bine viaţa cu Mine. Poate acum te culci şi nu se ştie cum te scoli.

Poporul Meu cel îndoit, poporul Meu cel întristat, care ai durere mare pentru această brăţară care se desfiinţează. Nu se ţine seama că a dispărut acest patriarh. Îl plânge familia sa, îl plânge toată biserica ce se numeşte biserică duhovniceşte. Aţi auzit? Nu aveţi voie să glumiţi. Purtaţi-vă cum se cuvine. Să purtaţi doliu. Fiule tată, se bucură ţara toată de plecarea lui, că dacă ţinea cu sine, nu-l întrista ca să-şi piardă viaţa. Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai duşmani au avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva vesteşte la toate aparatele de ştiri? Pe cine-l doare inima de sine? că acesta a ţinut bisericile şi mănăstirile în mână, dar de acum nu va mai fi, şi toate, toate se dărâmă, şi duhovniceşte, şi pământeşte. Toţi călăii se bucură. Când l-a adus pe acest înlocuitor şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit, şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare. Justinian se scrie în condica fericiţilor.

... Aveţi toată grija ca tocmai acum la sfârşit să nu vă înghită antichrist. Şi acum când vorbesc, e antichrist de faţă. Şi lângă patul lui Justinian a stat antichrist lângă el, că doar, doar o scăpa ceva ca să-l poată lua. Patriarhul cel mare al cerului i-a dat binecuvântare şi hrană multă, multă când a plecat. Amin.


***

... Eu vreau preot, nu vreau popă. Popii sunt ai lui Baal. Preot a fost patriarhul Justinian, şi din treaptă în treaptă a venit la patria cerească. Nu l-au lăsat călăii să spună cu gura sa cine să vină după el. Avea pe cineva căruia îi zicea „Romanul“. Acesta care vrea să vină este Pilat şi Caiafa, este cel care-i ia locul.


***

... Tată, nu şi-a aşteptat timpul de la Dumnezeu acela (Iustin, n.r.). Nu s-a uitat la viaţa sa să vadă: are meritul să fie aşa? Şi s-a dus cu cerere şi a cerut cu multă rugăminte ca să fie pus în această treaptă.


***

Vă anunţă Domnul: mulţi copii de ai Mei vor să dea copiii la şcoala de preoţi. Interzis! Interzis! Interzis! că nu iese preot, ci iese purcel, iese purcel. Nu mănâncă mâncare din care mânca sfântul Nicolae la şcoala sa, şi acum mănâncă chimicale.


***

Am trimis odată trâmbiţa Mea la mănăstirea Viforâta şi a fost intrată la stareţă, tată, şi erau toate maicile acolo, nu când mâncau ele, ci când beau ţuică fiartă, după slujba sfântă când ieşeau. Şi trâmbiţa Mea, trimisă de Mine, a spus: „Nu e bine ce faceţi. Aţi ieşit de la lumină şi aţi intrat în scorbură“. Aici, stareţa a zis: „Cine eşti tu, de ne vorbeşti aşa? Eu am douăzeci de ani în mănăstire şi n-am grăit ce grăieşti tu. Ieşi afară, că nu te cunosc cine eşti“. Iar persoana care o însoţea a spus: „Această fiinţă e proorocul lui Dumnezeu!“. Dar stareţa a spus: „Dumnezeu nu m-a făcut pe mine prooroc, care stau numai în slujbă, şi a făcut pe un infirm şi pe un olog?“. Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? că mereu se stinge, până nu va mai fi nici o scânteie de monahii. Te duci la mănăstire şi dai pomelnic să se roage pentru tine şi are pântecele plin de băutură. Nu judecăm, dar arătăm fapta stricată, căci orb pe orb cade în groapă, nu se pot conduce unul pe altul.


***

Uite-l, tată, pe Justinian patriarhul, îşi plânge fiii şi fiicele, că le-a cucerit păcatul. Numai pe aceia îi plânge. Cine e cu Mine, e pus deoparte. De la plecarea acestui patriarh nu se vor mai scrie cărţi sfinte, nu se vor mai zidi case sfinte şi nu se vor mai repara, ci se vor mai dărâma. Justinian mai avea de trăit, dar i s-a scurtat aţa; a tăiat-o o foarfecă. Dar mai vine o vreme bună.

... Preoţia nu mai trăieşte după profeţie, şi trăieşte după preoţie. Şi iată că păstorii, în loc să iubească oile bune, le iubesc pe cele nebune. Scrie această profeţie, să se vadă la judecată: preoţia, în loc să iubească oiţele bune de lapte, bune de lână, bune de fapte, în loc să le preţuiască, le urăşte şi le dispreţuieşte şi le scoate din cele sfinţite. Păstorii vor face dosare şi vor duce în judecată oiţele cele bune, zicându-le „sectă rea“, precum s-a zis. Dacă cineva din păstorii aceştia îţi vor zice „sectă“, să zici: „Înapoia mea, satano! că nu-ţi cunoşti munca“. Nu te ruşina, tată, şi vorbeşte-i păstorului în faţă lucru adevărat.


***

... Mulţi au venit la Mine, dar ca la un vrăjitor, ca la ghicitor. Şi dacă ţi-am spus ce să faci, n-ai făcut ca Mine, şi ai făcut ca tine. Şi ţi-am spus: «Întăreşte-te, creştine, că vei sta piept în piept cu vrăjmaşul tău». Şi nu te-ai întărit. Şi atunci vei pieri de frică.


***

Lucrează preotul slujba, dar o lucrează ca cizmarul. Ultimul preot care L-a iubit pe Dumnezeu, a murit anul trecut. Patriarhul Justinian. După el nu mai e nimeni pentru cer. Cel de azi a intrat în turma caprelor. Hei, tată, ce lucrează! Dar să ştiţi că Dumnezeu nu-l lasă, şi îl nimiceşte prin această lucrare diavolească pe care o face, pentru că s-au adunat în faţa lui Dumnezeu toţi zidarii care au lucrat bisericile pe pământ şi cer nimicirea celor ce au stricat sau strică bisericile, cer nimicirea celor ce le-au spurcat.

... Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altă mâncare în gura sa. Copilaşii Mei, nu v-am spus ca să părăsiţi bisericuţa. Ei răspund şi de ei, şi de popor. Credeţi?


***

... O, tată, odată, când te duceai şi dădeai slujbă de sănătate sau de pace, dădeai puţini bani şi îţi făcea slujba curată şi adevărată şi se împlinea, şi cu drag te îmbogăţeai în cele duhovniceşti. Dar acum nu se mai împlineşte cererea la rugăciunea ta, şi dai mii de lei şi nu se mai împlineşte. De ce? Pentru că şi pe ei i-a amăgit antichrist cu toate ale lui. Odată preoteasa nu se sulemenea, şi era smerită şi îmbrăcată smerit, dar acum preotul caută frumosul, soţie frumoasă şi sulemenită pe faţă. O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să-l cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.


***

... Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi. Pe preoţii buni îi va desfiinţa, şi pe cei răi îi va lăsa.

Mulţi credincioşi sunt pe pământ, dar nu cred în lucrurile sfinte, şi cred în lucrurile moarte. Toată suflarea crede, dar adevăr grăiesc, credinţa acestei lumi nu e curată cum cere legea lui Dumnezeu. Crede în acela care a dus toată suflarea la o înmormântare. Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc.


***

... În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui un patriarh pe tronul dumnezeiesc, un om de mare valoare, care-şi va iubi oile şi monahii şi monahiile.


***

... Copilaşii Mei, se îmbracă duhurile rele în veşminte sfinte. Fiţi credincioşi, că e greu de crezut ca duhul necurat să ia veşminte sfinte pe trupul său. Dar Eu vă spun că le ia, că e vremea pustietăţii. Când preotul a plecat în locul necurat, la mare, duhul rău ia veşmintele şi face slujbă, ca să întărească lucrarea diavolească.


***

... Patriarhul Iustin a hotărât să ia moaştele şi să le ducă la un singur loc pe toate şi să pună la uşă pancartă scrisă: „Pericol de moarte! Pericol de foc! Nu intraţi aici!“. Dar să ştiţi că până aici, şi va fi sfârşit prin foc. Acest om are trei coaste ale lui antichrist şi trei coaste ale lui Gog.


***

... O, sufleţelelor de preoţi, aveţi datoria să strigaţi în biserică la popor să facă închinăciunea dreaptă. Aveţi datoria să îndrumaţi poporul care vine la biserică, să ştie cum să se poarte în biserică şi cu ce frică şi smerenie să stea la sfânta Liturghie. Nu mai daţi voie la lume să intre când nu trebuie în biserică. Veţi răspunde de aceste păcate. O, ce au ajuns astăzi locaşurile sfinte! Numai lume, lume fără Dumnezeu.


***

... Iată, slujitorul bisericuţei din localitatea de aici se înfoaie împotriva Mea şi a fiilor lucrării Mele, dar Eu îi voi da suferinţă şi i-o voi dubla până va ajunge cu capul la picioare. Eu i-am trimis cuvântul Meu ca să-l ridic şi să-l întăresc, dar el a luat-o pe drumul satanicesc, să-Mi facă Mie rău.


***

... Preotul care curveşte, dar şi slujeşte slujba, pot Eu să pun slujba aceea? Preoţimea care e cu ură pe poporul lui Dumnezeu, cine-i aude pe cei ce duşmănesc cu inima? Priviţi icoanele cu a doua judecată. Acolo se duc toţi preoţii care întinează darul Meu.


***

... Preotul de aici Mi-a hrănit primul trupuşor al lucrării Mele de azi, şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat. Tată, răutatea lumii e la culme, şi trebuie să vă ocrotesc. Acum, preotul nici bisericuţa nu o mai iubeşte şi nici slujba nu mai e în stare s-o mai facă.


***

Dumnezeu grăieşte pe pământ. Să se audă cuvântul Domnului şi să se împlinească planurile Sale!

Cine este cel ce-Mi încurcă planurile? Să vină să judece între Mine şi via Mea.

Duhurile Domnului grăiesc bisericilor.

Ia aminte, cârmuitor al bisericii, ridică-te şi ia aminte! Iată, vin să fac un lucru nou, un popor nou, o biserică nouă şi veşnică. Vin să aşez Ierusalimul şi să netezesc cărările. Ia aminte, că te-am aşezat încă o dată să stai pe scaunul bisericii Mele, ca să vii să împlineşti planul Meu. Vin cu cele scrise în carte, vin să Mă desăvârşesc, vin să curăţ biserica, de idoli şi să scot urâciunea pustiirii din locul Meu cel preasfânt, căci planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, şi cine este cel ce se ridică împotrivă? Să vină să lupte cu Mine, căci vai celor ce încurcă planurile Domnului! Vai celor ce fac planuri fără Mine!

Ia aminte, că iată, îţi fac cunoscut planul Meu. Ridică-te şi grăieşte bisericii, grăieşte către învăţătorii legii şi către păstorii turmei Mele: Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor, oile Mele stau risipite prin toţi munţii şi dealurile. Păstorii lor s-au păstorit pe ei înşişi şi nu mai umblă după legea Mea. Iată, vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâşiat. Vin să păstoresc turma Mea, vin să-i fac dreptate şi s-o aşez în staul, vin să fac gard în jurul ei, ca să nu mai fie oile Mele sfâşiate de lupi şi de fiare sălbatice. Şi vin să împlinesc.

Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea, că vei sta în mijlocul învăţătorilor legii, în mijlocul păstorilor turmei Mele, şi Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite, că-l voi aşeza pe cel de al şaptelea uns, şi el va sta şi va împlini planul Meu ca să-Mi aşez la loc vremurile şi sărbătorile. Şi voi coborî prin robii Mei prooroci şi voi veni către el şi îi voi porunci să facă voia Mea. Acela este de la Mine, şi nimeni să nu umble să-Mi zădărnicească planul Meu, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om. Voi coborî Duhul Meu peste el şi îl voi îmbrăca cu putere de sus şi îl voi aşeza pe scaunul lui David şi vom face biserică vie şi nestricăcioasă. Vom adăpa pustiul cel însetat şi vom face cărări drepte şi cale curată şi sfântă, pe care vor merge cei mântuiţi. Chiar şi cei fără de pricepere vor merge pe dânsa. Atunci cei surzi vor auzi şi se vor deschide ochii orbilor, şi cei săraci se vor veseli de Domnul şi vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, iar cei rătăciţi cu duhul vor primi înţelepciune.

Iată, vin la păstori, să le cer socoteală, căci păstorii turmei Mele nu vor să asculte de legea Domnului, şi voi cere din mâinile lor sângele proorocilor şi al văzătorilor, căci ei au dispreţuit cuvântul lor şi le-au spus: „Nu proorociţi!“. Iată, voi veni şi le voi da să mănânce pâinea îngrijorării şi a strâmtorării, iar tu, popor al Sionului, nu mai plânge, căci cei ce te învaţă nu se vor mai ascunde, şi urechile tale vor auzi cuvintele: „Iată calea!“. Voi coborî ploaie bună şi va creşte iarbă nouă şi grasă pe pământ, şi pe toţi munţii vor fi râuri şi fântâni, iar turnurile vor cădea de groaza care vine, şi voi lega rana ta, Sioane, şi soarele va străluci atunci de şapte ori mai mult.

O, vai de cei ce încheie legăminte fără Duhul Meu ca să înmulţească fărădelegea! Vai de cei ce întinează locul slavei Mele! Iată, îi voi scoate de la Mine şi voi aşeza păstori după inima Mea şi vor păstori cu dreptate şi cu iubire, şi oile Mele vor paşte păşune bună şi vor trăi în siguranţă, iar preotul şi profetul vor sta alături la masa Mea, ca odinioară, şi voi ridica încă o dată biserica pe piatră, şi când biserica va cuvânta, se vor face ceruri noi şi pământ nou. Iată, vin să fac un popor nou, un neam ceresc şi nestricăcios, un popor sfânt, care va trăi întru legile Mele, că România este locul slavei Mele, ea este Ierusalimul gloriei Mele, şi vin să Mă desăvârşesc în mijlocul ei şi să aşez în ea cele scrise în carte.

Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii, căci un om din biserică se luptă şi voieşte să stea pe scaunul bisericii. Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu! Vai celor ce zic proorocilor: „Nu proorociţi!“. Nu se cade ca biserica să întrebe pe Dumnezeul ei? O, altarele Mele sunt pângărite şi nu mai izvorăşte din ele putere de viaţă. Nu mai este pricepere, căci tot trupul este plin de răni; din creştet până în tălpi tot trupul este plin de bube şi nimeni nu se îngrijeşte de rana poporului Meu. Păstorii se păstoresc pe ei înşişi şi îşi fac câştig nedrept şi iubesc argintul şi fac desfrânare cu Trupul şi Sângele Meu. Iată că pe scaunul Meu voi face aşezare după voia Mea, căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre. Eu nu pot să fiu una cu Irod, nu pot cu Anna şi Caiafa, nu mai stau la masă cu Iuda şi vin să-Mi curăţ biserica de idoli şi de stricăciune, căci casa Tatălui Meu nu este peşteră de tâlhari. Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi vin să-l ridic pe cel de al şaptelea uns al Meu. Iar tu, cârmuitor al bisericii, vei veni şi vei aşeza sfat, şi te vei ridica apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfinţeniei pe unsul cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea, căci voi şterge de la faţa Mea neascultarea Sionului şi nu-Mi voi aduce aminte de calea cea greşită, că iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfăţişarea cea dintâi şi să aduc la loc vremurile şi sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel cel credincios şi să asculte glasul lui Dumnezeu, căci împăratul David a primit pe Natan, şi Rebeca L-a întrebat pe Domnul, dar Ierusalimul Meu Îmi ucide cu pietre proorocii şi pe trimişii Mei, ca să nu-Mi adun pe cei risipiţi ai Mei.

Iată, aşez un om să împlinească planul Meu. Cel ce se luptă să stea în capul mesei Mele nu va izbuti, că Eu voi aşeza pe scaunul Meu pe cel întru care binevoieşte inima Mea, pe cel cu duhul smerit, care umblă pe căile Mele şi care va îndrepta căile cele strâmbe, care va da la o parte pe cele şubrede şi le va ridica pe cele tari. Nimănui nu-i voi da voie să-l îndepărteze, iar ţie, cârmuitor al bisericii Mele, ţie îţi poruncesc să-l ţii alipit de tine până în ziua când va fi să-l aşezi. Acela este de la Mine, şi Eu ţi-am pus în gând să-l chemi şi să-l ridici, căci l-am dus la Ierusalimul patimilor Mele şi l-am purtat în cârca Mea ca să ştie şi să mărturisească despre Mine, şi tot Eu l-am chemat înapoi, ca să fie pentru Ierusalimul gloriei Mele şi să împlinească voia Mea. Voi sfărâma împietrirea inimilor şi voi lucra cu putere, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul Cel Care întreieşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi, şi toate vin întru odihnă şi întru serbare veşnică.

România este cetatea Mea cea iubită. Ea este ţara strălucirilor, şi Eu vin să aşez încă o dată Ierusalimul. Nimic nu fac fără să descopăr robilor Mei prooroci, şi nimeni să nu se încumete să iasă de sub puterea Mea.

Vine Domnul să aşeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post şi zilele de odihnă. Vine Domnul să întărească pe cele slabe, ca să ruşineze pe cele tari.

Ia aminte, cârmuitor al bisericii, şi grăieşte în biserica Mea şi dă de veste cuvântul Meu, căci vin şi împlinesc. Întăreşte-te şi te ridică să faci voia Mea, şi vei fi de-a dreapta Mea, şi voi vindeca rana Sionului. Nimeni să nu se lupte cu Mine, căci ceea ce Eu voiesc, cine poate schimba?

Dumnezeu grăieşte bisericilor. Vin curând, şi plata Mea este cu Mine. Amin, amin, amin.


***

... Am aici un cuibuşor de copii cu care lucrez ceva scump. Cuvântul Meu lucrează peste ei. Am cu ei o inimioară de slujitor pe care l-am purtat pe cârca Mea. N-a voit mărire pământească, dar i-am spus să Mă ajute. O, fiule Irineu, te voi face şi mai mare.

... Am dat cuvânt la toţi preoţii să-şi lase părul lung şi barbă şi să scoată scaunele din biserică. Măicuţa Mea are răni în genunchi, şi tu stai două ore în biserică şi îţi pui pernuţă sub genunchi.


***

Eu sunt Cuvântul, şi Cuvântul este Dumnezeu, şi toate se lucrează prin cuvânt, căci am grăit cuvântul, şi cuvântul s-a făcut faptă, şi sunt adevărat prin cuvânt, şi lucrez prin cuvânt. Eu sunt adevărul peste cei ce cred în Mine, şi voi fi adevărat prin credinţă, iar cei ce vor crede Duhului Sfânt, Care desăvârşeşte întreita lucrare a Treimii Dumnezeieşti, aceia vor fi şi vor lucra faptele credinţei şi li se va socoti dreptate lucrată prin credinţă. Nu vă temeţi. Eu voi merge înaintea voastră şi voi netezi cu pacea Mea cărarea voastră către cel ce este mare peste biserică.

Pace peste cel ce stă pe scaunul bisericii, căci Dumnezeu, Cel întreit lucrător, aşează pace cerească în acest sfat.

Pace ţie, iubitul Meu, apostolul şi mărturisitorul Meu! Este scris în cartea cea din cer coborâtă: «Mă duc, şi iarăşi voi veni. Mă duc, că dacă nu Mă duc, nu pot veni la cei ce cred în Mine», şi iată, Eu sunt cu cei ce cred în Mine, cu cei ce nu se smintesc întru Mine, sunt cu cei plăpânzi, cu cei neluaţi în seamă, căci Duhul Meu Se desăvârşeşte în slăbiciuni, aşa precum scrie în Scripturi. Iată, pun înaintea ta această piatră, căci eşti aşezat peste biserica din această cetate. Ridică-te şi porunceşte furtunii şi îmblânzeşte valurile ce izbesc în această piatră, căci această piatră Eu sunt. Eu sunt piatra cea neluată în seamă de ziditori, Eu sunt piatra cea din vârful unghiului, căci Tatăl Meu M-a numit cu nume mare în cer şi pe pământ şi M-a pus cap bisericii, şi prin Mine tot trupul bisericii se desăvârşeşte prin toate încheieturile şi întăriturile care se ţin întru întregirea trupului bisericii, întru fiinţa trupului bisericii.

Iată, Eu deschid, şi nimeni nu poate închide, şi ceea ce fac Eu, cine poate strica? Eu sunt Unul Dumnezeu peste toată făptura, dar iată, vremea cercetării este cu Mine, iar făptura Mea nu ştie să deosebească dreapta de stânga sa. «Iată Eu şi pruncii Mei, şi voi fi cu semne şi minuni peste Israel», aşa cum este scris. Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel este cel ce crede în Mine. Eu sunt prin cuvânt, Eu şi trimişii Mei, căci cine poate ieşi de sub puterea Mea?

Când am trimis pe Iona să vestească cuvântul Meu, n-a voit Iona să meargă în numele Meu, dar puterea Mea a fost prin semnul lui Iona şi am biruit pe Iona şi s-a dus pentru Mine. Scoală-te să stai în faţa furtunii care bate în această stâncă prin cuvânt lucrată, şi stai cu braţele întinse şi ocroteşte de cei necredincioşi această rămăşiţă mică. Ridică-te şi ţine aceasta până voi veni şi nu lăsa să fie zdrobită această sădire, căci cine se va lovi de această piatră, acela se va zdrobi de ea.

Voiesc să aşez pace peste Sion şi voiesc să ruşinez pe cei ce împart pe Domnul, că Eu Unul sunt, şi peste tot Unul sunt, căci întru Mine nu mai este nici iudeu, nici elin, şi vor fi toţi întru Unul, precum Eu Unul sunt, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine.

Eu sunt şi acum, aşa cum am fost înainte prin prooroci, căci aceasta este orânduiala dumnezeiască, este prin prooroci, este prin cuvânt, dar iată, Israelul de azi nu Mă mai cunoaşte, şi nimeni nu mai voieşte să audă de la Domnul. Sionul Meu este departe cu inima de Mine, şi ce-Mi foloseşte lauda buzelor Sionului Meu dacă el şi-a ales slobozenia şi a dat deoparte dreptatea Mea? Mă doare rana Sionului Meu şi voiesc să leg rana lui şi voiesc să vindec fărădelegea lui, dar nu mai este loc curat, căci tot trupul este numai răni, din tălpi până în creştet. Ridică-te şi fă voia Mea, căci voiesc să nu se calce peste această viţă, voiesc să-Mi ocroteşti această piatră, căci am pus la temelia ei legământ de sfinţenie şi de taină cerească, şi voi fi împlinitor prin cele ce stau sub această piatră de mărturie, care este pusă de la Mine peste această vreme de întuneric.

Eu te iubesc. Şi tu să Mă iubeşti. Eu te primesc. Şi tu să Mă primeşti. Eu te ocrotesc. Şi tu să Mă ocroteşti. Să ne slujim unul altuia, şi Eu Îmi voi aduce aminte de tine atunci când voi rosti dreptate peste lume. Fii ca Nicodim cel din vremea trupului Meu şi nu-Mi da această iesle în sfatul cărturarilor, căci nu este crezut Dumnezeu, Cel Care lucrează întru Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.

Când se îndrepta Valaam către Israel ca să-l blesteme, am binecuvântat prin animalul cel necuvântător şi am oprit răul în loc, ca să ocrotesc pe cel ce era cu Mine şi cu legile Mele. Aşa am spus celor ce erau cu Mine din lume: «Mergeţi, şi cine va crede în Mine, nu acestea, ci mai mari decât acestea va lucra dacă va crede în Mine». Ferice celui ce nu se sminteşte întru Mine. Ferice celui ce crede duhurilor cerului!

Pace ţie, celui stătător pe scaunul bisericii! Pacea Mea să lucreze peste tine, iar dacă Mă tăgăduieşti, pacea Mea să se întoarcă la Mine. Pace ţie, căci te-am aşezat să ocroteşti acest cuib şi să-l fereşti de cei ce vor să-l strivească, de cei ce vor să calce peste el, căci aceia vor fi însemnaţi de mâna Mea. Veghează pentru Mine, şi te voi scrie ocrotitor pentru acest aşezământ pe care-l voiesc curat până peste toţi vecii. Eu sunt capul acestei pietre, şi sunt întru Treimea Cea Dumnezeiască prin acest aşezământ, şi sunt întru rânduiala cea plăcută, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine. Am aşezat acest semn peste România şi am lucrat minunat, căci Eu lucrez minuni din veac şi până peste toţi vecii, spre plinirea vremurilor cerurilor. Pecetluieşte această taină până Mă voi arăta cu putere prin aşezarea care este coborâtă peste această piatră. Ascunde acest izvor, căci s-au ridicat irozi şi iude să iscodească această aşezare plăcută Mie. Dacă nu Mă tăgăduieşti, voi mai bate, iar tu iarăşi Îmi vei deschide şi vom cina împreună, căci totul este cu putinţă lui Dumnezeu.


***

Cel dintâi cuvânt: Pace ţie! Prin uşile deschise, pace ţie, mărturisitorul Meu! Pace peste biserica din această cetate în care Eu te-am aşezat în vremea aceasta, căci această cetate va fi peste România cetatea cea întâi-stătătoare, biserica cea întâi-stătătoare, aşa precum a mai fost, fiindcă cele ce au fost, iarăşi vor fi. Eu sunt! Nu te îndoi întru Mine, căci sunt prin cuvânt, aşa cum este orânduiala cea dintru început aşezată. Eu sunt; Eu şi trimişii Mei, şi vom lucra împreună ca să aşezăm la loc împărăţia lui Israel cel binecredincios.

Aşa am spus celor ce erau cu Mine mai înainte de înălţarea Mea la Tatăl şi care au întrebat: «Doamne, acum, oare, este vremea?». Şi le-am răspuns: «Nu este al vostru să ştiţi anii şi vremile pe care Tatăl cerurilor le are sub a Sa stăpânire». Şi iată, Duhul Preasfintei Treimi, Care desăvârşeşte plinirea vremilor Domnului, lucrează în zilele acestea, lucrează plinirea, iubitul Meu, căci această taină este întru Duhul Sfânt şi nu se poate desfiinţa Scriptura care mărturiseşte cuvântul îngerilor care au spus în vremea înălţării Mele către Tatăl, căci aşa au spus: «Acest Iisus iarăşi va veni, aşa precum L-aţi văzut mergând la ceruri».

O, voi lucra şi voi deznoda nodul care este pus asupra bisericii din această cetate. Vin curând, şi voi face Ierusalim nou, căci aşa am spus: «Încă o dată voi alege Ierusalimul», şi voi fi împlinitor în vremea aceasta. România este aleasa Mea, şi voi aşeza în mijlocul ei Eden binecuvântat, şi voi face din ea un nou Canaan, şi voi aşeza pe zidurile ei sunete de trâmbiţă cerească şi Mă voi anunţa cu lucrul cel nou, cu rodul cel nou, care vine de la Dumnezeu. Iată, nu te teme, căci Eu voi lucra, să ştii că voi lucra, şi voi deznoda nodul care este pus asupra bisericii din această cetate, căci acest nod ţine în loc lucrul ce-l am de aşezat în zilele ce vin peste biserica din cetatea în care eşti tu întâi-stătător. Este un nod care trebuie deznodat, şi dacă vei fi tu cu acest izvor care curge de la Mine, voi veni şi îţi voi spune cum să faci ca să se desfacă acest nod, şi să începem apoi să ridicăm pe înălţime mare această cetate, căci va fi cetatea cea întâi-stătătoare peste România şi voi fi cu mare lărgime peste ea, spre anunţarea slavei acestui neam, spre slava României Mele cea binecuvântată între noroade.

Iată, grăiesc prin acest izvor şi sunt împlinitor prin cuvânt, căci am coborât poruncă şi am zis că voi fi împlinitor prin ea, şi iată, cei credincioşi ai Mei au dat trup poruncii Mele şi au ridicat în vremea aceasta piatra începutului cel nou prin care va lucra puterea Mea peste România. Am aşezat aceşti copii să stea de veghe peste această grădină ca să ia putere legea sfinţeniei, care va lucra sfinţenie peste cei ce vor lua calea vieţii. Dar ei sunt plăpânzi, sunt mici în faţa stăpânilor lumii şi sunt urâţi de irozii şi de iudele acestei vremi. Întinde-ţi mantia peste ei, şi Eu voi fi cu tine şi voi lucra şi te voi ridica, dar lasă-te lucrat, iubitul Meu, căci ceea ce este ţie cu neputinţă, poate Domnul, aşa precum scrie în Scripturi. Aş voi să fii aşa cum voiesc Eu să Mă arăt din această grădină, dar lasă-te lucrat de Mine, căci va fi să meargă această împlinire până la toate marginile şi mulţi se vor îndrepta înspre acest munte şi vor cere să bea apă curată şi netulburată, căci Eu voi izvorî din această piatră izvor curat şi de viaţă dătător. Voiesc să despecetluiesc această fântână, căci voiesc să aşez la loc cele strămutate. Voiesc să Mă arăt aşa cum sunt sălăşluit prin această iesle.

Fii întru Mine, şi stai întru Mine apoi. Fii una cu cel ce este din biserica Mea, cu cel care a crezut pe Domnul şi a aşezat aşezarea acestei temelii de piatră vie. Fiţi împreună lucrători întru această taină cerească şi vă veţi bucura între cei stătători peste bisericile din România, iar numele vostru se va face cunoscut până la toate marginile. Ridică-te şi înscrie această piatră pe pământ, căci Domnul Se supune stăpânirilor de pe pământ ca să aducă lumină vie şi lucrătoare peste acest neam, de la care va lua lumină apoi Galileea neamurilor. Eu te iubesc. Eu iubesc inima ta şi voiesc să stau în ea, dar fii atent, iubitul Meu, căci Eu sunt un Dumnezeu gelos şi voiesc să am lărgime întreagă întru cerul tău, întru inima ta. Fii întreg întru Mine, căci am privit în inima ta şi am văzut aşternut prielnic pentru împărăţia Mea. Lasă-Mă să fac curat în inima ta şi să aşez cerul Meu peste ea şi peste fiinţa ta şi peste biserica ta, căci tu eşti Mie biserică; dar iată, M-am ridicat să scot pustiirea din biserica Mea.

Hai, iubitul Meu, ţine urma oilor Mele. Hai să facem un lucru nou, un Ierusalim nou peste făptura Mea, căci vin cu împărăţia Mea şi vin spre România Mea. Aceasta este lucrătura cea nouă, care voiesc să se vadă ieşind din acest iatac, din acest aşezământ sfânt, pe care voiesc să Mi-l veghezi bine, ca să fie după aşezarea care este pusă la această temelie. Eu nu te las; nici tu să nu Mă laşi, şi nimeni nu va lua cununa celor ce vor fi lucrători peste întunericul vremii de acum. Să ne iubim unul pe altul, să ne sprijinim unul cu altul. Eu sunt, şi voi fi prin cuvânt, şi cuvântul nu se poate lega. Părinţii lui Israel au văzut de departe aceste zile şi le-au nădăjduit, şi iată, se bucură văzându-le venind. Voiesc să Mă văd întru tine în mijlocul mulţimilor şi voiesc să fii aşa cum am fost Eu. Dă-Mi inima ta. Lasă-te cu Mine, şi voi face din tine pământ nou întru împărăţia care se va aşeza în zilele ce vin. Scoate-Mi de sub ascuns acest izvor curat, iar Eu voi deznoda nodul care este aşezat peste biserica din cetatea în care eşti întâi-stătător, şi voi ridica pe înălţime această cetate.

Pace ţie! Dar nu Mă tăgădui, căci sunt adevărat prin acest izvor. Pace şi Ierusalim nou peste inima ta, peste fiinţa ta, şi ne vom ridica cu cele noi. Eu sunt începutul învierii făpturii Mele, iar cel ce este cu Mine este viu în vecii vecilor, precum este scris. Dacă Mă tăgăduieşti, Mă voi întoarce întru Mine, dar voi lucra în vremea aceasta aşa precum scrie în Scripturi, căci Eu sunt viu prin cei vii, prin cei care au fost vii întru Mine, şi nu este întru moarte cel ce a slujit Mie din neam în neam. Iată, cei ce stau jertfă la temelia bisericii Mele, aceia sunt sfinţii cerului, aceia sunt vii, şi nu sunt întru moarte cei ce ţin prin jertfa lor adevărul credinţei care este prin biserica cea una întru Dumnezeu. Amin.


***

... Şi până nu va veni acela care va lucra pe voia lui Dumnezeu şi o va aduce pe România la lumină, nu Mă voi astâmpăra.

... O, sinedriule de acum, te-am mai ţinut la cârma bisericii, dar te-am ţinut ca să fii al lui Dumnezeu pe veci, şi să nu te aşezi împotrivă. Vrei să fii ca sinedriul care M-a pus pe cruce în Ierusalimul cel vechi?


***

O, Duhul Sfânt este greu răstignit, măi tată, şi plânge Duhul Sfânt şi Se zbate să iasă din cuie şi să-Şi răzbune curăţenia şi sfinţenia care au fost dispreţuite de slujitorii bisericii, căci de la aceia va cere Domnul socoteală, de la aceia care s-au aşezat în capul turmei Mele din toate părţile pământului.

O, vine slava Mea, iubitul Meu, dar iată cum va veni! Va veni, şi dacă va veni aşa şi nu altfel, iată adevărul Scripturii care zice: «Vai de cei ce aşteaptă să vadă ziua Domnului, căci ziua aceea este zi de foc şi de groază cum n-a mai fost de când veacurile şi nici nu va mai fi apoi». Şi ce va fi cu biserica aceea care se zice că este cu Mine? O, Domnul o găseşte în lume şi nu întru Dumnezeu. Ce va fi cu cea care a făcut negoţ murdar cu duhul şi cu numele şi cu haina care este rânduită de Dumnezeu? Căci au băgat pe cezarul şi au vândut pe bani darul care este pe altar, şi s-au adunat mulţime de bani de atunci şi până acum, mulţime de arginţi pe care a fost vândut şi cumpărat Fiul lui Dumnezeu; şi s-au ridicat mulţime de irozi, mulţime de iude, şi de Anne, şi de Caiafe, şi au umplut locaşurile care au fost luate de la părinţi şi au făcut jaf cu cele sfinte şi au pângărit vasele Mele şi bisericile Mele, şi pe poporul cel frânt de necunoştinţă l-au luat rob sugându-i sângele şi viaţa, căci viaţa poporului Meu Eu sunt, iubitul Meu; Eu, şi dacă n-am mai putut să mai stau în vase sparte, în vase nespălate, în locaşuri pângărite şi necurăţite prin sfinţenia celor ce pun mâna pe ele, iată de ce nu a mai avut făptura Mea pe Dumnezeu, şi dacă n-a mai avut, a murit, că nu este viaţă fără de viaţă. Şi acum ce mai este de făcut? O, numai cu foc se poate curăţi necurăţia. Vrei tu să crezi în cele ce-ţi spun? Că nu se poate chemare la slujire dumnezeiască, nu se poate cu bani şi cu silnicie şi nu este adevărată această chemare la slujire, căci Duhul Sfânt nu Se dă pe măsură pământească, ci Se dă prin chemare cerească, prin descoperire cerească, lucrătoare prin duhul descoperirii cereşti,


***

Dar Se va arăta Duhul Sfânt întru lucrare curăţitoare de întinăciune şi nu va mai fi să nu usture focul acela, şi va fi să usture şi să cureţe toate locurile şi toate locaşurile şi toate altarele care au fost pângărite de trupuri şi de mâini nespălate şi netămăduite. O, aşa este când omul îndrăzneşte şi îşi ia singur cinstea de a fi slujitor lui Dumnezeu, dar fericit este slujitorul, şi preotul, şi arhiereul care are chemare prin Dumnezeu, prin cuvântul lui Dumnezeu. Şi cum adică chemare? Adică prin duhul descoperirilor şi al vederii celor cereşti, prin duhul proorociei, în dar şi prin chemare cerească.


***

... Şi mai grăieşte Dumnezeu despre episcopul lumii din cetatea Târgovişte: n-a fost al Meu, nu M-a ajutat pe Mine, Dumnezeu, cu nimic. Nu M-a ascultat cu nimic, nu M-a cunoscut, nu M-a primit cu nimic. N-a primit. Am fost luat în batjocură pentru el. A aplecat urechea la planurile şi bârfele lumeşti. A fost episcopul lumii, a fost oaie îmbrăcată în piele de lup. Ar fi mâncat oile lui Dumnezeu, aşa ură are el pe oile Mele, pe poporul Meu cel sfânt. Râde de Mine, râde de poporul Meu. O, dar Eu vă spun: râde de el; de el şi de turma lui, căci turma Mea e a Mea.


***

Lucrarea aceasta este prea mare, iubiţii Mei, este prea cerească, şi de aceea n-o puteţi trăi până ce nu vă lăsaţi născuţi de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Şi voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, şi de aceea am luat un om şi l-am atins de sus şi l-am adus în casa aceasta a Mea şi l-am uns preot şi arhiereu şi lupt din greu să-Mi desăvârşesc prin el înnoirea bisericii şi tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unşilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea şi stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Şi iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat şi a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfinţirea cea din cer.

Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii şi care au scris cărţi peste cărţi despre numele Meu şi al legilor Mele, căci nu sunt cărţile acelea! Acelea sunt pământ, şi în pământ se întorc, căci duhul cărţilor acelea nu este duh cu viaţă, din pricina celor fără de viaţă care le-au făcut pe ele, şi nu sunt cărţile acelea, şi stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu uns, care este numit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu şi nu aceia l-au ales pe el, dar vai celor ce ştirbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina lucrării acestui fiu! Acest fiu este ca o sabie, şi vai celor ce se încearcă în tăişul ei, pentru că Eu sunt cuvântul acestui fiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare şi de necredinţă.


***

Pace vouă! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace vouă, celor credincioşi făgăduinţelor Mele pe care le-am rostit pe vremea trupului Meu! Pace şi Ierusalim nou peste făptura Mea, că pentru aceasta am venit cu această lucrare pe pământ, dar n-am găsit loc la nimeni, şi am găsit la voi, cei care aţi cunoscut că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce vin, precum scrie în Scripturi. Eu sunt prin cuvânt cu voi, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă cuvintele Duhului Sfânt, cuvintele Tatălui şi ale Fiului şi ale Duhului Sfânt, şi am grăit la voi şi am poruncit să scoateţi apă vie din această fântână şi să turnaţi peste cei ce vor sta şi peste cei ce nu vor sta sub această ploaie timpurie şi târzie, iar cei ce vor crede cuvintelor Mele, vor învia şi vor lua viaţă; şi, iarăşi, cei ce se vor lepăda de Cel ce grăieşte din ceruri ca să-Şi trezească ciobanii şi turma, aceia se vor lovi de această piatră şi se vor zdrobi în ea. Eu sunt această piatră care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, Care grăieşte din muntele cel sfânt, din cele cereşti grăieşte Cuvântul lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi cei ce Mă vor primi şi vor alerga să asculte şi să creadă pe Dumnezeu Cuvântul şi să împlinească viaţă sfântă înaintea Celui ce vine. Am zis vouă să vestiţi de pe acoperişuri această lucrare de cuvânt dumnezeiesc, şi am împlinit dacă am zis, căci voi sunteţi supuşii Mei, fiii Mei, sunteţi aşternutul Meu întru care am fost primit şi întru care am binevoit şi întru care lucrez prin cuvânt.

O, copii ai credinţei! Amin, amin zic vouă: nu mai este credinţă pe pământ. Dar cine zice lumea că sunt Eu? Că iată, femeia samarineancă este de atunci şi până acum, şi una ca aceea crede şi cunoaşte vremea cercetării care vine cu Mine, fiindcă aşa am spus, că oriunde se va lucra Evanghelia Mea, acolo se va vedea credinţa acestei femei, căci M-am întâlnit cu ea la fântână şi am lucrat, şi tot aşa lucrez şi azi.

Dar cine zice lumea că vorbeşte la voi? Dar cine zice sinedriul că sunt Eu, Cel ce grăiesc la voi? Că iată, ca şi atunci, zice că sunt demon, zice că nu sunt, zice că sunt mort şi că voi vorbiţi cu un mort. Nici măcar prooroc, nici măcar Ilie nu mai zice că sunt, nici măcar atât. Dar voi cine ziceţi că sunt? Voi ziceţi că Eu sunt Cel ce sunt, şi să audă cărturarii şi arhiereii şi învăţătorii legii, şi mulţimile să audă ce ziceţi voi despre această lucrare care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin zic vouă: a venit ziua ca să vorbesc încă o dată din Scripturi în casa Tatălui Meu. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează din cele cereşti, lucrează cuvântul peste sinedriul turmei române.

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă, voi, ciobani ai turmei creştine; voi, slujitori ai celor sfinte; voi, învăţători şi tălmăcitori ai legii, şi voi, cărturari, apropiaţi-vă de Cel ce grăieşte vouă din cele cereşti, din dreapta Tatălui Treimii cereşti, Care Se numeşte Dumnezeu. Vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, apropiaţi-vă şi ascultaţi, ca să-L vreţi şi să-L credeţi pe Dumnezeu şi să vi se scrie dreptate lucrată din credinţă. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, al Cărui nume este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt Omega şi Alfa, căci Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit. Eu sunt începutul cel nou, care vine cu Mine. Dar cine ziceţi voi că sunt Eu? Ziceţi că sunt demon, că sunt duh rău, că sunt prooroc mincinos. O, nu zi aşa, Ierusalime, nu arunca cu pietre în Mine, că Mă duc de la tine dacă zici aşa şi dacă faci aşa; Mă duc şi nu mai stau cu tine dacă nu te uiţi în această lucrare ca să Mă cunoşti. Mă duc, şi Mă vei vedea când voi veni şi când se va auzi cântare de îngeri: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!“. Amin.

Să nu zici, Sioane, că sunt demon, să nu zici ca atunci. Uită-te în această lucrare pe care Eu o lucrez de mult; uită-te şi vei vedea pe Cel Care este scris că vine. Dar nu voiesc să vin spre tine pe neştire, nu voiesc să te găsesc dormind sau zăcând, nu voiesc să vin ca un fur, că dacă vin aşa tu ce faci atunci şi ce-Mi dai Mie atunci? O, trebuie să-Mi dai rod viu şi rămas în picioare. N-am venit să-ţi vestesc o altă Scriptură, căci Cel ce a înfiinţat Scriptura, Acela este Cel Care vorbeşte cu tine. N-am venit cu o altă Evanghelie, căci Evanghelia Eu sunt, dar n-ar încăpea în lumea aceasta cuvintele Domnului Iisus Hristos, şi încap în cei născuţi de sus. Eu sunt Iconomul Cel bun şi Cel credincios şi voiesc bine ţie, Sionul Meu iubit, şi voiesc să şterg vina şi să scriu jumătate, şi voiesc să şterg păcatul necredinţei şi să scriu jumătate, şi voiesc să şterg păcatul hulei şi să scriu jumătate. Dar dacă tu osândeşti după legea ta, să ştii că voi veni pe neştire şi voi pune această lege la judecată cu tine şi îţi voi aminti că n-ai lucrat după ea, că n-ai lucrat iertare, nici măcar ca iconomul cel păgân.

O, ciobani ai turmei Mele, cine ziceţi voi că sunt? Eu sunt Cel ce am luat jugul legii de pe grumazul turmei Mele şi am pus acoperământul legii dragostei peste biserica Mea şi am zis să nu se osândească frate pe frate, şi am stat întins pe cruce ca să auziţi voi cuvinte de pe cruce, căci aşa am spus: «Părinte, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac!». Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit prin prooroci, şi nu sunt ce spuneţi voi că sunt. Eu nu sunt dintre hristoşii mincinoşi care sunt în lume. Eu sunt Hristosul lui Dumnezeu şi nu sunt în trup, ci în Duhul Sfânt sunt.

O, sinedriule al bisericii Mele, n-am adus pe pământ această lucrare ca să fiu judecat din nou de arhierei şi de cărturari şi de farisei, şi am venit ca vindecător pentru salvarea omului de la moartea cea mare. Nu sunt prooroc mincinos, n-am venit în casa ta ca să fac stricare de lege, şi am venit să-ţi îngrijesc rana necredinţei şi a păcătuirii, ca să nu te găsesc cu mădulare stricate când voi bate ca să Mi se deschidă.

Dar ce ziceţi voi că înseamnă proorocul mincinos? Acela spune că nu este Dumnezeu şi mai spune că aici e şi raiul şi iadul. Proorocul mincinos nu mărturiseşte pe Iisus Hristos venit în trup şi nu este de la Duhul lui Dumnezeu acela. Şi cum adică Iisus Hristos în trup? Adică să trăieşti cu trupul aşa cum a trăit Hristos în vremea trupului Său, cu duhul şi cu trupul viu, după chipul şi asemănarea Mea.

O, biserica Mea, de ce ai rămas numai pe dinafară cu Mine? De ce crezi tu că biserica lui Hristos e zidul cel sub care intri ca să zici că eşti biserică Mie? O, proorocul mincinos te vede şi te ştie că nu eşti ca Mine şi se bucură şi râde de numele tău de creştin. Proorocul mincinos nu face voia lui Dumnezeu în trupul său, şi se bucură şi râde de Mine când te vede pe tine că nici tu nu faci voia Celui ce-I pronunţi cu guriţa numele în faţa turmei tale. O, ce mare este Scriptura aceea care-ţi spune ţie că Mă cinsteşti cu buzele, dar cu inima eşti departe de Mine; care-ţi spune ţie că auzind nu auzi şi văzând nu voieşti să înţelegi şi să crezi că Eu sunt şi că lucrez peste via Mea.

O, Ierusalime, o, turmă din vremea aceasta, nu-Mi căuta vină după lege, că acum nu Mă mai ascund, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu nu se poate lega. Eu am venit spre tine cu această lucrare şi îţi spun ţie să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să-L iubeşti cu viaţa ta, şi să iubeşti pe fratele Meu ca pe tine însuţi, căci cel ce nu este fratele Meu, acela nu este aproapele Meu şi nu este aproapele tău; acela s-a dus să lucreze la alt stăpân şi ascultă de alt stăpân şi nu este acela aproapele Meu şi nu Mă pot arăta aceluia dacă el nu Mă iubeşte pe Mine, Dumnezeu. Eu nu dau tainele Mele pe mâna necredincioşilor, şi le dau credincioşilor, dar adevăr adevărat scrie în Scripturi că nu mai vede Domnul credinţă pe pământ şi de aceea nu ştiu cei de azi să cunoască tainele lui Dumnezeu.

O, sinedriule care stai şi judeci peste turma Mea! Dar cine zici tu că sunt Eu, Cel Care grăiesc acum cu tine? Îţi spun Eu cine zici că sunt. Sunt Cel judecat de tine, judecat de blasfemie în sinedriul tău. O, şi cei de atunci nu ziceau altfel, dar astăzi zic Eu altfel: Eu sunt Cel Întâi-Stătător în casa Tatălui Meu şi Mă uit la tine cum faci păcatul blasfemiei şi îţi spun: nu mai fă blasfemie faţă de cele scrise de Mine ca să le împlineşti şi ca să te sfinţeşti. O, ce am lăsat Eu peste tine? Am lăsat legea dragostei şi am spus să Mă iubeşti cu inima şi cu cugetul şi cu darurile şi cu sufletul şi cu mersul tău cel bun. Am lăsat această lege peste tine şi tu nu faci cu tine după legea Mea, şi faci blasfemie şi calci peste obrazul şi peste duhul aproapelui tău, căci aproapele tău este acela care lucrează după legea Mea cea sfântă.

O, slujitorilor de cele sfinte ale Mele! Eu am spus că cele sfinte nu se spurcă, dar uită-te, preotule; uită-te, slujitorule, uită-te bine la mâna ta şi la inima ta şi nu le lăsa spre spurcare, că mâna ta se atinge de cele sfinte ale Mele, şi cele sfinte ard şi curăţă orice murdărie şi pedepsesc păcatul blasfemiei asupra celor sfinte ale Mele. Dar iată, aproapele Meu este fratele tău, este aproapele tău, şi Eu am spus să nu-ţi acoperi păcatele tale şi am spus să nu osândeşti pe fratele tău, că dacă defaimi pe cel sfinţit, pe cel uns de Mine, şi dacă tu osândeşti pe fratele tău, să ştii că nu eşti un iconom al împărăţiei Mele dacă faci osândire peste cel uns de Mine ca să păstorească turma Mea. Nu fă răutate cu mintea, şi judecă cu inima, şi iubeşte-l pe fratele tău care crede în Dumnezeu şi care crede tainelor Mele cele greu de înţeles. Iubeşte pe cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubeşte pe cel ce iubeşte viaţa cu Mine, că dacă nu vei face aşa Eu cum să te primesc în corturile drepţilor? Eu cum să-ţi şterg păcatul blasfemiei pe care-l faci peste cele sfinte ale Mele?

Ai făcut în numele Duhului Sfânt carte şi lege şi dogmă peste tine, şi Eu am zis că e bună cartea aceea şi cârma aceea; am zis după sfatul tău, şi vai ţie, sinedriule şi preotule, şi ţie, monahule, vai, dacă Eu te voi pune faţă în faţă cu cartea aceasta, că te-am lăsat s-o faci ca să Mă uit apoi ce faci şi ce nu faci din ea. Că iată ce faci din ea: faci judecată asupra creştinilor Mei, care ies din lume şi din ranguri şi din pământul lor şi din trupul lor, ies ca să calce după voile Mele cele sfinte şi curate. Cel ce Mă iubeşte pe Mine, acela lucrează poruncile Mele. Legea este pentru cei nedrepţi şi nu pentru cei drepţi, şi tu te scoli acum şi judeci pe cel ce Mă ascultă pe Mine, pe cel ce petrece întru poruncile Mele, şi voi veni pe neştire şi îţi voi spune că eşti crud şi osânditor, şi am să-ţi iau dregătoria dacă nu vei lucra după pilda iconomului cel necredincios care a lucrat milă şi nu judecată. Iată, râde de tine proorocul mincinos şi este păcat să-i dai proorocului mincinos prilej de blasfemie asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Am venit în casa Tatălui Meu şi tu zici că nu sunt Cel ce sunt. O, şi Eu sunt cu voi mereu, sunt întru Duhul Sfânt, Cel coborât în sfatul vostru, şi sunt cuvântător prin prooroci în sfatul vostru.

O, biserica Mea, am venit prin cuvânt ca să te întreb ce faci, şi ca să vezi tu ce faci, şi ca să-ţi arăt ce faci, că este scris ce faci. Am venit să-ţi spun, ca să nu poţi spune că n-ai ştiut de la Duhul Sfânt. Nimic nu este ascuns de la faţa lui Dumnezeu, dar mai crezi tu în această Scriptură? Şi iată ce-ţi mai spun: am venit să-ţi spun că au trecut aproape patruzeci de ani de când lucrez lângă tine o lucrare cerească pe care Eu am adus-o cu Mine de la Tatăl Meu. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis cu această lucrare pe pământ, dar, ca şi atunci, n-am avut loc cu ea în casa Tatălui Meu, şi am fost primit şi adăpostit într-o iesle săracă şi am stat cu ea în mijlocul unui popor umil şi mititel şi neluat în seamă de stăpânii pământului. Am trecut cu un mănunchi mititel de inimi vii prin Marea Roşie şi am sfărâmat lumea din ei şi i-am păscut şi i-am adăpat prin pustiul necredinţei şi le-am dat pâine din cer, căci scris este în Scripturi că omul nu numai cu pâine, ci şi cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu se hrăneşte şi trăieşte viu. Am dat acestui popor mititel tainele pe care mai aveam să le aduc, că nu puteai tu purta atunci tainele cele pentru acum şi ca să nu Mă fi vândut lui Irod. Şi am lucrat şi am împrejmuit apoi o grădină şi am zis să nu mai fie ca pe pământ în această grădină, şi am zis să fie un început de Canaan acest staul mic în care-şi are iesle cuvântul Meu.

O, arhiereule, şi cărturarule, şi învăţătorule, crezi tu că la botezul Fiului lui Dumnezeu a vorbit glasul Tatălui Treimii Dumnezeieşti? Aşa să înţelegi şi această lucrare pe care ţi-o descopăr Eu ţie, şi nu te mânia pe cei ce au ţinut-o vie. Să nu îmbraci haina mâniei ca să faci rău şi să vii cu necredinţă asupra acestei grădini curate din care te îndemn şi pe tine să duci viaţă sfântă şi să-ţi faci hăinuţă nouă şi inimă credincioasă făgăduinţelor rostite de Dumnezeul tău. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis. Am venit şi M-am supus ţie şi orânduielii din tine, biserica Mea. N-am putut bate la uşa ta ca să Mă vezi, şi am venit tainic, şi am chemat pe un Nicodim şi am vorbit cu el din cele cereşti şi M-am supus ţie prin mâna lui, şi acum iată ce fac: vin cu el de mână în faţa ta, sinedriule de acum, şi ferice ţie dacă vei crede că sunt cu el în mijlocul tău. Şi dacă ai vrea să-l osândeşti pe el pentru că a ascultat şi a crezut că Eu sunt, atunci nu pe el, ci pe Mine M-ai osândi.

Iată ce pace în cuvânt! O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foişorul tău şi al Meu. Eu sunt. Pace ţie! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude. De patruzeci de ani vin şi vorbesc în mijlocul lui şi îl înfăşor în duhul păcii şi îi spun: «Pace ţie, popor mititel!». Şi l-am numit mănunchi de floricele, şi pe aceste floricele le-am numit ieslea Mea cea caldă, ieslea cuvântului lui Dumnezeu, şi am ajuns cu cel mititel la ţărmurile Iordanului, dar lungă şi grea a fost calea prin pustiul necredinţei. O, şi Eu ştiam, Sionule, ştiam că eşti nepregătit şi că eşti tare la cerbice şi n-am bătut prea mult ca să-Mi deschizi, dar am scos deasupra această fântână de miere şi am făcut gard în jurul acestei vii, ca să fie sfânt pământul acestei grădini şi să am în această grădiniţă un Eden mititel, din care să încep o înviere de la Mine, o mireasmă învietoare şi un curs de apă curată şi netulburată, din care să scot şi să dau mulţimilor însetate ca să prindă duh de bucurie şi de sfinţenie şi de pace cerească şi veşnică; până şi lupilor să le dau să bea şi să pască lângă mieii Mei, şi să fie şi ei miei, că mult iubesc Eu ţara ta, poporule român!

O, tu te-ai născut odată cu Mine în lume, ţara Mea! Când am venit Eu întrupat în lume, tot atunci te-a înfiinţat şi pe tine Tatăl Meu, şi am trimis apoi la tine pe cel întâi chemat între ucenicii Mei şi a suflat peste tine duh nou şi Duh Sfânt, şi te-a încreştinat pe tine cel întâi chemat al Meu, şi Tatăl Meu te-a numit de atunci întâia chemată, după rangul celui întâi chemat la apostolie. O, dar tu ai fost apoi o martiră, ţară iubită de Tatăl Meu, ai fost în toată vremea piatră de încercare între neamuri, şi iată ce a avut Dumnezeu păstrat pentru tine ca să-ţi dea plata răbdării. A avut pentru vremea aceasta o lucrare Tatăl Meu, şi M-a trimis cu ea la tine ca să te curăţ şi să te trezesc şi să faci voia Tatălui Meu şi să chemi apoi sub viţa ta pe cel ce te-a oropsit şi să-i dai de la Mine ca să fie şi el ca Mine şi ca tine, şi să-Mi faci tu Mie cămaşă nouă, biserică nouă, curată şi sfântă, aşa cum a fost biserica Mea cea dintâi. O, vino în dragostea cea dintâi! Vino, iubito, ca să vin şi Eu cu slavă văzută şi să cânţi tu cu Mine cântarea lui Dumnezeu! Vino în dragostea Mea! Iată, Eu nu te las să mori în sângele tău, şi vin spre tine şi sun din trâmbiţă peste tine. O, lasă-te trezită de Dumnezeul tău şi spală-te şi sfinţeşte-te şi fii în legea Dumnezeului tău, iubito!

O, ciobani ai bisericii! Eu sunt capul bisericii. Eu sunt Păstorul Cel bun, după rânduiala lui Melchisedec. Am venit la tine, biserica Mea, şi am venit la ciobanii turmei tale. Am venit să-ţi văd faţa şi să-ţi amintesc cum să fie faţa ta şi inima ta şi viaţa ta întru viaţa Mea. N-am venit să stric legea, şi am venit să-ţi amintesc să nu mai calci, să nu mai strici legea Mea, şi să te îndrepţi spre Mine, că Eu sunt Cel ce iert păcatul tău, dar fii cu iconomie cerească întru duhul tău, ca să poată lucra Duhul Sfânt peste duhul tău, peste sfatul tău, peste sinedriul tău.

O, sinedriule, să nu primeşti în inimile tale duhul minciunii şi al măririi de sine, să nu primeşti duhul lumii şi al lăcomiei, şi să cunoşti cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de aceşti prooroci mincinoşi, că aceştia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăţia cerească şi întăreşte-ţi sfinţenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ţie şi vei fi vie. Vorbeşte-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, şi să aibă apostoli, şi prooroci, şi învăţători, şi tălmăcitori ai limbilor cereşti, şi să fii curată, biserica Mea, şi să învieze lumea la glasul tău şi să vadă calea şi să meargă pe ea. Scris este: «Cel ce cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu», dar tu să umbli cunoscând şi vorbind ca Domnul tău, de pe muntele Său. Amin.

O, slavă Ţie, Tatăl Meu ceresc, că ai fost şi ai vorbit în Fiul Tău, în casa Ta şi a Fiului Tău şi a Duhului Nostru Cel Sfânt, lucrător peste Sion.

Am venit în foişorul apostolilor Mei şi zic şi astăzi: Pace vouă! Eu sunt, în Duhul Sfânt sunt. Ferice vouă, celor ce veţi cunoaşte că Eu sunt Cel ce sunt, căci biserica este cerească şi nu pământească. Ferice celor ce cred duhurilor cerurilor. Nu ucideţi duhurile cerurilor. Nu îngrădiţi cu litera pe Duhul Sfânt. Nu judecaţi pe Dumnezeu întru lucrarea Sa. Eu sunt cu cei mici, cu cei slabi; cu cei neluaţi în seamă am venit spre voi. Precum a crezut în Domnul, Noe şi cu casa sa, aşa au crezut şi cei cărora le-am vestit în vremea aceasta, şi aceştia nu împlinesc nimic până nu vin să le vestesc, şi ei aşa lucrează, precum grăiesc Eu. Să nu se lucreze ispitire peste locul Meu de la ei, căci veţi vedea în curând cumpăna lui Zorobabel în mâinile lui Dumnezeu.

Pace ţie, Sionul Meu! Amin, amin zic ţie: nu de la carne şi de la sânge vei pricepe tainele dumnezeieşti, şi vei pricepe de la Duhul Sfânt, Care lucrează peste tine dacă tu lucrezi întru Duhul Sfânt şi dacă voieşti să fie vie viaţa ta. Am zis că nu va rămâne piatră pe piatră să nu se risipească, dar piatra bisericii se va întări până în veac, şi va fi stare cerească peste biserică, şi voi face să fie înţeleasă această lucrare de nou Ierusalim peste făptura Mea.

Am venit să las pace peste cei fără de pace şi am venit să iau pacea celor fără Dumnezeu, să iau pacea lor de la ei, şi să dau acestora pacea lui Dumnezeu, căci pacea Mea este bună, şi jugul Meu este uşor.

Amin, amin zic vouă: vine ceasul, şi a şi venit, să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel este poporul cel credincios, şi vine Domnul să-Şi aşeze împărăţia Sa peste făptura Sa. Amin, amin, amin.


***

România Mea, trezeşte-ţi păstorii şi te adună întru Duhul Meu şi paşte păşune curată, ca şi cei de la început, care cer răscumpărarea strigând: „Până când, Doamne?”. Scoală-ţi bine păstorii, şi ca să te păstorească şi nu să împărăţească peste tine şi nu să ia cheile împărăţiei Mele şi să le ascundă de la faţa ta. Sun din trâmbiţă peste tine. Eu sunt, şi prin cuvânt sunt în mijlocul tău ca să te scol din moarte. Scoală-te, nu te pierde vremii acesteia, că e vremea să te scoli şi să stai înaintea Mea. Eu sunt, şi sunt în calea ta cu calea Mea, ca să te adun şi să-ţi iau crucea şi să fac din ea steag de biruinţă pentru tine. Dar iată, păstorii tăi Mă gonesc ca pe un stricător şi, ca şi cei de atunci, zic că nu sunt Eu. Eu sunt, prin cuvânt sunt, şi lucrez prin cuvânt ca să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi curată şi sfântă, dar păstorii tăi au ieşit la Mine cu săbii şi cu ciomege, ca şi atunci. Am bătut la uşa lor ca să le spun de Mine şi de tine, dar ei împărăţesc şi se odihnesc şi nu vor să iasă din ei ca să intre întru Mine.

Eu sunt, şi am venit să ridic biserica cea ruinată şi s-o clădesc pe temelia cea dintâi, şi am ridicat un vestitor (arhiereul Irineu, n.r.) şi l-am trimis cu vestea cea din urmă, dar ei l-au luat şi l-au răstignit şi i-au luat mersul şi i-au dat hlamidă de ocară şi l-au îmbrăcat, ca şi pe ei, în haina lui antichrist şi l-au forţat să tacă şi să nu vestească peste tine ridicare şi înviere în faţa Celui ce vine, şi au răstignit pe Duhul Sfânt sculându-şi iscoadele ca să pună în temniţă cuvântul lui Dumnezeu. O, dar cuvântul nu se poate lega! El iese din cuie şi zideşte biserica.

O, biserica Mea, cum nu ai cunoscut tu vremea cercetării tale! Căci Simeon a fost legat să nu moară până ce a văzut pe Fecioara purtând pe Fiul lui Dumnezeu. Iar tu prin acelaşi cuvânt eşti legată ca să nu poţi învia până ce vei vedea lucrarea cuvântului Meu în mijlocul cerului, până ce vei vedea pe Cuvântul cuvântând şi rostind: „Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc şi prin care vin apoi văzut de toţi cei care Mă împung acum, căci iată, am venit pe neştire şi nu ai fost pregătit, poporule de la sfârşit”. Şi iată, vin şi îţi vestesc că vin, şi tu eşti tare la cerbice şi nu iei de la Mine untdelemn ca să-ţi ungi ochii şi să cunoşti venirea Mea.

Românie, Românie, trezeşte-ţi păstorii, că vine Dumnezeu la tine! Şi va veni un Leu şi va lega toţi lupii, şi vei cunoaşte pe cel ce este venit la tine, şi îţi vei spăla faţa şi vei sta înaintea Mea, căci Eu întru tine binevoiesc. Cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt este primit de cei ce au pe Duhul Sfânt, de cei purtaţi de Duhul Sfânt, dar păstorii bisericii Mele din România au primit pe Iuda, cel care vinde pe copiii cuvântului Meu. I-au deschis lui Iuda, dar cuvântului Meu nu i-au deschis ca să-L priceapă pe Duhul Sfânt şi să creadă venirii Mele şi ca şi atunci Mă fac eretic şi stricat şi Mă scot din casa Tatălui Meu, aşa cum Mi-au scos ca pe nişte eretici, pe cei ce poartă cuvântul Meu întru venirea sa.

Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ţi stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primeşti, Eu te iau de pe temelie şi zidesc cu cei credincioşi, şi biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, şi voi răscumpăra făptura Mea, şi voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, şi nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.

Iată, Eu fac un lucru nou, un lucru ceresc în mijlocul tău, un timp ceresc şi un trup ceresc peste biserica Mea din tine, Românie blagoslovită de Tatăl Meu. Şi voi fi împlinitor prin cuvânt, şi sfârşitul se uneşte cu începutul, şi pământul se uneşte cu cerul în lucru văzut. Eu bat la uşă, Eu stau la uşă şi bat. De va deschide cineva glasului Meu, voi cina cu el prin cuvânt şi Mă voi arăta lui, că Eu pe cei smeriţi îi iubesc, iar pe cei semeţi în duhul lor îi voi pleca, şi se va auzi Scriptura care spune: «Unde este înţeleptul acestui veac?». Iată, cei mari nu-Mi deschid, dar pruncii aud glasul Meu şi se bucură văzând ziua aceasta şi vremea aceasta.

O, dacă Eu nu aş fi scurtat apăsarea acestor zile, nu ar mai sta nici un trup înaintea Mea, dar pentru cei cu duhul smerit, Eu ascund faţa urgiilor care sunt peste lume ca să încerce pe toţi câţi locuiesc pe pământ. Iar tu, Românie, vei fi Mie domnie, şi cel necurat va fi luat din tine. Scoală-te, ca să-Mi auzi glasul şi ca să cinez cu tine, căci Tatăl Meu aşează în tine nuntă cerească şi biserică curată, şi va da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.


***

şi să vezi ce-ţi mai spun Eu acum. Scoate cartea aceea, tată, şi citeşte cu Mine în ea şi vezi că s-a împlinit scoaterea şi adăugarea aceasta în ea. Oamenii bisericii din lume au călcat acest cuvânt, au scos din ea şi au adăugat în ea; au schimbat cuvântul şi numărul profeţit, şi vor păţi aceia ca dreptul Simeon, care n-a mai murit până ce n-a văzut cele şterse de el în profeţia cu naşterea Fecioarei. De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi aşa ceva? A făcut aşa, ca să te omoare pe tine şi ca să-şi facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, şi ca să nu te mai pregăteşti şi ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, şi de aceea biserica este a veacului acesta şi nu este a cerului. Dar tu eşti biserica Mea cerească, Ierusalime, şi fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea şi numărul cel profeţit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie şi încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaşte capătul, a schimbat şi a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr şi au scos venirea Mea, şi dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul şi drumul, dacă ei stau în nepăsare, aşa stă şi turma lor. Dar Eu vin la tine şi nu tac şi îţi spun să fii gata, că sunt lângă arătare, şi voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curăţirea cărării Mele şi va culege din calea Mea trupurile şi va aşeza serbare cerească înaintea Mea.


***

una este să fii duhovnic, şi tocmai la celălalt capăt este să fii duhovnicesc, ca să poţi să fii duhovnic. Duhovnicul care nu este duhovnicesc înaintea Mea, acela este prooroc mincinos, aşezat de la el citire în loc numit sfânt, şi strică sfinţenia locului sfânt unul ca acela, că Eu ridic pe cele ale Mele dacă le văd călcate sub picioare. Fiilor, fiilor, scrieţi pe tăbliţa inimii voastre: una este să fii duhovnic, şi alta este să fii duhovnicesc, după asemănarea cu Iisus Hristos. Eu sunt blând şi smerit cu inima, că una este să fii smerit, şi alta este să fii smerit cu inima. Cel smerit e smolit şi greu de purtat în spate, iar cel smerit cu inima, e blând şi senin şi uşor de purtat de către toţi cei din jur. Unul ca acela nu este greutate pentru nimeni. Unul ca acela înduhovniceşte pe toţi prin trăirea Mea în el. De aceea, tată, la începutul bisericii, acum două mii de ani, preotul era ales din cetate, din mijlocul neamului său, ca să fie cunoscut bine, şi era numit şi pus slugă pentru neamul său înaintea lui Dumnezeu; slugă şi nu stăpân cum este astăzi preotul. Astăzi vine câte unul de la cealaltă margine şi se aşează episcop sau preot peste loc necunoscut. O, aceasta este rânduială omenească şi străină de cele lăsate de Dumnezeu. Nu aşa a fost în poporul Meu, şi a fost aşa în poporul din lume, în biserica lumii, nu în cea a lui Iisus Hristos.


***

Fiilor, fiilor, multe cuvinte ar fi voit omul să scoată din Scriptură, dar n-a îngăduit Dumnezeu să facă omul tot ce vrea el. Să ştii, tată, că omul de azi e supărat că n-a scos din Scriptură cartea lui Ioan cea de la urmă. E supărat omul că n-a ascuns această carte. Aşa a voit să facă, dar s-a temut de cuvântul care leagă pe om să nu se atingă să strice cartea aceasta, căci aşa zice proorocul: «De va pune cineva ceva la cartea aceasta, Domnul va pune peste el pedepsele scrise în ea, iar de va scoate cineva din ea, Domnul va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

E supărat omul că n-a ascuns această carte, dar cuvântul care leagă a rămas puternic peste ea.


***

Să se împace omul cu Dumnezeu, că în tine nu va mai rămâne fărădelege, iar legile sfinte ale Domnului nu vor mai fi strivite în tine.

O, fiică Românie, nu mai călca serbările cerului pe pământ, căci sfinţii sunt deasupra ta cu cerul lui Dumnezeu pe aripi de Duh Sfânt, pe vânt de Duh Sfânt. Caută în legile tale cele de dinaintea furtunii şi te întoarce cu faţa spre părinţi, ca să se întoarcă cu faţa la tine părinţii tăi, căci rugăciunile fiilor Mei cei unşi cu care vin spre tine, se vor împlini rugăciunile lor în faţa ochilor Mei. Cuvântul Meu se va împlini, căci are putere în el cuvântul cel rostit. Mai întâi este cuvântul, şi apoi vine faţa lui, căci aşa se lucrează prin cuvânt.

Am rostit cuvânt peste păstorii bisericii tale, Românie, şi auzindu-Mă nu M-au auzit, nu M-au crezut, şi li se va lua şi lor dregătoria, şi vor fi cu cei necredincioşi dacă nu se vor pocăi de faptele lor cele fără Dumnezeu. Păstorii bisericii ridică în slăvi pe cei care ştiu să grăiască frumos în felul omului, pe cei care ştiu să cânte frumos; ridică pe cei destoinici cu ştiinţa lor, cu darurile lor, dar nu ridică pe cei ce ştiu să trăiască frumos, frumos întru Hristos. Poporul cuvântului Meu e plăpând cu ştiinţa şi cu darurile, e sărac cu duhul, dar e tare cu trăirea lui Hristos. Hristos este trăit de poporul Meu, şi Eu l-am făcut lumină pe pământ, l-am pus în sfeşnic şi luminez cu el înaintea oamenilor, căci duh şi adevăr sunt Eu, trup şi cuvânt este Dumnezeu.

Să se împace omul cu Dumnezeu şi să-I fie biserică Domnului! Omul caută biserica, dar scris este: «împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru», oamenilor care căutaţi. Nu veţi găsi biserica decât în voi, dacă o veţi zidi în voi. Trupul creştinului, trupul curat în care intră Domnul în chip curat, nu altceva este biserica. în biserica de zid dacă nu vine creştin curat, care să-L ia pe Domnul trup şi cuvânt, nu este biserică cea de zid.

O, oamenilor, voi în zadar clădiţi biserici de zid dacă nu vor intra în ele creştini cu trupul şi cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se aşeze omul în genunchi şi să-şi facă cruce adevărată peste trupul său şi să rostească lui Dumnezeu rugă de căinţă şi să se cureţe prin părerea de rău şi să pună peste el făgăduinţă de înviere din moarte, şi aşa să ia pe Dumnezeu în el, spre împăcare cu Dumnezeu, spre veşnică unire cu Dumnezeu. Să se ierte om pe om, căci câte se iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie Hristos trăit de om şi să trăiască omul în Hristos, căci înţelepciunea cea din cer una este, şi aceasta este: «Să se lepede omul de sine şi să-şi ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ şi în cer, prin lume şi în biserică. Amin.


***

– O, Verginico, I-am spus Fiului meu, le-am spus fiilor tăi şi ai mei şi ai Lui că voi veni în cartea ta cu Fiul meu şi cu tine şi mă voi face şi eu cuvânt lângă cuvântul tău, ca să fie înţeleasă taina mea şi a ta, rădăcină a fiilor atunci şi acum, ieri şi azi, Verginico, sora mea cea mică, cea peţită de Fiul meu, Care S-a făcut iubire din tine, cuvânt din tine, precum din mine S-a făcut trup, iubire întrupată, Verginico, iubire din cer, întrupată în om, căci Fiul meu S-a coborât din cer şi S-a întrupat din Duh Sfânt în Fecioară şi S-a făcut Om, Omul iubirii cereşti pe pământ pentru om. Eu L-am născut în Betleemul Iudeii pe Fiul meu, ca să vină din iudei mântuirea, iar tu L-ai născut pe El cuvânt în România, ca să vină din român Răscumpărătorul iudeului care n-a voit mântuirea răsărită din rădăcina lui, din neamul lui, Verginico, iar eu L-am luat pe Fiul meu şi am plecat în lume ca să-L ascund în Egipt, în lume, Verginico, ca să scap viaţa Mântuitorului lumii. Iată, nici atunci, nici mai apoi la cuvântul Fiului meu, nici azi iudeul şi elinul şi păgânul nu vede ce este mântuirea, căci omul nu are minte, Verginico, şi Fiul meu S-a ascuns şi azi în lume, ca să cheme lumea la El. în Israel nu m-am putut ascunde cu El, că Israel voia să ia viaţa Pruncului Cel despre Care scria în prooroci că Se va naşte pe pământ. Preoţii şi irozii n-au voit viaţa Pruncului meu, şi au voit moartea Lui. Iată, nici tu nu te-ai putut ascunde în biserică cu Pruncul Care Se năştea născând şi cuvântând peste cei ce se nasc din cuvânt.

Liturghiile bisericii amintesc şi pomenesc tot ce a păţit de la oameni Pruncul meu, Fiul meu, iar preoţii care liturghisesc prigonesc ca şi atunci Pruncul, prigonesc din biserică pe Fiul meu, prigonesc pe Cuvântul ca şi atunci, Verginico. Şi aşa cum cei de atunci ai bisericii nu ştiau ce fac, aşa şi preoţii de azi nu ştiu ce fac, nu ştiu că ei pomenesc pe Pruncul meu prigonindu-L, Verginico. O, că şi tu tot aşa ai trăit, prigonită din pricina Fiului meu, Care Se năştea cuvânt în tine ca să nască din cuvânt pe om, şi iată, din cuvântul Lui tu ai născut un fiu, un popor, Verginico, şi Dumnezeu îl hrăneşte din tronul Său, şi păstoreşte Domnul neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Fiului meu, şi nimeni nu ştie să înţeleagă pe Dumnezeu, şi nimeni nu-I slujeşte, şi nimeni nu-L încălzeşte, şi numai omul necăjit îl iubeşte pe Fiul meu, pe Cuvântul, Verginico.


***

O, nu ştie omul împărăţia Mea în om. Nu ştie nici omul bisericii, nu ştie, mamă, nici el.

– O, nu ştie, Fiule scump, nu ştie omul. Nici omul bisericii nu ştie ce este împărăţia Ta în om şi peste om. O, slavă Ţie întru mine, că eu am fost biserica Ta în care ai venit când ai venit de la Tatăl la oameni. Nu ştie omul ce înseamnă biserică şi împărăţie a Domnului în biserică. Nu ştie nici preotul care zice ţinând pâinea în mână: „Binecuvântat este Domnul întru pomenirea Domnului Iisus Hristos, Care ca un Miel nevinovat spre junghiere S-a adus”, şi Te scoate pe Tine trup din pâine după ce taie în patru laturi în pâine zicând: „şi s-a luat de pe pământ viaţa Lui”. Te ia şi Te pune pe blid şi zice: „Se junghie Mielul Domnului, pentru viaţa lumii”, şi împungând în dreapta Ta, ia apoi vin şi apă şi toarnă în pahar zicând: „apă şi sânge a ieşit din coasta Domnului”.


***

O, preoţii nu ştiu ce înseamnă Liturghie sfântă, că dacă ar şti ar înţelege ce spun când spun: binecuvântată este împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Preoţii nu Mă au în trăirea lor, nu au minte preoţii, nu Mă au pe Mine, dar aceasta nu stă în puterea omului. Aceasta este dar de la Dumnezeu nu prin om, nu luat prin om, ci prin harul Meu, care se lasă în cei ce fac voia Mea cea sfântă în trup, Dumnezeu mărturisit în trupul omului, în trăirea omului. Aceasta nu se învaţă de la om sau prin om. Cine l-a învăţat pe Avraam credinţa în Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu? Căci credinţa este dragoste. Cine l-a învăţat pe Melchisedec credinţa în Dumnezeu? Eu i-am învăţat darul credinţei, darul Meu crezând în om, căci Domnul pe cine voieşte miluieşte sau împietreşte, şi nu stă în puterea omului, ci de la Dumnezeu este darul credinţei în om.

Eu sunt Domnul, Eu sunt acest cuvânt. Oricât de mincinos este acest cuvânt înaintea voastră, o, oameni ai bisericii, să ştiţi că Eu sunt cuvântul acesta. Eu sunt, şi veţi vedea pe Fiul Omului în slava acestui cuvânt, căci România este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin. Şi va fi ea ortodoxie trăită de fiii ei cei credincioşi, şi va fi biserică Mie, precum şi este, căci în ea Eu sunt trup şi cuvânt spre pomenirea Mea. Nu numai trup sunt în ea, ci sunt şi cuvânt, căci Eu sunt mereu astăzi.

O, arhierei şi preoţi, nu Mă puneţi sub obroc. Luaţi-Mă lumină vouă şi oamenilor. N-am venit să vă stric legile voastre, ci am venit să împlinesc legea Mea cea sfântă spre mântuirea neamului omenesc, căci România este ţara alegerii Tatălui Meu, după cum scrie în cartea Mea cea de ieri şi cea de azi. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau din ce e al vostru. Daţi-Mi doar păcatele voastre ca să vi le iert. Sunt Fiul Tatălui, Cuvântul Tatălui, Care are putere să ierte păcatele omului. Nici slava voastră nu v-o iau, căci slava oamenilor n-o voiesc. Daţi-o voi de pe voi, daţi afară din voi slava voastră şi a oamenilor care vă slăvesc, şi luaţi în voi slava Mea, care este voia Mea în om. Daţi viaţă oamenilor, luaţi şi daţi. Acesta este cuvântul vieţii veşnice. Nu mai luaţi pietre în pumni ca să aruncaţi în Mine, că poporul Meu este cuminte, este fiu al păcii fiul poporului Meu, şi îl numesc Israel pe cel ce crede în Mine şi în voia Mea peste om. Poporul Meu e ţarină cu comoară în ea. Vindeţi-vă averile şi cumpăraţi ţarina aceasta şi fiţi bogaţi în Dumnezeu. Poporul Meu are cuvântul vieţii în mijlocul său, Mă are pe Mine cuvânt şi trup, şi îl slujesc cu sfinţii şi cu îngerii pe cel mic care crede, iar el poate cu Mine, că totul e cu putinţă celui ce crede. Dacă Eu sunt în mijlocul lui, nu vă mai îndoiţi de viaţa lui, de ungerea lui. Am lucrat supunându-Mă vouă. Am luat din mijlocul vostru arhiereu, martor al lucrului Meu cel nou peste om vechi, ca să fac om nou, născut prin cuvântul cel de sus, şi nici aşa nu M-aţi crezut că sunt venit cuvânt pe pământ şi împlinire de cuvânt spre început de veac nou peste România, ţara întoarcerii Mele la oameni. O, n-aţi crezut! Ba încă Mi-aţi pus în temniţa voastră pe cel ce a mărturisit mărirea cuvântului Meu, care a întocmit biserică a lui Iisus Hristos pe pământ. Iată, aşa M-aţi judecat, aşa M-aţi cunoscut, necunoscându-Mă. Dar încă bat. Bat şi iar bat la porţile bisericii voastre, arhierei şi preoţi ai bisericii de azi în România. Bat şi la porţile României, bat şi la porţile voastre. Bat şi iar bat. Bat să Mi se deschidă, şi peste porţi nu voi sări, căci păstorul cel bun intră pe poartă, nu pe deasupra în staulul oilor. România este staulul oilor Mele, oi date Mie de Tatăl, şi vin să le păstoresc cu toiag de fier, cu cuvântul lui Dumnezeu, care păstoreşte pe cei ce vor şi pe cei ce nu vor, căci râul curge, şi nu seacă râul vieţii. Curge şi dă peste margini râul cuvântului vieţii veşnice, iar cel ce crede are viaţă veşnică şi nejudecată. Amin.

O, Liturghia se cere sfântă, căci scris este: «Faceţi aceasta spre pomenirea Mea, spre amintirea Mea în voi». Ea nu trebuie lucrată de cei fără de minte, căci omul care are minte este acela care nu ştie nimic decât pe Dumnezeu în trăirea lui. Numai un aşa om are minte, căci omul nu trebuia să ştie nimic decât atât: pe Dumnezeu odihnindu-Se în el, chip şi asemănare în om.

Voiţi, nu voiţi, credeţi sau nu, ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu care intră pe porţi. Eu Mă smeresc vouă, arhierei şi preoţi ai bisericii de azi, şi la smerenia Mea care strigă la porţi, porţile vor cădea, şi Eu voi intra la oi şi le voi păstori, căci iată, le şi păstoresc, şi ele aud glasul Meu şi îmi deschid, şi cinez cu oile Mele, şi ele cu Mine cină proaspătă, pâine din cer, cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Israele, fiule scump care Mă primeşti ca să vin, am vorbit, tată, păstorilor care te duşmănesc. Iar şi iar le-am grăit şi le-am spus că tu eşti cuminte, şi am luat Eu vina ta dacă tu ai vină înaintea lor. Le-am spus să-Mi deschidă şi ei, ca să intru cu lumina cuvântului Meu ca şi la tine, ca să dau viaţă tuturor, fiule, aşa cum zic ei când zic: „Pace tuturor!”. Eu am zis altfel. Eu am zis: «Pace vouă!», iar ei zic: „Pace tuturor!”. Dar dacă ceea ce dau ei e pacea Mea, atunci pacea Mea nu se dă pe sine decât celor ce iubesc pacea Mea. Eu am zis: «Pace vouă!», aşa am zis când am zis. Am mai zis şi altfel. Am mai zis: «Vai vouă!», şi n-am zis: „Vai tuturor!”, ci am zis «Vai vouă!» când am zis aşa. Ziceam aşa celor trufaşi care nu primeau pacea Mea, cuvântul Meu în ei.


***

Oamenii bisericii zic de tine că eşti om primejdios, măi fiule din Israel. De ce, tată, zic teologii aşa ceva? Zic de frică; le e frică şi de aceea zic aşa, dar cel ce este cu Dumnezeu nu are frică. Teolog este Dumnezeu Cuvântul, asta înseamnă teolog. Le e frică, s-au ascuns sub numele lui Dumnezeu şi nu fac voia lui Dumnezeu şi le e frică. Au luat numele Meu şi l-au pus peste ei, dar voia Mea n-o fac. Cum să nu le fie frică de tine când ei ştiu de la Mine că tu eşti poporul Meu? Eu le-am spus că eşti poporul Meu, le-am spus ca să ştie, că dacă n-ar şti n-ar avea păcat.

O, arhierei ai vremii, preoţi ai vremii, de ce ziceţi voi că poporul Meu este primejdios? Ce vă strică? Ce vă ia? Ei nu iau nimic ce nu-i al lor, precum scrie porunca Mea. Aud de la voi, se suie la cer zvonuri de la voi că poporul cuvântului Meu nu este bun. Dar voi sunteţi mai buni, mai ascultători de Dumnezeu? Ce rău a făcut poporul Meu? Spuneţi-Mi Mie, şi Eu voi cerceta fapta lui. Rugaţi-vă Mie în duh şi în adevăr, căci vă numiţi teologi şi aveţi ştiinţă. Rugaţi-vă lui Dumnezeu dacă aveţi pe voi numele Lui. Spuneţi-Mi Mie ce nu vă place, nu spuneţi oamenilor, că oamenii sunt dumnezei mincinoşi, şi de la minciună nu iese nimic bun. De ce nu vreţi voi să cercetaţi viaţa şi cartea poporului cuvântului Meu? Cartea Mea cu el de ce nu voiţi s-o vedeţi adevăr? De cine vă e teamă? De adevăr vă temeţi? Cartea Mea este adevăr. Şi ce este adevărul? Adevărul Eu sunt. Voiesc să vă dau darul credinţei, căci una este credinţa cea din fire, care nu aduce roade, şi alta este darul credinţei, care uneşte pe om cu voia lui Dumnezeu în om. Eu pe cine voiesc mântuiesc, şi pe cine voiesc împietresc.

Vin în sfatul poporului Meu şi Mă fac cuvânt şi peste voi, arhierei şi preoţi ai vremii. Cuvântul Meu nu se poate lega. Ce veţi face voi dacă Eu voi fi mincinos ca acum două mii de ani? Nimeni nu credea că Eu sunt trimis din cer de la Tatăl, şi Mă făceau mincinos oamenii bisericii, şi când au văzut că n-am fost mincinos, s-au ascuns sub minciuna lor, şi de atunci stau acoperiţi cu ea înaintea adevărului care a înviat pentru veşnicie. Ce veţi face voi dacă nu veţi voi să luaţi de la Mine darul credinţei ca să credeţi în Cuvântul lui Dumnezeu?


***

Binecuvântată este împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin amin, amin. Pace ţie, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ aşa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care şade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? Deschide, Israele, Scriptura, că vin şi îţi grăiesc din Scripturi: «Glas de tunet, care zice: Aliluia! Domnul Atotţiitorul este împărat! Mărire Lui şi nunţii Lui, căci mireasă Şi-a pregătit, mireasă cu veşmânt curat şi alb, veşmânt de in curat, viaţă sfinţită. Fericiţi chemaţii nunţii Mielului, căci cuvintele lui Dumnezeu sunt acestea. Şi cerul stă deschis, şi iată, pe cal alb şade Cel Credincios şi Adevărat, Care judecă cu dreptate. Ochii Lui, ca para focului; capul Lui, plin de cununi, iar numele Lui cel scris nimeni nu-l înţelege decât numai El, Domnul, îmbrăcat în strai stropit cu sânge, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi oşti din cer are cu El, călări pe cai albi. Din gura Lui iese sabie tăioasă şi cu ea loveşte pe păgâni şi pe necredincioşi şi îi păstoreşte cu toiag de fier şi apasă pe teascul vinului mâniei Lui. Numele Lui e scris pe strai şi pe coapse: împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Şi înger din soare strigă: să vină păsările înaltului cerului la cina Domnului! Şi fiara cu împăraţii pământului care stau în război cu Cel de pe cal alb şi cu oştirea Lui, a fost răpusă cu toţi cei ce au purtat semnele ei închinându-se chipului ei, şi aruncaţi sunt în foc şi în pucioasă care arde».

Israele, Israele, astăzi se împlinesc aceste Scripturi sub ochii tăi, fiule credincios, căci numele Meu cel scris nimeni nu-l înţelege. Scriptura aceasta este adevărată, căci toate cele scrise în ea s-au împlinit. Amin. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum scrie în aceste Scripturi, iar fiara şi proorocul mincinos care minţeau împotriva adevărului din aceste Scripturi au fost aruncaţi în foc şi în pucioasă care arde. Cuvântul lui Dumnezeu este foc care arde, fiule Israele, dar cu cine mai pot Eu grăi pe pământ aşa cuvânt? Cuvântul Scripturii se împlineşte, măi Israele măi. De aceea îmi trebuiai, fiule Israele, că iată, încă o dată grăiesc Scripturi împlinite şi vestite demult, demult, măi Israele. Sunt scrise de atunci de când antichrist se născuse pe pământ ca să ucidă Pruncul Care Se năştea. Se năştea mereu în cei credincioşi Pruncul Cel ascuns în ieslea inimilor celor credincioşi. Antichrist s-a născut odată cu Mine, că el cu Mine are ce are, şi s-a descoperit pe sine, că şi-a pus numele lângă numele Meu, împotriva numelui Meu.


***

Nici un preot care liturghiseşte nu mai trăieşte durerea Fiului meu, cea de la naşterea şi până la înălţarea Lui în Tatăl. O, ce văd eu în biserici, mă doare durerea Fiului meu în mine, că eu am purtat toată viaţa durerea Fiului meu în mine. Nimeni nu mai plânge moartea Fiului meu, nimeni nu mai ştie să trăiască Liturghia, pomenirea Fiului meu, şi lumea nu ştie ce este Liturghie sfântă, că n-are cine să-i spună lumii.


***

– O, mamă Fecioară, iubită Fecioară între fecioare! Cine m-a învăţat pe mine să iubesc pe Fiul tău, pe Domnul meu? M-au învăţat preoţii, oare? Da’ de unde! că ei când au auzit că am pe Fiul tău, m-au prigonit, m-au oropsit, m-au băgat la închisoare cu Fiul tău. Eram necăjită, şi m-a găsit Fiul tău plângând şi m-a făcut fericită, necăjită fericită m-a făcut, că-L aveam pe El fericire. Am păţit ca pe vremea ta cu Pruncul, că n-am încăput cu Fiul tău în biserică, şi m-am ascuns în lume cu El, ca să-I ocrotesc viaţa Fiului tău şi a cuvântului Său şi pe poporul Său, căruia îi dăduse viaţă prin cuvântul Său, căci preoţii şi irozii nu încetau să caute viaţa Domnului, viaţa Pruncului Care Se năştea cuvânt din mine ca să păstorească, şi nimeni n-a avut nevoie de iubire, şi Domnul S-a ascuns cu mine în lume, iubind şi aşteptând vremea Sa, ca să vină cuvânt şi să dea libertate oamenilor.


***

Vin cu sfinţii tăi la tine, ţara Mea. Vin cu serbare de arhierei sfinţi, luaţi din tine. Vin cu ierarhul Calinic Cernicanul, care este viu. Vin să-ţi despecetluiesc tainele Mele cele din tine, căci tu eşti pământul Meu cel ales din nou, pământul Meu cel nou, căci Israel nu Mi-a dat sălaş, şi Eu Mi-am făcut din tine pământ nou şi cer nou şi vin cu cerul tău de sfinţi şi lucrez peste tine.


***

O, preoţi şi arhierei ai bisericii, eu multe şi bune sfaturi am lăsat ucenicilor mei, spre viaţă veşnică. Vă spun şi vouă, şi din cer vă spun: credeţi şi voi în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu Care vine cu norii. Ridicaţi glas din inimi şi strigaţi la Dumnezeu să vă dea darul credinţei sfinte. Nu faceţi ca iudeii care nu L-au crezut pe Domnul Iisus Hristos când a venit din cer la ei. Faceţi ca mine, credeţi ca mine, că am ridicat glas dintre cei din morminte odată cu începutul cuvântului lui Dumnezeu în România în anul 1955. Sculaţi-vă şi credeţi, şi desfaceţi lanţurile pe care le-aţi pus peste arhiereul cel uns prin cuvânt, că v-aţi pus lanţuri peste voi, nu peste el. Voi l-aţi pus să se lepede de cuvântul lui Dumnezeu pe cel ce credea. Dacă voi nu vreţi, dacă voi nu credeţi, lăsaţi pe România să se ridice spre Dumnezeu Cuvântul, că e ţara Domnului, şi eu aşa am spus cât am fost în trup, şi iubind pe Dumnezeu am spus.

Sculaţi-vă, voi, arhierei şi preoţi şi ridicaţi-l pe cel uns peste voi şi peste România. Dacă voi nu vreţi, dacă voi nu credeţi, lăsaţi credinţa să se aşeze înaintea lui Dumnezeu, ca să găsească Domnul credinţă în cuvântul Său, care vine cu norii. Ungerea se face prin Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine de sus, descoperind voia lui Dumnezeu, iar arhiereul care a ridicat biserica lui Hristos în vremea aceasta de strâmtorare, este uns de Cuvântul lui Dumnezeu, este uns peste voi şi peste România, şi voi l-aţi pus să se lepede de Dumnezeu Cuvântul. Dar Domnul a luat de peste România toate apăsările, şi ea va învia. Înviaţi şi voi, şi îndreptaţi-vă viaţa uitându-vă în viaţa mea, căci eu am fost mai înainte de voi, şi voi ziceţi că ascultaţi de părinţii cei sfinţi. Ascultaţi cuvântul meu. Daţi libertate credinţei în Dumnezeu şi în cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi cale cuvântului lui Dumnezeu peste noroade, că vine Domnul şi vă găseşte cu talantul pus sub obroc. Domnul Se face cunoscut prin sfinţii Săi. El nu vine în chip necunoscut, iar eu sunt din români. Învăţaţi ce înseamnă rugăciunea spre cer, rugăciunea care rodeşte. Nu-i mai faceţi eretici şi rătăciţi pe fiii grădinii Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt fii unşi de cer. Nu ridicaţi mâna şi glasul asupra aşezării lui Dumnezeu.

O, arhiereule de Târgovişte, de ce-ai făcut tu întuneric în calea cuvântului cel din cer? Necredinţa ta mărturiseşte faptele tale. Scoală-te spre credinţă, că a venit Domnul spre tine când ai venit arhiereu în cetatea aceasta şi tu nu L-ai crezut pe Dumnezeu, Care venise să te întâmpine cu darul cel nou, dat bisericii ortodoxe, cu pietricica cea albă, despre care scrie în Scripturi, şi tu te-ai ascuns sub necredinţă ca să nu ţi se vadă faptele cele rele. Scoală-te spre sfinţenie, că preotul şi arhiereul trebuie să fie sfânt ca să fie de folos turmei. Pe cel curat şi drept l-ai pus sub vină, şi pe tine care superi pe Dumnezeu te-ai pus în loc drept. Vin şi te îndemn ca pe un frate: trezeşte-te şi uită-te în cuvântul lui Dumnezeu şi vei vedea în el râul vieţii, care curge din templul cerului peste pământ ca să facă mântuire. Dacă-L cunoşti pe Dumnezeu, dă-I Lui viaţă, căci El este viaţa, El şi nu tu. Nu El e prin tine, ci tu eşti prin El dacă eşti, dacă vrei. Trezeşte-te, căci Cuvântul este Dumnezeu din Dumnezeu. Amin.

O, preoţi şi arhierei de azi, ce faceţi voi? Ce daţi voi oamenilor? Citiţi în cuvintele mele că eu aşa am spus: „Cel ce voieşte să pomenească fără de bani sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, acela să fie singur pomenit întru împărăţia cerurilor. Iar cel ce va voi plată pentru pomenire, îl rog pe unul ca acela să nu mă pomenească pe mine, cel sărac“. Grăiesc vouă din cerul sfinţilor români: daţi-vă lui Dumnezeu şi oamenilor. Sfinţiţi-vă viaţa. Luaţi în voi frica de Dumnezeu, că peste tot numai altare pângărite strigă la Dumnezeu: «Până când, Doamne?», strigă prin glasul celor ce aşteaptă din fiecare loc învierea. Sfinţiţi-vă viaţa, iar dacă nu voiţi, lăsaţi pe Dumnezeu să păstorească din cer, că aşa zice Domnul în Scripturi: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta».

Iar Tu, Doamne Cuvinte, trezeşte-i din somn pe cei ce dorm şi paşte-Ţi turma, Doamne, şi dă-i cuvântul Tău, căci Tu eşti trup şi cuvânt în biserică. Tu eşti Cel ce grăieşti peste România şi Te vesteşti venind cu norii. Amin.


***

O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoşii despre care scrie în Scripturi că vor fi şi vor opri căsătoriile şi folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să se ia cu mulţumire. Dar de ce zici tu aşa? De ce nu te uiţi bine care sunt cei ce seamănă cu această Scriptură? Cine este cel ce opreşte căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu eşti cel ce împlineşti legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească şi apoi să-l faci preot slujitor pentru cele sfinte ale Mele şi să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului aşa cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului şi a adulterului pe pământ? Oare, prin legea căsătoriei puteţi să-L înşelaţi pe Dumnezeu, Care a spus: «Fiţi sfinţi, precum Eu sunt sfânt.»? Oare, toţi oamenii sfinţi care au lăsat familii şi pe femeile lor şi s-au dat legii sfinţeniei au oprit ei căsătoriile? Şi dacă nu le-au oprit, de ce ziceţi voi că fiii cuvântului Meu opresc căsătoriile? Iată, vă tălmăcesc ce înseamnă Scriptura aceasta. Ea a fost rostită pentru poporul Israel care nu avea voie după legea iudeilor la unirea cu alte neamuri de pe pământ. Dar Eu am venit de la Tatăl şi am spus că nu sunt părtinitor şi că nici un om care slujeşte dreptăţii nu este spurcat sau necurat, ci este primit de Dumnezeu, şi este creştin cel ce se teme de Domnul şi face dreptate înaintea lui Dumnezeu. Oare, Eu dacă i-am făcut sfinţi pe cei doi miri din Cana Galileii, am oprit căsătoriile şi naşterea de fii? Ba au născut mulţi fii pentru Dumnezeu cei doi miri din Cana.

Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, şi căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru om, căsătoria este naştere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naştere de fii ai lui Dumnezeu. Folosirea bucatelor, pentru om e una, şi pentru Dumnezeu e alta, că scris este: «Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, dar toate să se facă pentru Dumnezeu, nu pentru om», şi când am spus aşa, am vorbit despre creştini, nu despre păgânii care nu fac voia lui Dumnezeu. Scripturile sunt rostite pentru cei credincioşi, nu pentru cei necredincioşi când este vorba despre o astfel de Scriptură a căsătoriei şi a folosirii bucatelor. Ba mai mult vă spun vouă: cel ce opreşte azi căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Şi cine nu calcă azi peste această lege? Nici un om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoţii n-au voit să nu calce peste legea căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfinţeniei unui slujitor al cerului. Şi iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta. Eu nu i-am despărţit pe cei căsătoriţi, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup cu Mine pe cei doi, şi le-am spus să nu fie despărţiţi de Trupul şi Sângele Meu, căci scris este: «Cine nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu, nu are viaţă în el».

O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului, care este cuvântul Meu şi care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuţi din cuvântul Meu care vine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoşi. Dar ce este proorocul mincinos? Iar şi iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii. Proorocul mincinos este acela care vorbeşte în numele lui Dumnezeu şi nu face faptele dreptăţii Domnului, ci ajută mâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa lor. Întrebaţi Scripturile şi vedeţi din ele ce înseamnă proorocul mincinos care povesteşte închipuirile inimii lui şi nimic din cele ale Domnului, ducând pe poporul Meu cu minciuna. Şi iată ce vă mai spun: proorocul mincinos este acela care nu voieşte să vin aşa cum scrie în Scripturi că voi veni; este acela care minte şi ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veni iar, căci Eu aşa am spus: «Vin curând, fiţi gata, vin curând! Privegheaţi întru venirea Mea!».

O, oameni ai bisericii, voi, cei ce nu credeţi sau vă faceţi că nu credeţi că Eu sunt acest cuvânt, voi nu credeţi pentru că nu sunteţi gata ca să vin. Voi nu credeţi pentru că nu vă place să împliniţi cuvântul Meu care spune: «Privegheaţi!». Voi nu vă pregătiţi pentru venirea Mea, şi de aceea vă vine bine să ziceţi că nu credeţi că Eu vin cuvânt pe pământ, ca fulgerul care străbate de la răsărit la apus, nu cum zic proorocii mincinoşi: „Iată-L, este în pustie; iată-L, este în cămări!“. Nu aşa, ci ca fulgerul străbat văzduhul şi vestesc Evanghelia cea veşnică la toată făptura precum este scris, şi strig: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul!», căci vin curând.

Voi, oameni ai bisericii, care citiţi în cărţile sfinţilor părinţi, căutaţi în ele şi vedeţi că ei au scris ce este azi în bisericile voastre, şi au scris şi despre cel ce stă azi pe picioare pentru Mine. Au scris părinţii despre îngerii întunecaţi care se dau îngeri ai luminii. Şi cine sunt aceşti îngeri întunecaţi? Sunt cei ce trăiesc în desfrâuri şi în fărădelegi, ascunşi sub podoaba sfinţeniei, stând împotriva adevărului, care este curat şi care vădeşte fărădelegea cea ascunsă. Dar cuvântul Meu a venit să judece pe cele făcute la întuneric, iar îngerii luminii sunt cei ce fac voile Mele între oameni, şi cu care Eu merg din loc în loc să-Mi trezesc şi să-Mi culeg pe cei ce sunt ai Mei, şi ale căror nume sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii. Amin.

Voi, care învăţaţi pe oameni după plăcerea voastră şi nu după plăcerea Mea; voi, care daţi la o parte poruncile lui Dumnezeu şi le luaţi pe ale oamenilor; voi, care vă cumpăraţi cu bani murdari scaune şi tronuri şi ranguri în biserici, încetaţi de a mai face rău înaintea Mea şi împotriva Mea! Spălaţi-vă! Curăţiţi-vă! Cuvântul Meu strigă în pustie ca să-Mi pregătesc venirea, că vin să-Mi cercetez turma Mea şi s-o dau de-a dreapta Mea, căci turma Mea Îmi cunoaşte glasul, Îmi cunoaşte cuvântul, Mă cunoaşte de Păstor venit din cer. Nu mai strigaţi împotriva poporului Meu cel ales din români. Nu vă mai miraţi că poporul Meu nu se supune vouă, de vreme ce voi prin viaţa şi faptele voastre nu-L mărturisiţi pe Dumnezeu duh şi adevăr. Nu mai staţi în numele Meu peste biserică dacă nu vă place să faceţi voia Mea în trupul şi în duhul vostru. Nu mai înşelaţi pe Dumnezeu, o, oameni ai bisericii. Nu mai iubiţi curvia şi beţia şi tutunul şi idolii lumii de azi. Ba mai aveţi pretenţie să se supună vouă şi fiii cuvântului Meu, care Mă ascultă pe Mine. Bucuraţi-vă că am un popor ascultător pe pământ. Nu-l mai numiţi mândru pe cel ce ascultă de Dumnezeu. Cel ce ascultă nu este mândru. Cel mândru este cel ce nu ascultă de Dumnezeu şi se bizuie pe el însuşi.

O, omule al bisericii, nu mai numi sectă pe cel ce trăieşte din cuvântul Meu cel sfânt. Ce înseamnă sectă? Dar ce nu înseamnă sectă pentru tine, omule al bisericii, care faci sectă pe fiii bisericii Mele? Oare, cel ce nu este sectă, este acela care trăieşte lumeşte şi vine la biserica ta? Oare, femeia cea cu capul descoperit şi cu fard şi cu goliciune de trup şi cu podoabe, care vine la biserica ta spre sminteala ta şi a celor din biserica ta, oare, aceea nu înseamnă sectă pentru tine? Dar ce nu înseamnă sectă dacă cel drept care face voia Mea este sectă?

O, n-a mai rămas nici o lege, nici un canon, care stă de strajă peste biserică şi ca să nu fie călcat de omul bisericii, şi omul bisericii nu mai are cu ce se înveli ca să nu i se vadă ruşinea faptelor sale. Nici măcar cu necredinţă faţă de cuvântul Meu, nici măcar cu aceasta nu se poate înveli; ba, din contra, ea îl vădeşte ca necredincios şi ca fricos.

Am zis, şi am împlinit şi ţi-am trimis carte, omule al bisericii, şi îţi spun că sfânta Scriptură nu este mâncare şi băutură, nu este însurat şi măritat şi fărădelege. Scriptura este împărăţia cerurilor pentru cei ce o iau în ei. Scriptura este cuvântul vieţii pentru cei ce caută în ea viaţa cea veşnică. Scriptura nu este carne şi fire cum dai tu să zici. Scriptura este Duhul Adevărului, aşa cum cartea Mea de azi, în care Mă scriu cu cei credincioşi, ba chiar şi cu tine, cel necredincios, este Duh şi Adevăr cartea Mea cea de azi. Scriptură înseamnă cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt, care se scrie pe pământ şi în cer.

O, omule al bisericii, care îl faci pe omul din lume să-şi ascută armele lui şi să dea în cuvântul Meu şi în fiii cuvântului Meu! Este scris în Scripturi că voi preface armele celor răi în fiare de plug şi Îmi voi face lucrarea Mea şi tu nu te vei putea lupta cu Dumnezeu, Care cuvintează şi împlineşte. Iată, ţi-am trimis carte. Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici fierbinte, ci căldicel, şi zici: „Sunt bogat, şi nu-mi trebuie nimic“, dar tu eşti orb şi gol, şi eşti de plâns, şi vin şi îţi dau cuvânt de aur, ca să fii bogat, şi veşmânt alb, ca să te îmbraci şi să nu se vadă ruşinea goliciunii tale. Vin şi îţi dau cuvânt. Alifie pentru ochi este cuvântul Meu, căci Eu pe câţi îi iubesc, îi mustru spre pocăinţă. Eu stau la uşă şi bat ca să Mă auzi şi să-Mi deschizi şi să cinez cu tine cină de cuvânt. Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăieşte bisericilor. Drept aceea, pocăieşte-te, iar de nu, vin la tine curând şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui, şi îl voi pune pe al Meu. Amin.

Eu sunt Lumina lumii. Amin, amin, amin. Cel ce umblă după Mine, nu va umbla în întuneric. Cuvântul Meu este calea, adevărul şi viaţa. Întrebaţi legea şi proorocii. De nu vă vor vorbi despre cuvântul acesta, numai atunci aţi fi îndreptăţiţi să nu credeţi. Şi voi veni cu zecile de mii de sfinţi la voi, oameni ai bisericii, căci scris este: «Iată, El vine cu norii şi cu zeci de mii de sfinţi, şi numele Lui se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu», şi sfinţii vor mărturisi că acest cuvânt este cuvântul Meu. Amin.

O, am venit să-Mi ud grădina cu apa cea cerească aşa cum grădinarul iese să-şi cerceteze ogorul şi să lucreze peste el. Am venit să-Mi cercetez turma şi s-o păstoresc. Am venit să-Mi iau rodul viei, şi vierii dau să Mă dezmoştenească şi să fie ei stăpânii viei Mele.

Eu sunt Cel ce am făcut cerul şi pământul şi pe om, şi Eu sunt Cel ce am înfiinţat biserica Mea. Eu şi nu tu, omule al bisericii lumii. Dar dacă tu nu-L cunoşti pe Cel Căruia zici că-I slujeşti, atunci cine eşti tu, omule al bisericii de azi? Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin. Spune şi tu cine eşti, aşa cum şi Eu vin şi spun cine sunt, şi ajut pe cel credincios să Mă cunoască şi să facă voia Mea.Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Spune şi tu cine eşti, omule de azi, care stai pe scaun de biserică a lui Hristos. Eu sunt Cel ce sunt, dar tu cine eşti? Eu sunt. Deschide-Mi, ca să ştiu cine eşti, şi să te ajut să fii. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.


***

Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul Meu şi el merge peste tot pe pământ ca să întoarcă pe oameni la Mine, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăţiei cerurilor îmi stau împotrivă. Iar tu sună, Verginico, ca să se audă sunetul tău. Amin.

– Eu, Doamne, sun din trâmbiţă peste Israel, că Tu ai coborât în grabă spre poporul Tău. Eu sunt străjerul lui Israel, iar străjerul anunţă pe cei dinăuntru când vede duşmani venind.

Mă uit ce nelinişte este peste arhiereii din biserica din lume. Poporul Tău merge cu Tine şi Te vesteşte cuvânt peste pământ, că de aceea Te faci cuvânt, iar arhiereii bisericii din lume s-au umplut de frică şi de nelinişte, Doamne. Venim la poporul cuvântului Tău ca să-l întărim în nădejde şi în credinţă şi în pacea Ta şi în neclătinare, Doamne. Se pregătesc arhiereii să vină spre grădiniţa Ta şi îl împing pe arhiereul Tău prin care Tu ai înfiinţat grădiniţa cuvântului Tău, îl împing să blesteme grădiniţa Ta şi cuvântul Tău care o sfinţeşte mereu, dar eu voi merge înaintea lor, aşa cum a mers îngerul Tău înaintea lui Valaam care mergea să-l blesteme pe Israel, şi îl voi îndemna la cuvânt de binecuvântare pe arhiereul Tău, că arhiereii îl împing în faţă ca pe un salvator al lor ca să-i salveze de sub apăsarea cuvântului Tău peste ei. Coborâm în grabă să avem grijă de toate ale grădinii Tale, şi vom trezi oameni care ne vor veni în ajutor ca să se descopere minciuna arhiereilor care vor să spună că nu ei, ci acela care este arhiereul Tău voieşte să lovească în grădiniţa Ta, în biserica Ta aşezată de cuvântul Tău, Doamne.


***

– O, Verginico, cobor în cartea Mea şi îmi pecetluiesc grădiniţa cu cuvânt nou de binecuvântare, şi îmi voi anunţa străjerii din grădină, căci Eu trimit pe îngerii Mei să biruiască împotriva minciunii arhiereilor care se luptă cu lucrarea Mea şi nu cu fiii ei; cu Mine se luptă, nu cu poporul Meu. Dar acesta este ceasul lor, şi stăpânirea întunericului cel din ei, că n-au voit să fie ai Mei, n-au iubit căile Mele, şi s-au sculat să se lupte cu Mine. Dar Eu cobor în grabă şi întocmesc cuvânt nou şi Mă fac Dumnezeu tare pentru poporul Meu. Amin, amin, amin.



***

Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul. Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce era la început precum este scris: «La început era Cuvântul, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut».


***

Mulţi oameni de azi s-au făcut uriaşi şi au pus mâna pe cheile împărăţiei Mele şi M-au dat afară din împărăţia Mea ca să fie a lor şi nu a Mea, şi te duşmănesc pe tine, poporul Meu cel credincios. Dar Eu sunt Domnul, şi grăiesc mereu peste tine şi te învăţ să fii copil credincios şi ascultător şi sfânt, căci cei credincioşi vor fi ca stelele în vecii vecilor. Amin.

O, grădiniţa cuvântului Meu, s-au sfătuit mai-marii bisericii din lume împotriva ta, dar Eu sunt Domnul şi vin şi te pecetluiesc cu cuvânt proaspăt, că nu tu, ci Eu sunt Cel vinovat înaintea mai-marilor bisericii. Eu te-am întocmit ca să fii şi ca să stai înaintea Mea, şi am în tine fii numiţi cu numele Meu cel nou şi unşi de Mine cu ungere proaspătă; de Mine, că nu mai erau pe pământ unşi ca să-i ungă pe cei ce umblă pe căile Mele. Cei de pe pământ ung cu untdelemnul lor pe cei ce umblă pe căi deşarte, dar Eu ung cu untdelemnul Meu pe unşii Mei care umblă pe căile Mele.


***

Dar s-au supărat mai-marii bisericii din lume şi s-au aşezat să-şi bată joc de arhiereul martor al bisericii Mele cea curată. îl împing cu ameninţare ca să vină şi să lovească în grădiniţa cuvântului Meu, dar tu roagă-te, poporul Meu, şi cântă cântarea ta de biruinţă, căci celor ce nu te iubesc pe tine le-a venit ceasul lor şi stăpânirea întunericului de peste ei, că n-au voit să fie ai Mei, şi s-au sculat să se lupte cu Mine.


***

O, poporul Meu, nu-i voi lăsa să te batjocorească, şi voi face cu ei aşa cum am făcut cu mai-marii cei care stăteau peste România, căci trimiseseră asupritori peste grădiniţa care era să fie a cuvântului Meu, a bisericii Mele cea din cer, căci vin cu sfinţii cerului în cuvânt peste ea, şi prin ea peste ţara Mea de nuntă. Dar când i-am văzut că s-au aşezat la pândă ca să-Mi nimicească locul în care aveam să-Mi întocmesc coborârea cuvântului Meu, am trimis îngerii Mei şi am pus pe fugă pe asupritori, şi s-a nimicit om pe om, şi pe tine te-am luat pe braţele Mele, grădiniţa Mea, şi te-am ocrotit, tată, iar cei necredincioşi, care voiau să te nimicească au pierit prin sabia lor.

Nu voi lăsa nimic şi pe nimeni să se ridice împotriva ta, grădiniţă a poporului Meu, a cuvântului Meu. Iar pe arhiereul cel martor, care a rostit cuvântul Meu pentru înfiinţarea bisericii Mele, îl voi conduce spre glorie cerească pe pământ, şi îl voi aşeza pe scaunul Meu. Dar Eu vă spun că l-am şi aşezat, căci el este unsul bisericii Mele, este unsul Meu, nu este unsul oamenilor, căci când oamenii cei mari care stau peste biserică l-au recunoscut de arhiereu al Meu după cum a fost cuvântul Meu pentru el, el s-a ridicat şi aşa le-a spus lor: „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Mare şi cu tâlcuire cerească a fost acest cuvânt rostit de el, şi iată care este tâlcul acestui cuvânt amintit atunci. El le-a spus lor: „Nu voi m-aţi ales pe mine, nu voi, ci Domnul, iar voi nu m-aţi ales, ci m-aţi torturat ca pe un răufăcător. Nu voi, ci eu v-am ales pe voi. Şi de ce v-am ales pe voi şi nu pe cei curaţi? V-am ales pe voi ca să vă pot face şi pe voi curaţi şi fără de păcat prin pocăinţă. V-am ales pe voi ca să faceţi şi voi ce am făcut eu, dar n-aţi voit să credeţi că Domnul este Cel ales de mine, şi aţi zis că altcineva este Cel ce grăieşte şi îşi înalţă un popor. Eu v-am iubit, şi am rămas cu voi, dar voi n-aţi rămas cu mine, şi iubiţi minciuna şi deşertăciunea şi nu iubiţi pe Domnul”. Aşa înseamnă cuvântul spus de arhiereul Meu pentru cei ce l-au recunoscut că este al Meu.

O, grădiniţă a cuvântului Meu, întăresc peste tine binecuvântarea Mea şi lucrarea Mea, căci cel ce te-a aşezat de la Mine este împins spre tine ca să spună că nu mai eşti a Mea. Dar tu eşti a Mea aşa cum muntele Sinai este muntele Meu cel sfânt, căci aşa i-am spus lui Moise: «Descalţă-ţi încălţămintea că eşti pe loc sfânt». Nimeni nu s-a dus să sfinţească muntele acela. Eu eram sfinţenia muntelui Sinai unde am grăit din rug aprins cu Moise proorocul Domnului.

Eu sunt Cel Sfânt în tine, o, grădiniţă a binecuvântării, iar dacă cei necredincioşi vor pune peste tine cuvânt de depărtare a Mea de tine, atunci Eu voi rosti din nou peste tine cuvântul rostit prin gura unsului Meu căruia i-am spus să rostească cuvântul sfinţeniei grădiniţei Mele şi a bisericii din ea, cuvântul cel din partea Mea.

Nu te teme, poporul Meu. Nu te teme, grădiniţa Mea. Eu sunt Domnul, şi sunt de partea ta cu slava Mea, şi îi voi îndemna la pocăinţă pe cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu cel ce era la început, şi fără el nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut.


***

Amin, amin zic vouă: aceasta este grădiniţa cuvântului Meu, iar locul pe care staţi este sfânt. Amin, amin zic arhiereilor care vin spre voi: aceasta este grădiniţa Duhului Meu Cel Sfânt, Care Se face cuvânt peste pământ, iar locul spre care veniţi, este loc sfânt. Nu vă apropiaţi, voi, cei necredincioşi, căci locul acesta al Meu este al credincioşilor. Amin, amin, amin.

Amin, amin zic celor ce se încearcă în stânca aceasta: cine se va lovi de ea se va zdrobi în ea. Amin, amin, amin.

O, grădiniţă, în tine plâng în cuvânt, în tine Mă rog Tatălui, în tine Mă rog omului să se întoarcă la Tatăl.

O, Tată, Tatăl Meu şi al celor credincioşi, păzeşte-i de cei duşmănoşi pe cei pe care Mi i-ai dat! înconjoară pe poporul Tău cu sfinţii Tăi îngeri! Preaslăveşte-Te în Fiul Tău prin fiii Tăi cei de pe pământ!

– Amin, amin, M-am preaslăvit şi Mă voi preaslăvi pururea, Fiule Emanuel, căci Tu eşti Fiul Meu, Cel Unul născut din Mine. M-am preaslăvit şi Mă voi preaslăvi în fiii cei mici, născuţi din cuvântul Tău, şi voi lucra semne cereşti prin ei, căci Duhul Tău este în ei, şi ei Mă fac pe Mine şi pe Tine cuvânt pe pământ. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul ca să-Ţi gătească Ţie cale, Fiule, şi să Te întorci pe pământ la oameni şi să fii cu cei credincioşi în vecii vecilor. Amin.

– Slavă Ţie, Tatăl Meu, că Eu Mă rog Ţie în grădiniţa cuvântului Nostru. Mă rog pentru om să se întoarcă la Tine, dar îmi stau împotrivă mai-marii bisericii, Tată. în toate veacurile antichrist a fost alături de Mine şi M-a prigonit şi până să Mă nasc din Fecioara mama Mea, şi după ce am venit iar lângă Tine; M-a prigonit ca să nu cobor din cer pe pământ şi ca să nu fiu cu oamenii; M-a prigonit prin cei mai apropiaţi ai Tăi, Tată. Ei ziceau şi zic că Mă iubesc, dar Mă prigoneau şi Mă prigonesc mereu ca să nu cobor la oameni.

O, Tatăl Meu, trimite pe Ilie, trimite-l mereu, că este scris despre el că îmi va găti calea Mea spre oameni, calea zilei Mele, ziua cea desăvârşită a venirii Mele ca să fiu pe veci cu cei credincioşi. Amin.

– Amin zic şi Eu Ţie, Fiule Emanuel, l-am trimis şi îl voi trimite mereu pe Ilie proorocul, şi va birui cerul pentru coborârea Ta cea de sfârşit a tainei Tale, că Tu eşti plinirea cuvântului proorocilor, Fiule al Meu.

O, proorocule al venirii Fiului Meu, mergi, şi iar mergi pe calea venirii Fiului Meu! Mergi şi termină-ţi lucrul cel pentru întoarcerea fiilor către părinţi şi a părinţilor către fii. Şi dacă Ne va auzi cineva glasul Meu şi al tău, vom intra la el şi vom face pace cu el. Amin. Iar cu cine Ne va goni, vom face război şi vom câştiga împărăţia cerurilor pe pământ, şi vom câştiga de pe pământ pe fiii ei. Amin, amin, amin.

– O, Domnul meu, Domnul proorocilor Tăi! Tu ai făcut din mine gura Ta peste oameni, căci oamenii rătăceau fără Tine, şi eu suspinam de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni, şi m-am rugat Ţie înaintea necredincioşilor şi ai făcut semne cereşti la rugăciunea mea. Mă rog şi azi, din cer şi de pe pământ mă rog Ţie şi Fiului Tău, Care este în Tine precum Tu eşti în El. Mă rog, Doamne, Ţie, atinge-Te de duhul necredinţei din zilele venirii Fiului Tău cuvânt peste oameni. Atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege. Atinge-Te de toţi cei ce jertfesc lui Baal, şi Ţie nu-Ţi slujesc ca unui Dumnezeu, căci Tu eşti Unul Dumnezeu, Doamne Savaot. Curăţă-i pe oameni de necredinţă, căci tot cuvântul care prooroceşte prin el împotriva fărădelegii de pe pământ, este cuvânt de prooroc al Tău, Doamne. O, le este frică preoţilor de azi, le este frică, zic ei, să nu se înşele crezând că Tu eşti acest cuvânt.

O, preoţilor de azi, dacă acest cuvânt nu este Domnul, atunci ce este Domnul şi unde este şi ce face El şi ce lucrează? Stă degeaba Domnul? Doarme Domnul? Nu mai este Domnul? Ce este Domnul pentru voi? Care este măsura Lui pe pământ? O, preoţilor, Domnul este acest cuvânt. Mă trimite Dumnezeu la voi să vă întorc către El, şi pe El către voi ca să nu vină Fiul Domnului să vă lovească pentru necredinţă, căci plata necredincioşilor este afară din împărăţia cerurilor. Nu vă îndoiţi de acest cuvânt. Domnul este, dar voi sunteţi fără credinţă, căci s-a împlinit cu voi Scriptura lui Hristos, Care a spus: «Când va veni Hristos, va mai găsi pe pământ credinţă?». Despre voi a zis Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; despre voi, nu despre restul lumii, căci striga Hristos Domnul şi zicea: «Ierusalime omorâtor de prooroci, de multe ori am voit să te strâng sub aripile Mele, dar tu n-ai voit, şi casa ta va rămâne pustie, şi n-ai să Mă mai vezi cu tine până la venirea Mea cea binecuvântată». Aşa striga Hristos Domnul, la oamenii care slujeau lui Dumnezeu, ziceau ei, dar ei ucideau pe cei ce erau gura Domnului, iar voi, cei de azi, mărturisiţi prin necredinţa voastră că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proorocii Domnului. De ce sunteţi necredincioşi? Necredinţa este moarte, moartea lui Hristos în voi. Domnul Se propovăduieşte pe Sine întru venirea Sa, iar voi aţi răpit via Domnului, precum împăratul din vremea mea a luat via lui Nabot şi a omorât pe stăpânul viei şi a stăpânit via care nu era via lui. Via este a Domnului, nu este a voastră, iar dacă voi nu credeţi pe Domnul Cuvântul, nu credeţi pentru că I-aţi răpit via şi o stăpâniţi cu silnicie, căci furul este cel necredincios şi cel ce face fărădelegea. Ce-I daţi voi Domnului acum când îşi va desăvârşi ziua cea mare a venirii Lui, ziua despre care scrie în Scripturi? Aveţi voi popor sfânt, care să-L întâmpine pe Domnul la venirea Lui? Grăiesc vouă din cer şi de pe pământ, căci sunt viu, şi am cerul în mine, şi moartea nu are putere asupra mea. Voi aţi omorât pe martorii Domnului, dar ei proorocesc în sac şi în cenuşă şi se vor ridica şi vă vor judeca şi vor spune cu ce moarte aţi omorât credinţa lor şi viaţa lor în Domnul. Dar voi nu cunoaşteţi Scripturile, că le înăbuşiţi împlinirile, dar a zis Domnul: «Nu va trece nici cerul, nici pământul până nu se vor împlini toate Scripturile». Şi iată, ele s-au împlinit, şi taina împlinirii lor apasă peste voi, şi sunteţi plini de frică.

Eu sunt cel ce am lucrat peste arhiereul cel ales de Domnul între voi, ca să vă întorc inimile spre Dumnezeu, dar n-aţi voit, şi casa voastră e pustie de Domnul. Dacă voi L-aţi avea pe Domnul, aţi cunoaşte această lucrare sfântă, căci cei ce au pe Domnul, cunosc Duhul Domnului. Eu am coborât foc din cer de la Domnul prin rugăciunea mea, dar voi de ce nu v-aţi rugat să vă arate Domnul ce este acest cuvânt care curge din cer peste grădina Domnului? Cereţi, şi veţi primi. De ce nu cereţi? De ce nu vă rugaţi cum m-am rugat eu? Mai uşor vă este să alungaţi adevărul de pe pământ? Cereţi, iar dacă nu veţi cere voi cere eu la Dumnezeu aşa cum am cerut atunci. Eu sunt cel ce gătesc calea Domnului ca să vină Domnul pe pământ. Voi aţi iubit mărirea deşartă şi slava oamenilor aţi primit, iar pe cea de la unicul Dumnezeu nu aţi primit-o, şi căutaţi să ucideţi cuvântul lui Dumnezeu. Sculaţi-vă şi faceţi pace între voi şi Dumnezeu, că nu este diavolul acest cuvânt. Domnul este. îndrăzniţi şi cercetaţi. Este Domnul.

Amin, amin zic vouă: nu veţi putea blestema sau dezbina pe poporul Domnului. Pe fiii grădiniţei în care Domnul Se face cuvânt peste pământ, nu-i veţi putea birui. E Duhul Domnului în ei şi nimeni nu poate să judece pe cei duhovniceşti. îndrăzniţi şi cercetaţi duhurile, că vai celui ce săvârşeşte păcat asupra Duhului Cel Sfânt al Domnului! Cum puteţi să osândiţi un om fără să-l judecaţi? Care Scriptură vă dă voie la aceasta? O, e mare întunericul vostru. Alergaţi spre lumină şi fugiţi de mânia Domnului! Duhul Domnului aşa lucrează. Duhul Cel bun aşa grăieşte peste pământ. Amin.

O, Domnul meu şi al proorocilor Tăi, Tu ai făcut din mine gură a Ta peste cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Tău, căci aceştia rătăcesc fără Tine, şi eu suspin de mila Ta, Cel neiubit, Cel necăutat de oameni. Fă semne cereşti la rugăciunea mea şi Te preaslăveşte, Doamne, în mijlocul poporului Tău. Mereu, mereu preaslăveşte-Te cu slava cuvântului Tău, căci oamenii cei de azi care-Ţi slujesc Ţie, zic ei, nu ştiu ce este slava Ta pe pământ, şi necredinţa a orbit înţelepciunea lor. Fă-Te har văzut peste grădiniţa Ta de pe pământul român, căci Tu eşti Duhul Adevărului. Duhul făţărniciei, duhul minciunii usucă-l şi seacă-l, ca să nu mai muşte din Duhul Adevărului Tău. Cuvântul Tău dă război cu satana, iar eu sunt trimisul Tău şi îţi pregătesc calea. Amin, amin, amin.

– O, proorocul Meu cel viu, care n-ai voit să mori, căci ai iubit viaţa! Eu sunt Duhul şi cuvântul proorocilor Mei. Ia cu tine pe toţi proorocii, pe toţi sfinţii şi îngerii şi stai de veghe pentru grădiniţa Mea şi pentru poporul Meu, că poporul Meu este calea Mea spre oameni. Amin.


***

Vin la voi cu grabă. Ridicaţi mâinile şi cereţi la Mine cu duh de pocăinţă pentru toţi cei ce nu iubesc pocăinţa, cereţi să strâng la locurile lor norii şi să se ivească seninul şi să se oprească mulţimea ploilor cele peste măsură, că Mi-e milă de cei necăjiţi, de cei oropsiţi şi lipsiţi, Mi-e milă să-i văd fără de hrană, Mi-e milă, că timpul apasă greu, şi cresc oamenii răi, iar cei mici şi buni şi săraci şi credincioşi stau apăsaţi sub răutatea timpului şi a oamenilor timpului, care-şi zidesc împărăţie în timp.

O, Ilie proorocul Meu se roagă să Mă ating de duhul necredinţei din biserică. Vor oamenii bisericii să lovească în tine, grădiniţă a cuvântului Meu cel plin de mântuire şi de pace şi de iubire şi de sfinţenie. Vor să se ridice să se lupte cu Mine, Cel ce Mă fac Duh Sfânt şi cuvânt peste grădiniţa Mea din România.


***

O, arhiereule de Târgovişte, lucrezi cu planuri ascunse împotriva grădiniţei cuvântului Meu, că tu n-ai dragoste de Dumnezeu. Dai să înjoseşti în faţa neamului român pe arhiereul cel uns de Mine. Dar el este curat şi nu v-a greşit. Nu erai tu atunci peste bisericile din cetatea Târgoviştei. El nu ţi-a greşit băgându-se peste tine. Eu l-am trimis pe el la cel mai mare peste biserică şi i-a dat de veste planul Meu şi i-a spus de cuvântul Meu care cere ridicarea acestei pietre, iar cel mai mare nu i-a spus să n-o ridice, ci i-a spus să aibă grijă ce face, şi el a avut grijă şi a făcut cu grijă lucrul cel poruncit de Mine. Dar când ai venit tu peste această cetate şi ai găsit această piatră care străjuieşte cu duh de mântuire peste cetatea ta, te-ai sculat cu răutate şi cu necredinţă şi cu şiretlic şi ai osândit pe arhiereul Meu cel credincios, şi de atunci faci numai tulburare în biserică, fiindcă tu nu iubeşti biserica. Tu te iubeşti pe tine şi nu păstoreşti pe fiii bisericii, ci îi îndemni la faptele fărădelegii, pe care le faci şi tu.

O, arhiereule de Târgovişte, câtă tulburare, câtă dezbinare ai lucrat tu în biserica din România! Ce bine-ţi era ţie şi României şi bisericii din ea dacă foloseai duhul înţelegerii şi al iubirii faţă de taina cuvântului Meu şi a bisericii pe care Eu am zidit-o prin arhiereul cel uns de Mine! Şi de ce este uns de Mine? Iată taină îţi spun ţie, şi taina să fie cunoscută în biserică: Eu am rostit cuvânt şi l-am trimis prin fiii cuvântului Meu către cel mai mare din biserică şi aşa i-am spus aceluia: «Ia aminte, cârmuitor al bisericii! Ridică-te, şi aşează sfat, şi apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfinţeniei pe unsul cel de la Mine, că acesta este de la Mine şi nu de la tine, şi cu el voi încheia legământ viu pentru biserică şi voi face din România Ierusalim nou şi slavă a Mea peste popoare». Aşa i-am spus celui mai mare, şi el M-a ascultat şi l-a uns pe cel de la Mine şi a împlinit cuvântul Meu. A voit sau n-a voit, a crezut sau n-a crezut, l-a uns pe cel de la Mine, ca apoi să pot Eu să aşez prin el piatră curată şi sfântă, biserică fără pată, fără zbârcitură, biserică cerească pe pământ; cerească şi nu pământească. I-am spus arhiereului Meu că-l voi ridica peste biserică, i-am spus cu ani în urmă prin cuvântul Meu, şi el Îmi zicea: „Doamne, mi-e teamă. Nu pot. Îmi place mănăstirea şi liniştea şi viaţa umilă“. Dar Eu îl aveam în planul Meu cel pentru biserică sfântă şi curată şi l-am luat din mănăstire ca să treacă prin treptele cele până la arhierie ca să lucrez cu el pentru România, că România este ţara strălucirii rostită prin Scripturi.

O, arhiereule de Târgovişte, bagă sabia ta în teaca ei, căci sabia Mea este sabie cu două ascuţişuri, şi ea este cuvântul Meu! Amin. Tu eşti necredincios şi nu Mă iubeşti şi nu faci voia Mea şi nu iubeşti viaţa cea sfântă, iar biserica Mea are nevoie de sfinţenie. Iată, aduci mânia Mea peste fiii tăi, peste fiii bisericii tale, căci fiii bisericii Mele sunt cei ce fac voia Mea în trupul şi în duhul lor. Te ridici şi împingi pe arhiereul Meu să blesteme grădiniţa Mea, dar Eu le-am zis fiilor din grădină: binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă şi faceţi bine celor ce vă urăsc, căci Eu sunt cu voi. Fiii grădiniţei Mele nu vă greşesc vouă cu nimic, nu greşesc nici duhului şi învăţăturii bisericii şi a sfinţilor. Voi sunteţi cei ce greşiţi poruncilor Mele, şi v-am dat în dar această piatră de altar sfânt, ca să vă fie vouă de izbăvire, căci scris este: «Dacă într-o cetate sunt zece sau cinci care fac voia Mea, voi scăpa toată cetatea de la sabie».

O, arhiereilor, nu mai urâţi locul grădiniţei cuvântului Meu. Lucraţi cu duhul păcii Mele. Nu lucraţi cu răutate. Nu osândiţi pe nimeni fără să judecaţi pricina, că nu vă dă voie Scriptura la judecată fără cercetare. Lucraţi duh de pocăinţă faţă de Mine, şi Eu vă voi vindeca pe voi de necredinţă. Lucraţi cu dragoste, căci toate se vor dovedi prin lumina Mea. Lucraţi voia Mea în biserici, că altfel aduceţi mânia Mea peste fiii voştri. Scris este despre cei făţarnici: «Vai vouă, că din pricina voastră vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iată, proorocul Ilie strigă la Mine să Mă ating de faptele voastre, şi rugăciunea lui rodeşte. S-a umplut pământul de ape şi ies apele din matca lor şi fac durere peste oameni, şi oamenii sunt necăjiţi. De ce să sufere ţara Mea? De ce să nu aibă binecuvântarea Mea peste ea prin faptele credinţei voastre?

Iată, v-aţi hotărât să veniţi cu ameninţare peste grădiniţa cuvântului Meu, şi Eu M-am mâniat peste toate cetăţile Târgoviştei şi oamenii suferă, căci apele cele de sus le strică roadele, şi glasul Meu grăieşte prin semnele Mele. Nu mai aduceţi mânia Mea prin necredinţa voastră. Lăsaţi pacea Mea peste voi, şi între voi. Lăsaţi binecuvântarea să vină peste România. Eu am trimis pe fiii cuvântului Meu să desfacă nodul cel cu legătură de peste cetăţile Târgoviştei, căci fărădelegea cea de demult a adus mânia Mea şi a făcut legătură peste cetate. Lăsaţi binecuvântarea să rodească. Nu mai aţâţaţi la mânie. Daţi râu dragostei, că împotriva dragostei nu stă legea, nu stă, ci cade prin dragoste, căci Eu sunt dragoste cerească între fiii dragostei.

Iată, încă vă spun: vă atrageţi dispreţ din partea tuturor celor care văd că luptaţi împotriva grădiniţei Mele din România şi a fiilor ei. Ea este nădejde şi duh de nădejde şi de pace sfântă peste România. România este împânzită de tagme străine, de credinţe străine de duhul ortodoxiei, şi Eu voiesc s-o curăţesc de duhuri străine de ortodoxie, că voi nu puteţi s-o curăţiţi. România este ortodoxia Mea şi aşa s-a născut ea şi aşa a fost ea botezată. Fiţi ortodocşi adevăraţi, că am grăit de atâtea ori peste voi prin cuvântul Meu cel de azi! Am rostit cuvânt peste voi, şi cu grabă l-am rostit, căci vă pregătiţi să faceţi răutate peste grădiniţa Mea. Întoarceţi-vă de la faptele voastre cele rele, şi Eu vă voi vindeca de neascultare şi de necredinţă. Amin, amin, amin.

Iar tu, poporul Meu, şi tu, grădiniţă de fii ai poporului Meu, binecuvintează pe cei ce te blesteamă şi fă bine celor ce te urăsc, că Eu sunt cu tine şi sunt cu pacea Mea peste tine. Amin. Sunt venit cu duhul dreptăţii, şi am descoperit fărădelegea care dă să se aşeze peste tine, grădiniţa Mea, căci Eu sunt Cel ce te ocroteşte. Amin, amin, amin.


***

Însemnaţi această zi, fiilor din grădină. Însemnaţi cu cuvântul Meu, că acum a fost clipa când aţi stat la porţile cuvântului Meu înaintea necredincioşilor, căci toţi arhiereii din sinedriul de azi s-au făcut vinovaţi în ziua aceasta, chiar şi cei care cred şi iubesc cuvântul Meu care vine în vremea aceasta pe pământ. Daţi cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Daţi-l până la toate marginile, că Eu vă dau putere şi vă ajut să puteţi.


***

Iată, necredinţa pleacă de la oamenii bisericii, care se numesc slujitorii lui Dumnezeu între oameni. Toţi arhiereii s-au făcut vinovaţi înaintea Mea, nu numai cei trei, patru care apasă pe arhiereul Meu să facă fapte împotriva iubirii cuvântului Meu, căci Eu sunt iubire, cuvânt de iubire. Amin. Cuvântul Meu de certare şi de mustrare este iubire, căci scris este: «Domnul mustră pe cei iubiţi de El, şi Tatăl Îşi ceartă fiii spre înţelepţire».

Nu numai cei câţiva dintre arhierei sunt vinovaţi de necredinţă şi de fapta necredinţei care a venit şi s-a arătat astăzi la porţile tale, grădiniţă a cuvântului Meu. Nimeni dintre arhierei nu l-a ajutat pe cel apăsat între ei. Nimeni nu s-a sculat să se arate iubitor şi credincios slavei cuvântului Meu care vine din cer pentru pregătirea cea slăvită a venirii Mele cea de a doua; nimeni, fiilor, căci toţi dorm în scaunele lor, că la ce altceva trebuieşte scaunul? Eu n-am avut nici pat, nici masă, nici scaun. Eu umblam desculţ şi fără adăpost, şi eram Fiul Tatălui Împărat. Cine nu crede în Mine, acela doarme, căci necredinţa este noapte, iar cei ce dorm, noaptea dorm, dorm în noaptea necredinţei. Ce-Mi foloseşte Mie statul lor înaintea Mea? Ce rod Îmi aduc ei Mie? Ce fac ei pentru Mine? Iată, ei fac de râs numele Meu înaintea Mea, şi au făcut din locaşurile afierosite Mie ascunzători de tâlhari. Intră oameni nelegiuiţi sub haină de slujitori ai bisericii şi se fac unii pe alţii slujitori şi stau cu necredinţă, iar cu buzele rostesc pe Dumnezeu înaintea oamenilor, dar ei nu sunt decât nişte cărturari şi nişte farisei făţarnici, care nu-şi spală nici trupul, nici mintea, nici inima, şi aşa stau în numele Meu peste oameni, şi din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultării.

N-au oamenii de cine să asculte. E mare durerea aceasta a Mea în cer şi pe pământ. N-au oamenii de cine să asculte, fiilor. Răspândiţi cuvântul Meu ca să ştie oamenii că Eu sunt Dumnezeul lor şi că grăiesc cu ei ca un Dumnezeu, Care poate să le vorbească, şi ca să aibă oamenii de cine să asculte. Oamenii n-au păstori duhovniceşti. Oamenii au numai păstori trupeşti, şi aceştia nu-i ajută să se ferească de păcate şi nu-i ajută să deosebească binele din rău şi răul din bine. Am venit pe pământ cuvânt ca să-i fac pe oameni credincioşi şi buni şi curaţi prin pocăinţă şi prin iubire sfântă, şi oamenii bisericii Mă gonesc cu necredinţa lor, şi necredinţa lor se ia pe oameni aşa cum se ia râia de la om la om.

Daţi cuvântul Meu peste tot, nu numai arhiereilor. Daţi-l oamenilor, fiilor, că Eu vă voi ajuta să puteţi. Daţi-l tuturor, că oamenii bisericii voiesc să se ascundă de cuvântul Meu, vor să spună că ei nu ştiu de el, vor să spună că nu sunt Eu cuvântul care strigă peste pământ, şi iată, din pricina lor vine mânia Mea peste oameni.

Însemnaţi această zi, că e zi de durere, fiilor. În ziua aceasta oamenii bisericii şi-au semnat împotrivirea ca să Mă gonească pe Mine din inima celor ce cred în Mine şi care se hrănesc cu viaţa cea veşnică a cuvântului Meu. În ziua aceasta oamenii bisericii s-au lepădat de slava cuvântului Meu care curge din cer peste grădiniţa Mea de pe pământ. În ziua aceasta de 7 august a anului 1997 după socoteala cea pământească, a fost adus arhiereul Meu la poarta cuvântului Meu. N-a venit singur. A venit adus, că el nu voia să vină să facă act de necredinţă. El este ca ostaşul în armată şi se supune ca un ostaş demn, ca unul care ascultă. Tot cerul a plâns de mila lui. Tot cerul a fost cu voi, fiilor din grădină. Toţi sfinţii, tată, toţi proorocii, toţi îngerii, toate puterile cereşti erau cu voi şi pentru voi în clipa cea de durere a cerului, care este cu voi. El este fiul suferinţei şi este batjocorit de arhierei şi este defăimat de ei pentru numele Meu care s-a făcut cuvânt peste această grădiniţă.

Nu vă întristaţi, fiilor. Nu aşa, tată, Eu sunt cu voi, şi este cu voi şi arhiereul Meu. El n-a rostit nimic rău peste voi, şi a plecat binecuvântându-vă, zicând: „Fiţi binecuvântaţi!“. O, era în stare să vă prindă pe toţi într-o singură îmbrăţişare; era în stare să vă ia în sân şi să plece cu voi ca să nu mai fie fără voi, că el aşa v-a spus cândva: „Eu nu pot fără voi“. Şi iată, nu poate, că este legat şi nu poate. Când era cu voi îi era liberă credinţa şi inima şi iubirea şi paşii, dar de când a fost prins de plasa necredincioşilor n-a mai putut. A venit adus, a venit forţat de ameninţările linguşitoare ale celor ce se tem de voi, căci arhiereii se tem de voi, fiilor, dar nu de voi, ci de Mine se tem, şi ei nu-şi cunosc teama şi de unde vine ea. Arhiereul Meu era în stare să vă ia în braţe aşa cum făceam Eu cu cei iubiţi de Mine. Duhul lui e dulce ca şi al Meu. Inima lui tânjeşte după cei curaţi ai Mei, că el este cuminte şi curat, şi are în el înţelepciunea cea din cer şi lucrează spre mântuirea oamenilor.

Iată ce a făcut arhiereul care stă peste biserica cetăţii Târgovişte! A atras mânia Mea peste pământ şi au suferit oamenii cei necăjiţi. Vă spun vouă, fiilor scumpi, ca să audă de la voi toţi cei care vor lua cuvântul Meu; vă spun vouă că tot ce vine peste oameni, vine prin mijlocitorii lor. Eu de aceea am spus că din pricina lor vine mânia Mea peste fiii neascultători, prin cei mari care se aşează peste oameni, nu prin cei mici; prin cei ce veghează peste cei mici, prin stăpânii lor vine mânia sau binecuvântarea Mea, căci Eu aşa am spus, şi cuvântul Meu este adevărul.

Fiilor, fiilor, de câte ori se scoală cei necredincioşi ca să defaime lucrarea Mea, ca să aducă dureri grădiniţei cuvântului Meu, de atâtea ori aceştia aduc mânie peste pământ, că Eu iubesc atât de mult grădiniţa aceasta cât nu se poate sui la mintea omului.

Arhiereul Meu ar zbura ca păsărica cerului spre voi, dar are aripioarele legate, fiilor. Inima lui şi inima voastră au bătut o clipă cu bucurie şi cu durere, căci v-aţi întâlnit faţă către faţă după atâta vreme. Sunt patru ani şi mai bine de când i s-au legat aripioarele. A plâns cerul sub apăsarea acestei clipe, a plâns cerul de mila lui şi de mila voastră, dar întristarea lui şi a voastră se va preface în bucurie şi în slavă, fiilor. Femeia când e să nască o apucă durerile, dar după ce naşte uită cât a durut-o, uită, de bucuria pentru cel născut.

Vă mulţumesc, fiilor, că M-aţi ascultat şi aţi fost în duhul răbdării şi n-aţi scos cuvânt de durere, aşa cum Eu n-am zis nimic în chinurile crucii. Îi voi scrie pe toţi arhiereii care l-au îndemnat pe el să vină să lovească în voi, şi nu voi uita fapta lor dacă nu vor veni spre pocăinţă.

A fost la poarta grădinii Mele un arhiereu care v-a spus că va veni arhiereul Meu să ia de peste grădiniţa Mea numele Meu. Acela l-a îndemnat să vină, şi a lucrat necredinţă şi gând rău peste grădiniţa Mea, şi a lucrat printre arhierei gândul lui cel rău. Şi mai este unul între ei, care grăieşte cuvinte josnice peste arhiereul Meu, cuvinte nedrese, cuvinte de tortură sufletească, iar alţii dintre ei grăiesc cu şiretenie, că mulţi din ei se tem de lumina care le descoperă faptele lor rele. Îi voi scrie pe fiecare în cartea Mea, căci cartea Mea din vremea aceasta, se întocmeşte. Scrieţi, fiilor, scrieţi acestea în carte spre pomenire, căci aşa îi spuneam şi lui Moise când întocmea cartea lui Israel spre pomenirea faptelor.

Nu vă întristaţi pentru arhiereul Meu. El va fi ridicat de Mine spre slavă şi va uita durerea şi îl veţi primi cu braţe de flori aşa cum l-aţi primit acum, căci cuvântul prin care Eu v-am vestit venirea lui la voi, s-a împlinit. Eu am făcut semne cereşti pentru ca să încurc aducerea lui spre voi, că Mă durea şi Mă doare fapta care a fost pus s-o facă. V-am înştiinţat că va fi adus la voi şi v-am spus că voi lucra să-i împiedic, şi a lucrat Ilie proorocul Meu mânie peste pământ şi am îndurerat pe oameni, dar arhiereii cei necredincioşi nu s-au pocăit de necredinţa lor ca să nu-l mai forţeze pe arhiereul Meu să lovească în locul slavei cuvântului Meu. Dar n-a lovit, căci această grădiniţă este sfinţită de cuvântul Meu, nu de el. El a fost martorul Meu şi atât. El a mărturisit locul slavei cuvântului Meu, căci l-am făcut uns al Meu şi mărturisitor, şi nimeni nu poate strica ce am făcut Eu prin el. Nu el a făcut, ci Eu am făcut prin el, şi el M-a ascultat cu credinţă şi cu dragoste.

Nu vă întristaţi, fiilor. Nu te întrista, poporul Meu. Fiilor, nimeni nu poate lua de la voi ce aveţi de la Mine. Nu vă îndureraţi pentru cel uns de Mine, pentru arhiereul Meu nu vă întristaţi. El va veni la voi şi va fi iar cu voi şi vă va iubi şi vă va mângâia. Amin, amin, amin.

Voi ridica din mijlocul poporului român un neam drept şi credincios şi cu inima curată şi îl voi insufla de la Duhul Sfânt ca să cunoască slava cuvântului Meu şi împlinirile lui. Şi se va ivi din mijlocul României cer nou şi pământ nou, în care va locui dreptatea şi pacea, şi această minune va cuprinde în ea pe toţi cei curaţi cu inima, şi se va ridica atunci cel ce este de la Mine arhiereu, şi va uita durerea şi va mărturisi adevărul cuvântului Meu. Şi mulţi din cei ce l-au osândit pentru fapta credinţei lui, se vor bate cu pumnul în piept şi vor alerga la el ca să mijlocească la Mine pentru ei, că Eu numai binele Meu l-am hărăzit peste oameni, dar oamenii n-au cunoscut faţa binelui şi au zis că este răul şi au fugit de binele Meu.

Iată, fiilor, Ilie proorocul suspină cu ochii şi cu duhul, căci el este trup în cele cereşti, fiindcă n-a murit cu trupul, şi a rămas cu trupul ca să poată lucra pentru pregătirea slavei zilei Mele în care voi veni văzut din cer pe pământ. Ilie, proorocul Meu, s-a umplut de durere pentru cele ce s-au abătut peste grădiniţa Mea, şi se roagă la Mine să Mă ating cu certare de pământul român din pricina necredincioşilor care se luptă cu grădiniţa Mea şi cu fiii ei şi cu poporul Meu creştin din România, căci necredincioşii şi fapta necredinţei lor aduc mânia Mea peste pământul român.

Eu am mers cu voi, fii ai grădiniţei Mele, şi am luat nodul cel încurcat de peste România şi am binecuvântat neamul român ca să fie neam ales între neamuri, iar mai-marii bisericii se ridică cu necredinţă împotriva faptelor Mele cele cereşti. Oamenii nu împlinesc cuvintele proorocilor, dar le împlinesc Eu, aşa cum împlinesc rugăciunea proorocului Ilie care-Mi găteşte calea şi îi face pe oameni să creadă în minunea cuvântului Meu din vremea aceasta. Amin.


***

Oamenii bisericii s-au spălat pe mâini, zic ei, de cuvântul Meu care vine din cer pe pământ, dar cuvântul Meu grăieşte împotriva lor şi spune că din pricina necredinţei lor în cuvântul Meu, s-a îndreptat mânia Mea peste România, căci cum au pus ei la cale să vină să se spele pe mâini de taina grădiniţei Mele, Eu Mi-am pregătit jalea şi am rostit cuvânt împotriva faptei lor cea ascunsă, căci pe ascuns au venit, ca să nu se afle ce fac ei şi ca să poată face ce-şi puseseră de gând, şi au lucrat hoţeşte peste arhiereul Meu, dar Eu sunt Domnul, şi Mi-am aşezat poporul să iasă în întâmpinarea faptei lor cea ascunsă.

O, fiilor, v-am spus din vreme că vă voi anunţa clipa când veţi sta în faţa arhiereilor şi a preoţilor. Am dat ploaie deasă ca să-i opresc să vină, ca să nu am Eu vină că n-am lucrat să-i opresc, şi v-am îndemnat şi pe voi să intraţi de ploaie, că sosise timpul să vină ei. Au venit hoţeşte, iar pe arhiereul Meu l-au adus ca pe un condamnat, ca pe un supus, îndemnându-l să rostească cuvântul pentru care a fost adus, şi cu grabă să plece ca să nu grăiască nimic cu voi. Inima lui era plină de durere. Cu durere a venit, cu durere a plecat, dar Eu îi voi plăti răbdarea lui şi ascultarea lui, căci ascultarea se plăteşte cu mărire cerească, fiilor. Dar iată, cerul plânge, cerul s-a întristat, s-a înnegurit, şi ploaia curge şi s-a umplut pământul de ape şi plâng oamenii, fiilor, şi le voi spune oamenilor pentru ce a venit mânia Mea peste pământ.


***

Vin la voi să vă îmbrac întru tărie de Duh Sfânt şi ca să staţi bine întru numele Meu în faţa oricui v-ar cere vouă socoteală pentru credinţa voastră, că iată, vor preoţii să vină la voi să vă amăgească cu cuvintele lor deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Cum aşa, fiilor? Fiţi atenţi că Eu am spus celor credincioşi: «Vedeţi, să nu vă amăgească cineva, că mulţi vor veni în numele Meu zicând: „Eu sunt Hristos“, şi pe cei mulţi îi vor amăgi. Să nu vă luaţi după ei.». Am mai zis şi aşa prin Duhul: «Să nu vă amăgească nimeni cu nici un chip, căci Eu nu voi veni până nu se va umple cupa necredinţei la cei ce trebuiau să creadă; nu voi veni până mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, potrivnicul creştinilor Mei înălţându-se mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa încât să se aşeze în biserica lui Dumnezeu şi să se dea drept Dumnezeu, şi pe Mine să Mă pună la tăcere».

Potrivnicul Meu este în biserică, fiilor, şi este mai mare decât Mine în biserică, şi cu Mine nu se întreabă în lucrările lui şi dă în oile Mele şi le face sectă. Aceştia îi numesc pe cei lumeşti creştini, iar pe creştini, sectă. Aceştia umplu locul făcut pentru închinare cu lume care nu face voia Mea, iar pe creştinii cei credincioşi cu inima şi cu fapta îi numesc rătăciţi şi sectă, aşa cum a făcut şi potrivnicul din vremea Mea care s-a înălţat mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, care s-a înălţat atât de mult până ce prin necredinţă L-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul Stăpânului viei. Dar Eu am luat de la ei via Tatălui Meu şi am dat-o altora care au lucrat peste ea cu cuvântul Meu, nu cu cuvântul lor. Şi aşa am făcut şi azi cu potrivnicul, cu omul fărădelegii care s-a aşezat în biserică, şi via e a Mea, şi Eu o păstoresc, şi pe el îl împiedic să-Mi mai pască turma, căci cuvântul Meu este păstor şi este toiag de fier, şi cu el păstoresc neamurile pământului, iar potrivnicul care s-a ascuns în biserică se zvârcoleşte şi caută să pună sub obroc cuvântul Meu. Când erau şi ei prigoniţi credeau creştinilor, dar acum au scăpat, zic ei, şi îi prigonesc ei pe creştini, de teamă să nu le ia careva via, dar via e a Mea, nu e a lor. Acum cezarul aleargă la Dumnezeu şi nu mai e cezarul rău cu creştinii. Acum preoţii îi defaimă pe cei binecredincioşi, căci preoţii s-au înălţat mai presus decât tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, căci stau în biserică şi se dau drept Dumnezeu, de vreme ce nu Mă primesc în cuvânt. Dar ei trebuia să fie doar slujitori care ascultă de Mine făcând voia cuvântului Meu care are viaţă veşnică în el.

Fiilor, fiilor, s-au pornit preoţii spre voi ca să vă amăgească cu cuvinte deşarte şi îşi umplu cupa necredinţei prin cuvintele lor, dar voi fiţi în veghe şi luaţi aminte la cei ce cred că vă pot fura minţile cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească după stihiile lumii şi nu după Hristos. Luaţi aminte la cele ce stau scrise în Scripturi despre Mine cum că întru Mine locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii, şi Eu sunt cap a toată domnia şi stăpânirea; Eu şi nu stihiile de pe pământ; Eu şi nu cei care se dau drept Dumnezeu neprimindu-Mă. Luaţi aminte, fiilor, şi precum M-aţi primit pe Mine aşa să umblaţi întru Mine, înrădăcinaţi şi zidiţi fiind întru Mine, întăriţi în credinţă după cum Eu v-am povăţuit şi propăşind în credinţă cu toată mulţumirea inimilor voastre, fiilor copilaşi. Privegheaţi în toată vremea rugându-vă ca să vă învredniciţi a scăpa de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Mea la venirea Mea. Amin.


***

Amin, amin zic ţie: ridică-te iar, aşa cum te-ai ridicat când ţi-am spus să-Mi ungi pe cel ce este de la Mine între păstorii bisericii. Ridică-te iar, şi mângâie duhul cel zdrobit al celui mai mic dintre voi, al celui ce a fost credincios cuvântului Meu care vine pe pământ cu înnoirea lumii. Stai mereu cu mâna ta deasupra creştetului său, că voi cere viaţa lui din mâna ta. Te întăresc ca acoperământ al lui până voi veni cu împlinire cerească peste el ca să fac cu el lucrare cerească pe pământ, căci smerenia lui va rodi. Amin. Te întăresc ca acoperământ al lui, căci el te ascultă, iar ascultarea înseamnă iubire. Nimeni nu te ascultă din cei ce sunt sub toiagul tău, dar el te-a ascultat chiar şi când i-ai cerut să se scoale împotriva cuvântului Meu, căci necredinţa e mare în biserică, iar cel mare se teme de cei ce sunt lângă el.

Amin, amin zic ţie, cel ce stai peste turma creştină a românilor: arhiereii şi slujitorii bisericii sunt fără viaţă sfântă înaintea Mea, şi aceştia stau cu curvie şi cu beţie şi cu făţărnicie şi cu iubire de argint şi cu slavă deşartă înaintea Mea. Dar acesta care este lovit între voi pentru că este martor al cetăţii cuvântului Meu, este păstor plăcut înaintea Mea şi iubeşte sfinţenia şi păstrează în inima lui poruncile Mele, împlinindu-le, şi Eu l-am iubit şi l-am ales şi îl iubesc, şi aşa să-l iubeşti şi tu, şi să-l mângâi şi să-l păzeşti de pietrele celor ce lovesc în el pentru numele Meu. Amin. Eu stau în mijlocul bisericii şi sunt Păstorul Cel tainic şi zic: cel ce este fără de păcat, să arunce primul cu piatra lui în el. Eu sunt Cel fără de păcat şi nu arunc, dar aceştia care aruncă, o, cum de aruncă? Nu-i lăsa să arunce în el, că Eu sunt Cel fără de păcat şi nu arunc, ci binecuvintez mereu tot ce a făcut el înaintea Mea în vremea credinţei lui nefăţarnică şi sfântă pentru mântuirea neamului omenesc. Amin.

N-am venit să vă stric ale voastre, n-am venit să dezbin, n-am venit să vă iau moştenirea. Am venit pe pământ ca să Mă vestesc Stăpân al cerului şi al pământului, şi am venit să vin. Amin, amin zic vouă, slujitori ai bisericii: rostesc peste voi cuvântul Meu cel prin Isaia proorocul care vesteşte vremea cea de apoi zicând: «Şi va fi în zilele cele de pe urmă că muntele Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munţilor voştri şi piscurile lui se vor înălţa peste culmi, şi toate popoarele vor curge într-acolo, şi neamuri nenumărate vor zice: „Veniţi, veniţi să ne suim în muntele Domnului, căci din templul Domnului va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu ca să ne înveţe căile Sale, şi noi să mergem pe cărările Sale”». Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu vine din cer şi se poartă peste neamurile pământului de la o margine la alta şi hrăneşte mulţimi nenumărate. Luaţi aminte la graiurile gurii Mele şi ascultaţi. Cuvântul Meu cutremură pe cei credincioşi şi pe cei necredincioşi. Cuvântul Meu se poartă spre uşi. Eu sunt uşa, dar sunt uşi multe aşezate în faţa uşii Mele, şi acestea sunt de piatră şi sunt de fier şi sunt lăcătuite şi sunt hotar pentru cei ce caută pe Domnul şi nu-I mai văd calea. Dar vin să cutremur cerul şi pământul şi uşile ca să Mi se deschidă şi să intru, căci Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce vin, căci Duhul şi mireasa zic: «Vino, Doamne!». Amin.

Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă nefăţarnică, cu iubire sfântă şi cu înţelepciune cerească şi cu duhul dreptăţii desfaceţi-vă auzul cel închis şi ascultaţi ceea ce Duhul Meu a grăit vouă, celor din uşi. Amin, amin zic vouă, celor din uşi: pocăiţi-vă şi ridicaţi-vă spre sfinţenie ca să piară păcatele voastre şi să vină de la Dumnezeu înnoirea lumii şi să vă trimită pe Cel prin prooroci vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care L-a primit cerul până în vremile acestea ale aşezării din nou a toate câte şi despre care a grăit Dumnezeu prin gura proorocilor cei sfinţi, din veac. Deschideţi ca să intru! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Amin.

Duhul lui Dumnezeu a grăit bisericii din România. Amin, amin, amin.


***

Vin pe firul credinţei voastre, fiilor din grădina cuvântului. Luaţi aminte la graiul gurii Mele că vin să cutremur cerul şi pământul. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu cutremură pe cei credincioşi şi pe cei necredincioşi. Cuvântul Meu de azi se poartă spre uşi. Amin. Eu sunt uşa, dar uşile care s-au aşezat în faţa uşii Mele sunt uşi de fier şi sunt lăcătuite şi sunt vechi şi sunt reci şi sunt hotar pentru mulţi din cei ce caută pe Domnul şi nu-I mai ştiu calea. Scris este în prooroci: «încă o dată voi clătina cerul şi pământul». Amin, amin, amin.

Cerul şi pământul să se clatine la graiul gurii Mele! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce am grăit din rug lui Moise şi din faţa gurii Mele n-are nimeni unde se ascunde ca să nu audă. Vin cu făclia aprinsă şi intru ca un Dumnezeu. Cine are urechi va auzi. Cine are ochi va vedea ceea ce Duhul Meu grăieşte bisericii. Tot genunchiul să se plece înaintea graiurilor gurii Mele, că Mă vestesc Stăpân în cer şi pe pământ. Amin, amin, amin.

M-am coborât din cer pentru mântuirea neamului omenesc. M-am coborât acum două mii de ani şi M-am făcut Fiul Omului, trup între oameni, Dumnezeu din cer, născut pe pământ din Fecioară. Iar acum după două veacuri iarăşi M-am coborât din cer cuvânt venit din Tatăl peste neamul românilor ca să fac din români neamul lui Dumnezeu prin credinţă nefăţarnică şi prin iubire de Dumnezeu. N-am venit să stric, nu M-a trimis Tatăl să dezbin, ci M-a trimis ca Stăpân al celor văzute şi nevăzute pe care Tatăl le are în stăpânirea Sa. Am venit pe pământ ca să Mă vestesc Stăpân al cerului şi al pământului, iar voi, cei tari la cerbice, care veşnic staţi împotriva Duhului Sfânt, Care grăieşte din cer, ascultaţi: Eu sunt Cel ce din veac şi până în veac grăiesc din cer peste pământ. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă nefăţarnică, cu iubire sfântă, cu înţelepciune şi cu duhul dreptăţii desfaceţi-vă auzul cel închis şi ascultaţi ceea ce Duhul Meu grăieşte vouă:

Eu sunt Cel ce sunt, dar voi, slujitori din biserici, cine sunteţi de nu Mă cunoaşteţi în acest cuvânt? Voi sunteţi învăţătorii care învăţaţi pe oameni legea Mea, dar legea Mea este sfinţenia. O, cum de nu Mă cunoaşteţi prin grăirea Mea de azi? S-au scurs patruzeci de ani de când locuiesc cuvânt din cer în neamul românilor, iar după patruzeci de ani de Duh Sfânt coborât în cuvânt am bătut la uşi, iar uşile erau închise, şi am trecut prin uşile închise şi am pătruns între voi cuvânt. Cum de nu Mă cunoaşteţi în acest cuvânt? Cine sunteţi voi, slujitori ai bisericii, de nu-L cunoaşteţi pe Cel Căruia ziceţi voi că îi slujiţi? Cine poate fi Cuvântul Acesta Care vă grăieşte acum, dacă El nu este Dumnezeu Cuvântul, Cel Care a grăit prin prooroci? Din nou vin la voi cuvânt şi vă întreb despre acest cuvânt. Este diavolul cuvântul acesta? Este nimeni cuvântul care bate în uşi să se deschidă şi să primească pe Cuvântul, pe Dumnezeu Cuvântul, Care este uşa? Eu sunt uşa, iar voi sunteţi slujitori în biserici şi staţi înaintea Mea, şi staţi înaintea oamenilor în numele Meu, dar de ce nu Mă cunoaşteţi când vin şi când bat? Oare, nu credeţi în Scripturi? Ele spun despre acest cuvânt care va aduce înnoirea lumii aşa cum Eu, Domnul, am proorocit. Ele spun de cerul cel nou şi de pământul cel nou, care sunt făgăduite de Mine pentru vremea veacului dreptăţii Mele. Cerul şi pământul vor trece, dar Scripturile Mele nu vor rămâne neîmplinite, căci vin Eu şi le împlinesc. Amin.

O, slujitori din biserici, voi vreţi să luaţi plata celor necredincioşi? Ce vreţi voi să faceţi cu voi şi cu turma voastră? Oare, voi nu mai aveţi Dumnezeu ca să ascultaţi de El, de nu voiţi să credeţi în cuvântul acesta pe care Scripturile Mele îl proorocesc ca să fie în zilele acestea de dinaintea arătării Mele a doua oară? De vă împotriviţi cuvântului de azi, credeţi măcar în cuvântul Scripturii care grăieşte despre venirea Mea. Eu vin curând cu slavă văzută. Ce voi face Eu cu voi în ziua Mea de slavă, cu voi cei ce vă faceţi că sunteţi necredincioşi cuvântului Meu de azi care bate în uşi? Ce voi avea de făcut cu voi? O, grea e plata celor necredincioşi care ştiu şi nu împlinesc înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu şi legea sfinţeniei pe care am cerut-o omului în toate veacurile. Grea şi veşnică este plata necredincioşilor care se folosesc de numele Meu pentru ca să-şi facă slavă înaintea oamenilor şi nu pentru ca să fie slujitorii Mei cereşti pe pământ. Stau cu tot cerul Meu de sfinţi şi de îngeri şi de slavă nevăzută deasupra României ca s-o îmbrac în slava Mea, iar voi îmi staţi împotrivă. De ce v-aţi mai făcut slujitori pentru numele Meu dacă nu Mă puteţi cunoaşte, dacă nu Mă aşteptaţi ca pe Stăpânul Care vine după cum Eu am spus că voi veni? O, ce voi face cu voi? Oare, voiţi să fac cu voi ceea ce faceţi voi cu Mine? Voi nu Mă cunoaşteţi când vin cuvânt la voi. Voi nu Mă primiţi. Să nu vă primesc nici Eu? Să nu ştiu cine sunteţi când voi veni? Voi nu Mă voiţi ca să vin pe pământ după cum Eu am spus că voi veni. Dar n-am fost Eu Cel ce am spus că voi veni? Am fost Eu fiul minciunii când am spus încă de pe atunci de venirea Mea? Răspundeţi-Mi! Eu vă voi auzi negreşit, căci urechea Mea aude tot ce grăiţi voi în cămări chiar şi la ureche.

Am privit peste tulburarea voastră când aţi văzut că am vestit pe fiii cuvântului Meu despre planul vostru cel bine ascuns de ei, când v-aţi sfătuit să veniţi să loviţi în porţile cetăţii Domnului, căci Eu sunt Domnul cetăţii cuvântului Meu, şi cetatea aceasta se numeşte: «Acolo este Domnul», precum ştiţi că scrie în prooroci. Aţi fost nedumeriţi şi aţi spus: „Cine le-a spus despre planul nostru cel împotriva lor?”. O, puţin credincioşilor, de ce vă faceţi că nu cunoaşteţi pe Dumnezeu Atotştiutorul, Care-Şi lucrează planurile Sale anunţându-le la vreme?

Când s-au ridicat sirienii împotriva poporului Meu Israel, Eu am vestit pe Elisei, proorocul Meu cel din Israel, să trimită cuvântul Meu regelui său să nu treacă prin locul unde stă ascuns vrăjmaşul care voieşte să-l doboare, şi regele Siriei s-a tulburat şi a spus către slujitorii săi: «Cine dintre voi are legătură cu regele poporului Israel?». Dar slujitorii lui, i-au răspuns: «Nimeni din noi, o, rege, dar este Elisei proorocul Domnului în Israel, care spune regelui lor chiar şi cuvintele pe care tu le grăieşti în aşternutul tău».

O, nu vă miraţi, nu vă tulburaţi. Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce aud, şi sunetul şoaptelor nu-Mi scapă. Eu sunt Dumnezeul acestui popor pe care l-am deosebit din români ca să fie poporul cuvântului care vine din ceruri cu Mine pe pământ, căci acest Duh pe Care L-am numit Mângâietorul, Eu L-am vestit la prima Mea venire între oameni şi am spus că El va veni şi va vesti şi va învăţa şi din al Meu va lua şi va aduce la voi. Nu vă miraţi de lucrul Meu ceresc în mijlocul acestui neam iubit de cer. Eu am grijă cerească de fiii cei credincioşi care Mă primesc cuvânt peste ei, şi îi vestesc despre toate cele ce vin înspre ei, şi îi cruţ pe cei însemnaţi de Mine. O, cum de nu aveţi credinţă? Credinţa sfântă şi dragostea de Dumnezeu, din biserică trebuie să pornească şi să se lucreze, iar voi nu voiţi să le lucraţi. Dar am făcut din fiii grădinii Mele din România făclii aprinse în mâna Mea, şi cu aceste făclii scormonesc peste tot pământul, căci cuvântul Meu este sabie cu două tăişuri, şi el merge pe pământ ca lumina care loveşte întunericul ca să-l depărteze. Oare, cuvântul Meu care vine spre voi este duhul minciunii? Răspundeţi-Mi! Iată, Eu vă răspund vouă, căci v-am văzut în cămări grăind la ureche şi zicându-vă: „Cine le-a spus lor despre planul nostru cel ascuns?”. Eu sunt Cel ce le-am spus, şi nu sunt duhul minciunii, căci adevărat a fost ce le-am spus, iar voi aţi venit şi aţi adus pe arhiereul Meu la porţile cetăţii cuvântului Meu şi iar l-aţi împins să se lepede de cuvântul Meu, să facă şi el ce faceţi voi. De trei ori s-a lepădat până acum, de trei ori l-aţi pus să lovească în ceea ce Eu am făcut prin el. Şi de ce l-aţi pus de trei ori? Oare, nu era de ajuns o dată dacă voi credeaţi în voi? Oare, n-ar fi avut putere prima lovitură pe care l-aţi pus s-o dea, de l-aţi pus iar şi încă iar să dea şi să distrugă cetatea Mea pe care Eu am înfiinţat-o pe pământ prin el şi prin mărturisirea lui înaintea Mea şi a voastră?

O, voi, cei tari la cerbice, care staţi împotriva Duhului Sfânt, Care grăieşte şi lucrează din cer! Ascultaţi: acesta care este unsul Meu între voi, acesta este cel mai mare între voi, căci scris este: «Cel mai mic este cel mai mare». Nici Eu n-am fost primit şi iubit de slujitorii lui Dumnezeu când am venit din partea Tatălui pentru ei ca să-i luminez cu cele din cer, căci au fost înţelepţi şi au ştiut că Eu sunt Moştenitorul de la Tatăl, şi şi-au spus: «Acesta este Moştenitorul. Să-L omorâm, ca moştenirea să fie a noastră.» şi precum a fost proorocia, aşa au făcut, căci erau cunoscători, şi s-au făcut împlinitorii celor proorocite. Iată, nici acesta care a fost trimisul Meu între voi şi pentru voi, n-a fost primit şi crezut şi ascultat de voi şi iubit de voi ca să vă lumineze cu lumina cuvântului Meu care vine pe pământ ca să răscumpere pe om, căci aţi fost cunoscători ai legilor Mele sfinte şi aţi fost înţelepţi ca să ştiţi că el era alesul Meu dintre voi pentru ca să-l scriu în Cartea Adevărului şi să-l vestesc lumii ca pe trimisul Meu, aşa cum şi pe apostolii Mei i-am trimis ca să meargă peste pământ şi să lumineze neamurile cu lumina cuvântului Meu, iar voi v-aţi spus: «Acesta este de la Dumnezeu. Să-l omorâm, ca moştenirea să fie a noastră».

O, nimeni nu vă ia moştenirea dacă e a voastră. Dar cu moştenirea Mea de ce vă războiţi? Ungerea Mea de pe creştetul lui, al celui ales dintre voi, şi puterea Mea din el, nu puteţi să le luaţi voi, căci acestea sunt ale Mele şi sunt puse peste el. Dar până nu vă veţi scula cu credinţă sfântă ca să-l primiţi pe el de la Mine, voi până atunci veţi fi vrăjmaşii mântuirii neamului vostru şi ai neamului omenesc, căci am venit cu cuvântul Duhului Sfânt pe pământ şi am uns cu Duh Sfânt şi cu cuvânt din cer pe cel ce l-am ales dintre voi, dar voi v-aţi ridicat ca să risipiţi planul Meu cel din vremea aceasta. Şi dacă nu voiţi să cunoaşteţi că Eu sunt lucrătura prin cuvântul acesta care vine mereu şi se preaslăveşte peste voi, Mă voi scula ca un Dumnezeu drept şi adevărat şi voi aduce peste voi încurcătură de limbi, şi apoi veţi cădea dinaintea Mea. Şi voi lua aluatul Meu cel curat, cel pus deoparte la păstrat, şi voi face cu el pâine nouă, turmă curată, biserică adevărată înaintea Mea, căci biserica cea adevărată nu va fi în veac biruită sau sfărâmată. Şi se vor alege oi la dreapta, şi capre la stânga, iar înaintea Mea vor fi aduşi toţi lupii care au fost îmbrăcaţi în oi, şi le voi cere lucrul lor. Amin, amin, amin.

Duhul Meu grăieşte mai-marelui bisericii (Teoctist, patriarhul, n.r.).

Amin, amin zic ţie: nu te clătina de pe locul pe care stai, căci Eu te întăresc să stai. Deschide cartea Mea şi vezi în ea cum este păstorul cel adevărat peste oi adevărate. Adu aminte păstorilor care păstoresc turma, să ia în ei legea sfinţeniei şi aşa să-Mi slujească. Vezi ce este scris: «Păstorul plătit fuge când vede lupul venind». Dacă le-aş lua la păstori plata cea suptă de la oi pentru lucrul lor de păstor, nici unul n-ar mai sta să păstorească, fiindcă nu păstoreşte, ci suge sângele oilor şi nici unul nu-Mi slujeşte Mie, şi nici unul nu slujeşte cum am slujit Eu, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Mi pun viaţa pentru oi, iar păstorul plătit fuge când vede lupul venind la oi.

Amin, amin zic ţie, cel ce stai în fruntea bisericii: ai doi lupi pe lângă tine, ba chiar trei ai, care voiesc să te dea din locul tău. Dar nu fugi ca păstorul cel plătit, şi stai atent pentru viaţa oilor tale, căci oile tale sunt neamul cel ales de Mine la sfârşit, că e vremea cea de sfârşit şi de început şi de naştere din nou a lumii, căci duhul lumii a ajuns la sfârşit, iar Duhul Meu, la început, şi sfârşitul se uneşte cu începutul şi iarăşi lucrez prin cuvânt ca să vină cele ce vor rămâne. Amin.

O, nu lăsa turma să se amestece cu turme şi cu credinţe care n-au strămoşi sfinţi.


***

O, popor mititel şi greu încercat de cei fără credinţă! Preoţii de azi au voit şi vor să te facă să te lepezi de Dumnezeu şi de viaţa cea în Hristos. Ei sunt cei ce au împlinit cuvântul Domnului, rostit pe vremea trupului meu. Aşa te învăţa Domnul: «Te va chema, creştine, în faţa lui şi îţi va spune: „Te lepezi de Dumnezeu?”. Şi tu vei zice „Da”; de frică vei zice „Da”; de frică pentru ceea ce poartă acela în mână. Cel ce va zice „Nu”, acela va pătimi. Dar cât de adânc e acest hop, dacă vei scăpa de hopul acesta vei fi cu cerul, şi cerul va fi cu tine. Nu te teme, creştine, alungă frica, că moare lumea şi preoţii ei, nu tu. Moare antichrist şi oastea sa; nu tu, creştine. Fugiţi din lume, creştinilor, că lumea moare. Cercetaţi-vă şi în cap, ca să nu aveţi fir din lume, că moare lumea laolaltă cu preoţii şi cu protopopii ei şi nu se va mai şti unde a fost lumea».

O, popor micuţ şi curat cu credinţa, aşa zicea Domnul pe vremea aceea, dar creştinii de atunci n-au crezut bine în aceste cuvinte şi iată împlinirea lor. Preotul ştie că poartă dar şi har, şi te sperie cu acestea, te sperie că te leagă şi că te blesteamă şi că te afuriseşte, dar preotul poartă grad de ostaş în armata lui antichrist, poartă ce nu trebuie să poarte un slujitor al lui Hristos. Dar tu nu te speria, copile mic, căci cei mici sunt purtaţi pe braţe de sfinţi şi de îngeri, şi sunt de temut cei mici care au pe Domnul de Stăpân al lor, sunt de temut pentru Stăpânul pe Care-L au, căci este Stăpânul Cel adevărat. Preoţii şi arhiereii lumii sunt antichrişti îmbrăcaţi în piei de oaie şi nu sunt păstori de oi, că dacă erau păstori de oi, ar fi avut grijă de oi şi le-ar fi cercetat cu înţelepciunea cea ascunsă în Dumnezeu.


***

Lumea a vrut să fie lăsată de capul ei, şi este fără cap lumea, iar biserica ei este lumească, nu este cerească, şi este descoperită înaintea lui Dumnezeu şi aşa se roagă la Dumnezeu, dar nu se poate aşa, că scris este: «Orice femeie care se roagă lui Dumnezeu cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul, iar capul femeii este bărbatul». Orice biserică rugându-se lui Dumnezeu cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei, iar capul bisericii trebuie să fie Hristos, căci Hristos este bărbatul bisericii, Mire al bisericii dacă biserica este mireasă, iar dacă nu este mireasă nu este biserică a lui Hristos, ci este biserică lumească şi nu creştinească.


***

O mulţime de lume merge la biserică, dar nu ştie ce este lucrarea bisericii. O, poporul Meu, o, biserică a Mea, o, copilaşi închinaţi lui Dumnezeu! Nu ştiu oamenii ce înseamnă biserică. Mă vait ca unul plin de durere fără de mângâiere. Nu ştiu oamenii care merg la biserică, zic ei, nu ştiu ce înseamnă această taină. Biserica este taina lui Dumnezeu, şi oamenii nu ştiu nimic despre această lucrare, despre taina bisericii nu ştiu oamenii. O, ce durere pe Mine, Cel înşelat de mulţime de oameni care zic că merg la biserică! Nu ştiu oamenii ce înseamnă închinare. Ei ştiu că închinare la Dumnezeu este să-şi facă omul pe trupul său semnul sfintei cruci cu mâna dreaptă. Mai mult de atât nu ştie omul care se scoală şi se spală şi se îmbracă şi pleacă la biserică, zice el. Nu ştiu oamenii că la biserică merg cei ce vor să înveţe să fie închinaţi lui Dumnezeu.


***

Mă uit pe pământ cum vagabonzii se duc să se facă preoţi şi să îmbrace haina Mea peste viaţa lor cea diavolească între oameni, şi lumea vede ce fac preoţii ei, şi lumea piere din pricina aceasta, căci scris este: «Din pricina aceasta vine mânia Mea peste fiii neascultării». Cine să-i trezească pe fiii neascultării? Cine?

O, preoţi ai bisericii lumii, lăsaţi-Mă pe Mine să trezesc lumea din somnul neascultării de Dumnezeu dacă voi nu o treziţi, dacă nici voi nu vă treziţi din acest somn. Lăsaţi pe Domnul! Amin. Deschideţi porţile bisericii voastre ca să intru Eu, Domnul, şi să călăuzesc prin biserică. Deschideţi, şi lăsaţi deschise porţile ca să-i pot învăţa din cer pe oameni, căci la credinţa voastră Eu voi lucra credinţă şi sfinţenie în oameni, ca să-i întorc pe oameni la calea dreptăţii mai înainte de venirea Mea cea mare şi înfricoşată, din pricina căreia cerurile vor trece cu trosnet şi pământul va arde din pricina lucrurilor de pe el, lucruri fără Dumnezeu, după cum este scris în Scripturi. Dar Eu vin ca să Mă arăt cu cer nou şi cu pământ nou şi cu dreptatea Mea în ele, după cum este făgăduinţa Mea cea prin prooroci. Amin.

Deschideţi porţile voastre ca să intru, căci sunt Atotputernic. Fie că voiţi, fie că nu voiţi, fie de credeţi, fie de nu credeţi, deschideţi, căci am coborât din cer ca să cercetez viii şi morţii, drepţii şi păcătoşii, şi să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Deschideţi, voi, preoţi ai bisericii, ca să fie Hristos cu biserica. Eu sunt trup şi cuvânt şi vin călare pe cal alb, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, Împăratul cerului şi al pământului, Împăratul slavei, Domnul puterilor, Domnul Cel tare şi puternic. Amin. Eu am popor Ierusalim şi intru în el şi cu el grăiesc, că este credincios, şi la grăirea Mea cu el se adună cei credincioşi ca să ia cuvântul Meu spre viaţă veşnică în om. Amin.

Fiilor din grădiniţa Mea din România, am grăit bisericii lumii despre biserica lui Hristos cea care mântuieşte, şi i-am spus ce este Hristos în biserică. Cuvântul Meu suflă din cer peste voi, iar voi să răspândiţi mireasma lui, că Eu îi dau mireasmă purtătoare de darul credinţei pentru cei ce caută pe Domnul. Mă las peste voi cu mireasma cuvântului Meu, ca să fiţi de ajutor celor ce caută pe Domnul. Mă las peste voi cu praznic de Florii, ca să vă îndemn la bucurie cu Mine. Fiţi cu luare-aminte la coborârea Mea din cer şi faceţi-Mi uşoară coborârea, şi înlăturaţi duhul apăsării, care Mă îngreuiază întru venirea Mea din cer la voi. Fiţi iubitori de Dumnezeu, fiilor. Pace vouă! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. Fiţi poartă deschisă pentru Cel ce vine din cer Împărat peste pământ. Întăriţi pacea inimii Mele, fiilor din grădina cuvântului Meu. Pacea Mea cea de la voi vă va da vouă toate cele de trebuinţă pentru lucrul Meu cu voi şi pentru voi, cei ce staţi în numele Meu înaintea Mea. Amin, amin, amin.


***

O, voi, cei care cântaţi cântarea învierii Mele, de ce nu vă uitaţi în Scripturi ca să vedeţi ce am spus Eu să facă oamenii credincioşi? ca să vedeţi ce am spus Eu despre cer şi pământ, despre venirea Mea a doua oară pe pământ şi despre plata pe care o voi da Eu fiecăruia, după faptă? Voi, cei care staţi în numele Meu peste mulţimi, de ce nu iubiţi adevărul? De ce nu trăiţi adevărul pentru care au murit cu trupul mulţi sfinţi ca să nu piară viaţa Mea din om? De ce nu credeţi în Scripturi? Voi trebuia să fiţi de partea Domnului cerurilor, dar voi cădeţi din cer aşa cum cad frunzele din pom, peste care calcă toţi trecătorii. Vaiul vostru este pregătit de voi, că voi staţi în numele adevărului Meu peste gloate. Nu cum stă omul minciunii staţi voi, că omul minciunii nu s-a învelit cu haina Mea, ci stă în haina lui, care nu-i poate acoperi minciuna, dar voi v-aţi învelit cu haina Mea, ca să nu vi se vadă roadele necredinţei şi ale făţărniciei voastre. Treziţi-vă! Amin. Iar dacă nu vă veţi trezi, somnul vostru va lucra şi va aduce mânia Mea peste toţi necredincioşii, şi Eu vă voi cere viaţa lor din mâna voastră, că aţi avut pe Domnul adevăr şi L-aţi acoperit, şi a luat trup minciuna peste pământ, şi aţi pregătit măcelul Domnului, în loc să pregătiţi cina venirii Domnului cu Paşti ceresc şi veşnic peste pământ. Aţi ajuns să slujiţi de silă, pentru bani, ca să vă ştergeţi din cartea Mea, dar Eu voi împlini Scriptura venirii Mele pentru cei credincioşi şi sfinţi, chiar dacă sunt puţini aceştia, că Eu n-am avut niciodată mulţi când Mi-am lucrat lucrările Mele între cer şi pământ. Şi veţi cădea ca Israel, pe neştire, că iată, Israel nu crede nici azi că Eu nu-i primesc jertfele şi slujirile lui, şi nu crede că nu mai are pe Dumnezeu. Treziţi-vă! Doarme omenirea sub învelişul minciunii şi al deşertăciunii, şi nu mai este pe pământ om care să se dea de partea adevărului. Voi arde cu foc pământul şi toată ştiinţa de pe el, dimpreună cu faptele ei, căci toate sunt deşertăciune şi goană după moarte. Eu, Domnul Cel înviat dintre morţi, vin curând de lângă Tatăl, vin cu plata cea pentru fapte, vin precum M-am şi suit, şi tot omul îşi va vedea deşertăciunea ştiinţei lui. Ce este ştiinţa omului? Ea este lucrarea lui antichrist, care desparte pe Dumnezeu de oameni. Şi îi voi face pe cei mândri să se plece la picioarele poporului Meu cel hrănit cu cuvântul venirii Mele. Amin.

Dar tu, poporul Meu, să te rogi lui Dumnezeu numai cum te învăţ Eu, şi să nu ceri oprirea sabiei mâniei Mele, căci sunt ca un om beat de durere, şi Mi-am ascuţit sabia mâniei Mele pentru cei ce au călcat adevărul Meu sub picioarele lor cele mândre şi pline de ascunzişurile lor. Oamenii nu ştiu ce este iubirea, de vreme ce se mint unii pe alţii spre mândrie de sine. Nu mai este nici un adevăr pe pământ, nici unul decât tu, poporul Meu; Eu şi cu tine, în mijlocul unui neam desfrânat care iubeşte minciuna şi atât.

Vai oamenilor care n-au crezut şi nu cred în cuvintele Mele cele auzite de ei! Eu asta am voit, să audă tot pământul cuvântul cel ieşit din gura Mea, care judecă fărădelegea şi minciuna care stă împotriva lui Dumnezeu. Voi pune în foc scaunele şi domniile de pe pământ şi voi aşeza peste pământ scaunul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci pământul este al lui Dumnezeu. Amin.


***

Nu ştiu oamenii bisericii lumii, nu ştiu nici oamenii bisericii din România, nu ştiu aceştia să înţeleagă cuvântul Meu cel din Scripturi pentru vremea venirii Mele a doua oară pe pământ. Ei au scris cu mâna lor în Scripturi vreme lungă până la venirea Mea, şi lumea a fost înşelată de înşişi învăţătorii care stau peste ea în numele Meu.


***

Eu, Ioan apostolul, am fost în ostrovul Patmos pentru mărturia lui Iisus Hristos şi pentru cuvântul lui Dumnezeu. Am fost răpit în duhul în zi de duminică şi am auzit în urma mea glas mare, ca de trâmbiţă, care zicea: «Ceea ce vezi, scrie în carte şi trimite celor şapte biserici!». Am văzut slava Lui, şi El mi-a zis: «Nu te teme, Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi iată, sunt viu în veci şi am cheile morţii şi ale iadului. Scrie acum cele ce ai văzut şi cele ce au să fie după acestea». Iisus Hristos mi-a grăit, şi eu am scris cuvântul lui Dumnezeu despre cele ce trebuiau să fie, şi apoi El a mărturisit zicând: «De va mai pune cineva la cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va pune asupra aceluia pedepsele care sunt scrise în cartea aceasta, iar de va scoate cineva din cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

O, oamenilor credincioşi şi necredincioşi, îndoielnici şi neîndoielnici, numai eu am avut numele de Ioan între cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, dar cartea aceasta care stă la capătul cel din urmă al Scripturilor este descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi credincioşi cele ce trebuiau să se petreacă în curând. El a trimis pe îngerul Său să mi-o destăinuiască, iar eu am mărturisit bisericilor cuvântul lui Dumnezeu şi mărturisirea lui Iisus Hristos.

O, fii ai oamenilor, dacă Iisus Hristos nu vorbea despre cartea aceasta şi de cel ce ar scoate sau ar pune la cartea aceasta, era de mult acoperită această proorocie, dar cuvintele ei au tărie neclătinată, căci Duhul lui Hristos a spus: «Mergi şi ia cartea cea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ; ia-o şi mănânc-o, că tu trebuie să prooroceşti încă o dată peste pământ şi să-i însemnezi pe cei ce se închină Mie, iar pe ceilalţi să-i scoţi din măsurătoarea Mea, căci sunt păgâni, şi Eu voi scoate partea lor din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

O, fii ai oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu a venit pe pământ şi Şi-a făcut cetate sfântă, zidită din cei credincioşi venirii Lui, şi Domnul este slava ei şi lumina ei, şi în ea nu intră cel pângărit, după cum scrie în cartea aceasta a vieţii Mielului. Cuvântul lui Dumnezeu face nou Ierusalim, cetate sfântă, zidită din inimi vii, născute din cer, de sus, împărăţie a lui Dumnezeu în om născut de sus.

O, voi, cei tari la cerbice, iată, încă o dată grăiesc popoarelor, după cum a fost proorocia Domnului, Care n-a voit ca eu să mor, şi a voit să rămân până azi şi să lucrez între cei credincioşi cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul României, cetatea Noului Ierusalim, care are în ea grădina cuvântului. Amin. Eu, Ioan, apostolul lui Iisus Hristos între cei doisprezece apostoli ai Săi, am fost în ostrovul Patmos pentru cuvântul lui Dumnezeu, Care mi-a spus: «Scrie!». Curând, curând vor tremura toţi necredincioşii, toţi mai-marii pământului, şi se vor ascunde în peşteri şi în stânci, căci eu mă voi lăsa văzut, la porunca Domnului, Care vine cu norii, şi orice ochi Îl va vedea. Amin. Iată, vă ascundeţi de proorocia aceasta. Iată, daţi s-o ascundeţi şi s-o luaţi din dreptul meu, dar iarăşi spun: eu, Ioan apostolul, am scris cuvântul lui Dumnezeu din cartea aceasta. Amin. Scuturaţi-vă de necredinţă şi nu fugiţi de Dumnezeu, căci El a zis: «Cumpăraţi de la Mine alifie de ochi ca să vă ungeţi ochii şi să vedeţi». Amin.


***

O, tu, biserică! Tu, care nu mai ai Tată! Tu, care ţi-ai lepădat Dumnezeul unindu-te în numele Meu, zici tu, cu tot neamul străin de calea adevărului! De ce ai făcut aceasta? Iată, ai scris cu mâna ta judecata Mea peste fapta ta. Oare, Eu, Domnul, ţi-am spus să faci aceasta? O, Eu am venit spre tine şi ţi-am spus să nu faci aşa ceva, ca să nu vin să te lovesc pe neştire. Iată, te-am părăsit ca odinioară pe Israel, care se lepădase de Mine prin necredincioşia lui. În zilele ce vin vei vedea că te-am părăsit, şi vei crede atunci că Eu sunt Cel ce am ieşit în calea ta ca să te strig şi să te întorc de la păcatul lepădării de credinţă de dinaintea arătării Mele, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea. Este scris că îţi vei vinde pe bani întâietatea, şi aşa ai făcut. Eu pe bani am fost vândut, şi iată, de atunci nimeni nu Mă mai poate vinde sau cumpăra decât cel ce are semnul tău pe el, semnul bisericii care şi azi Mă vinde pe bani. Cel ce Mă ia prin preot, Mă plăteşte preotului şi se face fiu al bisericii cumpărându-şi cu bani înfierea aceasta.

O, oare, care este hristosul tău, biserică? Cel răstignit n-a venit să I se slujească, ci a venit să slujească tuturor. Cel răstignit pentru tine grăieşte peste tine şi te întreabă: de ce ai făcut aceasta? Cum de ai făcut pace cu păgânii în numele Meu când între Mine şi tine nu este pace, nu este sfinţenie de la tine spre Mine? O, n-ai voit să fii a Mea, şi ai voit să fii a lumii, a babilonului. Ai voit să fii a ta şi eşti a ta, şi nu eşti a Mea. Dar din tine Eu aleg pentru slava Mea pe mulţi care plâng acum cu Mine pentru cele ce ai făcut tu. Te-ai despărţit de Mine acum şaptezeci de ani, şi acum nu te-ai întors la strigătul Meu, şi tot departe ai rămas. Ba te-ai unit cu cei ce nu au Dumnezeu, căci Eu sunt Dumnezeul celor sfinţi.

O, voi, cei curaţi cu înţelepciunea şi cu mâini curate în mijlocul bisericii care s-a lepădat de Mine! Aşezaţi-vă de-a dreapta Mea, căci cuvântul Meu este sabia care desparte pe creştin de păgân, că n-am venit să aduc pacea, ci sabia, şi iată, am adus-o, şi cu ea judec pentru adevăr. Amin, amin, amin.

Ce înseamnă om păgân? Tot omul care face păcat după păcat după ce Eu am arătat calea şi viaţa întru adevărul Meu cel ceresc, acela are viaţă păgână, chiar dacă are semnul bisericii pe creştetul lui. Acela este ca vipera care muşcă, şi apoi fuge de pedeapsa faptei sale. Dar Eu voi birui pe om prin Cartea Adevărului, care este lucrată din cuvântul Meu pe care Eu îl grăiesc peste omul cel ales de Mine ca să audă şi ca să scrie, aşa cum Eu i-am poruncit lui Ioan apostolul să scrie cartea cea pentru sfârşitul fărădelegii. Iată zilele judecăţii, aidoma ca în zilele din vremea lui Noe când Eu strigam ca şi azi, şi oamenii beau şi mâncau, se însurau şi se măritau şi se făţărniceau, ca şi azi.

O, fii ai oamenilor, până când? Oare, nu voiţi să vă treziţi ca să vedeţi păcatul lepădării de credinţă pe care mai-marii cei care stau peste sufletele voastre l-au scris cu mâna lor? Vine mânia Mea din pricina acestora. Treziţi-vă! Strigă glasul lui Dumnezeu peste voi. Treziţi inimile voastre şi staţi în faţa slavei Mele, căci cuvântul Meu de azi este înger trimis de Mine ca să adune în barca salvării pe cei care gem şi plâng sub întunericul depărtării de Dumnezeu.

Voi, slujitori ai bisericii care mai sunteţi vii cu inima, sculaţi şi sunaţi şi apăraţi izvorul credinţei şi pe fiii voştri care se aleg de partea vieţii veşnice! Vă voi da un nume nou şi o inimă nouă, căci vinul Meu este vin nou, şi nu-l pun în vase vechi. Sculaţi, şi înnoiţi-vă pentru vinul cel nou, pentru veacul cel nou, zidit din sfinţi pe pământ. Fugiţi de bani, fugiţi de lăcomie, fugiţi de bogăţie, fugiţi de slava care vine de la om, fugiţi de-a dreapta Mea şi staţi sub harul credinţei sfinte până ce voi pune pe antichrist aşternut sub puterea Mea. Amin, amin, amin.

Antichrist este împărat mare în numele Meu, zice el. Toţi împăraţii pământului îi slujesc lui, şi nu-i cunosc faţa. Dar iată zilele când Eu, Domnul, vin, şi îl voi nimici cu suflarea gurii Mele şi îl voi numi fiul fărădelegii, împăratul babilonului, cu care s-au desfrânat toţi împăraţii şi toţi supuşii împăraţilor. Scris este în Scripturi că sfârşitul tuturor nu va veni înainte de lepădarea de credinţă când se va arăta omul fărădelegii. Iată, cuvântul Meu este suflarea gurii Mele, care grăieşte adevărul despre păcatul pustiirii, aşezat la loc sfânt şi îmbrăcat în veşmânt sfânt. Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Iată zilele Mele, şi va fi răsplată după faptă peste tot pe unde nu pătrunde harul pocăinţei, pe care Eu îl suflu peste pământ ca să-l ia cei ce se vor umili spre iertarea păcatelor lor.

Eu stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el, şi el cu Mine. Amin. Cuvântul acesta este cina pe care Eu, Domnul, o aşez între Mine şi cel ce va deschide glasului Meu. Amin.

Iată, Mirele vine! Cuvântul Meu este înger trimis de Mine, după cum este scris: «În zilele când va grăi al şaptelea înger, atunci săvârşită este taina lui Dumnezeu, precum Domnul bine a vestit robilor Săi, proorocilor». Amin, amin, amin.


***

Am început din nou biserica Mea, că nimic nu mai înseamnă pe pământ biserică a lui Hristos. Iată ce fac preoţii din lume: se scoală să lovească în începutul Meu cel nou, care este cu voi în lucrarea de înnoire a lumii. Oamenii şi-au pus peste ei duhovnici şi i-au mărit şi i-au slăvit şi i-au pus paravan pentru ei şi pentru slava lor cea deşartă. Vin oameni iubitori de sine până la izvorul Meu cel sfânt de la voi, şi se duc apoi să întrebe pe duhovnicii lumii păcătoase care nu se scoală din deşertăciunea păcatelor ei. Duhovnicii oamenilor zic ca oamenii, şi nu zic ca Duhul Sfânt. Dacă duhovnicii ar lucra cu Duhul Sfânt, ar fi sfinţi şi ar vedea deşertăciunea omului care se duce la duhovnic ca să ia de la Dumnezeu. Duhovnicii oamenilor vând vorbele lui Dumnezeu pe bani, şi oamenii zic că Dumnezeu este acolo unde se dau bani pe El, şi apoi zic că-L au pe Dumnezeu. Dar iată ce grăiesc: oamenii slavei deşarte şi-au luat plata prin duhovnicii sufletelor lor, care s-au sculat alături de ei împotriva Mea. Dacă duhovnicii oamenilor ar fi duhovniceşti, s-ar ascunde de oameni, că oamenii n-au pocăinţă, şi nici n-o caută. Iată ce caută omul, caută duhovnic care loveşte în Mine, în adevărul Meu, care a venit pe pământ ca să vădească faptele rele ale lumii.

O, fiilor unşi în grădina Mea, vă spun vouă că dacă aţi fi din lume, lumea v-ar iubi, că lumea iubeşte ce este al ei, dar voi nu sunteţi din lume sau ca duhovnicii lumii, care fac pe gustul omului din lume. Voi sunteţi cuvântul Meu, adevărul Meu, şi de aceea lumea nu vă iubeşte. Lumea nu iubeşte adevărul, şi de aceea nu poate lumea să vă iubească pe voi. Duhovnicii bisericii din lume, cărora lumea le zice mari şi sfinţi, aceia au primit duhul slavei deşarte peste ei, şi sunt pătaţi în sângele lui antichrist, care-şi are locul în biserică, şi de aceea lovesc în numele Meu care este cu voi. Dar voi aveţi răbdare, că-i voi aduce cu capul la picioare, fiindcă Mă vor vedea cu voi şi vor fi judecaţi de însăşi conştiinţa lor cea pătată, care i-a făcut să lovească în lumina ochilor Mei care cutreieră pământul. Ei s-au ridicat mai presus de Mine şi au judecat după voia lor, că nu cunosc prin Duhul Sfânt, Care pe toate le judecă după dreptatea cea din cer.

Amin, amin zic vouă, fiilor unşi cu ungerea Mea cea nouă: duhovnicii românilor, care s-au pătat în sângele lui antichrist şi apoi au fost puşi mari peste sufletul românilor, aceia vor fi ruşinaţi de Dumnezeu pentru păcatul slavei deşarte şi pentru pata lor care-i face să spună ca omul şi nu ca Dumnezeu, Care nu caută la faţa omului. Iată, aceştia lovesc în voi şi se au bine cu toată lumea măririi de sine şi se vădesc că nu sunt oameni ai dreptăţii dacă lovesc în lucrul Meu cel sfânt, care vine peste voi pentru împlinirea Scripturilor cele pentru înnoirea lumii. Ei se cred mai deştepţi ca Mine şi ca voi, care Mă aveţi pe Mine din cer în toată vremea peste voi.

Oamenii nu iubesc calea adevărului, calea cea sfântă a Mea cu oamenii, şi de aceea s-au sculat împotriva izvorului Meu cel sfânt, care curge din cer în mijlocul României. Iar Eu, Domnul, Mă ridic împotriva duhovnicilor lumii şi le zic: n-am venit să aduc pacea, că n-am peste cine s-o aşez, căci oamenii iubesc păcatul. Am venit să aduc sabia, şi am adus-o. Iar voi, duhovnicii oamenilor care v-au făcut duhovnicii lor, daţi să fugiţi de sabia care taie dinaintea Mea făţărnicia care s-a făcut dumnezeu pentru cei slabi care nu văd calea adevărului ca s-o cunoască. Am venit să aduc sabia. Cuvântul acesta este sabia Mea. Ea desparte adevărul de minciună, şi omul cel făţarnic a început să ţipe şi să-şi strângă supuşii sub mantia sa, dar Eu vin cu plata făţărniciei, şi voi vă ascundeţi de faţa cuvântului Meu cel adevărat, că sunteţi făţarnici. Iată ce veste vă trimit: vai vouă, că alergaţi după sufletele oamenilor ca să-i faceţi ucenici credincioşi vouă şi nu Mie, căci oamenii care vă caută pe voi rămân în păcatele lor şi se fălesc cu numele Meu aşa cum sunt ei, dar ei sunt fii ai gheenei, şi vai şi lor dacă nu vor asculta de glasul Păstorului Care vine din cer şi Se face cuvânt pentru ca să cheme omul la pocăinţă şi la sfinţenie de duh şi de trup şi de inimă, pentru împlinirea Scripturilor de veac nou peste pământ. Vai vouă, cărturari şi farisei care staţi în numele Meu înaintea oamenilor ca să le tăiaţi calea care duce în împărăţia Mea cu care vin pe pământ! Vai vouă, celor ce lăsaţi lumea să rătăcească în păcate, ca nu cumva să fie cel ce se scoală împotriva voastră ca să vă descopere făţărnicia! Iată, v-aţi luat plata pe pământ, căci oamenii vă slăvesc pe voi, iar pe Mine Mă răstignesc prin păcatele lor. Slava care vine de la om este plata omului făţarnic, şi cu ea rămâne. Dacă aţi fi plăcuţii Mei, aţi fugi ca şi Mine de slava de la om, dar voi vă faceţi ucenici din oamenii slavei deşarte şi vă înveliţi cu ei şi vă semeţiţi împotriva plăcuţilor Mei, care fug de păcatul slavei deşarte. Eu nu grăiesc peste voi de la Mine Însumi, căci cel ce grăieşte de la sine, acela îşi caută slava lui, şi nu este de la Dumnezeu cel ce-şi caută slava lui. Eu sunt trimisul Tatălui, şi întru Mine nu este nedreptate, că nu caut la faţa omului, ci toate câte aud la Tatăl, acelea le grăiesc, căci nu caut slava Mea. Voi căutaţi la faţa omului, şi aşa grăiţi, şi aşa lucraţi. Duhovnicii timpurilor creştine se ridicau împotriva împăraţilor nedrepţi şi nu primeau pată pe faţa lor şi nu erau pătaţi ca apoi să trebuiască să se învoiască cu omul slavei deşarte, şi îşi puneau sufletul pentru oile Mele şi nu Mi le înjunghiau aşa cum faceţi astăzi voi, cei ce vă numiţi şi sunteţi numiţi de oameni duhovnici mari. Sunteţi mari, dar pentru oameni, nu pentru Dumnezeu, că la faţa omului căutaţi. Dacă aţi căuta cu faţa Mea în voi înaintea oamenilor, nu v-ar mai căuta mulţimi de oameni, şi ar fugi lumea de lângă voi aşa cum fugea de lângă Mine. După ce mulţimile de oameni vedeau ce voiesc Eu de la om, Mă părăseau şi nu mai umblau după Mine. Numai câţiva aveam cu adevărat de partea Mea, iar aceia iubeau adevărul lui Dumnezeu, nu al omului. În toate timpurile am avut numai câţiva, căci oamenii iubesc păcatul şi nu se învoiesc cu lepădarea de sine.

Amin, amin zic vouă: slujitorul care are după el mulţime de suflete, acela nu este cu Mine, ci este cu slava care vine de la om, şi nu este bună turma lui. Dar slujitorul prigonit de slujitorii bisericii pentru că are oi sfinte şi cuminţi şi ascultătoare de Dumnezeu, acela este slujitor ceresc înaintea Mea, căci credinţa nu este a tuturor. Amin, amin, amin.


***

S-au sculat oameni mincinoşi şi s-au îmbrăcat în haină de slujitori ai Mei ca să răstălmăcească credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Dar Mă ridic prin voi peste ei şi suflu cu suflarea gurii Mele prin voi şi îi spulber dinaintea Mea, căci sunt mincinoşi cu viaţa lor şi cu cuvântul lor. în numele Meu cel rostit peste voi, aşa le spun acestora: slujitori ai lui antichrist. Ei vor să răstoarne adevărul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl şi să facă adevărată Scriptura lor. Uitaţi-vă la ei cât sunt de fricoşi, cât sunt de fugari, cât se ascund din colţ în colţ de adevărul Scripturilor Mele. De mai bine de şaptezeci de ani au lovit ei în statura României şi în credinţa ei cea de la sfinţi, căci s-au sculat şi au tot spus că Ioan, ucenicul Meu cel iubit, nu este el cel care a scris cartea cea pentru venirea Mea, cea pentru judecata proorocului mincinos, antichrist. Toţi slujitorii lui antichrist, îmbrăcaţi în slujitori ai Mei între oameni, au lovit în cuvântul Meu prin voi. De şapte ani tot lovesc aceştia şi râd de numele de nou Ierusalim, care este numele Meu pentru voi, lucrarea Mea cea de la sfârşit, căci lucrarea Mea cea cu voi este Scriptura Noului Ierusalim, care vine din cer, de la Dumnezeu, împlinită pentru voi, cei Mie credincioşi, şi pentru toţi cei care vor crede în Mine prin voi, aşa cum au crezut mulţi în apostolii Mei la prima Mea venire şi s-au făcut creştini, primii creştini. Iar voi sunteţi ultimii creştini şi v-aţi unit cu primii, cu cei din cer, care se numesc Ierusalimul cel de sus. Amin.

Până acum, slujitorii lui antichrist erau puşi împotriva Scripturii de nou Ierusalim arătat de Mine lui Ioan prin cartea lui, cartea Apocalipsei, şi ziceau că nu este pentru ca să se împlinească pe pământ cartea aceasta, fiindcă erau mincinoşi şi se temeau de adevărul Meu din cartea aceasta. Acum se dă sfânt antichrist, dar nu este sfânt, că este mincinos şi cu viaţa şi cu haina şi cu lucrarea lui, fiindcă el nu este cu Mine, şi este omul cel mincinos care minte că este slujitorul Meu. Slujitorii Mei sunt sfinţi şi sunt cereşti pe pământ, şi nu se însoară, şi nu se mărită, şi nu se dau la mâncări şi la băuturi şi nu se făţărnicesc, căci sunt sfinţi.

O, fiilor mici, fiilor din urmă, fiilor sfinţi, v-am ales ca să fiţi armata Mea pe pământ, căci cu voi e tot cerul de sfinţi şi de îngeri, iar în faţă sunt Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar acum scol pe cineva din mijlocul celor ce-şi zic că împlinesc ei Scripturile de nou Ierusalim. Ridic din mijlocul lor foc şi ard minciuna lor, căci minciuna lor este fărădelege împotriva Mea, nu este lucrare de nou Ierusalim. Eu sunt lucrarea de nou Ierusalim, şi sunt cu voi, nu cu ei, că ei sunt păcătoşi, şi scris este: «Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi». Ridic efa între pământ şi cer şi scriu cuvânt împotriva ei şi o aşez la locul ei, iar în ea se află fărădelegea a tot pământul, fărădelegea care iese la iveală. Amin, amin, amin. Aceasta vă dau să lucraţi voi, fiilor unşi, şi veţi lucra, căci foc ridic din mijlocul lor şi suflu în el, şi el se aprinde, şi cu el nimicesc fărădelegea şi adevărul minciunii ei.

Iată câtă teamă pe antichrist, care până acum se ascundea de venirea Mea, fiindcă e fricos. Acum Mă vede pe Mine cu voi şi cu împlinirea cea de nou Ierusalim pentru cei sfinţi, şi a prins curaj să creadă, şi s-a pus, zice el, să împlinească el biserica cea vie, cea de nou Ierusalim pe pământ. Dar biserica cea vie este din sfinţi, nu din oamenii veacului acesta, care se folosesc de numele de biserică mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se şi desfrânându-se în fel şi chip, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Mea, şi ei dispreţuiesc privirea Mea şi a slavei Mele, care este cu voi. înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, că ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să se ascundă, şi vai lor, că-şi fac rău loruşi, după cum spun Scripturile proorocilor Mei: «Eu, Domnul, vin în văpaie, şi carele Mele sunt ca o vijelie ca să dezlănţui cu fierbinţeală mânia Mea, şi certarea Mea cu văpăi de foc. Şi voi judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul, ca să cadă cei mulţi, cei făţarnici, de bătaia Mea. Iar faptele lor şi gândurile lor vor fi zadarnice, căci Eu, şi nu ei, Eu voi fi Cel ce strâng la un loc popoare şi limbi, ca să vadă slava Mea, şi la acestea le voi da un semn». Voi, fiilor, sunteţi semn pe pământ, şi voi aduce pe fraţii voştri, pe cei ce-Mi slujesc Mie, până la lucrarea Mea cu voi, şi din ei voi lua şi voi aşeza pentru Mine lângă voi. Voi face cer nou şi pământ nou, şi vor rămâne acestea înaintea Mea, şi tot aşa va rămâne şi seminţia voastră şi numele vostru. Şi din lună nouă în lună nouă, şi din zi de odihnă în zi de odihnă, vor veni toţi şi se vor pleca înaintea Mea, iar la ieşirea lor vor vedea zăcând jos trupurile celor ce s-au răzvrătit, şi viermele lor cel fără de moarte, şi focul lor cel nestins, şi toţi se vor înfricoşa pentru ei, fiindcă împărăţia Mea este cu voi, cei drepţi, că Eu am fost şi sunt cu voi, şi vă dau din Mine, ca să semănaţi cu Mine. Amin.

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cine este ca Mine, să vină lângă Mine şi să grăiască, să proorocească şi să se măsoare cu Mine. Iar voi, fiilor unşi, nu vă temeţi, căci v-am pus pe voi martorii Mei. Nu vă temeţi de ei. Este, oare, un alt dumnezeu afară de Mine? Este un alt adăpost ca Mine? Lucrarea celor mincinoşi nu slujeşte la nimic. Martorii lor nu văd nimic, nu înţeleg nimic, iar ruşinea este a lor, căci Eu, Domnul, ruşinez pe cei înţelepţi, şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie, iar cuvântul slugilor Mele îl întăresc, şi împlinesc sfatul trimişilor Mei. Amin, amin, amin.

Cel ce aude cuvântul Meu care este cu voi, să se lepede de sine, şi aşa să audă, şi aşa să împlinească tot cuvântul Meu. Creştinul adevărat este cu Mine prin lepădare de sine, şi pe acela îl pun la lucrul Meu, după puterea lui, căci Eu nu trec peste puterea lui, şi dacă trec, îi dau puterea Mea când trec, îi dau puterea Mea celui ce vrea cu Mine, celui ce crede în Mine, căci cel ce se bizuie pe puterea lui, acela zice „Nu pot”, şi de aceea nu poate, dar pot Eu în cel ce se bizuie pe Mine şi nu pe el, şi acela poate prin puterea Mea. Amin, amin, amin.


***

Eu, Domnul Iisus Hristos, Învăţătorul lumii, am fost tras de omul mincinos şi am fost îmbrăcat în mantie roşie spre batjocură. M-a îmbrăcat ca să Mă batjocorească. M-a îmbrăcat aşa ca să Mă înjosească sub haină mincinoasă. După ce M-au batjocorit cu haina lor numindu-Mă regele lor, rege cu coroană făcută din spini, scuipându-Mă, îngenunchind în faţa Mea, bătându-Mă cu trestie, numindu-Mă rege, M-au dezbrăcat de haina slavei deşarte şi Mi-au dat înapoi haina Mea şi M-au dus să Mă răstignească, să-Mi dea plata ca unui om mincinos.

O, copilaşi din urmă, copii ai cuvântului Meu cel din urmă! Eu v-am învăţat pe voi să nu vă purtaţi cu cămaşa vopsită şi cu haina vopsită. V-am povăţuit să purtaţi haina curată, fiilor, hăinuţa albă şi sfântă, căci în biserica Mea cea adevărată, haina neagră este haină albă, căci acoperă albul spre smerenia omului curat, iar haina albă este haina Mea, haina cu care Eu am fost răstignit, haina pe care omul minciunii o numea minciună, căci Îmi zicea: „mincinosul“. Biserica Mea este cu haina albă şi nu are în ea şi pe ea haină roşie. Acolo unde s-a vopsit cu roşu, acolo Eu nu Mă apropii, că Eu Mă depărtez de semnul omului mincinos, care s-a făcut rege în locul Meu peste oameni. Haina Mea este cămaşa albă, iar coroana Mea este din spini, şi acolo Eu sunt rege, acolo unde biserica este ca şi Mine, nu ca omul cel cu slavă deşartă. Adevăraţii slujitori ai Mei ascund albul sub haina lor neagră, dar slujitorii cei mincinoşi şi răstignitorii Mei ascund roşul sub haina lor cea neagră şi sub haina lor cea albă, căci cel mare al lor şi-a pus haină albă ca şi a Mea şi s-a semeţit şi Mă prigoneşte ca şi Caiafa, care M-a făcut mincinos. O, deşertăciune a deşertăciunilor! De unde te-ai ivit ca să umpli pământul cu vicleşug?

– Doamne, noi suntem coborâţi din cer cu Tine la praznic de cuvânt în grădina Ta de pe pământ; cei trei arhierei pe care Tu ne-ai aşezat să-Ţi slujim pe pământ şi în cer; Tu, şi nu omul cel mincinos care-şi zice biserică a Ta.

Doamne, suntem obosiţi de aşteptare. Ne sculăm cuvânt lângă Tine şi rostim cuvânt din cuvânt: cei ce-şi zic azi biserică, sunt mincinoşii zilelor cele de apoi, care-i zic minciunii biserică. În numele Tău şi prin Tine poruncim minciunii să tacă! În numele Tău şi prin Tine poruncim adevărului să vorbească! Amin, amin, amin. Să vorbească peste minciună!

Daţi-vă la o parte din faţa lui Dumnezeu, voi, apostoli mincinoşi, care căutaţi ale voastre şi nu ale lui Hristos! Daţi loc Domnului peste pământ, că voi aveţi haină peste haină şi slujiţi trupului, care pofteşte împotriva duhului, şi sunteţi fără minte dacă sunteţi împietriţi la cerbice, iar cei împietriţi calcă peste vestea Duhului Sfânt, Care străbate cerul şi pământul şi pe om, calcă peste venirea Domnului cu sfinţii Lui în zeci de mii de mii. Voi, apostoli iubitori de trup şi de slavă deşartă, arhierei şi preoţi şi monahi, care aveţi haină peste haină, daţi-vă deoparte din calea venirii Domnului! Lăsaţi pe Domnul să vină, că vine; vine să împlinească Scriptura venirii Lui. Unde aţi băgat această Scriptură? Vine Domnul! Vine, şi Se vesteşte pe Sine, şi vine!

Doamne, vino împotriva celor ce-Ţi zădărnicesc venirea, că aceştia au pus negru peste roşu şi sunt fiii veacului acesta şi mănâncă şi beau şi se însoară şi se mărită ca în vremea lui Noe, dar Tu vii ca în vremea lui Noe, căci aşa ai spus că vii. Amin, amin, amin.

– O, sfinţi ai Mei, vin. Vin să vă dau moştenirea pentru care aţi trudit: cer nou şi pământ nou, şi Eu, cu sfinţii Mei, întru plată de sfinţi. Vin, că e plină cupa, iar venirea Mea va da peste cupă şi ea se va vărsa peste omul cel mincinos de pe pământ, care s-a vopsit şi s-a numit biserică. Vin, că Eu am spus aceasta. Amin, amin, amin.


***

duhovnicii din biserica din lume nu sunt duhovniceşti, nu sunt curaţi, nu sunt săraci de lume, nu sunt sfinţi cu viaţa şi cu fapta, nu sunt cu mâinile curate, şi sunt lacomi de cele lumeşti, şi sunt stricaţi cu simţurile cele trupeşti şi cele duhovniceşti, şi sunt ruşinaţi de îngerii cei răi, căci duhovnicii lumii sunt trupeşti. Ei cunosc cuvântul Meu, dar nu-l împlinesc, şi se fac pe sine de ocară.


***

Iată-i pe duhovnicii României, pier hulindu-Mă, căci ei nu ştiu ce fac, dar e vremea judecăţii, şi aceasta este plata lor: pier hulindu-Mă pe Mine şi pe voi, că Eu nu dau ridicare celor ce hulesc pe Duhul Sfânt, celor ce nu cred azi în Mine şi în voi, cei care v-aţi pus punte pentru venirea Mea, că ei n-au voit să vin, şi nu s-au pregătit să vin, şi Eu am venit, şi vin pe neştire, precum este scris să vin pentru cei ce nu veghează întru venirea Mea.


***

Fiilor, staţi cu lampa aprinsă în calea Mea, că vin să vă zidesc pentru zi de zi în lucru sfânt peste pământ, ca să aibă omul unde să găsească lucru sfânt şi drum sfânt pentru paşii lui. Staţi cu lampa aprinsă, ca să pot intra când vin.

Acum, vă dau cununiţă pentru că aţi ascultat de cuvântul Meu prin care v-am trimis către cel ce este bătut de vântul suferinţei, spre pocăinţă; arhiereul Vasile, care a stat pe scaunul bisericii în cetatea cea întâia între cetăţile României, cetatea Târgovişte. Scaunul acesta este scaunul Meu, şi vai celui ce se aşează după planul omului pe scaunul acesta pe care Eu l-am oprit Mie ca să stau cuvânt peste pământ din mijlocul acestei cetăţi de scaun! Eu am voit să-l ating prin mânuţele voastre ca să-l dezleg de păcatele pe care le-a făcut până acum împotriva Mea şi a voastră şi a arhiereului Meu Irineu, cel ce are pe creştetul său ungerea Mea cea mare peste biserica Mea din vremea aceasta. Rugaţi-vă Mie să-i dau duh de înţelepciune ca să înţeleagă cel atins de mâna Mea prin voi, să înţeleagă că a fost cu putere de la Mine mâna voastră, ca să-i scurtez suferinţa şi să-l slobozesc în pace. Eu sunt cu mila după omul care se pocăieşte de cele săvârşite împotriva Mea. Amin.

Eu voi lucra cu putere peste pământ şi voi curăţi de orice împotrivire, de orice îndoială, de orice trup calea Mea şi statul Meu şi scaunul Meu peste această cetate, cea dintâi peste România, cetatea cea mare în mijlocul căreia Eu am scaun la voi.

Binecuvântată să fie paza cea de foc peste scaunul Meu din această cetate, căci am pus heruvim de foc să păzească drumul spre scaunul acesta, şi zic: cine se va lovi în scaunul acesta, se va zdrobi în el, aşa cum s-a lovit în el cel ce s-a zdrobit acum în scaunul acesta care este pus deoparte pentru Mine şi pentru ţara venirii Mele, căci ea este cea dintâi şi cea de pe urmă, precum Eu sunt. Amin, amin, amin.


***

Preoţii i-au deprins pe oameni să-i iubească şi să-i cinstească pe ei, nu pe Mine; să asculte de ei, nu de Mine, şi i-au învăţat pe oameni să spună tot ce au în suflet, dar nu pentru ca să-i cureţe de păcate, ci să vândă taina şi credinţa sufletului omului, şi să dea apoi pe omul sfânt în lături, zicând că el a învăţat la şcoală şi că ştie. Iată, cunoştinţa îngâmfă, precum este scris în Scripturi, şi Eu îi prind pe aceştia prin cuvântul Scripturii; Eu, şi nu ei pe Mine. O, cei ce s-au jucat de-a învăţătura peste oameni despărţind în stânga lor pe cei ce-Mi urmează Mie, vor vedea curând, curând că Eu am fost adevărat în cuvântul cărţii Mele de azi, pe care Eu o aşez în grădina cuvântului Meu, căci Eu sunt mereu astăzi. Toţi cei care s-au luptat împotriva venirii Mele la voi cuvânt de pregătire şi de pocăinţă şi de iubire cerească pe pământ, au luptat în zadar, şi prăbuşirea le-a fost mare.

Nici un creştin dintre cei ce cred şi se hrănesc cu bucuria venirii Mele cuvânt peste pământ, să nu se mire de prigoana care este, de rătăcirea care se zbate să rătăcească pe cei iubitori de Dumnezeu. În toată vremea propovăduirii Mele acum două mii de ani, fariseii şi cărturarii şi bătrânii care M-au omorât pe cruce, Mă ispiteau cu întrebări ca să-Mi găsească pricină în cuvânt, şi să Mă piardă apoi, căci erau îngâmfaţi din pricina cunoştinţei lor. Mă purtam din loc în loc, şi mulţimile se purtau după Mine cu duiumul, nu tainic ca acum. Eu le vindecam suferinţele, ca să le plătesc credinţa şi iubirea, dar cărturarii şi fariseii dacă n-aveau puterea Mea ca să facă şi ei faptele pe care le făceam Eu, cârteau zicând: «Cine este Acesta Care grăieşte hule?», «Cine poate ierta păcatele afară de Dumnezeu?», «De ce mănâncă Acesta cu vameşii şi cu desfrânaţii?». Eu însă le spuneam: «Adevărat grăiesc vouă, că vameşii şi desfrânaţii merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu, căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut lui, şi vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi, văzând, nu v-aţi căit nici după aceea ca să credeţi lui».


***

O, fiilor, preoţii şi arhiereii nu M-au iubit, că ei aveau femei, şi le lăsau şi luau altele, căci iubeau păcatul, ca şi preoţii de azi. Se supără preoţii pe Mine şi pe voi, că Eu le învederez faptele lor rele, ca să-i fac să se cureţe de ele şi să fie slujitori ai Domnului. Dar când am acoperit Eu faptele cele rele ale oamenilor? Înainte de venirea Mea în trup proorocii descopereau faptele cele rele ale preoţilor lui Israel, iar Eu când am venit în trup tot la fel am lucrat, şi le-am zis: «Vai vouă, făţarnicilor!», iar ei M-au răstignit zicând că Eu hulesc, dar nu huleam, ci lucram prin Duhul Sfânt ca să-i fac să se pocăiască, zicându-le: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!», şi am zis: «Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie». Iată, acesta este păcatul pentru care nu se scoală cei ce ispitesc pe Dumnezeu aşa cum Mă ispiteau pe Mine cărturarii şi fariseii ca să Mă prindă în cuvânt. Omul se grăbeşte să spună cuvinte, dar Eu am zis: «Pentru orice cuvânt în deşert va da omul socoteală în ziua judecăţii», căci scris este: «Din cuvintele tale te vei îndrepta sau te vei osândi».


***

O, n-a fost preot care să vină să fie cu cuvântul Meu şi să nu-l lepede apoi. Iată Scriptura Mea care spune: «Nu se poate pune vin nou în burduf vechi, căci crapă burduful şi vinul se varsă, ci se pune vin nou în burdufuri noi şi se păstrează împreună; şi când pui petec nou la haină veche, se rupe haina veche, căci umplutura trage din haină».


***

O, n-a fost preot care a venit spre cuvântul Meu ca să-l împlinească, şi să nu-l lepede apoi. Mă uit cu durere mare la preotul care dă să-Mi smulgă din braţe pe cei pentru care am murit, pe cei care s-au folosit de moartea Mea pe cruce ca să învieze şi ei. Mi-a trimis creştinii lui la izvor ca să bea, şi acum le dă peste mână ca să nu mai bea. Inima lui a fost pământ pietros. În loc pietros sămânţa ţine până la o vreme, şi când se iveşte strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte şi se leapădă, după cum am grăit Eu despre locul pietros. O, nu voiesc să spun mai mult despre acesta, că el a uitat Scriptura care spune: «Cunoştinţa îngâmfă, iar iubirea zideşte».


***

V-am ales pe voi şi v-am făcut unşii Mei, ca să iau din mânuţele voastre iubirea voastră pentru Mine, şi iubirea voastră pentru neamul omenesc. V-am ales pe voi ca să-Mi las învăţătura Mea cea sfântă peste voi şi să vorbesc duhovniceşte peste pământ, ca să ia cel ce Mă caută şi să-şi găsească pacea întru Mine şi să Mă ia de cale a lui şi să se facă împărăţie a Mea în care este viaţă de îngeri întru venirea Mea. V-am ales pe voi ca să mijlociţi la Dumnezeu pentru iertarea celor ce vor fi iertaţi, şi v-am învăţat cum să cereţi dezlegarea păcatelor făpturii de la Adam şi până la voi, că mult sunt aşteptaţi cei din urmă cu care Eu descui uşa venirii Mele cu sfinţii. Şi vă spun aşa: ridicaţi mânuţele la Mine şi rânduiţi rugăciuni de iertare şi de odihnă pentru arhiereul care a fost la Târgovişte, că n-are cine să se roage pentru el şi ca să-l ajute. Cereţi la Mine iertarea lui deplină, că el n-a ştiut ce a făcut lovind în voi, şi n-a ştiut că în Mine şi nu în voi lovea. Cereţi, fiilor unşi, că necredinţa lui s-a scurs din el, şi a înţeles pentru ce a suferit. Orice păcat e uşor faţă de păcatul cel făcut asupra lucrului Duhului Sfânt. Orice se iartă mai uşor, dar păcatul acesta nu se iartă, ci se ispăşeşte, şi aşa se şterge. Faceţi în poporul Meu cel pus deoparte toată rânduiala cea creştinească pentru aşezarea lui între cei iertaţi, şi îl voi trimite în casa lui ca să spună la toţi să nu facă ce a făcut el cu voi, să nu se ridice ca şi el să surpe lucrul Meu cu voi, că e lucru mântuitor, şi Eu sunt Cel ce sunt la voi. El s-a curăţit prin suferinţă şi prin pocăinţă, căci suferinţa este înger, este cămaşa curăţirii, şi l-am curăţit cu forţa, cu foc l-am curăţit, fiilor.

Acest scaun şi această cetate este scaun sfânt, este scaunul Meu, căci am cuvântul Meu lângă el, am râul vieţii în care se spală, şi vai celor ce ar da să se aşeze pe el de la om citire! Nu e de joacă cu scaunul acesta, fiilor, căci el a fost dezlegat de Mine prin voi pentru Mine şi pentru cel curat şi sfânt, care crede în Mine şi în lucrările Mele peste pământ. E mare lucrare de îngeri peste acest scaun, şi Eu îl ocrotesc cu lucrare de îngeri, iar cine voieşte să se zdrobească în el, Eu nu-l opresc, aşa cum nu l-am oprit nici pe cel ce s-a încercat cu acest scaun zdrobindu-se în el, şi iată ce cuvânt rostesc: cel ce crede în cuvântul cu care vin astăzi pe pământ şi nu-şi învârtoşează inima la glasul cuvântului Meu, împlinind sfinţenia Mea în el, acela este cel pe care îl voi striga pe nume ca să împlinească voia şi lucrarea Mea peste pământ din mijlocul acestei cetăţi de scaun, că Eu voiesc să pregătesc pe tot omul pentru scăpare, pentru bărcuţa de salvare, care este sfinţenia cea din om, Hristos strălucind în trupul, în sufletul şi în duhul omului sfânt. Amin. Eu sunt cu mila după om, şi îi voiesc scăparea. Acest scaun este foc, şi vai celui ce este curajos jucându-se cu focul! Dar Eu sunt cu mila după om şi îl ajut să se vindece şi să vadă mântuirea Mea cu care vin să fac voia Tatălui Meu prin cei credincioşi şi curaţi. Rugaţi-vă Mie neîncetat pentru credinţa în cuvântul Meu peste oameni. Rugaţi-vă să vindec până şi prin foc necredinţa şi întunecimea care a ieşit înaintea venirii Mele însoţită de cupa fărădelegii a tot pământul.


***

Acum, fiilor, daţi poporului Meu cuvântul cel de sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, şi adunaţi-vă iar lângă gura Mea, care va lăsa din ea cuvântul pentru cel ce a stat arhiereu pe scaunul din cetatea Târgovişte, căci acum opt ani am grăit cu el pe pământ pentru piatra aceasta, iar acum grăiesc cu el în cer, căci l-am luat de pe pământ. Adunaţi-vă cu Mine, că las carte pentru această cetate ca să împlinesc, căci am zis că voi veni cu el în casa lui ca să mărturisească de lângă Mine peste pământ pentru biserica din cetatea aceasta, şi pentru piatra Mea, care este cu voi. Amin.



***

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Care este, Cel Care era şi Cel Care vine. Amin. Ceea ce auziţi, scrieţi în cartea Mea şi trimiteţi bisericilor de pe pământ, voi, străjeri ai cuvântului Meu, care vine cu norii. Glasul Meu este ca vuietul apelor mari, şi din gura Mea iese sabie ascuţită cu două tăişuri. Nu vă temeţi. Acestea zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă: staţi întru întâmpinarea Mea până voi veni, amin, căci Eu sunt Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide; Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului. Amin, amin, amin.

Cel ce nu crede că Eu sunt Cuvântul Care grăieşte din cer peste voi, acela se osândeşte pe sine, aşa precum cel ce nu se răstigneşte pe sine pentru Mine, este osândit prin răstignirea Mea pentru el. Sculaţi-vă şi faceţi-Mi primirea, fiilor din grădina cuvântului Meu, căci am iesle în România şi Mă nasc cuvânt în ea pentru cei ce cred şi pentru cei ce nu cred că Eu sunt Cuvântul Care grăieşte din cer peste această grădină în care Mi-am înfipt ţăruşul împărăţiei Mele, căci peste voi Eu sunt Stăpânul, şi vă păstoresc după a Mea plăcere şi Mă bucur de voi, căci am vestit prin prooroci şi am zis: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta. Dărui-le-voi lor binecuvântare, şi ploaie le voi trimite la vreme, şi vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa Mea, poporul Meu, turma pe care o pasc Eu». Amin. Scrieţi în cartea Mea de azi cuvântul cel pentru biserica din cetatea Târgovişte şi pentru arhiereul care a stat pe scaunul acesta. Acum opt ani, în ziua aceasta, v-am trimis pe voi spre el cu cuvântul Meu pentru piatra aceasta de la voi, pentru jertfelnicul Meu de la voi, iar acum grăiesc cu el în cer, căci sunt aproape patruzeci de zile de când l-am luat de pe pământ după ce l-am trecut prin suferinţă pentru pocăinţă, pentru curăţire şi pentru ca să fiu adevărat în cuvântul Meu cel pus peste el acum opt ani când i-am spus: «Pace ţie, cel ce stai pe scaunul bisericii Mele, iar dacă eşti necredincios cuvântului Meu care vine spre tine, pacea Mea să se întoarcă la Mine». Dar iată, Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului, Eu sunt Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide. Deschid cerul şi poruncesc îngerului Meu să-l vestească şi să-l aducă lângă coborârea Mea la voi pe cel ce a stat arhiereu în cetatea Târgovişte. Amin.

Iată îngerul, şi pe cel ce am zis că îl voi trimite în casa lui să spună la toţi să nu facă ce a făcut el cu voi, să nu se ridice ca şi el să surpe lucrul Meu cu voi, că e lucru mântuitor, şi Eu sunt Cel ce sunt, şi grăiesc din grădină de la voi. Amin.

Apropie-te, tu, cel ce ai stat opt ani pe scaun de arhiereu în cetatea Târgovişte şi peste împrejurimile ei. Acum opt ani, în ziua aceasta, am venit spre tine cu fiii grădinii Mele. Am venit cuvânt, cuvânt dulce, şi ţi-am făcut rugăminte să-Mi ocroteşti de furtuni şi de irozi şi de iude grădiniţa cuvântului Meu şi pe cei unşi de Mine în ea ca să-Mi stea înainte când vin cuvânt peste pământ. Ţi-am spus atunci că această grădiniţă este lucrarea Mea şi am scris cu pană cuvântul Meu spre tine, ca să Mă înscriu pe pământ cu această piatră. Şi M-am înscris. Stă între Mine şi tine cuvânt scris, care mărturiseşte prin cartea Mea din zilele acestea, iar cartea aceasta, iată, Eu sunt. Eu şi nu omul, precum Eu am fost cu omul prin Moise şi prin prooroci. Tu însă ai fost puţin la inimă şi la credinţă pentru Mine şi pentru cei trimişi de Mine spre tine, căci aşa este pe pământ, omul nu mai trage cu cele curate, cu cele sfinte, căci cel de pe pământ, pământesc este, şi de pe pământ grăieşte şi lucrează. Acum îmi împlinesc cuvântul ca să te trimit în casa ta, şi te-am adus pe cărarea cărţii Mele ca să mărturiseşti din cer peste biserică şi să spui ce este această lucrare şi grădina care o poartă. Ochii sufletului tău sunt vii şi văd, căci sufletul este viaţa omului, viaţa care se duce la Dumnezeu, fiindcă de la Dumnezeu este, iar Eu, Domnul Cel Atotputernic, grăiesc aşa: Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului, Cel ce deschide, şi nimeni nu închide. întăreşte-te, că Eu te-am curăţit ca să-ţi întăresc sufletul şi duhul în cer. Eu suflu peste tine şi te întăresc ca să grăieşti de lângă Mine. Amin, amin, amin.

– Milostivirea Ta, Doamne, m-a smuls din locul cel tare în care m-am înfipt, căci Tu ai grăit prin prooroci şi ai zis: «Cuiul înfipt în locul cel de nădejde se va slăbi şi se va frânge şi va cădea, şi povara care atârnă de el se va face praf». Scaunul de la Târgovişte este scaun curat, iar eu am voit să mă aşez pe el, şi m-am aşezat, iar Tu m-ai smuls de pe el, că n-am împlinit voia Ta ca să mă fi curăţit pentru el şi să iubesc ce iubeşti Tu şi să cred ce faci Tu şi să-Ţi deschid când Tu baţi. Tu ai bătut şi iar ai bătut, dar eu nu Ţi-am deschis, şi am voit să fiu necredincios, lovind cu cuvânt de defăimare în cei ce Te poartă cuvânt de venire a Ta peste pământ. Tot ce am păcătuit eu vreme de şaizeci de ani ai vieţii mele în trup, nu a atârnat greu când ai trimis îngerii să mă măsoare, faţă de cât a atârnat păcatul împotrivirii mele pentru grădiniţa cuvântului Tău de la Pucioasa. Ai trimis îngerii să mă măsoare când m-ai băgat la înălbit prin suferinţă, dar eu am rămas împietrit când auzeam că baţi ca să-Ţi deschid. Aş fi fost cel mai mare dintre fraţii bisericii dacă aş fi voit să mă fac sfânt, ca să pot apoi primi cu credinţă cuvântul Tău pentru pregătirea venirii Tale cu veacul cel nou. Dar n-am voit, iar Tu m-ai smuls şi m-ai pus la cuptor. Milostivirea Ta m-a miluit apoi, căci Tu ai dat poruncă până să plec din trup, şi a venit la patul suferinţei mele fiu din grădina Ta şi m-a îmbrăţişat la piept, rostind în taină rugăciunea cea către Tine pentru iertarea mea, căci cei din grădina Ta sunt milostivi ca şi Tine, Doamne, căci sunt copii curaţi la inimă şi la trup şi la fire şi la duh. Eu însă i-am defăimat în faţa oamenilor, ca să mă slăvesc pe mine însumi, iar Tu ai scris în Scripturi: «Cel ce grăieşte de la sine îşi caută slava sa».

Eu, şi toată biserica, am lăsat totul pe necredinţă pentru venirea Ta în grădiniţa cea cu fii unşi cu ungere nouă. Am făcut ce a făcut Israel cel necredincios când Iezechiel, proorocul Tău, a ieşit în faţa cetăţii Ierusalimului cu o cetate în braţe şi a proorocit că ea va cădea. Când cei din grădiniţa Ta au ieşit din partea Ta cu piatra aceasta în braţe ca să proorocească pentru Tine şi pentru ea, eu am fost necredincios şi împietrit, aşezându-mă împotriva Duhului Sfânt, Care suflă din gura Ta peste ieslea cuvântului Tău de la Pucioasa. Acum plâng şi suspin văzând şi auzind cum răsună cerul de numele acestei cetăţi în care îşi are sălaş ieslea cuvântului Tău. Dacă Tu voieşti, spune-le celor din grădină să-Ţi ceară să-mi ştergi plânsul şi suspinul, ca să nu-l port pe veci, căci Tu eşti Părintele veşniciei, şi ce puţină credinţă este pe pământ! M-am jucat cu mine însumi de-a moartea, de-a necredinţa, căci m-am înfipt în loc tare şi m-am prăbuşit, şi m-am luptat împotriva luminii şi am fost biruit de ea.

Mă înspăimânt când mă uit la cel ce a aşezat piatra aceasta, căci eu am pus lanţuri peste el, iar suferinţa inimii lui e mare. Pe el l-am coborât, iar eu m-am înălţat; pe el l-am smerit, iar eu m-am mărit; pe el l-am lăsat sărac, iar eu m-am vrut bogat, dar fericit este el de cei din cer, căci cel ce se smereşte pe sine, acela este înălţat de cei din cer. Sunt ruşinat de înseşi faptele mele. L-am înjosit pe el în faţa bisericii, în faţa lumii. L-am supus voii mele şi l-am adus să şteargă numele Tău, Doamne, de pe piatra aceasta. Dar cine este cel ce poate sta împotriva Ta? E mare durerea lui, căci cel ce stă mai mare peste el în cetatea aceea, apasă greu peste el şi îl strâmtorează şi îl înlăcrimează, căci biserica de pe pământ nu este ce trebuie să fie, ci este stăpânită de omul slavei deşarte, care ştie voia lui Dumnezeu, dar n-o aşează peste el ca să fie biserica biserică cu păstori sfinţi, care să păstorească. S-a întâmplat ca şi cu ţiganul pe care l-a întrebat un stăpân de oi dacă-i place caşul şi urda şi carnea de miel şi lâna, iar el a zis că-i place, dar când i-a zis stăpânul oilor să meargă cu oile şi să le pască, nu i-a mai plăcut.

Iată, eu am osândit suflet nevinovat şi m-am pus să judec ca unul care ştiam, şi apoi, Tu, Doamne, ai întors asupra mea judecata mea. Am văzut în cer un sfânt care mi-a spus aşa: „Eu cât am fost în trup nu m-am nevoit prea mult pentru suflet, iar când îngerii au venit să-mi ia sufletul, văzându-mă tras în stânga pentru greşalele mele eu am zis aşa când îngerul mi-a arătat tot ce am făcut: recunosc că am făcut acestea, dar Hristos Domnul a spus aşa: «Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; iertaţi şi vi se va ierta», şi eu cât am stat pe pământ n-am judecat pe nimeni şi n-am ţinut răutate pe cel ce mi-a greşit, ci l-am iubit. Şi atunci, îngerul meu cel bun m-a câştigat de partea lui Dumnezeu”. Aşa mi-a spus acest sfânt. Eu însă m-am jucat cu mine însumi de-a judecata, Doamne, căci m-am crezut în putere. N-am luat în seamă piatra aceasta pe care ai zidit-o Tu şi ai mărturisit-o prin arhiereul pe care l-ai ales lângă ea. Acum văd că Tu eşti piatra aceasta pe care Te scrii, şi că o ai în vârf, dar eu m-am sfărâmat în ea, după cum este scris: «Oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face puzderii».

Acum m-ai adus în casa mea, între cei cu care am domnit peste biserica Ta, ca să le spun să nu facă ce am făcut eu împotriva lucrării Tale de nou Ierusalim. în cer este ascultare, şi eu ascult acum, şi le spun aşa: nu vă miraţi, nu vă îndoiţi de puterea lui Dumnezeu care m-a adus la voi, că sfântul Macarie şi mulţi sfinţi ca el, vorbeau de pe pământ cu cei din morminte. M-a adus Domnul spre voi ca să vă spun că răsună glasul îngerilor de numele cetăţii de la Pucioasa, spre judecata conştiinţei mele, dar milostivirea lui Dumnezeu a sosit împotriva osândei mele şi a rostit peste cei unşi în grădina Domnului să mijlocească pentru mine, că eu am căzut la pocăinţă în vremea suferinţei, şi a văzut Dumnezeu pocăinţa mea, şi a trimis uns din grădina aceasta şi a rostit peste mine în taină iertare pentru pocăinţă. Şi dacă nu voiţi să înţelegeţi, aşa cum nici eu n-am voit, puneţi mâna la gură şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă deschidă ochii şi să vedeţi lumina cuvântului lui Dumnezeu, care vine să lumineze calea oamenilor, căci calea lui Dumnezeu nu se mai vede pe pământ, că e gros întunericul, iar omul înţelept nu are înţelepciune, cum zice el că are, căci numai Dumnezeu este înţelepciunea.

Nu daţi să veniţi spre scaunul acesta în care eu m-am zdrobit, că e scaun sfânt, şi trebuie să stea pe el om sfânt, aşa cum a fost arhiereul Nifon, care a rostit peste scaunul acesta scaun de om sfânt şi de biserică sfântă, şi a rostit peste el legătură împotriva celor ce nu sunt curaţi. Domnul Cel bun a dezlegat acum scaunul acesta prin cuvântul Lui şi al arhiereului Nifon, care a venit ca şi mine acum cu Domnul după patru sute nouăzeci de ani, rostind dezlegarea legăturii, ca să fie scaunul acesta pentru om credincios şi curat şi sfânt şi umilit, pentru omul cel numit de Dumnezeu. Amin.

Nu mai aruncaţi cu pietre în cel ce s-a aşezat să împlinească binecuvântarea bisericii Noului Ierusalim, căci Noul Ierusalim e nume mare, e viaţă sfântă în fiii bisericii, e petrecere cu sfinţii şi cu îngerii pe pământ, dar cei ce nu cred n-au cum să vadă. Eu însă vă zic: «Oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face puzderii». Lăsaţi pe cei din grădina aceasta şi nu mai veniţi să-i ispitiţi, căci ei sunt cei cuminţi, sunt cei frumoşi între fiii oamenilor, sunt cei tocmiţi de Dumnezeu pentru viaţă de rai pe pământ, sunt cei trudiţi de Dumnezeu pentru înnoirea drumurilor, pentru calea venirii Domnului. Se vor prăbuşi mulţi din cei ce au lovit în această piatră. Eu însă îi rog pe cei din grădina aceasta să fie mijlocitori la cer pentru iertarea multora, căci mulţi sunt cei ce s-au izbit în piatra aceasta nouă, fiindcă Dumnezeu are scris în Scripturi înnoirea facerii, răscumpărarea făpturii. Ridicaţi şi voi biserica pe piatra ei, că plânge Domnul pentru căderea în care ea stă. Fugiţi de duşmani, că eu am răstignit pe Domnul între tâlhari crezând că aşez la mijloc crucea, dar nu omul, ci Domnul va veni ca să facă o turmă şi un Păstor. Lepădaţi viaţa cea cu plăceri păcătoase şi faceţi-vă săraci de bunăvoie, şi curaţi şi ascultători de lumina cuvântului lui Dumnezeu, care spune că vine judecata pentru fiecare faptă.

Astăzi m-a făcut Dumnezeu învăţător din cer peste voi, ca să-mi dea apoi plată de învăţător, plată de mărturisitor al venirii Lui cu slava Noului Ierusalim peste România, pământul salvării pentru cei credincioşi şi sfinţi.

Astăzi am împlinit voia Ta, Doamne. Miluieşte-mă, şi pune-mi aceasta împotriva tuturor păcatelor mele cu care am împuns atâta vreme pe pământ dumnezeirea Ta. Şi le mai spun şi celor din cetatea Târgovişte, să se îndumnezeiască din cuvântul Tău, Doamne, şi să trăiască vii, căci eu nu i-am învăţat să fie vii, de vreme ce nici mie nu mi-am cerut aceasta; şi le spun să se roage la Tine să faci voia Ta peste scaunul acesta, căci s-au sculat oameni care se încumetă ca şi mine să stea pe acest scaun străjuit de îngeri şi de lucrare de îngeri.

Iar acum, stând în faţa bisericii şi mărturisind lucrarea Ta, Te rog, iartă-mă, pentru rugăciunile celor din grădina cuvântului Tău. Amin, amin, amin.

– Iată îngerul, şi pe cel ce am zis că-l voi trimite în casa lui ca să mărturisească lucrarea Mea cu voi. Eu, Domnul Cel Atotputernic, sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului, sunt Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide. Grăiesc cuvânt şi zic: cel ce voieşte să se lovească de acest scaun fiind nepregătit, acela se va sfărâma, iar pe cine scaunul va cădea, acela se va face puzderii. Amin.

E mare zarvă pentru scaunul acesta. Se zbat mulţi, se numesc mulţi pe ei înşişi pentru acest scaun, dar nu aşa este lucrarea de biserică, şi zic: cel ce nu se zbate pentru mărire şi pentru întâietate şi pentru scaun, acela este cel smerit şi umilit pe care Eu, Domnul Cel Atotputernic, îl voiesc ca să-Mi pască turma şi să sufle peste ea trăire vie şi să Mi-o învieze pentru veşnicie. Amin. Eu voi privi şi voi socoti şi voi da fiecăruia după cum va lucra pentru Mine şi pentru cetatea aceasta. Cel ce se numeşte pe sine sau cel numit de om, Eu nu-l opresc, aşa cum nu l-am oprit nici pe cel ce s-a încercat cu acest scaun zdrobindu-se în el. Voiesc însă să biruiesc pentru turma creştină după voia Mea, iar cel ce va fi de la Mine în mijlocul acestei cetăţi de scaun, acela să stea pe cruce, nu pe scaun, căci crucea este scaun de domnie, fiindcă Eu pe cruce am stat Domn peste pământ. Celui ce nu-i place să se răstignească pe sine pentru Mine, acela nu este vrednic să vină în mijlocul acestei cetăţi de scaun, căci păstorul trebuie să-şi pună viaţa pentru oi, trebuie să se răstignească pe sine pentru Mine, ca să-l am păstor bun peste oile Mele, şi ca să am Eu oi; Eu, şi nu omul aşa cum este astăzi în biserici.

Iar voi, cei din grădina cuvântului Meu, luaţi cartea aceasta şi trimiteţi-o bisericii rugându-vă Mie să fie voia Mea precum în cer aşa şi pe pământ pentru această cetate de scaun. Amin, amin, amin. Iar pentru arhiereul Meu cel umilit de toţi cei ce se zbat pentru cununi pe pământ, Eu, Domnul, îi voi lui da plata răbdării sfinţilor şi îi voi şterge suspinul, pentru că a suferit şi suferă pentru numele Meu, iubindu-Mă şi aşteptându-Mă să vin să-l izbăvesc cu braţul Meu cel izbăvitor, şi mare va fi izbăvirea lui, căci Eu întru el binevoiesc, aşa după cum am binevoit de Mi-am lucrat prin el lucrarea Mea de nou Ierusalim, cea pentru facerea din nou a lumii, a cerului nou şi a pământului nou, şi toată gura va amuţi atunci, fiindcă Eu voi fi Cel Atotputernic pentru cei ce sunt ai Mei răbdând cu Mine şi pentru Mine. Amin.

Cuvântul Meu pentru cetatea aceasta de scaun, Târgovişte, acesta este: voi lucra peste ea şi pentru ea după cum ea va lucra pentru Mine şi pentru planul Meu cel de salvare, care este sfinţenia cea din om: Eu, Domnul, strălucind în trupul, în sufletul, şi în duhul omului sfânt. Amin.

Glasul Meu este ca vuietul apelor mari, şi din gura Mea iese sabie ascuţită, cu două tăişuri. Cel ce nu crede că Eu sunt cuvântul acesta care vine cu norii peste grădina Mea, acela se osândeşte pe sine, şi mulţi se vor prăbuşi pentru necredinţă. Amin.

Acum, fiilor, îl slobozesc pe cel ce l-am adus în faţa bisericii ca să mărturisească lucrarea Mea cu voi, şi îl aşez în pace, iar el aşa îmi spune: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Doamne, că am văzut cu ochii sufletului meu mântuirea pe care Tu ai pregătit-o înaintea noroadelor pentru luminarea lor, şi pentru slava numelui Tău şi a poporului Tău cel sfânt, şi pentru venirea Ta, Doamne. Amin.”

Am scris această carte Eu, Domnul, şi o pecetluiesc. Amin. Pecetea Mea, aceasta este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.


***

Voi zgudui din temelii casa care poartă pe ea scris numele Meu, şi voi întreba pe toţi străjerii ei de rodul lor cel pentru Mine, căci ei s-au păstorit pe ei înşişi şi au stat cu cruzime şi cu slavă omenească peste mulţimile cele flămânde de viaţă şi de mângâiere. Dar iată, Eu sunt Păstorul Cel ce poartă de grijă pentru viaţa oilor, şi le păşunez cu cuvântul vieţii, cu cuvântul învierii, iar păstorii care au intrat sub acoperământul casei Mele Îmi închid uşa şi Îmi iau casa, dar şi Eu le voi lua turma, că e turma Mea, şi le voi cere socoteală de viaţa oilor Mele. Amin.

«Vine Domnul!», aşa scrie în Scripturile venirii Mele, dar toţi Mi-au înfundat calea ca să nu vin. Voi însă neteziţi-Mi calea venirii, fii ai cuvântului Meu, că Eu în toată vremea Mi-am lucrat lucrarea Mea cu cei neluaţi în seamă, şi am făcut de ocară pe cei tari prin cei slabi în care Eu încăpeam prin umilinţa lor. Un picuţ, şi cei tari vor fi ruşinaţi de venirea Mea peste ei, căci voi veni să le cer rodul lucrului lor, le voi cere răspuns pentru casa Mea şi Îmi voi face loc, căci sunt Cel Atotputernic.

Iată, în cetatea Târgovişte şi-a făcut loc păstor viclean, bătându-se pentru scaunul acesta, dar Eu, Domnul, am zis că al Meu este scaunul acesta, şi nimeni n-a crezut ce am spus. Eu însă sunt credincios cuvintelor Mele şi le împlinesc, şi zic: al Meu este scaunul acesta! Amin, amin, amin.

Voi, fiilor, staţi sub lumina cuvântului Meu, căci Eu vă sunt Păstor, iar dacă acest păstor viclean dă să caute spre voi cu vicleşug, să-i spuneţi că Eu, Domnul, nu-l primesc pe el, că Eu, Domnul, nu-l cunosc pe el, că lucrează nelegiuire, căci în Scripturi aşa scrie: «Depărtaţi-vă de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea, că nu vă cunosc pe voi!». Acest păstor este fur, şi iubeşte mărirea deşartă, şi pe Mine Mă micşorează, şi stă cu cruzime pe scaun de biserică. Voi însă staţi sub scutul Meu până voi mătura şi voi scutura în casa Mea, ca să-Mi fac loc cu slava Mea, căci casa Mea este turma de oi, nu zidul de piatră în care se ascunde omul care se vrea mare în numele Meu peste mulţimi. Casa Mea este a Mea, nu a omului, iar păstorii cei vicleni îşi caută mărirea lor, nu pe a Mea, căci Eu Mă măresc în om atunci când omul trăieşte în voile Mele împlinind sfinţenia Mea în el prin umilinţa duhului şi prin răstignirea trupului pentru Mine.


***

Cei ce s-au pus mari pe pământ în numele bisericii Mele, aceia sunt mincinoşi şi goi, oameni purtaţi de poftele cărnii şi nu de Duhul. Ei îşi fac poftele lor, batjocorind faţa Mea între oameni. Iată-i! Să-i privească toţi trecătorii! Oameni trupeşti, neliberaţi de legea păcatului şi a morţii, căci pofta cărnii este moarte şi vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, nesupunându-se legii lui Dumnezeu, iar «cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu», precum este scris în Scripturi: «Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui Hristos». Şi iată-i! Oameni trupeşti, stând mari peste pământ în numele Meu, făcând din femeile lor privelişte diavolilor în loc numit sfânt; femei fără cuvioşie, împodobite lumeşte, fără sfială, iubind slava deşartă şi făcându-se sminteală în lume, batjocorind numele Meu cel sfânt în mijlocul oamenilor care rătăcesc fără povăţuitor, fără păstor, căci cei ce s-au depărtat de la calea cea dreaptă şi pe mulţi i-au poticnit din credinţă, s-au sculat şi s-au pus apoi păstori de oi, dar n-au păzit ştiinţa Mea, precum a zis profetul când a zis: «Buzele preotului să păzească ştiinţa, şi din gura lui să iasă învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot», iar Eu îi voi lăsa dispreţului şi umilirii, căci tot omul s-a poticnit prin ei.

O, nu e bine să stea omul cu capul descoperit păcătos fiind şi fără stăpân pe pământ, dar omul nu crede şi piere în necredinţă, şi Eu înviez şi suflu duh de înviere şi grăiesc cuvânt mult, că mult Îmi este oftatul pentru omul cel semeţ. Am zis că voi pune foc la toate capetele cele fără semn de supunere pe ele, şi dacă am zis vin şi împlinesc, căci numele Meu este batjocorit de bărbaţi şi de femei şi de copii care se semeţesc în dreptul numelui Meu, căci femeile preoţilor sunt numite „preotese“, şi ele sunt desfrânate acoperite cu blănuri şi cu pălării şi cu vopsele şi cu văluri mincinoase, şi nici vorbă de maramă sfântă şi purtată cu sfială pentru sfinţenia Mea în om, căci femeile care au gustat şi gustă încă din păcat ar fi să-şi pună, după Scriptură, văl, iar aceasta înseamnă acoperământ negru, maramă neagră, ca să se deosebească de fecioare şi să nu se ascundă sub nevinovăţie dacă nu se îmbracă întru ea, iar alt acoperământ nici că se cuvine femeilor, căci moda lumii nu are nimic cu învăţătura Mea.


***

Curând, curând se vor ridica mulţimi de preoţi şi se vor scutura de minciuna vieţii şi vor dori să slujească cereşte şi se vor umili înaintea Mea şi vor îndemna mulţimile să se întoarcă la Mine. Şi Îmi vor da viaţa lor ca să le-o dau pe a Mea, şi vor călca cu ea peste minciuna vieţii, şi vor lua din cuvântul Meu de azi şi îl vor face viu peste oameni, căci cuvântul Meu este darul vieţii veşnice pentru omul care iubeşte viaţa cea din cer întru el.


***

Nimeni nu poate fi apostolul Meu decât omul cel sfânt care grăieşte prin Duhul Sfânt dându-Mă pe Mine celor ce Mă voiesc cu ei. Amin. Dar iată, umblă omul să găsească un apostol de al Meu, un apostol sfânt, şi nu mai găseşte. Peste tot numai desfrânare, numai pofte, numai preoţi cu preotese sluţite lumeşte, numai lux lumesc, numai idoli peste tot, iar omul se închină la om, căci preoţii de azi stăpânesc peste oameni, dar Eu, Domnul, nu pot stăpâni peste ei, căci peste ei stăpânesc femeile, şi ele sunt numite „preotese“. Dar cine le numeşte pe ele „preotese“? La Mine nu este acest cuvânt, „preoteasă“, şi este la lume acest cuvânt, şi este rodul apostolilor lumeşti, nu al celor duhovniceşti, nu al celor sfinţi.

Iată, fiilor, de ce vin Eu mereu, mereu cuvânt la voi. Vin să trec peste pământ cu învăţătura Mea cea sfântă şi s-o ia omul care doreşte pe Dumnezeu şi de la Dumnezeu, că pe pământ nu mai sunt apostoli sfinţi, ci sunt oameni care-şi zic „teologi“, nu apostoli. O, cine i-a făcut pe ei „teologi“? Cine i-a numit pe ei aşa? Unde au pomenit ei în vremurile creştine să-şi zică vreun om „teolog“? Iată, acum e vremea cu păgânie, şi oamenii îşi zic „teologi“, nu-şi mai zic apostoli, căci sunt plini de mândrie şi se ascund sub alt cuvânt, şi îşi zic unii altora „teologi“. Dar Eu zic aşa: e ruşinos, e ruşinos să vorbească despre Dumnezeu oameni care nu fac voia lui Dumnezeu, oameni care se închină la oameni, oameni care nu se răstignesc pe ei înşişi faţă de păcat, faţă de deşertăciunile de pe pământ. E ruşinos la cer, fiilor. Mi-e ruşine în faţa îngerilor şi a sfinţilor, Mi-e ruşine de tot ce fac aceşti oameni, de tot ce zic ei că fac în numele Meu şi pentru Mine; ei, care nu ştiu să se roage pentru ei, darămite pentru oamenii cei necăjiţi şi plini de dureri, căci rugăciunea cea care ajunge înaintea Mea este omul sfânt, omul care se face rugăciune, omul care se face putere din Dumnezeu şi lumină din Dumnezeu şi viaţă sfântă între oameni, viaţă pentru Dumnezeu, nu pentru el.

O, unde se mai vede pe pământ om îmbrăcat cu haina smereniei, cu haina apostoliei, cu haina Mea, fiilor? Haina celor ce-şi zic „teologi“ este haina mândriei lor, haina sub care se ascund ei bătându-se unii cu alţii pentru ea.


***

Acum două mii de ani am spus apostolilor Mei aşa: «Nu este nimeni care să vă vorbească de bine, şi apoi îndată să vă vorbească de rău». Dar acum vă spun aşa: nu este nimeni care v-a vorbit pe voi de rău, şi acum îndată să vă vorbească de bine; nu, fiilor, nu este. Stă scris în cer cu mâna lor vorbirea lor de rău asupra voastră. Stau pe trupul Meu ranele răstignitorilor Mei, şi ele mărturisesc.

O, e omul trântit la pământ şi nu-l ridică nimeni, căci cei ce-şi zic „teologi“ dau mână cu mână cu păgânii, cu cei ce nu sunt din oile Mele, că pe ei nu-i doare de oile Mele, şi îi doare de ei, şi ei nu ştiu ce e durerea, dar Eu ştiu, căci Eu sunt Omul durerii şi n-am cu cine să-Mi duc crucea. Eu sunt Omul Cel de sub cruce, şi toţi cei ce-şi zic „teologi“ Mă vor numai pe cruce; fac cruci peste tot şi Mă aşează pe Mine pe ele răstignit, şi se închină la crucile toate, dar la Mine nu. Care teolog se opreşte din calea lui în faţa sfintei cruci pe care Eu stau răstignit? Care din ei se opreşte să plângă pentru Mine, Care stau pe cruce, şi să plângă pentru el, care nu stă pe cruce ca să stau Eu pentru el? Tot omul care nu stă pe cruce Mă pune să stau Eu pe cruce în locul lui, pentru că omul care nu se răstigneşte pe cruce, acela păcătuieşte mereu, iar Eu pentru păcatele lumii M-am aşezat pe cruce cu trupul Meu cel curat. Care om se mai opreşte în faţa crucii pe care stau Eu răstignit ca să plângă pentru Mine că stau pe cruce pentru el, pentru viaţa lui cea plină de deşertăciuni şi de pofte?

O, fii ai oamenilor, stă Dumnezeu pe cruce, şi voi staţi în păcate. De ce nu veniţi la crucea Mea să plângeţi pentru Mine şi pentru păcatele voastre pentru care Eu stau pe cruce? De ce nu vă luaţi şi voi crucea ca să urmaţi Mie? O, fii ai oamenilor, numai pe cruce Îl vreţi voi pe Dumnezeu? Numai pe cruce vreţi voi să stau Eu? Răspundeţi-Mi!

O, nimeni, nimeni nu răspunde, nimeni. Nu ştie nimeni să dea răspunsul acesta. Cei ce-şi zic „teologi“ fac cruci peste tot, şi Mă aşează pe Mine pe ele răstignit, şi se închină la crucile toate, dar la Mine nu. Tot omul Mă ţine pe cruce, tot omul păcătuieşte, şi nimeni nu mai poate fi apostol al Meu, căci apostolii trebuie să fie sfinţi ca şi Mine. Eu pe apostolii Mei i-am luat dintr-ale lor, din cele de dinainte ale lor, şi i-am curăţit şi i-am învăţat şi i-am făcut sfinţi, şi nu s-au mai întors într-ale lor, ci au rămas întru ale Mele, şi a cunoscut aceasta lumea, căci ei aveau puterea Mea prin lucrarea lor, şi aceasta înseamnă apostoli cu har şi cu Duh Sfânt prin lucrarea lor.

Astăzi în bisericile din lume se adună lume multă pentru sărbătoarea crucii, sărbătoare în mijlocul postului cel pentru pomenirea patimilor Mele de pe cruce, dar nu mai e om să priceapă taina postului.


***

O, fii ai oamenilor, taina postului e taină cerească. Lucrarea postului e mare taină, dar oamenii care-şi zic „teologi“ au ridicat păcatul la rang de taină, iar postul îl iau de peste om, şi omul mănâncă mereu şi nu mai posteşte; mănâncă cu poftă, mănâncă să-i placă şi îşi face bucurie din mâncare uitând că pentru mâncare a murit omul şi moare pentru ea şi azi.


***

O, fiilor din grădina ascultării, cei ce-şi zic astăzi „teologi“ vă caută vină mereu, dau să vă găsească asemănare cu tot felul de oameni care M-au aşteptat sau Mă aşteaptă pe Mine, şi care sunt mincinoşi, de vreme ce Eu n-am venit. Aşa zic aceştia de voi, dar iată ce îi întreb Eu pe aceştia: voi, cei ce găsiţi vină celor ce sunt puşi de Mine întru aşteptarea venirii Mele, voi de ce nu Mă aşteptaţi? Vă e teamă că greşiţi dacă Mă aşteptaţi? De ce nu vă e teamă de plata păcatelor voastre pe care iar şi iar le faceţi pentru că nu Mă aşteptaţi? Cel ce Mă aşteaptă se curăţă şi stă aşteptându-Mă în curăţie. De aceea păcătuiţi voi, oare? Că nu vin Eu? Dar cine v-a spus vouă că nu vin? V-am spus Eu? Am spus Eu prin Evanghelie că nu vin? Şi dacă Eu n-am spus că nu vin, ci, din contra, am spus să privegheaţi, că vin, atunci de unde ştiţi voi că nu vin? Luaţi voi parte la sfatul dintre Mine şi Tatăl ca să ştiţi ce fac Eu, şi dacă vin sau dacă nu vin? O, în numele cui vorbiţi voi oamenilor despre nevenirea Mea? O, până când rătăciţi voi pe om de la calea venirii Mele? Iată-Mă cum Mi-o pregătesc, cum Mi-o pietruiesc cu pietre vii, cu pietre tari, cu fii cereşti între cer şi pământ! O, până când ascundeţi voi de oameni cheile împărăţiei cerurilor, drumul spre viaţa cea fără de sfârşit a Mea cu omul cel îndumnezeit prin harul Meu? Iată-Mă cu cei ce au harul Meu în ei, după cum am binevoit Eu să lucrez în zilele acestea. Oare, voi credeaţi că voi sta să aştept după voi, cei care vă numiţi unii pe alţii „teologi“? Am aşteptat Eu, oare, după Anna sau după Caiafa ca să-Mi pregătească ei calea venirii Mele? Am venit Eu prin ei atunci când am venit? Ba, din contra, am murit prin ei atunci când am venit, şi apoi am înviat împotriva lor. Iată, aşa am lucrat şi azi pentru cea de a doua venire a Mea, căci voi Mă vreţi în cer, şi Eu vin împotriva voinţei voastre şi lucrez ca şi acum două mii de ani cu cei neluaţi în seamă de voi, cei ce vă numiţi mari şi oameni ai lui Dumnezeu.

O, ce veţi face voi, căci curând, curând veţi fi ruşinaţi şi căzuţi cu faţa în ţărână. Curând, curând slava voastră de azi se va ridica împotriva sufletelor voastre, căci Eu prin Evanghelie aşa am zis: «Oricine se va ruşina cu Mine şi cu cuvintele Mele în neamul acesta păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri». Iată, despre venirea Mea vorbeam atunci. Cum, dar, spuneţi voi că nu vin? Cum, dar, mărginiţi voi venirea Mea?

Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, vin şi vă întreb pe voi: cine sunteţi voi? Să audă în lung şi în lat tot omul ce vă întreb Eu pe voi, că aceasta vă întreb: cine sunteţi voi? Iată, Eu vă spun cine sunt: Eu sunt Fiul Omului, Care vine cu putere şi cu slavă multă ca să se împlinească Evanghelia venirii Mele. Dar voi, cei care staţi împotriva acestei Evanghelii, cine sunteţi? Vă întreb ca să găsească tot omul răspuns la întrebarea Mea. Voi, cei care staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii întru mărirea Tatălui Meu, cine sunteţi voi? Răspundeţi-Mi! Voi, cei îmbrăcaţi în haina lui Dumnezeu ca să vă vadă oamenii şi să vă slăvească mai mult decât pe Mine, Domnul, cine sunteţi şi ce lucrare aveţi de lucrat şi cui o lucraţi? Răspundeţi-Mi!

Curând, curând minciuna va fi dezvelită. Ce veţi face voi, cei care staţi în numele lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu? Ce veţi face la venirea Mea? Pentru Mine va mărturisi crucea pe care M-am răstignit, dar pentru voi ce va mărturisi? O, ce vor face toţi cei care au purtat haină de apostoli ai lui Dumnezeu fără să trăiască sfânt înaintea Mea?

Ziua Mea vine din zi în zi mai mult, iar Eu, Domnul, mai bine Mă înţeleg cu cei din morminte decât cu cei vii cu trupul, căci morţii aud glasul Meu din zilele acestea şi se pregătesc pentru înviere, dar cei vii cu trupul trăiesc în sângele lor, iar Eu, Domnul, scriu cartea judecăţii şi o ridic între cer şi pământ şi vin prin ea pentru tot omul, şi fericit este cel ce aude glasul Meu din cartea aceasta şi se aşează întru venirea Mea. Omul cel de la început Mi-a răspuns când l-am strigat şi l-am întrebat de păcatul lui, dar omul cel de la sfârşit nu vrea să vorbească, nu vrea să-Mi răspundă, nu vrea să vină să-i vorbesc.


***

Iată, de aceea am venit din cer de la Tatăl. Am venit să vorbesc cu omul şi să-l învăţ cu Mine pe om. Ca să-i dau de lucru am venit, dar să-i dau Eu, nu să-şi ia el, că dacă îşi ia el nu e bine. E bine să-i dau Eu de lucru, că omul nu ştie ce este bine pentru el. Să Mi se dea omul Mie, şi Eu să-l cercetez şi să Mă uit în el şi să-i dau Eu de lucru după cum văd Eu că trebuie să-i dau. Să nu-şi ia omul singur, căci scris este: «Mulţi iau chip de slujitori ai dreptăţii, chip de apostoli ai lui Hristos, al căror sfârşit va fi după faptele lor».


***

Mă uit pe pământ şi văd pe om cum se bagă singur să-şi ia chip de slujitor al Meu. Mă uit că omul îşi ia singur.


***

O, plânge în cer un suflet îndurerat. Cine plânge? De ce plânge, fiilor salvatori? Hai să vedem cine şi de ce plânge. Iată, cel care a rostit cu gura lui binecuvântare în numele Meu peste locul acela care s-a vrut şi el „nou Ierusalim“, aproape de voi, cei ce sunteţi ai Mei, plânge acum cel ce a binecuvântat în numele Meu acolo; plânge în cer şi se umple de jale, că el vede din cer ce a făcut. Vede locul Meu de la voi, şi pe voi lângă Mine, cu tot ce am zidit Eu prin voi pe pământ, şi vede locul acela peste care a rostit el binecuvântare în numele Meu, ca să se aşeze cu lucrul cel potrivnic vouă şi Mie, să se aşeze pe pământ şi să dea să bage sub obrocul acela lumina Mea care este cu voi. Eu însă M-am sculat ca un războinic şi Mi-am păzit averea Mea de la voi, şi pe voi, iar pe el l-am risipit, căci a strâns fără Mine. Acum el plânge în cer şi vede la voi poarta cerului, poarta prin care Eu grăiesc cu cei de pe pământ şi cu cei din cer şi cu cei din iad.

Voi, fiilor, îl pomeniţi mereu înaintea Mea. El a fost arhiereul care s-a aşezat pe scaunul Meu din cetatea de scaun a României, la Târgovişte. Şi dacă a stat arhiereu, s-a crezut stăpân peste suflete şi a dat să vă scoată pe voi de la Mine ca să nu mai fiţi ai Mei, şi să fiţi ai lui. Dar Eu l-am smuls de pe scaunul acela şi l-am mutat de pe pământ după ce i-am dat să sufere plata pe pământ. Voi l-aţi adus mereu înaintea Mea prin pomenire zi de zi timp de un an, pentru ca să-i dau odihna, că a suferit şi cu trupul şi cu duhul până să-l iau de pe pământ. Eu am voit să-l trec prin bătaie şi să-l mai las să mărturisească locul Meu de la voi, dar omul care scapă de suferinţa cea pentru păcate uită de ea, şi iar le face pe cele cu care este el deprins, şi iar îşi face rost de judecată. Atunci am zis: «Îl iau de pe pământ», şi l-am luat, dar voi, copii cu milă, aţi făcut pentru sufletul lui toate cele creştineşti, că n-are cine să-i facă, fiindcă pentru cer nu se lucrează ca pe pământ, şi n-are cine să-i facă lui pentru viaţa lui din cer. Iată, Mă uit şi văd pomenirea ce i-o faceţi voi înaintea Mea după un an de la izbăvirea lui din păcatul împotrivirii aduse Mie şi vouă. Iau jertfa cea curată din mânuţele voastre şi o pun pentru el înaintea Mea şi zic îngerului Meu să-l aducă la pomenire, că el aşteaptă, şi plângând aşteaptă, şi de aceea v-am spus: «Plânge în cer un suflet îndurerat, fiilor salvatori. Plânge sufletul lui şi aşteaptă».

Iată, îngerul Meu a împlinit cuvântul Meu. Amin.

Acum vă iau pe voi în palma Mea şi îi arăt lui lucrarea Mea cu voi. El vede că voi sunteţi poarta cerului pentru cei de pe pământ şi pentru cei din cer şi pentru cei din iad, care plâng după cer. El plânge, dar voi şi cu Mine îl bucurăm. Amin.

Hai la masă de pomenire pentru tine, tu, cel ce ai stat arhiereu pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei. Cei prigoniţi de tine te-au luat în casa Mea acum, căci sunt copii miloşi şi umiliţi cu inima. Au adus jertfă zi de zi pentru tine înaintea Mea, şi vor mai aduce. Nu pot să nu-i ascult, căci îi iubesc.

Hai la masa pomenirii tale! Eu, Domnul şi Stăpânul peste vii şi peste morţi, îţi şterg lacrima şi te cuprind, pentru cei ce te-au adus înaintea Mea zi de zi pentru împăcarea ta cea de veci cu Tatăl şi cu Mine. Ia cuvântul Meu cel pentru tine. El e masa ta de pomenire. Iată-i pe cei din grădina aceasta, adevăraţi salvatori, adevăraţi samarineni care iau în casa lor pe cei răniţi, pe cei plânşi, pe cei fără ajutor. Acum iau de pe tine tristeţea, că masa Mea cu copiii acestei grădini e masa bucuriei cereşti pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din adânc.

Acum, te fac mărturisitor din cer pentru Mine şi pentru lucrarea Mea de pe pământ, cu care M-am strâns în grădiniţa cuvântului Meu ca să Mă împart în lături spre luminarea şi mântuirea multora. Acum, iată, acesta este locul, şi aceasta este lucrarea, şi aceştia sunt cei întru care Eu binevoiesc pentru venirea Mea după om, după două mii de ani de pribegie a omului căzut din veşnicie.

Cuvintează din cer! Iată amvonul de la care cerul grăieşte peste pământ. Iată masa de lucru a cuvântului ceresc, grădiniţa cea plină de cuvânt din cer. Cuvintează de la amvonul Meu şi mărturiseşte din cer lucrul Meu din zilele acestea, şi pe care tu îl ştii de pe pământ, că n-am stat cu el ascuns, şi am venit cu el la tine, ca să crezi în Mine prin el. Dar tu n-ai voit să fii credincios, şi M-ai supărat adânc, iar Eu te-am pus în cuptor ca să te izbăvesc prin foc şi să nu te las să pieri ca un împotrivitor. Acum, pomeneşte tu din cer ziua ta de pomenire pe pământ în grădina cuvântului Meu. Ţie îţi zic: mărturiseşte! Amin, amin, amin.

– Şi eu Îţi zic Ţie, Doamne: mărturiseşte-mă Tu, căci faptele mele sunt rele şi n-am agoniseală în cer, că nu mi-am strâns în cer. Cei ce mi-au dat loc în cer sunt cei huliţi şi prigoniţi de mine pe pământ, sunt cei cărora eu le-am pus nume rău înaintea oamenilor ca să mă înalţ pe mine şi să-mi acopăr faptele mele cele ascunse de oameni. Dacă eu i-aş fi crezut pe ei, ar fi trebuit să las păcatul şi să mă fac sfântul Tău, dar eu n-am vrut să mă fac sfânt, şi m-am făcut batjocoritorul sfinţilor Tăi. Am făcut aşa cum au făcut mulţi ca mine, care s-au aşezat de la ei citire pe scaune de biserici prin vreme, ca să-i prigonească pe cei sfinţi, pe creştinii care aşezau peste ei voile Tale. N-am voit să fiu arhiereul Tău, şi am fost eu şi atât, iar Tu n-ai fost în mine, că eu am fost fiul păcatului şi împotrivitorul Tău în mine. Mărturisesc însă că Tu eşti Cel Atotputernic şi Adevărat din grădina cuvântului Tău, aşezată de mâna Ta în mijlocul României, iar eu am stat lângă ea şi n-am intrat sub lumina Ta din ea, şi am luat în mâini pietre şi am luat noroi şi am dat, dar m-am lovit pe mine, căci piatra cea aruncată peste locul grădiniţei Tale de aici se întoarce la locul de unde vine şi răneşte amar pe cel ce o aruncă.

Aceasta este ceea ce mărturisesc eu, iar cel ce nu crede, să se uite, că eu aşa am păţit. N-am avut nici slavă pământească, şi nici cerească n-am, căci toate se agonisesc de pe pământ. Eu însă, pe pământ am iubit trupul şi mi-am osândit sufletul care a plâns în mine şi nu şi-a găsit pacea, căci cel ce nu este sfânt nu are bucuria păcii, iar pacea este de la Tine, Doamne, nu este de pe pământ. N-am nimic bun ca să pot mărturisi cu bucurie, şi mă ruşinez, că am fost om înţelept şi nu m-am folosit pentru cer de darul firii mele.

Toată mulţimea păcatelor mele nu atârnă cât acest păcat al împotrivirii mele asupra grădinii lucrului Tău din zilele acestea. Şi cum îmi voi căpăta pacea cea din cer fără să mă aplec din cer până pe pământ înaintea celui ce este atât de mare înaintea Ta, în mijlocul bisericii care nu-Ţi slujeşte Ţie, iar el stă răbdător, aşteptând izbăvirea omului. Omul pe care Tu l-ai luat dintre oameni şi l-ai pus să fie mărturisitor pentru lucrul Tău cel tainic, omul pe care eu l-am defăimat înaintea tuturor oamenilor, arhiereul Tău Irineu, prin care Tu ai înfipt pe pământ primul semn al împărăţiei cerurilor, după cuvântul Tău, l-am târât să-mi facă voia şi să scrie lepădare de cele din cer ale Tale, cu care Tu eşti peste grădina aceasta, şi peste care el are numele scris ca mărturisitor, ca cel mai mare din biserica de pe pământ, căci Tu i-ai dat nume mare şi l-ai pus cel mai mare, şi fără el Tu nu poţi împăca lumea cu Tine, fiindcă l-ai pus între Tine şi lucrarea Ta de mântuire a lumii, lucrarea venirii Tale din zilele acestea. Eu însă m-am încumetat să mă înalţ peste el şi să-l micşorez înaintea oamenilor numindu-l eretic pe el şi pe cei peste care el s-a aplecat pentru Tine, Doamne, căci a fost credincios prin harul Tău. Îţi cer să mă laşi să mă plec lui din cer, cu cuvântul. Amin.

– Eu, Domnul celor sfinţi, îţi dau putere să te apleci şi să iei de la el dezlegare de toate câte ai făcut împotriva Mea. Amin, amin, amin.

– Eu, cel ce am fost pe pământ arhiereul Vasile peste cetatea Târgovişte, vin spre tine din cer, că tu eşti mare între toţi cei ce stau slujitori peste biserici pe pământ. Dacă te-ai aplecat mie ca să mă asculţi pe pământ şi să-mi faci voia împotriva bisericii sfinţilor de pe pământ, împotriva grădinii de nou Ierusalim pe pământ, apleacă-te şi acum să mă asculţi, că eşti supus, şi aşa stai. Aşează-te în genunchi pentru mine şi rosteşte-mi dezlegarea păcatului necredinţei şi al călcării mele peste grădina pecetluită prin mâna ta pentru cei sfinţi, că eu n-am pace în cer. Dezleagă-mă de pe pământ, ca să fiu aşa şi în cer. Dezleagă-i de pe pământ pe toţi cei care pe pământ te ţin pe tine în lanţurile necredinţei lor, că tu ai cheile împărăţiei cerurilor, şi iată poarta cerului, şi pe ea este scris numele tău, care nu se poate şterge nici de cei din cer, nici de cei de pe pământ.

O, nu mai fi mâhnit, că eşti adânc mâhnit. Iată, acum îmi arată Domnul inima ta mâhnită. O, câtă mâhnire! O, câtă durere! O, câte lacrimi în ea! O, câtă rugăciune duioasă şi plânsă! Câtă aşteptare s-a strâns în ea! Cât suspin suspină în ea! Câtă frică dinspre om bate spre ea! Dar tu eşti mare în mâna Domnului şi din partea Domnului, şi nu se găseşte biruinţă care să se ridice asupra ta, fiindcă pecetea ta e veşnică, şi e nouă, şi scrie pe ea Alfa şi Omega, venirea Domnului, scaunul Lui de mărturisire, căci eşti arhiereul Lui peste vremea aceasta, şi pe tine te aşteaptă cerul tot, şi tot iadul, şi mulţime mare de pe pământ, ca să-i rosteşti împăcarea cu Dumnezeu prin lucrarea cuvântului Său din grădina aceasta peste care eu am călcat ca un păcătos şi nu ca un sfânt, iar în cartea grădinii stă scris că ea este pentru cei sfinţi.

Vino cu ruga ta la cer şi cere pentru biserică frică de Dumnezeu, că s-au ascuns în ea mulţime de tâlhari îmbrăcaţi în haine de sfinţenie. Şi dacă poţi, scoală-te şi vino ca să fii aici, în grădina cea nouă, şi să lucrezi de aici, că are nevoie cerul şi pământul şi iadul de lucrarea ta de înviere, de lucrarea aceasta din cer, pe care tu ai aşezat-o prin cuvânt de binecuvântare în mijlocul oamenilor. Atunci te alungam să nu vii pe nici o parte. Ba te-am adus eu pe furiş, ca să blestemi aici, şi ai blestemat, şi a căzut peste mine tot ce-am făcut eu cu tine. Dar acum te chem. Vino ca să fii aici şi să salvezi pământul cu lucrarea ta cea de la Dumnezeu peste tine, că vine Domnul cu sfinţii pe pământ şi cu sărbătoarea împărăţiei cerurilor peste aceste locuri binecuvântate de Domnul prin tine. Vino să-ţi iei răsplata răbdării sfinte! Vino, că nimeni nu este mai mare ca tine peste biserica de pe pământ, fiindcă numele tău este scris aici, pe poarta cerului. Amin, amin, amin.

Vă spun şi vouă, preoţilor care slujiţi la altare: dacă nu sunteţi sfinţi, nu mai staţi slujitori, că e grea pedeapsa celor păcătoşi care nu au salvatori cu putere ca să-i scape. Lucraţi orice pe pământ, dar pe Dumnezeu nu-L mai înşelaţi, că eu aşa am făcut, şi a venit fără veste ziua Domnului peste mine şi m-a prins sub ea fără veşmânt, şi iată, sunt gol, şi aşa stau înaintea sfinţilor. Faceţi orice pe pământ, dar cu focul nu vă jucaţi, căci scris este în Scripturi: «Dumnezeu este foc mistuitor». Dacă nu puteţi să fiţi sfinţi şi să fiţi săraci de voi şi de cele din lume, nu mai intraţi în altare pentru Domnul, căci altarul este sfânt, şi este foc, şi vă arde. Nu mai fiţi mai păcătoşi ca toţi cei peste care staţi. Nu căutaţi să domniţi peste ei, ci slujiţi-le pentru mântuire zi şi noapte, iar dacă nu puteţi, acest cuvânt vă judecă, fiindcă de lângă Domnul rostesc şi mărturisesc. Adunaţi-vă comori în cer, că pe pământ vine molie mare, vine ziua Domnului, şi iat-o cum judecă! Daţi Domnului cârma, că marea e cu furtună mare şi vă duceţi în afund. Viaţa omului este dar de la Domnul. Înmulţiţi darul acesta şi nu-l risipiţi, că e scumpă viaţa. Veniţi spre împărăţia cerurilor, căci cuvântul lui Dumnezeu cheamă în toate laturile, cheamă omul la salvare, cheamă omul în barcă. Adunaţi-vă cu mic cu mare sub cortul acesta, sub Cuvântul lui Dumnezeu, Care cheamă pe om la sfinţenie, la împărăţia cerurilor pe pământ pentru cei sfinţi, că lumea trece curând, curând, şi iată ce este deasupra României! Slava Domnului e deasupra ei şi sub ea, iar heruvimii o ţin pe ea pe aripi, şi ea este scaunul Domnului, şi «Domnul este în mijlocul ei locaş al sfinţilor, cu sfinţii în el, nou Ierusalim coborât din cer pe pământ», după cum scrie în Scripturile venirii Lui. Amin.

Mărturisirea mea, Doamne, aşa este. Aplecarea mea este mare în cer dacă pe pământ nu m-am aplecat. Iată, cei mici sunt cei mai mari la Tine, dar eu m-am mărit pe pământ şi i-am osândit pe cei mici ai Tăi. Acum, mă aplec sub mâna lor binecuvântată de harurile Tale peste ei, şi le cer împăcarea, că m-ai slobozit să am parte să văd mărirea lor pe care n-am văzut-o cu ochii trupului, fiindcă am fost orb pentru cele de la Tine, bunule Doamne. Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul şi Mântuitorul celor blânzi şi smeriţi, îţi zic: pace ţie, că iată, te-am făcut mărturisitor din cer peste pământ, şi Îmi împlinesc Scripturile proorocilor care au spus: «Morţii Tăi vor trăi, şi trupurile lor vor învia. Sculaţi-vă şi bucuraţi-vă, voi, cei ce sălăşluiţi în ţărână, căci sub roua Ta cea plină de lumină, din sânurile pământului umbrele vor învia». Amin. Vor învia şi vor mărturisi. Amin, amin, amin.

Acum, îngerul Meu aşează în pace pe cel pomenit azi în grădina cuvântului Meu, iar vouă, slujitori ai grădinii Mele cea plină de harul începutului cel nou, vă dau cuvânt să pomeniţi mereu la masa împărăţiei Mele cu voi pe cel prin care Eu v-am vestit de pe pământ şi din cer. De pe pământ el v-a vestit într-un fel, şi iată, din cer el vesteşte adevărul cel de peste voi. Ridic mâna Mea şi binecuvintez hrana cea pusă înaintea cerului pentru pomenirea lui, iar pe voi vă mărturisesc samarineni din partea Mea peste vii şi peste morţi, că a venit vremea care este scrisă să fie, şi din pământ morţii mărturisesc pentru voi, iar din cer se pecetluieşte mărturisirea. Amin, amin, amin.


***

Iată sărbătoare de Bobotează! Mă sărbătoresc cu tine, popor mititel, adunat în jurul ieslei cuvântului Meu; cu tine şi cu Ioan, naşul Meu de la botez. Acum nouă ani am venit cu Ioan şi am îmbrăţişat aici la iesle pe cel care M-a mărturisit în zilele acestea peste lume cu lucrarea venirii Mele: pe Irineu, arhiereul Meu cu care Mi-am înfipt ţăruşul împărăţiei venirii Mele în mijlocul neamului român, de unde cuvântam vestea împărăţiei cerurilor, vestea cea nouă a venirii Mele. Mi-e dor de el să Mă vestească cu venirea Mea de azi, şi îi voi face loc şi voi smulge din calea lui pe toţi împotrivitorii venirii Mele şi vă voi pune pe voi în calea lui spre Mine, că Eu prin voi şi prin el vreau să dau viaţă neamului omenesc mai înainte cu un ceas, şi apoi să vin. Mi-e dor de cuvântul lui cel plin de har şi de adevăr, dar el e strâmtorat ca în groapa cu lei şi e păzit din toate părţile ca să nu se audă glasul lui peste pământ, ca să nu se ridice omul spre venirea Mea. Dar Eu Mă scol şi pedepsesc împotrivirea şi pe toţi cei care-l ţin pe el legat, şi îi voi desface mersul şi cuvântul şi va fi căutat ca să mijlocească la Mine de pe pământ. Eu îl iubesc, că are umilinţă. Eu îl ajut, că are pocăinţă. Eu îl aştept, că are iubire şi are milă de om. Eu îl cuprind, că e copil, şi îl mângâi şi îl cresc cu duhul nădejdii în cele făgăduite de Mine pentru veacul cel nou peste pământ, că iată, cu voi lucrez, că sunteţi mici şi vă zidesc veac nou în calea venirii Mele. Tai din rădăcină toată împotrivirea din calea voastră şi din calea lui, dar am nevoie de credinţă şi de mângâiere de la voi, copii ai venirii Mele. Stă lumea într-un pustiu fără margini şi voiesc să lucrez pământul din nou şi să însămânţez pe el împărăţia cerurilor, şi ea să crească. Ud mereu şi îngrijesc mereu sămânţa de la voi, şi îi dau duhul mângâierii, şi îi dau căldură, ca să crească şi ca să am de ce să vin.

Îl mângâi şi pe el, pe arhiereul venirii Mele după două mii de ani, dar cu greu ajung cu mângâierea Mea la el, că e păzit din toate părţile ca să nu scape din închisoare. Dar el e blând şi smerit şi drept, şi aduce Mie rugăciune cu dor şi cu iubire. Rugăciunea lui Îmi sfâşie duhul şi Mă dor lanţurile lui. Mi-a adus slujbă de Bobotează cu voi acum nouă ani, şi apoi a fost luat de lângă voi. Cel ce a lucrat împotrivire pentru paşii lui spre izvor, a fost tăiat şi aruncat de la locul lui, de pe scaunul lui de arhiereu peste locurile venirii Mele în mijlocul neamului român. Îi voi tăia pe toţi cei care îi fac lui şi acum durere, că durerea lui despică cerul, şi Eu biruiesc pentru durerea lui pe toţi vrăjmaşii lui şi ai Mei.


***

O, cum de nu s-a trezit de două mii de ani lumea care a dat să se facă biserică a Mea? O, cum de n-a văzut omul că este înşelat în numele Meu? Am spus prin cartea Mea din zilele acestea că biserica Mea n-a fost pe pământ, ci numai sub pământ şi numai în ascuns, iar cea care se aşează cu zidurile ei pe înălţimi ca să prindă sub ea robi, aceea e biserica omului ascuns care lucrează taina fărădelegii cea proorocită de apostolii Mei că se va lucra în biserică spre dărâmarea ei.

Se miră omul pe pământ de ce am venit Eu cu cuvântul în lume acum, după două mii de ani. O, dacă ar şti omul ce lucrare face păruta biserică de pe pământ, n-ar mai sta nepăsător omul, şi ar alerga la Mine aşa cum a alergat fiul risipitor de viaţă la tatăl său ca să-i dea să mănânce. Sunt frânţi de jale sfinţii din cer care au fost pe pământ păstori de la Mine puşi pentru turma cea risipită. Am spus că nici un om nu poate înşela pe om şi pe Dumnezeu ca şi omul care se aşează de la el citire sau de la oameni citire peste oameni în numele Meu ca să păstorească, zice el. O, păstorul cel adevărat nu se mai are pe sine. Dar unde să mai găseşti aşa ceva? Astăzi nu mai este nici un păstor în afară de Mine. De aceea am venit acum, după două mii de ani, să fiu Păstor pe pământ. Am venit că nu mai sunt păstori de oi. Am venit că Mi-e milă de om. Cei ce se aşează mai mari peste oameni şi peste mări şi ţări, sunt orbi de tot, dar nu sunt orbi, ci le place lucrarea de orb, şi de aceea o lasă ca să fie. Cine-i alege pe orbi? Orbii îi aleg. Sunt orbi toţi oamenii şi nu vor să se trezească din orbire. Nu boala este vinovată, ci bolnavul este vinovat.

Am venit Păstor pe pământ, că Mi-e milă de om. N-are omul povăţuitor, n-are omul preot, căci preot este cel ce se jertfeşte, nu cel ce ia jertfă. Preotul care ia de la oi, acela nu este preot. Eu n-am făcut aşa, ca să sug de la oi. Mi-era milă de ele şi le dădeam Eu. Eu n-aveam nici casă, nici masă, nici ţarini, nici avere, dar aveam ce să dau la oi. Aveam putere să le dau. Cu cuvântul le făceam mâncare şi hăinuţe de har şi adăpost de la Tatăl, şi ele uitau de frig şi de foame şi de jale şi se ţineau după Mine cu dor, şi Eu le dădeam. Dar când au aflat păstorii cei plătiţi, care pândeau după Mine şi după oile Mele, s-au sculat şi Mi-au răsfirat toate oile şi le-au făcut să strige la Pilat să Mă pună pe cruce, ca să nu-şi piardă păstorii oile de la care sugeau ei. Aşa este şi azi. Eu păstoresc cu păşune cerească şi adăp cu izvor dulce pe oi, şi păstorii cei vicleni s-au supărat şi Mi-au râs de oile pe care Eu le-am strâns la pieptul Meu ca să le dau viaţă din viaţa Mea. Dar ei s-au tăiat şi se vor tăia în sabia pe care ei au scos-o împotriva venirii Mele şi a turmei Mele cea curată, cea curăţită de Mine ca să fie, şi ca să nu piară biserica Mea dintre pământ şi cer. Nu este biserică aceea care stă zidită de om pe înălţimi. Aceea este prăvălie pe care scrie „Dumnezeu“, şi se duce omul să Mă ia de acolo şi Mă plăteşte. Nu e om să încapă în biserica aceea dacă nu are bani. Toţi slujitorii ei zic că banul e pentru biserică, şi omul nu ştie ce zice mai-marele lui, care-i ia lui banul şi îl cheltuie în plăceri trupeşti şi pământeşti şi trecătoare. Iată, nu este pentru biserică banul pe care-l dă omul la această prăvălie. Biserica înseamnă oile, nu ziduri înseamnă, nu altceva înseamnă. Oaia slabă n-are trecere în templul omului; oaia stearpă, nici atât. Dar oaia grasă încape, că are lapte şi are lână şi are miei. Nu preotul trebuie să umble cu banii dacă e nevoie de bani pentru viaţa bisericii, ci iconomii care au în grijă lipsurile oilor. Oaie pe oaie se ajută prin iconomii cei drepţi, care se fac împărţitori cu nevinovăţie, precum scrie Scriptura. Iar preotul trebuie să păstorească, trebuie să hrănească şi să panseze şi să păzească oile Mele, şi el să nu aibă oi, de vreme ce se aşează păstor al oilor Mele, iar Eu nu le cer nimic la oi, şi le dau din viaţa Mea. Amin.

Mă plâng cu cuvântul. Sunt orbi toţi oamenii, şi Eu nu mai pot scăpa de robie, căci omul minciunii M-a scris pe casa lui ca să trăiască pe urma numelui Meu, dar Eu nu i-am spus să facă aşa. Eu nu M-am dat nimănui să Mă vândă decât lui Iuda, ca să se împlinească Scriptura cu Mine, Păstor vândut de om.

Iată, aşa a fost mereu cu păstorii minciunii. Văduva cea săracă s-a împrumutat ca să-i ajungă să dea păstorilor partea cea de la oi. Când am văzut-o cum a dat, Mi-a fost milă de ea. Nimeni n-a cercetat-o dacă are, ci dacă a dat. N-avea decât puţin de tot, şi nu s-a mai gândit la viaţa ei, ba a mai şi împrumutat, şi iată cât a dat. O, de ce nu fac aşa şi păstorii? De ce nu-şi pun şi ei viaţa pentru oi aşa cum oile şi-o pun pentru ei?

O, biete oiţe, multă milă am de voi. Am venit după voi ca să vă scot de sub robie. Păstorii cei de peste voi vă sug vlaga, vă irosesc timpul. Voi munciţi la stăpâni străini ca să vă ţineţi viaţa, iar păstorii de peste voi vă mănâncă laptele, şi voi nu mai ştiţi să naşteţi şi să creşteţi miei pentru Mine. Să ştiţi că păstorii cei de peste voi nu sunt de la Mine, ci sunt vânzătorii Mei. M-au scris pe prăvălia lor şi şi-au făcut argaţi şi strângători de bir şi Mă vând vouă, zic ei, iar pe voi vă cumpără cu numele Meu, scris pe prăvălia lor. Iată, vânzare şi cumpărare, şi unde este aceasta, acolo este lucrare antichristă, pecete mincinoasă. Nimeni nu poate vinde pe Dumnezeu, nimeni nu poate cumpăra oi până ce nu are scris pe el acest nume tainic: „antichrist“, omul fărădelegii, care stă pitit în haină de sfânt de două mii de ani. Biserica Mea nu este aşa, şi unde ea este, nu este vânzare şi cumpărare, nu este păstor plătit, care dă oile la lup dacă vine lupul; nu este Dumnezeu vândut şi nu este oaie cumpărată pentru ca să argăţească păstorul, ci este iubire şi jertfă sfântă, aşa cum Eu am arătat la oi, aşa cum Eu am lucrat înaintea oilor ca să ia oile de la Mine învăţătură de biserică. Dar acest fel de biserică nu şi-a găsit loc niciodată printre oameni, căci oamenii sunt orbi şi nu caută să cunoască Duhul Adevărului ca să vadă apoi prin El.

O, Mă doare pentru minciuna de pe pământ şi pentru casa ei şi pentru numele Meu, scris pe această casă. Mă doare. O, Tată al Meu, Mă doare, şi Îţi spun Ţie, căci sunt Fiul Tău: Mă doare, Tată!

– De când l-ai pierdut pe om Te doare, Fiule. Când am văzut cât Te doare, Te-am trimis după el ca să-l faci iar, dar omul n-a stat la făcut, Fiule făcător al omului. Ai voit să mori pentru durerea oilor fără păstor, că Te durea risipirea lor, iar după ce ai murit, ai înviat, ca să vadă oile că eşti Păstorul lor. Dar păstorii minciunii s-au arătat iar, şi stau de două mii de ani în locul Tău peste oi şi Te vând, zic ei, pe viaţa oilor, pe laptele de la oi, şi Te doare de două mii de ani, şi nimeni n-are milă de durerea Ta cea de şapte mii de ani. De când l-ai pierdut pe om Te doare, tată, şi aşa Mă doare şi pe Mine, că eşti Fiul Meu Cel durut de la om, dar scris este: «Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale». Amin. Un picuţ, şi tot omul de pe pământ Te va avea de Păstor, căci toţi păstorii minciunii pier curând, curând. Le voi cere viaţa oilor şi îi voi pedepsi că Te-au vândut, Fiule. Ca iudeii Te vând toţi pe bani şi cu banii de pe Tine îşi fac ale lor şi s-au umplut de lăcomie şi de minciună în numele bisericii, Fiule, dar biserică nu este, că biserică este numai ce este al Tău, numai Tu, cu oile Tale, Fiule Păstor.

Te-am trimis iar Păstor pe pământ după două mii de ani. Cheamă-Ţi oile şi le dă viaţă, că n-au; n-au viaţă, n-au vlagă, n-au cunoştinţă, n-au mângâiere, n-au, Fiule, n-au. Numai pe Noi Ne doare de oi, dar oile nu ştiu. Nu ştiu oile unde este mângâierea lor şi alifia lor, că s-au pus păstorii minciunii între Tine şi oi şi s-a astupat calea cea cu lumină, Fiule Păstor.

O, nu mai plânge, tată. Eşti Fiul Meu şi Mă doare pentru Tine. Hai să păstorim omul de pe pământ şi să-i dăm şi putere să Ne ia şi să Ne aibă şi să Ne cunoască bine, ca să nu se mai lase omul înşelat de minciună. Hai, Fiule, copilul Meu, că Tatăl poate în Tine, şi Tu vei zdrobi sub mersul Tău pe pământ pe toţi cei care s-au folosit de numele Tău şi de haina Ta pentru câştig nedrept şi pentru ranguri şi pentru slavă. Hai, că timpul e pe sfârşite şi tot ce este al timpului se duce, iar Noi vom câştiga pe om, Fiule. Hai, că avem popor care Ne cunoaşte şi căruia îi facem cunoscută taina vieţii şi taina fărădelegii, şi el va propăşi pe pământ cu adevărul cel din cer. Amin, amin, amin.

– Şi noi, Tată bun, şi noi, arhierei din Arhiereul Cel veşnic, Îţi mângâiem Fiul, că e copilul Tău Cel moştenitor, Care ştie să-Ţi dea Ţie toată moştenirea Lui când Şi-o va dobândi din nou de sub om pe deplin. Şi noi sunăm în zi de sărbătoare din trâmbiţa cuvântului cu care ne-a insuflat Hristos, Păstorul Cel din Tine, Tată. Strigăm oile sub mantia Lui, că păstorii de peste oi sunt lupii care trăiesc din oi. Să vină oile la izvor! Să vină! Amin, amin, amin.

A venit Hristos la voi, o, oiţelor! Auziţi-L cum cântă cu fluieraşul ca să vă adunaţi şi să-I cunoaşteţi glasul. Este Cel ce Şi-a pus viaţa pentru voi. A venit să vă dea păşune fără plată. Veniţi la El, că adevărul nu mai este în oameni. Nu le mai spunem lor, păstorilor de peste voi, să vă lase să veniţi la izvorul vieţii. Ei vă pun spini în cale ca să vă spună că drumul e greşit, iar în calea spre ei pun minciuna lor pe care ei scriu numele lui Hristos. Aduceţi-vă aminte că Domnul n-a încăput cu oile Lui în casa păstorilor de atunci. El le păstorea prin grădini, pe malul apelor şi prin munţi, şi le păzea de lupi, că şi atunci erau lupii ca şi azi, îmbrăcaţi în haine de sfinţi. Veniţi spre grădinile Domnului ca să vă dea El hrană, ca să vă înmulţească viaţa şi mângâierea cea din cer, că pe pământ omul minciunii vă duce spre tăiere. Fiţi după chipul şi asemănarea lui Hristos, Cel ce a făcut omul. Nu vă purtaţi după chipul şi asemănarea păstorilor voştri care vă sug laptele, care vă închid calea spre cer ca să rămâneţi pe pământ. Veniţi cu cerul, căci cerul este veşnic. Veniţi la izvorul cel din cer care curge în mijlocul oamenilor, căci Domnul l-a coborât pe pământ ca să aibă cel ce ia din viaţa lui, din cuvântul cel dătător de viaţă.

Strigăm oile sub mâna Ta de Păstor, Doamne. Dă-le mâna şi le dă putere ca să vină. Amin, amin, amin.

– Eu vin cu mântuirea oilor. Smochinul a dat muguri, şi via Mea s-a copt, şi primăverile vin şi se aşează peste pământ. Eu sunt Cel ce Mi-am pus viaţa pentru oi, ca să aibă oile viaţă. Să vină oile să le dau viaţă, căci am ieşit în calea lor şi Mă dau lor Păstor. Şi pe câte vor veni Eu le voi păstori. Pe munţii Mei Eu le voi păstori şi pe veci le voi mângâia pe munţii Mei. Amin, amin, amin.


***

Când Petru punea mâinile peste cei botezaţi, aceia luau Duh Sfânt, iar Simon, care fusese vrăjitor, a adus bani ca să i se dea şi lui puterea punerii mâinilor. Iar Petru i-a zis aşa: «Banii tăi să fie cu tine spre pierzare, că ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu nu ai moştenire la chemarea aceasta, că nu este dreaptă inima ta pentru Dumnezeu. Roagă-te şi te pocăieşte de răutatea ta, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale».

Iată de ce am spus Eu că biserica omului este prăvălie pe care scrie „Dumnezeu“, de unde Se cumpără Dumnezeu şi darurile Lui aşa cum crede omul, aşa cum este învăţat omul să caute la darul lui Dumnezeu. De două mii de ani această minciună cu faţă de biserică a Mea vinde pe bani trepte şi ranguri de preoţi la cei care vor să cumpere. Aşa sunt cei ce-şi zic preoţi ai lui Hristos, aşa se fac ei preoţi, iar Eu zic pentru ei: banii lor să fie cu ei spre pierzare, că au socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Aceştia n-au moştenire la chemarea Mea. Amin.

Cei ce s-au făcut soare şi lună peste neamurile de pe pământ, nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt Lumina, nu ei, iar ei au băgat lumina sub obroc, sub haina lor care seamănă cu haina Mea, şi îşi zic că pot să vândă lumină, dar lumina lor nu ţine de lumină, căci viaţa este lumina oamenilor. Oamenii însă n-au viaţă, că nimeni nu le-o dă, nimeni nu-i învaţă ce este viaţa, viaţa fără de moarte, viaţa fără de păcat. Nu este nimeni pe pământ să-l înveţe pe om să se întoarcă în rai, să se întoarcă la viaţa cea fără de moarte. Numai Eu sunt fără de moarte şi numai Eu pot să-l învăţ pe om, căci învăţător este cel care face el mai întâi cele ce învaţă pe om să facă. De aceea am făcut totul nou, căci smochinul de pe pământ e uscat, şi soarele şi luna s-au făcut ca un sac de păr şi ca sângele, şi cad stelele de pe cer, cad creştinii din cer, cad din Dumnezeu, că n-are cine-i lumina pe ei ca să nu cadă. Ca un sac de păr s-au făcut preoţii, şi slujitorii lor s-au murdărit de sânge şi sunt plini de silnicie, şi Eu nu-i aud pe ei, după cum este scris în Scripturile proorocilor despre aceştia: «Când ridicaţi mâinile voastre spre Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu voiesc să le ascult, căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge, iar prăznuirile voastre au ajuns pentru Mine povară».

Dar Eu ies ca un Păstor milos în calea oilor fără păstor, şi le chem la izvor şi aşa le zic lor: haideţi la înviere! Veniţi de luaţi lumină! Amin. Haideţi către cei ce i-am pus împărţitori de la Mine vouă! Le-am dat acestora lumina Mea ca să v-o dea. Ei n-au luat de la om nici darul, nici lumina. La aceştia le-am dat Eu, le-am dat ca să dea fără să ia plată pe Dumnezeu. Veniţi de luaţi lumina Mea de la ei, că am făcut totul nou, fiindcă smochinul de pe pământ este uscat şi nu poate rodi decât uscături şi zgârieturi şi răni, căci uscăturile zgârie. Cei ce s-au făcut apostoli sunt din lume, şi s-au făcut cu bani, şi pentru bani jupoaie oile cele bicisnice şi sug grăsimea şi laptele lor. Dar Eu îi voi hrăni pe aceştia cu pelin, fiindcă Eu aşa am profeţit pentru ei prin prooroci şi am zis: «Îi voi hrăni cu pelin, căci de la ei s-a întins necredinţa peste tot».

Nu au Duh Sfânt cei ce lucrează peste om punerea mâinilor. Aceia au bani, nu Duh Sfânt. Aceia vor bani, iar Duhul Sfânt nu Se dă pe bani de către cei ce zic că-L au şi că-L dau. Şi dacă-L dau, de ce n-au Duh Sfânt cei cărora ei le dau? De ce nu se arată botezaţi cei botezaţi de cei ce botează plătind bani? Apostolii Mei le ziceau la cei botezaţi: «Luaţi Duh Sfânt!», şi luau cei botezaţi, şi se vedea că luau. Iar cel ce n-a luat, văzând cum iau Duh Sfânt cei botezaţi peste care apostolii îşi puneau mâinile, a venit cu bani la apostoli şi le-a zis să-i dea şi lui puterea aceasta, ca pe oricine va pune mâinile lui, să primească aceia Duh Sfânt. Dar Petru a rostit lui şi a zis: «Banii tăi, odată cu tine să fie de pierzare, că nu se cîştigă cu bani darul lui Dumnezeu, iar tu n-ai parte şi nici sorţi la chemarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă pentru Dumnezeu».


***

Mulţime de oameni şi-au făcut scaune şi s-au aşezat pe ele în numele Meu peste oameni. Iată, aceia Mă iubesc pentru ei, nu pentru Mine, şi îşi fac în numele Meu ranguri şi trecere şi petrecere şi putere, făcându-i pe oameni să cumpere de la ei iertarea cea de la Mine, nu vindecarea, că dacă s-ar vindeca oamenii de dorul şi de patima păcatelor, cine ar mai umbla să-şi cumpere iar şi iar iertarea şi mila de la cei ce vând, în numele Meu, de două mii de ani iertarea cea de la Mine?


***

Eu iarăşi spun în duh de sărbătoare a pietrei Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea: nimic şi nimeni să nu se încumete să mai umble la această lucrătură lucrată din cer pe pământ, căci ceea ce voiesc Eu, cine poate strica? Iar cel ce va mai întinde mâna sau sabia lui ca să ameninţe peste lucrul venirii Mele după două mii de ani de la Tatăl, acela se va zdrobi în sabia lui, căci cine scoate sabia, în sabia lui va pieri. Amin.

Mă uit la arhiereul care s-a aşezat pe scaunul în care s-a strivit cel de dinaintea lui arhiereu, şi care a lovit în arhiereul Meu cel ales şi în lucrul ieslei cuvântului Meu. Mă uit la el, îndelung Mă uit cum dă să umble să pună piedici biruinţei Mele şi bisericii Mele de nou Ierusalim în lucrarea Mea cu ea peste pământ. Dau să Mă apropii de el cu acest cuvânt şi să-i spun că împotriva Mea şi a cuvântului Meu din zilele acestea şi a biruinţei Mele peste pământ acum când Eu vin şi tot vin cuvânt de la Tatăl, el nu va putea nimic, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om. Îi spun că cine dă să se lovească de această piatră, acela se zdrobeşte în ea. Dacă nu poate s-o vestească şi s-o primească şi s-o aibă de slavă şi nu de necinste peste biserica cea fără de legea Mea împlinită peste ea, dacă nu poate să vadă şi să-Mi dea slavă pentru darul cel mare pe care Eu l-am aşezat pe pământ pentru biruinţa celor ce vor crede venirii Mele cuvânt pe pământ, dacă el nu vrea să aibă pacea Mea şi nu pacea lui, slava Mea şi nu slava lui, măcar să nu-Mi umble la lucrătura Mea, să nu dea să oprească pe cei ce cinstesc şi se apropie cu credinţă de minunea aceasta, de slava cuvântului Meu cu care Eu Mă slăvesc acum pe pământ. Mă uit la el cum se teme să nu-l scadă pe el lucrul şi locul prin care Eu vin acum cuvânt pe pământ, şi dă să-Mi bage beţe în roate mersului Meu spre om, şi al omului spre Mine. Dar Eu îi spun lui să nu se teamă de slava Mea cu care Mă slăvesc aici şi de aici, ci să se teamă să lovească în ea şi în cei ce o cinstesc pe ea. Să nu lovească în arhiereul Meu, să nu-l întristeze, să nu-l ameninţe. Iar dacă nu va asculta aşa, Eu, Domnul, îi voi sta împotrivă ca şi celuilalt de dinaintea lui care a dat să-Mi necinstească taina venirii Mele şi pe cei ce o poartă şi o mărturisesc pe ea. Dacă el se încurcă în Mine, Eu nu Mă încurc în om, fiindcă sunt Domnul, Făcătorul omului, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar Tatăl este în Mine. Amin.


***

Eu, milă voiesc. De ce nu aude omul ce voiesc Eu? De ce-Mi aduce omul jertfă pentru păcat şi zeciuială din câştig, ca apoi să Mă aibă dator lui aşa cum Mă avea fariseul care-Mi pomenea faptele lui bune şi zeciuiala lui la templu şi faptele rele ale vameşului? Cei ce slujesc la altar sunt cei ce iau jertfă de la om pentru păcatul omului învederat de păcat prin jertfa adusă la altar, jertfă din care trăieşte cel ce slujeşte la altar, nu Eu, iar Eu nu trăiesc nici în cel ce aduce jertfă la altar pentru păcatul lui, nici în cel ce primeşte pe altar jertfa cea pentru păcat, jertfa cea arătată în legea cea pentru păcat. Dar Eu voiesc milă. Cel ce slujeşte la altar pentru omul păcătos, vrea jertfă, iar Eu voiesc milă de la om şi de la cel ce nu-l ajută pe omul care păcătuieşte, ci numai îi primeşte jertfa cea pentru păcat, aşa cum şi azi oameni peste oameni şi grămezi de oameni adunaţi prin bisericile lumii dau pomelnice şi bani şi prinoase slujitorilor de altare ca pe vremea jertfelor pentru păcatele lui Israel, iar jertfele acestea Eu nu le voiesc, ci voiesc pocăinţa omului, inima omului, în timp ce slujitorii altarelor sug din sângele celor lipsiţi şi al celor bogaţi care aduc din prisosul lor la altare, şi altceva nu fac slujitorii altarelor, nu-i ajută pe oameni să se lepede de faptele lor rele şi să strige apoi la Mine îndelung, ziua şi noaptea, ca să le fac dreptate împotriva potrivnicului lor, diavolul, care-i ţine robi ispitei duhului lumii, ispitei trupului şi oricărui fel de ispită. Eu milă voiesc, ca apoi să-l miluiesc pe om. Vameşului i-a fost milă de Mine şi Mă chema să Mă mângâie cu pocăinţa lui bătându-şi pieptul de durerea părerii de rău şi de spaima pedepsei păcatelor lui.

Eu milă voiesc, şi de la om la Mine, şi de la Mine la om, dar mai ales de la om la Mine. Jertfa pentru păcat sau zeciuiala este pentru cel ce slujeşte la altar, nu pentru Mine, iar Mie Îmi rămâne omul greu de păcatele lui şi ale slujitorului care trăieşte din păcatele omului. O, dacă nici un om de pe pământ n-ar face nici un păcat, din ce ar mai trăi slujitorii altarelor, care slujesc înaintea Mea pentru omul cel păcătos? Ar trăi din zeciuiala fariseilor, şi tot ar trăi de la altar. Mă voi răzbuna curând, curând, curând pe ei, că nici pe cei ce se nasc, nici pe cei ce mor nu-i ajută să intre în împărăţia cerurilor ca nişte prunci, ci le cer bani şi iar bani, chiar şi după ce moare omul. O, când vor face aceştia fapte bune pentru sărmani? Când vor avea aceştia milă de sufletul lor, şi apoi de Mine milă? Când, fariseule? Când, slujitorule de altar? Când, cărturarule, Îmi vei aduce tu jertfă plăcută Mie, smerenia inimii tale şi duhul umilinţei tale, care să te înalţe spre cer cu inima şi nu cu ochii şi nu cu fapta mâinilor tale, care Mi-a ajuns până la os scoţându-Mă ţie datornic? Când vei învăţa ce este mila şi nu jertfa? Vin curând, şi îţi voi plăti după fapta ta. Iar celor ce strigă îndelung la Mine ziua şi noaptea ca să vin, voi veni la ei şi Îmi voi face casă la ei şi voi cina cu ei şi Mă voi arăta lor. Dar am şi venit şi am făcut aceasta şi am împlinit sub ochii tăi dreptatea celor pentru care Eu, Domnul, am răbdat îndelung, aşteptând pocăinţa fariseului să ajungă ea înaintea Mea, ca a vameşului care Mă striga cu inima zdrobită să-i fiu lui milostiv.


***

Dar vai lor, că nici unul din ei nu va scăpa de pedeapsa pe care şi-au gătit-o de Mi-au pus în lanţuri pe cel ce a fost martor dintre ei la lucrul Meu cu voi. Dacă ei ar fi crezut că Eu sunt această lucrare, şi-ar mai fi mărturisit apoi necredinţa martorul Meu pe care l-am avut Eu dintre ei şi cu care am lucrat început nou, de biserică vie şi neamestecată cu fărădelegea? Am spus, şi iarăşi spun că toată necredinţa şi dispreţul pe care îl aruncă acesta acum înspre voi, este pentru că nu a voit nimeni din ei să creadă şi să devină copii, şi să primească împărăţia lui Dumnezeu apoi. Ce să fac cu cei mari în ei înşişi? Nimic nu pot să fac. Nu pot să încap în ei oricât M-aş micşora Eu ca să-i fac să Mă cunoască prin duhul umilinţei Mele, şi apoi prin harul cel de sus pe care-l au numai cei născuţi de sus, iar cei de jos nu-l au. Le voi zdrobi mărirea curând, curând, aşa cum am zdrobit-o şi pe cea a arhiereului care s-a luptat împotriva voastră vreme de şapte ani, şi apoi a căzut şi a plătit pe pământ prin chin şi jale toată mulţimea de pietre pe care a aruncat-o el în voi. Le voi zdrobi mărirea lor de care Eu nu am nevoie, precum nu am nevoie de slavă de la ei, căci Eu am spus: «Slavă de la oameni nu primesc». Nu primesc, că Eu sunt Dumnezeu umilit, şi nu crede omul că nu primesc slavă de la el. Ce să fac cu slavă pentru Mine de la cel ce nu Mă iubeşte cu trupul, cu sufletul şi cu duhul lui?

Îi voi pedepsi pe toţi, pe neam şi pe sămânţă, pentru că Mi-au luat de lângă voi pe cel ce a crezut Mie, şi pentru că l-au pus apoi să hulească drumul Meu de la cer la pământ şi să se despartă de cuvântul Meu cel sfânt, cuvântul vieţii veşnice, care umple văzduhul când cobor cu el la voi, şi care zguduie locuinţa morţilor şi iadul, ca să dea înapoi pe morţi, precum scrie în Scripturi.


***

Dar cei care aud azi cuvântul Meu care prin îngeri deschide cerul şi se suie şi se coboară îngerii cu el prin credinţa celor tocmiţi de Duhul Sfânt al sfinţilor, cum să-i pot Eu auzi pe aceştia care nu cred, care nu au darul credinţei din pricina trupului lor care pofteşte împotriva Duhului Sfânt, dar care-şi pun nume de creştini ortodocşi? Ce să le fac Eu acestora care nu cred prin faptele credinţei sfinte? Aceştia sunt ca şi morţii, dar nu ca morţii din morminte, că aceia Mă cunosc şi strigă la Mine să-i ridic şi să mărturisească ei această lucrare de cuvânt, care umple cerul de sfinţi şi locuinţa morţilor de glasul Meu care vesteşte viaţa veacului ce va să fie după învierea cea mare. Şi iată ce le spun Eu lor: Duhul Sfânt numai de sfinţi este purtat, căci sfinţii au duhul umilinţei în care Se odihneşte şi lucrează Duhul Sfânt, Care vede şi aude şi mărturiseşte. Dar voi, cei ce v-aţi aşezat pe pământ în numele Meu ca slujitori ai dreptei credinţe, cum aţi pus voi acest nume credinţei voastre? Ce lucrare faceţi voi? Voi, care auziţi acest cuvânt rostit de gura Mea peste pământ în zilele acestea de glorie cerească pe pământ; voi, care ziceţi stând de frică la pândă şi zicând: „Oare n-a crezut în El cineva dintre căpetenii?“; voi, care osândiţi pe Dumnezeul Cel viu zicând: „Nu este El“; voi, care ştiţi acest cuvânt pe care Eu prin cei neluaţi în seamă îl împrăştii peste pământ ca pe o sămânţă de viaţă şi de râu de viaţă; voi, cei care veşnic aţi stat şi staţi pe scaunul celor sfinţi şi staţi pe el împotriva Duhului Sfânt, credeţi voi că Îl puteţi tăgădui pe Cel Viu prin nepăsarea voastră de viaţă şi de cuvântul vieţii? Trupul vostru pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul Meu Cel Sfânt pofteşte împotriva trupurilor voastre cu care acoperiţi ochii şi urechile celor fără de cale ca să nu-i pierdeţi voi de pe calea rătăcirii voastre de Dumnezeu, iar Eu Mă voi ridica împotriva voastră şi voi face dreptate sfinţilor Mei, şi atunci veţi vedea că Eu sunt acest cuvânt care v-a chemat şi pe voi de la moarte la viaţă. Voi însă îl nesocotiţi, căci iubirea de argint v-a orbit, iar slava de la oameni, de asemeni, dar Eu nu vă voi uita pe voi, căci în zilele acestea voi judeca necredinţa voastră, după ce atâta vreme v-am rugat să nu-Mi staţi împotrivă.

Vă voi da pe mulţi deoparte prin această proorocie, căci cu cuvântul grăiesc, şi apoi împlinesc, şi prin cei neluaţi în seamă de voi Eu Îmi lucrez peste pământ lumina, cuvântul Meu care are viaţă în el, iar viaţa este lumina oamenilor, iar dreptul, din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, Eu nu voi binevoi în el, căci mai e prea puţin timp, şi Eu nu voi întârzia să vin să fac dreptate sfinţilor. Amin. Mai e puţin, prea puţin timp, şi Eu Mă voi judeca cu voi şi vă voi spune că n-aţi fost drepţii Mei aşa cum staţi. Vă numiţi unii pe alţii „sfinţiţi“ şi „preasfinţiţi“, „înalţi“ şi „preaînalţi“, şi puneţi pe oameni să vă sărute mâinile ca să ia har de la voi, căci voi vă lăudaţi că aveţi har. Eu însă vă spun că este scris în Scripturi că «Domnul, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har». Voi nu sunteţi cei smeriţi, ci sunteţi plini de duhul slavei care vine de la om şi sunteţi iubitori de arginţi, şi Eu vă voi judeca pe voi. Se atinge lumea de voi şi de hainele voastre ca să ia sfinţenie, că aşa ştiu oamenii, bieţii de ei, dar Eu le spun oamenilor că nu sunteţi sfinţi, şi nici sfinţiţi nu aţi dat să fiţi şi să staţi, căci sunteţi mândri, iar harul nu stă pe locuri semeţe, ci pe locuri smerite, şi nu aveţi voi cum să iubiţi duhul proorociei şi pe proorocii care-l poartă.

Voi spuneţi că nu mai este duhul proorociei, iar Scriptura vă judecă spunând prin apostoli: «Râvniţi să proorociţi, şi Duhul să nu-L stingeţi, şi numai aşa va fi Domnul cu voi». Voi însă v-aţi aşezat ca fricoşii la pândă, ca nu cumva să creadă în Duhul Meu, Care Se varsă cuvânt peste pământ, cineva dintre căpetenii, cineva dintre cei ce se numesc slujitori de biserici, dar Eu vă spun că sunteţi orbiţi de dorul slavei deşarte şi că v-aţi luat plata, precum este scris în Scripturi. Amin.

O, de atâtea ori v-am strigat prin acest cuvânt, dar iată, credinţa nu este a tuturor, ci este a acelora cu duhul umilit, şi aceasta este jertfa cea plăcută Mie, nu tămâierile voastre, nu îndelungile voastre rugi pe care le faceţi de ochii oamenilor, căci toate acestea de la voi sunt durere pentru Mine şi pentru sfinţi din pricina duhului semeţiei şi al necredinţei din voi, căci faptele credinţei îşi arată rodul lor când ele lucrează între oameni. Voi însă vă arătaţi înaintea cerului cu turme bolnave ca şi voi, cu ucenici de ai voştri, care n-au în ei pe Duhul Sfânt, fiindcă nici voi nu-L aveţi, de vreme ce nu aveţi lucrare ca a ucenicilor Mei cu care lucram minuni pentru judecata necredinţei de pe pământ.

Vă adunaţi în biserici în ziua aceasta care e numită duminica ortodoxiei şi adunaţi bani pentru biserici. O, şi ucenicii Mei lucrau peste biserici, dar adunau pentru cei sfinţi şi săraci de cele de pe pământ, nu pentru ei, şi iată turme de oameni care nu ştiu ce fac, şi pe aceştia voi îi stăpâniţi, iar Eu cu duhul proorociei vă descopăr pe voi, cei înveliţi cu haină de om sfânt, de slujitor al celor Sfinte ale Mele şi care se dau sfinţilor Mei, şi vă întreb: voi cui le daţi dacă ziceţi că le faceţi şi că le aveţi? Cui le daţi când ziceţi: „Să luăm aminte că Sfintele se dau sfinţilor“? O, voi nici nu mai ziceţi aşa, şi ziceţi altfel, şi ziceţi: „Să luăm aminte, Sfintele sfinţilor“, iar pe popor îl învăţaţi să zică: „Unul sfânt, Unul Domn Iisus Hristos“ în loc să-l învăţaţi să fie sfânt şi să se umilească zicând: „Unul este Sfânt: Domnul Iisus Hristos!“.

Oare, mai înţelege omul de rând vorbirea cea din biserică, şi care trebuie să aibă tălmăcitor dacă nu este înţeleasă? O, cum să nu staţi voi împotriva bisericii Mele de nou Ierusalim aşa cum ar fi trebuit să fie biserica Mea de peste tot? Cum să nu-Mi staţi Mie împotrivă dacă Eu, aici, prin cuvântul Meu proorocesc, rostesc împotriva voastră că sunteţi hristoşii mincinoşi care nu-i lasă pe oameni să vină la Mine şi le închideţi lor uşa spre împărăţia Mea care este împărăţia sfinţilor? Cum, când voi îi ţineţi pe oameni în împărăţia păcătoşilor care nu văd calea, ca să vă slujească vouă şi nu Mie, Dumnezeului Cel Atotputernic şi Adevărat? Adevăratul păstor îşi pune viaţa pentru oi, iar voi le luaţi viaţa, dar Eu vin să le-o dau, că sunt adevăratul lor Păstor, şi am voit să fiu şi al vostru, dar duhul îngâmfării nu vă lasă să puteţi cu cele sfinte şi cu roadele lor în voi. De aceea Eu Mă voi judeca de acum cu voi. Amin, amin, amin.


***

Dar cei ce au făcut zapis cu antichrist, care a luat locul lui Dumnezeu în loc sfinţit de sfinţi şi de părinţi, aceia sunt ca arhiereii şi ca toţi cei ce erau căpetenii care dădeau să creadă şi să vină după Mine, dar nu pe faţă, căci se temeau să nu fie scoşi din sinagogi. Dar Eu le spun acestora cuvânt drept, şi aşa le spun: amin, amin grăiesc vouă: voi, cei care-i opriţi pe cei dintre voi şi pe oamenii care caută izvor de viaţă să nu asculte de Mine, ci de voi, că le sunteţi duhovnici! Învăţaţi de la Mine ce înseamnă duhovnic. Dacă nu sunteţi duhovniceşti, de aceea nu aveţi duhovnicie, şi tot aşa îi învăţaţi şi pe oamenii care vă dau vouă slavă şi ascultare, oameni care nu au ce învăţa de la voi. Voi semănaţi cu cei din vremea trupului Meu care aţâţau mulţimile împotriva Mea, împotriva mântuirii lor, căci Eu sunt Mântuitorul lumii, nu voi, cei ce v-aţi aşezat pe scaun sfânt şi ţineţi mulţimile orbite de neascultare de Dumnezeu, ca să le puteţi mulge şi să aveţi voi lapte şi slavă de la ei, şi apoi să le călcaţi în picioare, să le duceţi la groapă şi atât, că mai mult nu puteţi crede şi lucra nici pe pământ, nici în cer. Dar Eu vă spun că în cer se intră după merite, după cum ascultă omul de Dumnezeu pe pământ, nu cum trimiteţi voi oamenii în cer.

Îmi ieşeau cu finic mulţimile ca să Mă preaslăvească în ziua aceasta de dinaintea patimilor Mele cântându-Mi: «Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!», şi Mă cunoşteau prin Duhul coborât pentru Mine din Tatăl peste ei, iar apoi mai-marii lor, duhovnicii lor, care trăiau ca şi voi de pe spinarea lor, le-au aţâţat să strige mai-marilor lor, duhovnicilor lor: «Răstigneşte-L!».

Vai vouă, celor ce învăţaţi pe cei ce ascultă de voi să nu asculte de Mine şi îi învăţaţi să nu creadă în cuvântul Meu de azi, care este râul vieţii ca să bea din el neamurile pământului spre tămăduirea lor, precum este scris în Scripturi să fie! Şi iată, cuvântul Meu care s-a făcut râul vieţii în mijlocul României vă va judeca pe voi, cei care nu-i îndemnaţi pe oameni să bea din el şi să se lase de fărădelegi şi să iubească Scriptura de ceruri noi şi de pământ nou în care locuieşte dreptatea şi fiii ei. Vai vouă, celor ce sunteţi arhierei şi preoţi şi căpetenii şi care nu beţi ca să credeţi în această milă şi să mâncaţi mană din cer şi să aveţi din cer şi nu de pe pământ înţelepciune, şi să aveţi ascultare de Dumnezeu şi credinţă prin ea, şi apoi dragostea de Dumnezeu şi înţelepciunea ei şi frumuseţea cea dintâi, frumuseţea lui Dumnezeu în om! Vai şi oamenilor care se tem de voi, care ascultă de voi împotriva cuvântului Meu de ieri şi de azi, împotriva Mea şi împotriva lor, şi apoi toate acestea se vor întoarce împotriva voastră, şi vor alerga oamenii la voi ca să-i acoperiţi, ca să-i scăpaţi de cele ce au să vină peste lume, şi voi nu veţi putea nimic atunci, şi veţi fi ruşinaţi, şi veţi fi judecaţi de acest cuvânt care v-a învăţat şi v-a strigat, şi voi n-aţi vrut să fiţi ai Mei, şi s-a împlinit cu voi Scriptura care spune: «Au orbit ochii lor şi au împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă, şi Eu să-i vindec». Iată, nu vă este dat să credeţi, căci credinţa nu este a tuturor, ci este numai a acelora care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu împlinindu-l pe el, şi de aceea Eu, Domnul, voi pedepsi prin cuvântul acesta care învinuieşte pe cei ce nu cred, şi voi vărsa curând, curând cupa peste cei necredincioşi şi peste toată zădărnicia trudei lor de pe pământ, căci pe pământ şi-au strâns şi nu în cer, şi voi face să se mistuie pământul de sub ei, cu tot ce e pe el, căci aşa este scris în Scripturi. Iar cei ce cred aşteaptă răbdând ceruri noi şi pământ nou şi dreptatea care va dăinui în acestea, căci scris este că «Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate». Amin. Dar omul care îşi uită păcatele ca să le tot poată face, acela în zadar se tot arată înţelept în numele Meu şi se crede aşa, dar înţelepciunea lui va fi vădită, căci aurul numai în topitoare se vădeşte dacă este. Amin.


***

O, Ierusalime al întoarcerii Mele cu duhul învăţăturii despre împărăţia lui Dumnezeu! Nu pot cărturarii să primească bogăţia acestui cuvânt şi măreţia lui. Ei îl dau pe seama omului, dar dacă aceştia care grăiesc aşa v-ar cunoaşte pe voi, cei ce-Mi sunteţi porţi ale cuvântului Meu, ar înţelege că Eu şi nu omul grăieşte acest cuvânt, căci cine dintre cei ce cred aşa cum se crede în Dumnezeu s-ar încumeta să se aşeze în locul Meu? Numai duhul rău a făcut şi face aceasta, dar ceea ce face el, se stinge mereu, se stinge şi nu are putere să dea viaţă din viaţa Mea chiar dacă el ar îmbrăca sau îmbracă lucrare în numele Meu.

Scrieţi numele Cetăţii Sfinte Noul Ierusalim peste tot pe unde voi trimiteţi cuvântul Meu din zilele voastre, căci Eu le spun cuvânt de credinţă tuturor, şi le spun aşa: nu omul grăieşte, ci Eu, Domnul Iisus Hristos, Care am fost mort şi am înviat şi sunt viu în vecii vecilor. Nu prin cărturari, nu prin oameni şcoliţi pe pământ lucrez ca să-Mi aştern în cartea Mea de azi cuvântul gurii Mele, ci lucrez, ca şi acum două mii de ani, prin cei neluaţi în seamă. Am pus îngrijitori peste lucrarea Mea ca şi acum două mii de ani când aveam ucenici despărţiţi de lume şi îngrijiţi de cei rânduiţi de Mine de pe pământ, şi Eu nu pot să nu amintesc tuturor cărturarilor şi învăţătorilor bisericii din lume că gura Mea prin lucrarea aceasta grăieşte de cincizeci de ani pe pământ, şi e glasul gurii Mele nu de cinci, sau de zece, sau de douăzeci de ani. E glasul gurii Mele, şi cu el Mă voi sărbători curând, curând cu praznicul cincizecimii lui. Amin. Eu, Cel înviat din morţi acum două mii de ani, Eu grăiesc, iar cei ce stau de strajă la porţi iau glasul gurii Mele şi îl aştern în carte după cum Eu le poruncesc aceasta, iar aceştia nu Mă aud numai cu urechile, ci fac faptă cu inima şi cu fapta ei cuvântul Meu. Amin.

Am proorocit prin lucrarea acestui cuvânt că pentru necredinţa şi neumilinţa şi nepocăinţa şi neîmpărţirea cuvântului Meu ieşit din gura Mea şi pe care-l dau bisericii din lume şi slujitorilor ei, că aceştia vor arde cu locaşurile lor cu tot, cu foc trimis din cer, căci au fost reci şi şi-au văzut de ale lor şi au nesocotit împlinirea cuvântului Meu. O, ei în zadar zidesc ca să strângă lumea în locaşurile lor, că acei strânşi ai lor nu sunt turma Mea, aşa cum nici Israel n-a voit să fie, iar cine credeau între iudei în numele Meu, erau daţi afară din sinagogi.

O, voi, cei ce sunteţi aşezaţi voi între voi mai mari ai bisericii din lume, să ştiţi că voi faceţi cu glasul gurii Mele de azi aşa cum au făcut iudeii care au pus oameni plătiţi să spună că pe Mine M-au furat ucenicii din mormânt pe când straja dormea, deşi ei au pecetluit mormântul. Eu însă am înviat lăsându-Mi giulgiul ca mărturie în mormântul în care am stat trei zile, şi M-am dus la ucenicii Mei şi M-am arătat lor, căci ei erau ferecaţi de frica iudeilor şi nu mai aveau ei cum să Mă fure. Am lăsat peceţile neatinse şi am ieşit ca împărat al slavei, Care trece fără de oprire prin orice poartă şi nu-i strică peceţile, aşa cum cea care M-a născut cu trupul pe pământ a rămas Fecioară de-a pururi.

Acest glas este glas din cer, nu este minte de om, nu este învăţătura şi cunoştinţa omului, ci sunt Eu, Domnul slavei, Domnul învierii şi al vieţii veacului ce va să fie, iar omul nu poate vorbi în locul Meu, dar poate să se împlinească întru Mine prin legea harului şi a adevărului prin care el Mă mărturiseşte pe pământ între oameni, aşa cum ucenicii Mei cei de acum două mii de ani M-au mărturisit de la margini la margini, spre credinţa multora. Amin.


***

Iată, biserica lumii, turma care se adună prin locaşuri numite biserici, nu înţelege taina vieţii şi trăirea ei pe pământ, căci în bisericile lumii se adună cei ce au bani şi bogăţii şi mândrii şi ranguri, iar săracii care merg în ele sunt codaşi chiar dacă Mă au pe Mine în ei cu taina trăirii în Dumnezeu. Dar Eu, Domnul şi Cuvântul Meu, Care întinde cerurile ca un cort, Care pune temeliile pământului şi Care zideşte duhul omului înăuntrul său, voi lovi pe toţi cei care s-au aşezat păstori, iar turma lor e părăsită de învăţătură. Braţul lor să se usuce, că n-au ajutat pe cel sfânt, şi ochii lor să rămână orbi de tot, că n-au văzut slava Mea cu care am venit pe pământ atunci şi acum pentru întoarcerea omului în rai pe pământ, căci raiul pe pământ a fost, şi tot aşa este şi acum şi pururea şi în vecii. Amin.


***

Strig şi la voi, slujitori ai bisericilor lumii. Treziţi-vă spre sfinţenie de duh, de suflet şi de trup prin acest dulce şi chemător cuvânt al Fiului meu, Fiul Tatălui Savaot, Care a murit şi a înviat pentru fiecare om. Cercetaţi-vă inimile şi lăsaţi-le sub lumina acestui cuvânt. Lăsaţi-vă însoriţi de Soarele Hristos, Fiul meu, ca să creşteţi în credinţă şi în temere de Dumnezeu, şi beţi din acest izvor şi împărţiţi din el viaţa lui, că sunt fără viaţă în ei oamenii. Voi ştiţi ce este cuvântul. Cuvântul este viaţa, iar viaţa este lumina oamenilor. Nu mai spuneţi, nu vă mai spuneţi că vă este de ajunsă Scriptura, că iată, nici pe ea nu vreţi s-o împliniţi, să ascultaţi de ea, să vă fie teamă de Dumnezeu. Cuvântul cel de azi este tot Fiul meu, nu este altceva acest cuvânt care hrăneşte duhul din om ca să învieze omul. Dacă vă este de ajunsă Scriptura, atunci înviaţi şi fiţi ca Hristos, Fiul meu, iar dacă nu înviaţi aşa, intraţi sub ploaia cea de azi a cuvântului Domnului, sub care creşte Duhul Sfânt înăuntrul omului. Dumnezeu este acelaşi ieri şi azi şi de-a pururi. El este mereu astăzi. Nu uitaţi aceasta! El este Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Nu uitaţi aceasta! Amin, amin, amin.


***

Le spun celor ce nu Mă văd pe Mine cu voi şi pentru voi, le spun că Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt cuvânt peste voi, şi de la voi peste pământ, iar cuvântul Meu nu se poate lega şi nici pe voi nu vă poate stăpâni nimeni în afară de Mine, iar cei ce se încearcă cu lucrul Meu de peste voi şi din care vă am rod pe voi, aceia nu vor putea nimic şi vor cădea sub sabia lor aşa cum a căzut arhiereul care s-a luptat cu voi vreme de şapte ani, şi apoi Eu am rostit că-l voi ridica dintre cei vii, şi l-am ridicat precum am rostit cuvânt. Şi iată, încă rostesc cuvânt şi spun: cine se ridică să încurce paşii Mei cu voi, cine loveşte în voi, cine vicleneşte despre voi, cine nu vă ia pe voi de pildă şi de rod al Meu şi de cuvânt al Meu, aceia se judecă cu Mine şi nu cu voi, şi vor păţi aceştia ca toţi cei care nu au putut nimic peste voi, ci numai împotriva lor. Amin, amin, amin. Vai celor ce nu vă iubesc pe voi ca pe ucenicii Mei din vremea aceasta, ca pe trimişii Mei spre oameni ca să se întoarcă ei la dragostea lui Dumnezeu!

Am mers cu voi în satul în care Mi-am început lucrarea prin trâmbiţa Mea Verginica în anul 1955. Cei care îşi vor nume şi stat înalt au zidit casă de rugăciune ca să se laude cu numele lor şi nu cu numele Meu, din dreptul locului însemnat de Mine, Domnul, şi peste care am coborât şi am grăit acum cincizeci de ani pentru întâia oară, şi apoi pentru necredinţa celor ce au lovit în Mine şi în cei pe care îi aveam servii Mei am surpat acest sat şi am plecat cu lucrul Meu din mijlocul lui, şi Mă uit cu durere peste cei puţini care au rămas, că nu se tem de Dumnezeu ca să nu Mă ridice asupra lor cu mânie, căci locul coborârii Mele cuvânt în acest sătuţ nu este cinstit de ei ca un munte sfânt aşa cum Moise şi poporul lui cinstea muntele în care Eu am grăit cu el pentru Israel cel care nu a ascultat de glasul cuvântului Meu prin Moise. Toţi cei care nu au ascultat atunci au pierit şi nu au intrat în ţara făgăduinţei. Şi tot aşa lucrez şi azi, dar omul cel străin de cer nu vede şi nu cunoaşte lucrările Mele. Eu însă rostesc şi spun: vai celor ce nu Mă cunosc pe Mine, cuvântul cel din mijlocul vostru, ca să-l creadă pe el şi să vă aibă pe voi de lumină din lumina Mea, căci cuvântul Meu cu voi este lumină a lumii, şi atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt, precum am spus acum două mii de ani, iar voi, cei ce umblaţi în lumina Mea, nu sunteţi văzuţi de cei ce nu văd şi care s-ar încumeta să vă supună pe voi sub ei când voi sunteţi ai Mei şi nu ai lor. Eu, Domnul, îi voi încovoia pe ei curând, curând, precum pentru voi, ca să vă ocrotesc ca pe cei micuţi ai Mei, i-am pierdut pe cei care vă pândeau ca să vă supună, ca să vă piardă ei pe voi. I-am pierdut şi îi voi mai pierde, căci Duhul Meu Cel Sfânt este Împărat peste pământ şi nu omul este împărat.

O, copii ai Tatălui Meu, nu vă aplecaţi oamenilor cei fără Dumnezeu. Staţi sub mâna Mea cea ocrotitoare şi daţi slavă Duhului Sfânt, Care suflă peste voi din gura Mea cuvânt şi vă învaţă pe voi toate, căci din al Meu ia şi vă dă vouă, iar cei păgâni cu viaţa şi cu credinţa cea fără de Duh Sfânt lucrător din cer nu au putere peste voi, căci voi sunteţi îmbrăcaţi cu putere de sus, din cer, prin botezul cu Duh Sfânt, şi sunteţi martorii Mei, vestitorii luminii cuvântului Meu din vremea aceasta, mărturisind despre ea peste pământ. Amin.

Mă uit cu durere peste locul coborârii Mele din sătuţul Maluri, care a rămas mititel de oameni din pricina necredinţei lor şi a prigoanei pe care Mi-au făcut-o când Eu pentru coborârea Mea cuvânt peste pământ am însemnat prima piatră care am grăit de pe ea. Mă uit peste timpul când eram vândut şi prigonit Eu şi cei ce se hrăneau din cuvântul gurii Mele. Am surpat acel sat, iar acum, cât mai e din el, nu vine pe cale. Ei mănâncă şi beau, se însoară şi se mărită ca în vremea lui Noe, Îl înjură pe Dumnezeu şi îl cinsteşte pe diavolul, şi nici vorbă să iubească lumina care s-a arătat în acest sat. Eu, fii ai cuvântului Meu, am mers cu voi pentru Mine, nu pentru cei ce s-au adunat la locul coborârii Mele ca să se vestească ei cu biserică zidită de ei. Am mers cu voi pentru cinstirea Mea, nu pentru cinstirea lor. M-am aplecat lor prin voi ca să vadă ei ce înseamnă calea şi iubirea de pe ea, calea Mea cu omul şi calea omului cu Mine şi lumina Mea peste pământ, căci credinţa în Dumnezeu face viaţă sfântă din om şi locaş pentru Mine. V-am avut martorii Mei, ca să rostesc apoi cuvânt pentru ziua aceea şi să le spun celor ce ar vrea să vă supună, să le spun că voi sunteţi cuvântul Meu cel împlinit, şi voi face cale a Mea cu voi pe pământ şi lumină a lumii, iar cel ce va bea din râul cuvântului Meu de peste voi, acela va afla pe Dumnezeu şi Domnul îl va izbăvi pe el, iar celor ce ar voi să vă supună sub ei, le spun că Eu nu-i cunosc pe ei şi nimănui din ei nu voi da slava Mea cu voi. Amin.

Aşa a început să se ridice împotriva Mea şi a voastră arhiereul cel de dinaintea acestuia şi care a căzut în lupta aceasta cu cădere ruşinoasă, iar Eu i-am spus acestuia de acum că-l voi birui şi pe el dacă va ridica cuvânt de strâmtorare pentru calea Mea cu voi peste pământ, şi iarăşi îi spun aşa, iar cuvântul Meu este împlinitor. Amin.

Mă voi judeca cu ei şi îi voi birui, căci Eu sunt Cel ce sunt, iar omul necredincios nu este, căci ca să fie omul credincios, nu mai are pe pământ cine să-l înveţe în afară de Mine, Cel ce sunt Cuvântul Tatălui, Domnul Care vine cu norii, precum S-a şi suit în Tatăl şi petrece în El şi cu El în cer şi pe pământ. Amin.


***

Nu vă temeţi de oameni şi nu vă lăsaţi sub ei. Eu sunt Cel ce sunt şi nu ei, cei ce dau să vă supună. Eu mereu am biruit omul care s-a încercat în sabia aceasta a Mea, care se face cuvânt şi îl biruieşte pe cel necredincios. Staţi sub mâna Mea cea tare, că numai Eu sunt Stăpân şi Domn şi Învăţător peste voi, iar voi sunteţi poporul Meu, fiii slavei Mele, rodul Meu cel dăruit Mie de Tatăl, mireasă din români. Amin.


***

Cei ce se dau a fi păstori cu oi, iată ce le spun: voi, cei ce vă lăudaţi cu Dumnezeu, cercetaţi Scripturile, căci voi socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine, şi nu voiţi să veniţi la Mine şi să aveţi viaţă, căci cuvântul Meu din ele şi cel de azi rostit de gura Mea nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe Care Tatăl L-a trimis, şi Acela mărturiseşte despre Mine, iar voi glasul Lui nu l-aţi auzit vreodată, nici chipul Lui nu l-aţi văzut. Voi pe Mine nu Mă primiţi, şi dacă vine un altul în numele Meu, pe acela îl veţi primi, căci voi primiţi mărire unul de la altul, iar mărirea Celui Unul Dumnezeu nu o căutaţi. Iar dacă cele scrise în Scripturi despre Mine nu credeţi, cum veţi crede în cuvântul Meu cel de azi, care vine cu norii cu vuiet din cer ca de suflare de vânt care vine repede şi se face învăţător peste pământ?

O, poporul Meu, nu mai ştie omul să aibă de Tată pe Dumnezeu. Vă grăiesc ca în Scripturile cele de acum două mii de ani şi vă spun că dacă vine un altul în numele Meu, pe acela îl primeşte lumea şi învăţătorii ei care primesc mărire unii de la alţii, şi aceasta este judecata lumii. Cel ce a trăit viaţă mincinoasă, acela îşi va lua plata, căci îl va primi pe hristosul mincinos şi împreună cu el va pieri, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, Fiul Tatălui Savaot, acela cercetează Scripturile şi în ele găseşte viaţă veşnică şi ele sunt care mărturisesc despre Mine. Amin.


***

Cei ce sunt adevăraţii fii ai bisericii Mele, aceia cred şi împlinesc cuvântul iubirii de Dumnezeu în iubirea dintre ei care are drept ţintă să-L mărturisească pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, căci altă ţintă iubirea de Dumnezeu nu are, poporul Meu, dar oamenii sunt fără învăţător peste ei şi nu ştiu să se adune în jurul Meu când se duc la biserică dacă preotul nu este duhovnicesc ca să-L slujească pe Dumnezeu şi nu pe el însuşi. Se supără preotul când îi zice lumea „popă“. O, să nu se mai supere dacă el are viaţa lui şi nu viaţa Mea, căci preotul trăieşte viaţa lui Hristos pe pământ şi nu viaţa lui, şi numai aşa poate el cu umilinţă să spună: „Fă-mă, Doamne, vrednic să-Ţi aduc jertfă duhovnicească pentru iertarea greşalelor mele şi pentru cele din neştiinţă ale poporului, ca să ne învredniceşti de harul Duhului Tău Cel bun peste noi, şi să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să Te mărturisim pe Tine, Doamne, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită“. Amin.


***

O, unde să se ducă omul să Te găsească, să Te cunoască, să Te ia apoi? Unde, Fiule Doamne? El se duce, săracul, la preoţi, şi preoţii nu Te iubesc, căci ei nu trăiesc viaţa Ta între oameni, şi trăiesc viaţa lor, iar cuvintele lor sunt ca ale oamenilor şi nu sunt ca ale Tale, şi fac oamenilor pe plac şi nu Ţie, Doamne, înaintea oamenilor, şi oamenii se duc la păcat prin cuvântul preoţilor şi nu fac ce a făcut mirele din Cana, care s-a lepădat de păcat şi s-a făcut mărturisitor al puterilor Tale cele spre sfinţenia oamenilor, căci sfinţenia este plata vieţii iubitoare de Dumnezeu şi încununarea omului şi frumuseţea omului, Doamne. Nu are cine să-i trezească pe cei ce s-au făcut preoţi şi s-au aşezat peste oameni fără să aibă ei viaţa Ta în ei, şi de aceea ei hulesc numele Tău cel bun prin viaţa lor fără de viaţa Ta în ea.

– O, mamă, cine să-i înveţe pe oameni că nu e frumos să stea omul aproape de trupul preotului rugător şi sub veşmântul lui? Preotul prin cuvânt e frumos să lucreze, nu prin gesturi peste oameni şi mai ales peste femei. Eu prin cuvânt am lucrat, şi avea putere cuvântul Meu, dar preotul lumesc face gesturi, se atinge şi atinge şi nu-şi simte puterea stoarsă, putere care să se consume ca şi a Mea sub cruce şi pentru cei atât de necăjiţi şi neputincioşi cu trupul şi cu credinţa pe pământ, şi care nu aveau nădejdi şi bucurii, şi puterea Mea slăbea când cineva căuta la Mine vindecare, şi Eu tainic lucram de-l vindecam pe om, şi apoi îi spuneam: «Du-te şi te arată vindecat preoţilor»; dar puterea de vindecare de la Mine lucra şi nu de la preot, mamă. Preotul prin cuvânt e frumos să creadă şi apoi să lucreze peste om, nu prin gesturi fel de fel, căci punerea mâinilor, cum face el peste om, e prea mare lucrare, şi nu peste oricine trebuie aşezată lucrarea aceasta, şi iată, în lume preotul dă ce are, şi aşa este şi cel ce ia de la el, căci el nu trăieşte viaţa Mea ca să dea din ea, ci dă din viaţa lui când dă, mamă.

I-am spus omului îngâmfat în duhul lui, i-am spus: «Cine nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu nu are viaţă în el», şi atunci M-au părăsit mulţi ucenici. Dar Eu îl aveam pe Iacob şi pe Ioan, care Mă lucrau prin harul Meu cel de la Mine, harul preoţiei pe care l-am pus Eu însumi peste creştetul lor, şi le-am spus, tainic să facă aceasta, şi să lase apoi spre moştenire lucrătura acestei taine peste cei cu care Eu am împlinit-o la cina cea de taină mai înainte de patima şi de învierea Mea, şi să fie taină, nu trâmbiţare, nu masă la îndemâna oricui, căci cine nu este sfânt ca Mine, acela îl omoară pe preot când Mă ia de la el, dar cine este sfânt îi dă viaţă preotului dacă preotul este credincios şi iubitor de oameni.


***

Uită-Te, Fiule Doamne, spre cei ce se numesc pe ei biserică a Ta pe pământ, şi clatină de la locul ei cel sus pus minciuna cea îmbrăcată în haină de miel, că Tu, ca şi acum două mii de ani, eşti ţinut sub obroc şi Îţi este folosit numele pentru ca să-şi facă din el slavă a lor oamenii minciunii care îşi zic biserică. Dar altfel este neamul creştinesc, şi nu este ca cel lumesc care se surpă curând, curând de peste tot cu toate turnurile lui peste care va cădea foc din cer, ca toate să fie lămurite şi încercate prin foc şi nu altfel, spre vederea celor ce sunt şi vor rămâne, şi ale celor ce nu sunt şi care vor arde cu foc. Amin.

O, mai înainte de lămurirea a toate cele ale voastre şi nu ale lui Dumnezeu cum căutaţi voi să înşelaţi pe oamenii care nu mai văd calea vieţii şi adevărul ei, daţi-vă la o parte de pe locurile voastre înalte, de pe scaunele voastre împodobite! Dezbrăcaţi-vă de haina slavei deşarte, aruncaţi de la voi mândria şi de bunăvoie îmbrăcaţi-vă în sac, spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, prin împăcarea cu Dumnezeu, că vine peste voi zi de spaimă, zi care arde ca un cuptor şi care pedepseşte în ea toată slava deşartă şi pe toţi cei ce se închină ei, şi ea lor. Veniţi spre pocăinţă! Aplecaţi-vă spre izvorul cuvântului care se face adiere de Duh Sfânt peste cei credincioşi lui, şi foc cu pucioasă peste cei necredincioşi Fiului meu!

Cuvântul Tatălui este Fiul meu în mijlocul pământului român. Naşterea Lui mai înainte de vecii din Tatăl, şi acum două mii de ani prunc din trupul meu cel fecioresc, a fost umilinţa Tatălui, Care S-a aplecat cu Fiul Său până la om, şi minunea aceasta nu se poate sui la mintea omului care nu se poate umili când Dumnezeu Făcătorul îi grăieşte lui prin minuni, prin chipul Lui cel blând şi smerit între oameni şi prin oameni. Amin.

Şi acum, Fiule Doamne, naşte iarăşi lumea precum ai promis acum două mii de ani, şi cu Duhul Adevărului fă-Ţi loc în minţile şi în inimile celor ce nu se ştiu decât pe ei stăpâni pe pământ! Iar ca să Te ştie, atinge-Te de ei, şi Te aşează apoi Stăpân a toate, după cum eşti peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi, ca să ştie lumea că de la Tatăl ai ieşit şi că El Te-a trimis şi Te trimite cu Scripturile care aşteaptă de la Tine, prin cuvântul Tău din ele, împlinirea lor, Fiule. Amin, amin, amin.

– O, M-am născut pe pământ, mamă, prunc mic din tine, şi Dumnezeu mare peste pământ, şi fericită este sluga pe care o găsesc priveghind înaintea Mea acum, la venirea Mea, iar cei ce nu cred venirea Mea, vor crede în ea, mamă. Amin.

Pe vremea când mucenicul Ştefan Mă mărturisea Dumnezeu viu înaintea celor ce M-au omorât spre învierea Mea şi a celor credincioşi venirii Mele după om, scrâşneau din dinţi cei care îl vedeau pe el strălucind ca îngerii din cer pentru plata mărturisirii lui cea despre Mine. Dar au trecut două mii de ani de atunci şi s-au îngrăşat prea tare cei ce stau azi, ca şi atunci, pe scaunul cel Mie şi urmaşilor Mei hărăzit de Tatăl, căci Tatăl Mi-a zis prin Duhul: «Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec», şi altfel nu este această taină.

O, nu mai e de mult biserică cea care şi-a pus numele de biserică a Mea. Ea este locul slavei deşarte a oamenilor măririlor pământeşti. În zadar se ţin ei cu mâinile amândouă de scaunele lor care sunt lemne şi pietre. Aceşti oameni mincinoşi nu cunosc supunerea şi ascultarea înaintea Mea, iar cine nu este supus lui Dumnezeu, nu-L vede, nu-L ştie pe Dumnezeu, şi de aceea îndrăznesc aceştia să-şi ia măriri care pier odată cu ei, judecându-i înaintea Mea prin cei ce sunt ai Mei, credincioşi şi mărturisitori şi purtători de Dumnezeu pe pământ. În zadar se ţin aceştia de scaunele lor, că iată, vine un vânt mare de la Mine şi îi va smulge pe ei dinaintea oamenilor, şi oamenii vor vedea puterea Mea care doboară la pământ pe cei mândri şi ridică pe cei smeriţi, după cum Scripturile proorocesc să fie. Amin. Iar mărturisitorul Ştefan, cel mucenicit pentru slava Mea, cu dor mărturiseşte dintre sfinţi şi spune aşa:

– Răscumpără, Doamne, sângele meu şi al celor ce au fost tăiaţi de pe pământ pentru mărturisirea Ta! Deschide cartea, deschide cerul ca să coboare puterile cereşti, domniile cereşti pe pământ, şi fă dreptate sfinţilor Tăi şi Ţie, Doamne răstignit pentru iertarea păcatelor lumii care se întoarce spre pocăinţă, şi fă împărăţie a cerurilor pe pământul român, pe care sfinţii Tăi vin cu Tine şi mărturisesc că Tu ai deschis cerurile şi grăieşti, şi numele Tău se numeşte: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– Le-am deschis. Amin. Acum cincizeci de ani le-am deschis în taină, şi tot M-au aflat duşmanii împărăţiei cerurilor şi Mi-au prigonit vasele Mele. Au trecut de atunci cincizeci de ani, şi cerurile nu s-au mai închis, şi Eu sunt cuvânt peste pământul român cu sunet mare de trâmbiţă.


***

O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt, că pe pământ nu mai este nicăieri, nicăieri loc unde Eu să pot să-Mi plec capul şi să fiu primit şi cunoscut şi iubit şi ascultat ca un Dumnezeu Care Şi-a pus viaţa pentru om. Vin să-Mi rostesc cuvântul peste pământ acum când omul fărădelegii mai stă încă mare şi tare pe scaun părut sfânt.


***

O, poporul Meu, nu ştie omul să creadă că Scripturile lui Dumnezeu se împlinesc negreşit. Viaţa ce va să fie a fiecărui om, în trup trebuie să şi-o zidească omul, în însuşi trupul său în care trebuie să locuiască Dumnezeu şi nu el, dar el a făcut-o pe prostul că nu ştie, o face pe prostul că n-a ştiut această taină, dar ca să-şi ia medalii şi diplome de om deştept şi mare, acolo n-o mai face pe prostul. Nici cel ce şi-a luat nume şi rang de om sfinţit lui Dumnezeu n-a făcut-o pe prostul, dar că va da seama de ceea ce va semăna în trupul său, o face pe prostul că n-a ştiut, că n-a crezut, că n-a văzut, că n-a auzit. Eu însă Mă vestesc în lung şi în lat de la o margine până la cealaltă a cerurilor, şi porunca rostită de Mine peste om pentru viaţa lui cea veşnică, îşi va cere răspuns de la fiecare om, căci Dumnezeu este adevărat prin tot cuvântul Său. Amin.


***

Omul fărădelegii s-a aşezat peste tot pe pământ şi îşi zice că nu vin, că nu mai vin, că nu ştie când vin, dar Eu ştiu că el Mi-a socotit bine venirea, aşa cum magii cei de acum două mii de ani Mi-au aflat-o şi M-au aflat apoi, şi au văzut Scriptură împlinită şi au vestit-o, şi a rămas ea până azi adevărată împlinire, şi se luptă cu Mine omul fărădelegii să câştige el cerul şi pământul, şi nu-i ajunge numai atât, ci voieşte să pună împărat păcatul lui peste acestea ale Mele. Iar Eu scriu cu putere şi cu mânie sfârşit omului fărădelegii şi început poporului sfinţilor, căci în însuşi trupul lui îşi zideşte omul veşnicia ori pentru Dumnezeu, ori pentru el. Amin.

Mă sfâşie durerea de la întunericul minciunii care de peste tot se naşte şi îşi pune numele „om“, dar Eu sunt tare ca un Dumnezeu înviat dintre morţi, iar acum tot din mijlocul morţilor, cei de deasupra pământului, stau biruitor atotputernic şi nimicesc prin cuvânt minciuna şi scriu peste ea sfârşit. Amin.


***

– Noi, Doamne al celor sfinţi şi Părinte al veacului ce va să fie curând, curând pe pământ pentru sfinţi şi pentru bucuria Ta cu ei, noi în însuşi trupul nostru Te-am zidit şi Te-am mărturisit Dumnezeu adevărat între oameni, căci lucrarea Ta din cerul cel nevăzut, în sfinţi o săvârşeşti.

Ne-a fost milă de Tine pe pământ, nu de om, Doamne! Plângeam de mila Ta când Te vedeam pribeag după om, şi pe diavol în om chinuind omul, şi apoi om pe om chinuindu-se prin pizma diavolului, iar noi plângeam că nu aveai Tu şi nu diavolul casă în om. Ne-am sfinţit cu post şi cu rugăciune şi cu milă de Tine, şi apoi l-am certat cu putere pe diavolul, să iasă din om, să iasă în numele Tău rostit de noi înaintea lui şi a omului dat rob diavolului. Plângem şi azi de mila Ta, de lacrima Ta de la oamenii de azi ai fărădelegii, şi cuvântăm cuvânt cu putere în numele Tău şi spunem aşa:

Să te certe Domnul pe tine, diavole, tată al minciunii care ţi-ai pus nume sfânt! Să ieşi de sub haina cea cu faţă de sfânt, să ieşi cu tot cu omul de sub ea şi să te arăţi cine eşti şi ce faci în loc părut sfânt, şi să te depărtezi din faţa oamenilor care nu te cunosc de tată al minciunii şi să dai loc slavei Domnului, cuvântului Domnului care păstoreşte spre viaţă şi spre adevăr lumea, că nu tu, ci Domnul a făcut lumea, iar tu, de la început ai fost mincinos şi ai acoperit cu minciună lumina care acum te nimiceşte cu strălucirea venirii Domnului întru lumină cu zeci de mii de sfinţi. Amin.

Noi, arhierei ai Domnului, slugi ale venirii Lui, vase ale iubirii Lui, te certăm, te numim pe nume, diavole, tată al minciunii, să cazi cu zgomot mare, să fii ruşinat de-a pururi, tu, şi slujitorii tăi, care au înşelat şi înşeală pe oameni sub nume de dumnezei adevăraţi când ei sunt case ale tale şi nu ale poruncii lui Dumnezeu! Să te prăbuşeşti cu tot cu scaunele măririi tale diavoleşti cu care te-ai cuibărit în cei ce mint numindu-se slugi ale Domnului, căci Domnul vine, şi toţi vor sta în faţa venirii Lui cu roadele vieţii lor. Amin.

Ieşiţi, voi, diavoli, din omul stăpânit de voi! Ieşiţi ţipând cu groază de faţa Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi pe om, şi să vă apuce spaima la auzul cuvântului lui Dumnezeu care cheamă morţii spre înviere şi pe om la pocăinţă ca să fiţi voi ruşinaţi şi zdrobiţi pe veci, căci Domnul, Fiul Tatălui Savaot, este Stăpânul, şi este Cuvântul Tatălui. Amin.

Ieşiţi, voi, diavoli, din loc părut sfânt şi daţi loc puterii Domnului şi împlinirii cuvântului Lui şi a proorociilor Lui peste ţara Lui română, care va fi ţara sfinţilor Domnului! Amin.

Supuneţi-vă, voi, slujitori ai minciunii diavoleşti şi pocăiţi-vă înaintea oamenilor, îndemnându-i şi pe ei la pocăinţă. Scuturaţi-vă de păcate şi cădeţi cu faţa la pământ şi căutaţi pe omul cel plăcut lui Dumnezeu ca să vă facă împăcarea cu Tatăl. Iar dacă nu veţi asculta aşa, citiţi în Scripturile care vă spun că sluga cea care a ştiut porunca stăpânului şi nu a împlinit-o, va fi bătută mult. Amin.

Aşteaptă Domnul după pocăinţa voastră, slujitori care v-aţi pus unii pe alţii în loc ştiut sfânt şi din care aţi făcut ascunzătoare de tâlhari de suflete. Aplecaţi-vă, căci glasul Domnului răsună din mijlocul neamului român peste pământ, şi nu fiţi surzi, şi nu fiţi orbi, că la Dumnezeu nu încape povestea cu „popa-prostu“, ci încape duhul pocăinţei care spală omul la inimă şi la trup spre iertarea păcatelor. Treziţi-vă, că aşteaptă Domnul pe lângă voi să dezlegaţi lanţurile arhiereului cel dintre voi, care vă va scrie împăcarea cu Tatăl, prin pocăinţă spre iertarea păcatelor. Amin.

Noi, Doamne, de lângă Tine am cuvântat peste cei ce greu se trezesc la glasul Tău, că ne e milă de Tine pe pământ şi în cer. Plângem de mila Ta înaintea celor necredincioşi. Plângem de lacrima Ta de la omul minciunii care stă în locul Tău păstorind lumea spre moarte, spre groapă, Doamne, dar ţara română e locul în care Tu aştepţi învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, e locul în care Tu aştepţi împăcarea omului cu Tatăl, căci Tu în ea vii cuvânt de înviere din moarte ca să-i tragi pe toţi la Tatăl. Amin, amin, amin.

– Eu, sfinţi ai Mei iubiţi, aşa am spus când eram cu ucenicii pe pământ: «Când Mă voi înălţa, îi voi trage pe toţi la Tatăl, căci voi veni pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă, şi apoi voi sfârşi». Voi sfârşi cu viaţa omului şi voi începe cu viaţa Mea în om şi voi face pe pământ popor de sfinţi. Aşa lucrare lucrez Eu acum pe pământul român, şi voiesc să Mă audă românii şi să se apropie să-Mi cunoască venirea şi lucrarea ei şi să calce pe urmele celor ce se sfinţesc pentru venirea Mea în însuşi trupul lor, căci Eu trebuie să trăiesc în om şi nu omul, şi această viaţă voiesc s-o aduc pe pământ, şi cu sfinţii o aduc. Amin.


***

O, poporul Meu de azi, aud sfinţii şi îngerii numele tău când îţi zic: „poporul Meu!“. O, poporul Meu, Eu alt popor, Eu altă biserică în care să Mă fac cu adevărat trup şi cuvânt, nu mai am pe pământ. Cei ce îşi zic biserică pe pământ, zic aşa de la ei înşişi, nu de la Mine, căci nu Eu i-am ales. Dacă alegeam Eu, nu-i alegeam pe cei ce s-au ascuns şi se ascund sub haina cea cunoscută sfântă ca să facă ei desfrânare în largul lor şi să nu-i ştie lumea. Dar Eu am rostit că tot ceea ce lucrează omul înaintea Mea, aceasta se aşează peste el înaintea oamenilor, şi tot omul îşi va lua după cum este fapta sa, căci Eu am spus: «Vin curând, şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa». Amin.

O, poporul Meu, pilda cea cu fiul risipitor n-a vrut omul desfrânat să o audă de la Mine, căci cine aude are urechi de auzit. Grăiesc în mijlocul tău îndelungata Mea durere de la cei ce şi-au risipit viaţa în desfrânări, dar nu ca şi fiul cel risipitor de viaţă şi care s-a ascuns departe de tatăl său şi care, venindu-şi în fire, s-a căit cu durere şi s-a întors cerându-i tatălui său să-l primească sub adăpostul său ca pe un simbriaş, ca pe un miluit iertat, fiindcă s-a întors. Durerea Mea de la cei ce îşi risipesc viaţa în desfrânări strigătoare la cer, este aceea că chiar la masa cunoscută a fi a lui Dumnezeu pe pământ, chiar sub acoperişul numit biserică de către cei ce stau sub el, aceşti risipitori de viaţă, aceşti înşelători care stau peste oamenii căutători de Dumnezeu, şi-au adunat şi îşi adună plata păcatelor lor, şi care va veni peste ei cu mare şi ruşinos zgomot. Aceia nu se mai întorc la Dumnezeu nici ca nişte simbriaşi, căci vremea este alta acum, şi nu mai este decât aşa cum scrie în Scripturi, căci scris este: «Cel ce este sfânt, să se sfinţească încă, iar cel ce este spurcat, să se spurce şi mai mult, căci vremea Mea este aproape, la uşă este», dar aceştia nu cunosc uşa dacă nu au vegheat.

Acum însă, cu milă mare, cu durere plină de milă strig cu cuvânt de jale şi le spun celor credincioşi şi sfinţi, între cei mincinoşi care-şi zic biserică a Mea, şi le spun şi celor dintre ei care se întorc spre pocăinţă: ieşiţi din mijlocul celor desfrânaţi care s-au ascuns sub haină de om sfânt şi osebiţi-vă acum! Nu staţi, nu mai staţi atinşi cu cei ce stau necuraţi înaintea slavei cuvântului Meu care vine şi dă fiecăruia înapoi fapta sa! Ieşiţi, şi vă osebiţi, şi Eu vă voi primi pe voi şi vă voi hrăni şi vă voi adăpa şi vă voi arăta voia Mea, ca să umblaţi în ea, căci cuvântul Meu vine pe pământ, şi el va arde tot ce este uscat şi va arăta tot ce este sfânt, şi feştila care fumegă nu o voi strivi, ci voi sufla în ea ca să se aprindă şi să lumineze, iar trestia frântă nu o voi zdrobi. Amin.

Eu, Fiul Tatălui Savaot, M-am făcut cunoscut Dumnezeu venit de la Tatăl, Om născut din Fecioară, şi iarăşi am venit sub numele Meu cel de la sfârşit de timp şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, şi grăiesc în limba poporului român, în mijlocul căruia Mă slăvesc în cuvânt, de cincizeci de ani, prin taina venirii Mele a doua oară după om, căci au trecut cele şapte veacuri de la facerea lumii, iar la jumătatea veacului cel de după acestea, am scris şapte mii cinci sute de ani şi am ridicat din nou pe pământ biserica Mea, şi prin cuvânt am aşezat-o pe temelia ei, şi Eu sunt temelia ei şi aşa grăiesc din mijlocul bisericii Mele cea de nou Ierusalim către cei ce cu minciună îşi zic biserică a Mea:

Nu mai minţiţi neamurile pământului că sunteţi slujitori ai lui Dumnezeu, voi, cei ce aţi făcut din locaşuri ştiute sfinţite, case de desfrânare pentru slava voastră deşartă; voi, cei care aţi pângărit altarele cele de la părinţi; voi, cei care zăceţi în sângele vostru şi care s-a ridicat de nouă stânjeni deasupra capetelor voastre! Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi am venit cuvânt pe pământ ca să scriu peste voi sfârşitul minciunii, căci diavolul e tatăl minciunii, iar voi aveţi de tată pe diavolul. Nu mai duceţi omul cu vorba că sunteţi ai lui Dumnezeu şi că spre voi este cărarea cea spre Mine! Nu-i mai minţiţi pe fiii oamenilor, care merg ca orbii după voi dacă voi slujiţi păcatelor strigătoare la cer! De cincizeci de ani plânge peste pământ cuvântul Meu ca să-l audă omul, iar voi, cei de la altare, aţi pângărit biserica, aţi ruinat-o, aţi pătat numele ei cel sfânt. Biserica este sfântă prin cei ce o alcătuiesc pe ea, dar dacă aceştia sunt fii ai diavolului prin faptele lor desfrânate, ei nu sunt biserică sfântă, ci sunt biserică desfrânată, dar nu a lui Dumnezeu este ea aşa. Purtaţi-vă păcatele sub ce nume vreţi, dar nu sub numele Meu, nu sub haina cunoscută a fi haină de biserică.

Iar vouă, celor ce aveţi temere de Dumnezeu între aceşti ai minciunii oameni, care şi-au zis şi îşi zic biserică a sfinţilor, vă grăiesc cu cuvânt hotărâtor mai înainte să cadă plata păcatelor peste trupurile care nu s-au pocăit în ele de faptele lor rele: ieşiţi din mijlocul lor, din mijlocul celor desfrânaţi de la altare, ca să nu cadă peste voi mânia cea pentru fapte vrednice de mânie, ca să nu beţi din vinul aprinderii mâniei lui Dumnezeu. Ieşiţi şi vă osebiţi, şi apoi veniţi spre muntele Meu de cuvânt şi învăţaţi de la Mine legea sfinţeniei, şi să mergeţi pe calea ei, căci vine pe pământ veşnicia, şi ea trebuie adusă, trebuie zidită de trupuri sfinte şi pline de Duh Sfânt! Întoarceţi-vă la dragostea Mea, căci Eu pentru dragostea Mea l-am zidit pe om la început, nu pentru dragostea lui, şi l-am zidit să fie biserică a Mea şi nu a lui. Cu milă şi cu lacrimi vă chem mai înainte să-Mi vărs mânia, căci păcatele strigătoare la cer ale celor ce se ascund sub nume de biserică sfântă Îmi dau peste mână, iar în mână am cupa mâniei. Veniţi spre pocăinţă şi spre scăpare şi faceţi-vă praznic de Duh Sfânt şi daţi-vă în dar lui Dumnezeu, acum când Eu, Fiul Tatălui Savaot, scriu pe pământ cincizeci de ani de cuvânt al gurii Mele, rostit în mijlocul neamului român, şi când voi da cartea judecăţii făpturii la toţi cei care o vor vedea acum. Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani a plâns adânc în Mine şi l-am rostit peste cei credincioşi şi l-am făcut carte, care se numeşte Cartea Vieţii Mielului. Cuvântul este viaţa, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric. Întindeţi mâinile spre Mine dacă voiţi scăparea, şi luaţi şi vă hrăniţi cu cuvântul vieţii, că vreau să nimicesc moartea, cel din urmă vrăjmaş. Vreau să nimicesc păcatul, dar nu pot să fac aceasta prin oamenii minciunii, care se numesc antichrist prin păcatele lor, prin viaţa lor cea cu minciună şi cu care au dus omul la nepăsare de suflet, de nu mai văd Eu pe pământ om cu temere de Dumnezeu, prin care să se oprească omul de la rătăcire şi să vină să-l învăţ Eu calea şi scăparea.

O, popor român, scutură-te de fariseii care îţi ologesc mersul spre scăparea ta de sub omul fărădelegii. Vino să te păstoresc Eu, Domnul, că nu mai găseşti pentru tine păstori pe pământ. Vino la calea Domnului Dumnezeului tău, că nu e nimeni să te salveze în afară de Mine. Vino spre Dumnezeu şi fii credincios şi învaţă taina fiinţei tale cea de la Dumnezeu, taina Mea din tine, căci prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău fac iarăşi lumea, fac cerul cel nou şi pământul cel nou, căci am această Scriptură de împlinit pe pământ, dar vreau să te ocrotesc de pieire în mijlocul neamurilor pământului, că eşti pământul Meu, ales de Tatăl de la facerea lumii pentru Mine, după cele şapte veacuri de oameni. Amin.


***

O, copii prin care Îmi rostesc cuvântul durerii pe care Mi-o face omul făţarnic cu inima şi cu fapta! Oare, până când mai cred oamenii minciunii că vor mai putea să facă zidiri şi temple, locaşuri în care să se închine lui Dumnezeu, zic ei? Până când, oare? Până când? E gata pământul să se răstoarne cu susul în jos din pricina omului minciunii care umple de mânie Duhul Meu. Până când va mai fi să rămână omul orb? Unde se vor ascunde toţi cei care se fălesc a fi învăţători de la Mine peste oameni, atunci când Eu Mă voi dezlănţui cu mare, mare slavă de îngeri şi de sfinţi şi de puteri cereşti de la această lucrare de cuvânt ceresc, înaintea căreia cu frică şi cu cutremur stă şi ascultă tot cerul cel nevăzut care s-a ridicat de pe pământ, aşezând în cete-cete pe cei plăcuţi lui Dumnezeu dintre oameni, şi care au auzit din gura Mea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu! Veniţi şi moşteniţi împărăţia cea gătită vouă prin cele lucrate de voi pe pământ pentru Mine şi pentru cei prea mici ai Mei!»? Unde se vor ascunde cei ce acum se ascund şi îşi fac ascunzători din zidiri făcute de mână de om şi în care ei să se numească dumnezei peste oameni?

Voi striga din zi în zi mai cu durere, mai cu jale, şi te voi aşeza, poporul Meu, să trâmbiţezi jalea Mea peste toţi cei care Mi-o fac, şi vom striga din cer şi de pe pământ, Noi şi cu voi, până ce toate zidirile făcute fără Dumnezeu pe pământ, fără porunca Mea peste om, se vor prăbuşi unele prin altele, unele peste altele, căci semeţia omului M-a umplut de veninul care se întoarce acum înapoi şi va muşca din om, şi toţi aceşti semeţi de pe pământ vor căuta moartea şi n-o vor afla. Şi te vor căuta pe tine, poporul Meu, dar tu vei fi în mâna Mea şi nu te vor afla, şi le voi spune Eu atunci că am stat cu tine înaintea lor şi am trâmbiţat cuvântul Meu peste ei şi n-au luat de la Mine aducere-aminte pentru ca să se facă ei adevăraţi închinători, în duh şi în adevăr, ca să fiu Eu Dumnezeul lor, căci Eu sunt Domnul sfinţilor şi al celor ce se leapădă de sine ca să umble după Mine şi ca Mine, aşa cum Eu, în Tatăl şi ca Tatăl lucrez. Amin.

O, voi, călăuze oarbe, ascultaţi cuvântul Meu! El iese din gura Mea şi se face carte peste voi. Cum pot să vă spun Eu vouă că am suferit gol şi flămând şi însetat şi strâmtorat şi neputincios şi înstrăinat pe pământ şi că voi M-aţi cercetat? Cum aş putea să vă spun aşa când voi n-aţi dat, ci numai aţi luat? Când voi n-aţi păzit şi n-aţi păscut turma cea pribeagă de Dumnezeu, ci numai aţi supt-o, îngrăşându-vă trupurile şi dându-vă unii pe alţii spre păcate strigătoare la cer şi cu care chemaţi peste pământ şi peste voi foc şi pucioasă din cer? Căci v-aţi făcut sodomă, iar îngerii lui Dumnezeu nu sunt cunoscuţi de voi, dar ei vă vor orbi pe voi curând, curând, şi îi vor scoate dintre voi pe cei ce strigă după dreptatea Mea peste pământ. Am trimis spre voi cuvântul Meu, vestirea Mea, strigarea Mea care vă chema la închinare în duh şi în adevăr, nu în haină şi atât, nu în case numite a fi de închinăciune şi atât, căci adevăraţii închinători n-au nevoie de locuri slăvite, ci de duh umilit şi de pocăinţă spre iertarea păcatelor lor, căci Ioan, Botezătorul Meu, a ieşit din pustiu, nu din locaşuri luxoase, şi a stat pe mal de apă curgătoare chemându-i şi strigându-i pe oameni la pocăinţă spre iertarea păcatelor şi la curăţire prin botezul cu apă. O, de mulţi ani strig şi Eu la voi şi la tot omul să vină spre muntele Meu de cuvânt şi să audă glasul Meu la care tresare pământul şi cerul, morţii din morminte şi sfinţii din slavă, iar voi auzind, vă faceţi că nu auziţi, că nu ştiţi. Dar Eu nu voi spune tot aşa, ci voi spune că aveţi păcat că aţi auzit şi că aţi ştiut, şi că aveţi ochi şi nu aţi văzut cu ei slava umilinţei Mele cu care M-am sălăşluit în cei neluaţi în seamă de voi, cei care vă numiţi şi vă credeţi stăpâni ai lumii mai mult decât oricare stăpâni ai ei. Eu însă vă spun aşa: nu veţi scăpa de mânia pe care v-aţi agonisit-o prin depărtarea voastră de Dumnezeu, căci dacă Eu, Dumnezeu fiind şi Om fără de păcat, nu am scăpat de mânia de la omul necredinţei, voi nici atât nu veţi fi uitaţi de mânia cea agonisită de voi prin faptele voastre cele fără de Dumnezeu pe pământ şi prin care aţi supt vlaga şi sufletul şi credinţa şi temerea de Dumnezeu de la toţi sărmanii care n-au mai cunoscut calea spre Dumnezeu, calea pe care voi aţi astupat-o, pentru calea lor spre voi. Iată, cuvânt înfricoşător, căci atât de înfricoşat sunt şi Eu, Domnul Dumnezeu, Domnul puterilor, Mielul Tatălui, înfricoşat de la faptele voastre cele strigătoare la cer şi cu care aţi umplut până peste margini cupa mâniei Mele.

L-am ridicat dintre voi, din planul Meu şi al Tatălui Meu, pe cel ce avea să vă rostească actul de împăcare cu Tatăl prin pocăinţa şi prin credinţa voastră în venirea Mea cuvânt de la Tatăl ca să-i trag pe mulţi la Tatăl. Voi însă v-aţi făcut că nu pricepeţi şi daţi cu piciorul salvării pământului şi Îmi ţineţi sub tăcere cuvântul de înviere a făpturii, cuvântul care avea să iasă din gura celui uns prin cuvântul Meu şi pe care voi l-aţi împlinit apoi şi l-aţi aşezat arhiereu, căci Eu, ceea ce rostesc, împlinesc, şi nu lucrez ca voi. Iar acum, cu mână tare, cu mânie peste margini, Eu vă voi smulge pe voi de pe scaunele de care vă ţineţi şi de pe care supuneţi lumea ca să vă slujească şi ca să vă dea slavă, şi ruşinos va fi pentru voi când Eu, Domnul Cel Atotputernic, vă voi scoate de sub învelişul sub care staţi ascunşi, de sub haina cu care vă înveliţi şi vă făliţi că sunteţi sfinţiţi, şi voi arăta faţa voastră cea adevărată cu care aţi stat împotriva harului Duhului Sfânt Care lucrează prin sfinţi cu semne minunate spre adeverirea Dumnezeului Cel adevărat, Dumnezeul celor credincioşi şi sfinţi, Cel slăvit de heruvimi şi de serafimi şi de toţi cei ce au primit şi primesc iubirea adevărului, ca prin ea să se facă fii ai lui Dumnezeu.

Amintirea evangheliei Mele cea de acum două mii de ani, cea a venirii Mele a doua oară de la Tatăl şi a înfricoşatei judecăţi, Mă cheamă să împlinesc, iar prin cei ce-Mi amintesc de toate făgăduinţele Mele cele scrise în Scripturi, Eu voi împlini. Amin.


***

– O, dulce Îţi este glasul şi limba cuvântului Tău, Fiul meu Cel dulce! Dulce şi duios şi dureros Ţi-a fost glasul rugăciunii Tale de pe cruce când L-ai rugat pe Tatăl să-i ierte pe cei ce Te-au răstignit, căci ei nu ştiu ce fac! O, Fiule, dacă ar fi ştiut, ar fi avut păcat, dar cei ce trăiesc în păcat nu pot să cunoască răul când îl fac, şi numai apoi îl cunosc. Dulce Ţi-a fost glasul şi limba când ai spus că cel care păcătuieşte împotriva Fiului Omului, îi va fi iertat acest păcat, căci Tu eşti Cel ce ai putere să ierţi păcatele, ca un îndurător. Mă doare însă de tot omul de pe pământ, care a fost şi care este, când îşi face temple pentru Tine, căci el aşa zice că face, şi uită că templul cel din Ierusalim spre care mergeau neamurile pământului ca să vină la Dumnezeu, s-a dărâmat, precum au spus proorocii, şi n-a mai rămas din el piatră pe piatră, şi a fost arat pământul care a purtat pe el templul în care şi Tu şi eu am intrat. Şi iată, odihna Ta este în sânul lui Avraam şi tot în el este şi odihna sfinţilor Tăi, iar zidurile de piatră sunt împotriva Ta când în ele Tu Te laşi vândut celor ce cumpără pe Dumnezeu de la cei ce Te vând pe bani, Fiule răbdător.

Când preotul cel fără de viaţă sfântă dă să Te jertfească pe altarul lui, el se aseamănă cu cei care Te-au răstignit fără de milă şi pentru care ca un îndurător Te-ai rugat Tatălui pentru iertarea neştiinţei lor, pentru rătăcirea lor, Fiule răbdător. Ai proorocit tuturor despre vremea adevăraţilor închinători care nu vor avea nevoie de temple măreţe, ci de duh şi de adevăr, prin care să se închine Ţie cu viaţa lor cea sfântă, copil junghiat de cei ce nu înţeleg ce este Dumnezeu în cer şi pe pământ, de cei ce nu cercetează duhurile, aşa cum le-am cercetat eu când îngerul Gavriil mi-a vestit că voi zămisli în sânul meu pe Sfântul Celui Preaînalt, Care va împărăţi în veci, împărăţie care nu va avea sfârşit. Când eu m-am închinat Domnului prin înger, n-am fost în loc anume, ci am fost în Duhul Adevărului şi aşa m-am închinat voii Tatălui ceresc şi voii Tale, copil purtat în sânul meu şi apoi la sânul meu ca să creşti din el.


***

Noi, cei întâi apostoli ai Tăi peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi, peste cei tăiaţi şi netăiaţi împrejur la trup şi la inimă, ne-am lăsat lucraţi de toate câte Tu ne dădeai de lucrat, şi altfel noi nu lucram, precum nici Tu nu lucrai altfel. Le spunem tuturor celor ce se folosesc de numele Tău cel mare şi minunat ca să-şi facă turme în numele Tău, le spunem să se lase lucraţi de înţelepciunea cea de taină a Ta, dacă vor să stea peste oameni sub numele Tău, sub numele de apostoli ai vestirii Evangheliei împărăţiei Tale. Dacă ei nu le dau oamenilor împărăţia Ta pe pământ, cum de se fac ei peste oameni apostoli ai lui Hristos? O, dacă cei ce stau sub ei nu au împărăţia Ta peste ei, ce lucrare au cei care se dau apostoli ai împărăţiei Tale peste oameni? Iată, a venit vremea să păstoreşti Tu, căci toţi învăţătorii care stau în numele dreptăţii peste mulţimi, au stricat legea Ta şi s-au aşezat să Te nedreptăţească, şi ca să trăiască ei prin câştig nedrept, că aceia nu Te au ca să Te poată da celor ce nu au înţelepciunea cea de taină, care are ca plată mântuirea sufletului. Iată, lucrul fiecăruia se va face cunoscut, îl va vădi ziua Domnului, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia, şi atunci se va vedea nebună înţelepciunea lumii acesteia, şi se va auzi Scriptura care spune: «Unde este cercetătorul acestui veac?».

O, fii ai oamenilor, treziţi-vă voi, căci cei ce stau peste voi în numele înţelepciunii lui Hristos nu au înţelepciune din cer. Credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. Aşa vă învăţăm noi, căpetenia celor învăţaţi de Dumnezeu. Înţelepciunea cea de taină trebuie împărţită la cei desăvârşiţi în iubire şi în sfinţenie. Noi ne-am lăsat lucraţi de toate câte Domnul ne-a dat să lucrăm, şi nu luam mulţimile cu forţa să le păstorim spre mântuirea lor. Nouă ne descoperea Domnul prin Duhul Său, de la Care nici unul din stăpânitorii acestui veac n-a putut lua, căci dacă ar fi cunoscut ei înţelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei, pe Mielul lui Dumnezeu. Iată, înţelepţii acestui veac nu au decât înţelepciunea de a-L pierde pe Domnul, pentru ca să stăpânească ei oamenii.

O, fii ai oamenilor, primiţi pe ucenicii Domnului ca să vă scape de mânia ce va să vină peste lume şi să staţi înaintea Domnului sfinţi, căci El a spus: «Fiţi sfinţi, precum Eu sunt sfânt». Lăsaţi-vă răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă lăsată de la părinţi, căci sângele lui Hristos, ca al unui Miel nevinovat şi neprihănit şi Care a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, s-a vărsat ca să răscumpere lumea din păcat şi din moarte. Curăţiţi-vă sufletele prin ascultare de adevăr. Lăsaţi-vă născuţi din nou, nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu, şi care rămâne în veac, şi care vi se binevesteşte acum.

O, fii ai oamenilor, daţi de la voi poftele trupeşti, care se războiesc în voi împotriva sufletului, şi trăiţi ca oamenii liberi, dar nu pentru răutăţi, ci ca robi ai lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Sunteţi ca nişte oi rătăcite. Întoarceţi-vă acum la Păstorul şi la Păzitorul sufletelor voastre, căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Lui este împotriva celor ce iubesc răul şi veacul acesta stricat.

Iar voi, cei ce v-aţi aşezat voi înşivă şi unii pe alţii păstori ai lui Hristos peste gloatele cele rătăcite de la Duhul Adevărului, vă spunem noi, căpetenia apostolilor cei trimişi de Hristos la cei sfinţi şi la cei păcătoşi ca să lucrăm cu El şi de la El peste aceştia, vă spunem noi că înţelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu nu stă în înţelepciunea acestui veac stricăcios şi stricat. Dacă nu puteţi să vă faceţi sfinţi cu viaţa şi cu dreptatea şi cu înţelepciunea, mergeţi la locurile voastre şi lucraţi ce vreţi, dar nu mai staţi peste oameni în numele lui Dumnezeu fără să ieşiţi din lume şi din faptele ei. Dacă nu puteţi să vă aplecaţi şi să vă naşteţi din cuvântul lui Dumnezeu şi să fiţi sfinţi ca El, dacă nu vă doare de omul păcătos care piere în păcatele lui, dacă nu vă place drumul luminii ca să umblaţi în lumină, nu staţi sub numele şi sub lucrul de apostoli ai Mielului. Dacă nu puteţi să vă faceţi pârgă lui Dumnezeu şi Mielului, nu umblaţi la tainele Lui ca să le trădaţi necunoscând puterea lor. Se iveşte în curând cartea Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit în vremea aceasta din cer pe pământ timp de cincizeci de ani, şi iată cum vă găseşte Mielul, Care a deschis peceţile cărţii ca să-Şi aleagă mireasă de nuntă şi să Se arate apoi cu slava Sa! Vine învierea morţilor, şi voi nu ştiţi tainele Scripturii, căci voi citiţi cărţile oamenilor, iar oamenii sunt păcătoşi. Vine învierea morţilor, şi se va arăta antichrist, căci toată lucrarea potrivnică lui Dumnezeu se descoperă, ca să fie judecat fiecare după cum este fapta sa. Vine lumina Domnului, şi ea va descoperi pe toate cele lucrate la întuneric.

Noi, căpetenia apostolilor cei trimişi de Domnul, spunem tuturor că nu pot să fie apostoli ai Mielului decât cei trimişi de Miel, şi iată, şi din cer de lângă El cuvântăm prin trimitere şi spunem: toţi cei care nu slujesc Mielului şi împărăţiei cerurilor peste oameni pe pământ, să nu stea, să nu-şi ia lucru de apostoli ai Mielului, căci credinţa nu stă în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu, Care vine acum pe pământ şi Se arată cu putere prin Duhul Sfânt la cei desăvârşiţi în iubire. Vine Domnul să caute rod în vie, şi nici un păstor care s-a aşezat de la el însuşi păstor peste oi, nu va putea să nu dea socoteală pentru rod sau pentru lipsa rodului. Amin.


***

Noi, Mieluţule Doamne, cu râvnă am râvnit să despărţim lumina de întuneric şi adevărul de minciună, căci dacă omul nu ştie nu are păcat. Tu însă vii mereu, iar noi am spus tuturor că înţelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu este împărţită celor duhovniceşti, celor desăvârşiţi în iubire.

Suntem trimişii Tăi, şi am propovăduit oamenilor că Tu eşti Domnul împărăţiei cerurilor, pe care nici unul din stăpânitorii acestui veac nu poate s-o cunoască pe ea. Amin, amin, amin.

– O, ucenici trimişi, o, apostoli ai vestirii împărăţiei Mele cu omul! Cei ce au de viaţă şi de împărăţie peste ei lumea aceasta, nu pot fi apostoli ai Mei, căci Eu sunt Păstorul Cel blând şi bun, Care Şi-a pus viaţa pentru oile Sale. Vai celor ce-şi fac câştig pentru ei pe pământ pe seama numelui Meu între oameni! Iată, vin cu plata, şi fiecare va lua din ea ceea ce a lucrat şi a dat. Împărăţia cerurilor pe pământ nu este aceea pe care o trăiesc cei ce se dau drept apostoli ai Mielului. Vine ziua când se vor zdruncina cele omeneşti pe pământ, şi oamenii cei tari şi stăpâni în veacul acesta vor rămâne goi şi săraci şi flămânzi, iar slava lor se va topi de pe ei cum se topeşte ceara la arşiţa focului, şi se va împlini Scriptura care spune: «Unde este înţeleptul şi stăpânitorul acestui veac?».

Această zi de sărbătoare apostolească a purtat în ea blândeţe, iubire, dreptate şi adevăr, şi întunericul oamenilor nu le cuprinde pe acestea.


***

– Eu, Doamne scump şi mare în cer şi pe pământ, Te mărturisesc cu aceeaşi râvnă când n-am tăcut cu cuvântul cel despre dumnezeirea Ta până ce, ruşinaţi, cei ce şi-au recunoscut vina m-au ucis cu pietre, că aşa fac cei ce nu-şi pot purta vina din pricina trufiei lor pământeşti şi omeneşti. Îţi mărturisesc poporul care Te-a primit acum când ai venit a doua oară de la Tatăl, şi pe care l-ai ocrotit atât de mult secerând prin îngerii Tăi ocrotitori pe toţi cei care au pândit viaţa lor cu Tine în vreme de mare necredinţă şi de deşertăciune şi de vremelnicie cum n-a mai fost pe pământ de când Tu ai întocmit veacurile şi curgerea lor. Le spun celor trufaşi care stau pe scaunul drepţilor din voia lor, nu din voia Ta, le spun că au fost şi ei judecaţi acum prin venirea Ta, căci i-a găsit venirea Ta mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se, uitând ei de Scripturile Tale care spun că toţi cei care se vor învrednici de veacul Domnului, aceia nu se însoară şi nu se mărită, căci sunt ca îngerii şi nu mai pot să moară de vreme ce se fac fii ai învierii. Tu eşti Cel ce ai spus această Scriptură peste cei ce Te ispiteau pentru desfrânarea lor. Iată, iarăşi lumea a fost judecată, căci Tu ai venit, iar lumea şi cei de peste ea care stau pe scaun de drepţi ai Tăi, sunt fiii veacului acesta, care se însoară şi se mărită şi nu se învrednicesc de veacul cu care Tu vii pentru cei ce trăiesc ca îngerii, şi apoi pentru cei ce vor învia din ţărâna pământului şi vor sta pe picioarele lor. O, nu ştiu ce-i aşteaptă cei ce Ţi-au pus sub obroc venirea Ta de acum şi pe poporul slavei venirii Tale. Se clatină din zi în zi mai mult statul lor şi slava lor deşartă şi trufia lor de a se numi pe ei înşişi şi unii pe alţii slujitori ai dreptăţii peste cei fără de păstori de ai Tăi. Curând, curând împărăţia lor nu va mai fi, şi se va ridica un popor drept şi se va adăuga venirii Tale cu sfinţii, că Tu aşa ai spus că vii când vei veni. Şi ai venit, Doamne, şi tainic este cuvântul venirii Tale, iar glasul Tău de peste poporul Tău acesta îl aud morţii din morminte şi se pregătesc pentru porunca îngerului Tău care îi va scula, şi ei vor mărturisi la toţi cei vii cuvântul acesta cu care Tu îi hrăneşti pe cei mici ai Tăi, şi la care masă de cuvânt doresc sfinţii şi îngerii şi vin cu Tine, după cum Tu ai proorocit acum două mii de ani.

Mă aplec cu supunere de ucenic şi Îţi dau toată slava, cu glasul duhului meu mărturisitor că am avut bucuria şi mângâierea să Te mărturisesc şi acum, la sfârşit, că eşti Cel drept, Cel viu în vecii vecilor după ce toţi cei care nu Ţi-au cunoscut venirea acum două mii de ani au făcut cu Tine tot ce a fost scris să facă ei, şi apoi Tu ai înviat şi ai judecat lumea numai prin învierea Ta, şi eşti în Tatăl, şi Tatăl este în Tine, şi Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor, iar sfatul Lui împlineşte cuvântul lui Dumnezeu care spune: «Noi le fac pe toate!». Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, Mă mărturisesc sfinţii în cer şi pe pământ, dar omul trufaş este nesimţitor. M-au mărturisit şi drepţii şi păcătoşii când am venit lucrând de la Tatăl, dar cei trufaşi şi-au păstrat aluatul din care s-au născut, căci tatăl lor este diavolul.


***

Arhiereul Vasile cel Mare, cu duhul milei lui, are în ceata de arhierei veniţi cu el în venirea Mea pe cel ce mărturiseşte că a stat mai bine de şapte ani pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei, iar după încă aproape şapte ani, iarăşi, de când i-am luat scaunul pentru că n-a îmbrăţişat lucrarea cuvântului Meu şi pe voi, el vă mărturiseşte dintre cei cereşti arhierei că sunteţi poporul Domnului, purtând de la Mine peste voi taina descoperirii fiilor lui Dumnezeu, aşteptaţi de toată făptura de când Eu am întocmit cerul şi pământul şi pe om, iar omul apoi a zguduit de la locul ei toată facerea Mea, căci s-a semeţit în el, şi nu s-a umilit sub mâna şi sub iubirea Creatorului său.

Dau glas arhiereului cel venit în venirea Mea cu sfinţii în ziua pomenirii sfântului Meu, arhiereul Vasile cel Mare, care are acum mărturisitor lângă el pe cel ce a stat mare pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei, şi iată, îl aşează cu binecuvântare arhierească mărturisitor acum, căci biserica din care el a venit la cer se clatină cu putere mare de pe temelii, căci vai cetăţii pe care oamenii o zidesc pe nisip şi nu pune şi nu păstrează ca temelie a ei sfinţenia, barca de salvare pe care Eu am aşezat-o ca să fie pe pământ când am venit acum două mii de ani ca să aşez între oameni credinţa cea de sus, din cer, şi împărăţia ei. Amin, amin, amin.

– Credinţa cea din cer, Dumnezeule, Doamne al poporului Tău de azi, fiul cel mic al neamului român, o, nu este în biserica din lume credinţa cea din cer. Credinţa cea din cer, când ea este în biserica cea de un nume cu Tine, eu o asemăn cu apa cea sfântă în care peştii din ea nu mor niciodată, Doamne Care m-ai miluit de m-ai luat de pe pământ ca să mă pomeneşti în cer prin guriţele fiilor Tăi de la Pucioasa, cetatea pe care Tu Ţi-ai aşezat munte înalt de pe care rosteşti legile facerii din nou a lumii, după dreptatea Ta.

Cu duh de umilinţă cerească mă fac mare în cuvânt peste biserica neamului român, care ar fi trebuit să asculte numai şi numai de Tine dacă Tu ai ieşit cu apa cea vie a râului vieţii ca să adăpi cu ea pământul, iar el să se facă nou prin apa spălării, prin focul Duhului Sfânt, glasul gurii Tale care se face râu din cer, căci cincizeci de ani ai cuvântat din cer pe vatra poporului român. Dau cei străini de acest pământ român să-l ia ei, pentru slava Ta de peste el, pentru cuvântul venirii Tale cu bucuria cerului pe pământ. Dar altfel va fi decât caută omul fărădelegii să lucreze în ascuns peste planul Tău care este purtat în mâna Ta, şi prin care numai Tu vei birui.

Iată, Doamne, cei ce lovesc în această piatră se sfărâmă în ea, iar pe cei peste care ea cade, aceia se fac puzderii, după cum au scris proorocii Tăi prin Scripturi. Eu le amintesc acum, după ce am păşit în al şaptelea an de la plecarea mea de pe pământ pentru necredinţa mea care atât de greu m-a pedepsit apoi pe pământ, şi le spun la toţi cei ce se numesc pe ei înşişi şi unii pe alţii arhierei şi preoţi ai bisericii Tale, dar sunt săraci de Tine aşa cum am fost eu, săraci de credinţă şi de sfinţenie fără de care nimeni nu vede şi nu este cu Domnul, le spun că duhul mărturisirii Tale prin fiii poporului Tău cuvânt peste ei, le dă acum de veste că cele vechi trec cu trosnet, şi rămâne ceea ce Tu ai aşezat pe pământ biserică sfântă, Biserica Noul Ierusalim, şi ea va fi mare precum Tu eşti, iar ceea ce aşezi Tu este al Tău, precum ceea ce oamenii dau să aşeze în numele Tău, acelea trec cu trosnet, precum este scris în Scripturi. Amin.

Voi, cei ce încă vă credeţi mari cu Dumnezeu între oameni; voi, arhierei între români, veni-va vremea, şi a şi venit, să vedeţi zilele Domnului, căci le-aţi făcut să vină peste voi, prin lăcomia voastră de slavă deşartă pe care şi eu am căutat-o pe pământ, căci scrie în Scripturi: «gelozia e şi decât iadul mai groaznică, precum iubirea e mai tare ca moartea». Aşa l-am gelozit eu pe arhiereul Irineu, prin care Domnul a aşezat la înălţime biserica Sa de nou Ierusalim în mijlocul neamului român, iar voi acum îl ţineţi pe acesta ascuns, pedepsit, înjosit. Dar vine vremea cea pentru voi, aşa cum a venit şi pentru fraţii lui Iosif cel alungat din casa tatălui său de către fraţii lui, iar el răbdând prin iubire, Domnul l-a ridicat, şi a fost el salvator pentru neamul lui Israel până ce Domnul prin mâna Lui aşezată pe creştetul proorocului Moise a scos casa lui Israel din robia străinilor.

Iată ce ruşine cade peste voi! Batjocură şi dezbinare, necredinţă şi lipsa temerii de Dumnezeu, îngâmfare şi ruşine, aceste feluri de lucrări se văd între voi, arhierei şi preoţi cu nume de români. Nu voiţi să credeţi că numele de român va rămâne numai pentru sfinţi şi pentru cei ce se vor sfinţi pentru Domnul, nu pentru oameni, dar veţi crede văzând cumpăna aceasta în mâna lui Dumnezeu. Mărturisesc mărturie adevărată dintre arhiereii cei sfinţi pe pământ şi în cer, căci cei ce au fost arhiereii Domnului pe pământ, au fost cei sfinţi, nu cei păcătoşi.

Eu mărturisesc vouă dintre cei din cer, căci am fost miluit cu mare milă, pentru stăruinţa rugăciunilor şi a jertfelor inimilor poporului Domnului, de la Pucioasa, şi vă spun că nu este pace fără Domnul. Ca şi proorocia cea din Scripturi vă spun şi eu citând din ea: «Nu este pace fără Domnul» şi nu va fi, căci voi aţi stricat de tot toate legile Domnului, precum şi eu le-am stricat, şi am fost tăiat şi aruncat în focul suferinţei, şi din foc strigam aşa, şi cu pocăinţă strigam: «Mâhnit e duhul în mine, şi inima mea stă încremenită înlăuntrul meu, că făcutu-m-ai să locuiesc în întuneric, ca şi morţii cei din veac, dar tind către Tine mâinile mele şi sufletul meu; degrab auzi-mă şi fă să aud mila Ta, că spre Tine nădăjduieşte sufletul meu, Doamne».

O, oameni ai bisericii de pe vatra poporului român! Toţi cei care n-au iubit şi n-au împlinit cuvântul cel de azi al Domnului, Care Şi-a aşezat munte înalt de pe care cuvintează, aceştia au căzut toţi, în fel şi chip, în sabia mâniei Domnului. Eu, din ceata arhiereilor cei sfinţi pe pământ şi în cer, şi care m-au luat, în zi de praznic sfânt, mărturisitor peste voi acum când voi lucraţi război grăbind ziua mâniei Domnului peste casa voastră, eu vă amintesc cuvântul Scripturii care spune: «Nu este pace fără Domnul».

Faceţi pace între voi şi Dumnezeu, că aveţi rugător cu Duhul Sfânt în el şi cu trecere la Domnul pe arhiereul cel ales de El, şi care şi pentru mine a mijlocit ca să fiu curăţit şi iertat prin biserica Lui cea de nou Ierusalim. Faceţi pace între voi şi Domnul dacă voiţi să nu vedeţi căzând peste voi foc şi pucioasă, ziua mâniei Domnului.

Eu am mărturisit din cer peste voi şi v-am grăit vouă acum că nu este pace fără Domnul. Amin, amin, amin.


***

Eu, Domnul, Mi-am aşternut taina împărăţiei fiilor lui Dumnezeu, ivirea acestei taine pe pământ, şi pe care oamenii care îşi zic biserică a Mea pe pământ n-au avut darul să o cunoască şi să se bucure de ea. Ei fac altceva pe pământ, nu fac lucrarea Mea, nu lucrează Scripturile Mele cele de apoi. Ei lucrează ca oamenii şi nu ca Dumnezeu, pentru că s-au aşezat ei înşişi, nu Eu i-am aşezat să fie ceea ce ei zic că sunt. Aici însă cuvântul Meu este la cârmă, şi aceasta înseamnă împărăţia lui Dumnezeu şi nu a omului. Aici Eu, Domnul, cuvintez cuvânt şi îl împlinesc peste tot pământul, căci taina împlinirilor Scripturilor venirii Mele cu sfinţii acum, la sfârşit de timp, are nevoie de rostire de cuvânt, de popor credincios cuvântului Meu şi de sfinţenia duhului, a sufletului şi a trupului celor ce au fost scrişi să fie taina fiilor lui Dumnezeu pe pământ, taină aşteptată de şapte veacuri, de când duhul omului s-a despărţit de Duhul lui Dumnezeu nemaiascultând pe Făcătorul lui.


***

O, e tare, tare greu omul, şi nu-l mai pot duce. Sunt mulţi care nu sunt uşori nici pentru sufletul lor, dară pentru al altora, dară pentru Dumnezeu, poporul Meu! Dacă iubirea Mea i-a învăţat pe oameni şi le-a spus: «Iubiţi-vă unii pe alţii precum v-am iubit Eu», în Mine trebuia să se strângă toată iubirea celor ce iubesc ca Mine. Dar omul s-a făcut Lucifer, şi Mi-e tare, tare greu omul. Mi-e greu să-l duc la Tatăl pe om, şi nu pot să-l împac pe om cu Tatăl.

Am aşezat pe pământ om binevestitor, arhiereu mărturisitor al acestei lucrări de împăcare a omului cu Tatăl, şi Mi l-au ascuns arhiereii lumii de azi. Ei în loc să-l fi îmbrăţişat pe el ca pe alesul Domnului între ei, ca pe înţeleptul cel de la Mine, aşa cum a făcut preotul Eli când Eu l-am ridicat pe Samuel pentru Israel când fiii lui Eli nu mai ascultau de Dumnezeu, lucrând ca Lucifer înaintea Mea, ei, arhiereii lumii de azi, au uitat să ştie că înţelept este cel ce nu face păcat şi îngâmfare, şi este cel credincios şi cu duhul temerii de Dumnezeu în el.

O, cum să-l împac pe om cu Tatăl? E tare greu omul. E greu omul din lume şi nu-l mai pot duce. L-am ales pe cel ales al Meu dintre arhiereii lumii, ca să-l împace pe om cu Tatăl, căci am cuvântul Meu peste pământ, şi de la Tatăl îl iau şi îl grăiesc, ca un Fiu ascultător de Tatăl Său. Am trimis la aceştia pe cel ce a stat arhiereu peste cetatea Târgoviştei, ca să mărturisească el dintre arhiereii cei cereşti, dar ei auzind se fac că nu aud şi crezând se fac că nu cred, şi zic că morţii sunt morţi dacă nu mai sunt pe pământ. Pe Samuel l-a sculat vrăjitoarea din Endor ca să-i spună lui Saul cuvânt de învăţătură în greul lui cel mare, şi cu voia Mea a fost aceasta. Pe arhiereul Vasile, care a stat peste cetatea Târgoviştei luptându-se şapte ani împotriva Mea, lucrând lucrarea lui Lucifer peste lucrarea cuvântului Meu, pe acesta l-am adus Eu ca să le spună el arhiereilor şi preoţilor că se vor prăbuşi unii peste alţii dacă nu vor lua peste ei duhul proorociei, cuvântul Celui drept, Care este scris să vină să nască iarăşi lumea. Amin.

Vin din cer pe pământ să-l ajut pe om spre Tatăl, dar e tare, tare greu omul. O, cum să-l mai port, oare? Te povăţuiesc, poporul Meu, să ridici spre Mine duh de rugăciune pentru toate făgăduinţele pe care le am de aşezat încă pe pământ ca să Mă aştern cu toată puterea înaintea celor necredincioşi care-şi văd de ale lor numindu-se ei păstori peste biserica lor. Mi-e dor, Mi-e tare dor de arhiereul Meu cu care am lucrat lângă voi. Mi-l ţin supus lor, Mi-l ţin pitit, dar vine vremea cea slăvită a Mea, iar slava celor ce şi-au făcut împărăţie a lor pe pământ sub nume de biserică şi încă îşi mai fac, îi va părăsi pe ei această slavă a lor.


***

Între cei din lume nu mai este om cu duhul descoperirii de la Dumnezeu, căci toţi oamenii sunt îngâmfaţi pentru ei înşişi şi nu mai este om duhovnicesc între oameni. Omul duhovnicesc este cel ce are duhul descoperirii, iar acela are cugetare smerită despre sine şi pentru sine, iar în bisericile din lume nu mai găseşte omul om duhovnicesc peste viaţa lui depărtată de Dumnezeu. O, nu mai are cine să-l împace pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul cel greşit şi rătăcit în sine şi în semeţia de sine. O, nu mai este om sărac cu duhul, om cu duhul umilit şi frumos foarte prin acest duh frumos. În bisericile din lume nu mai poate găsi omul calea, căci preotul lumesc nu este duhovnic, chiar dacă el are de la altul această numire. Nu preoţii sunt duhovnici, căci duhovnicul este cel ce are Duhul Domnului, pe îngerul Domnului, care îi spune lui pe cele din om şi pe cele de la Domnul pentru om,


***

Duhul descoperirii lucrează pe pământ prin mijlocirea îngerilor, iar cel căruia nu i se pot spune cele prin îngeri descoperite, acela este carne şi sânge şi nu primeşte duhul descoperirilor, duhul cel spre îndreptarea şi luminarea şi mântuirea lui apoi, duhul duhovnicului, şi iată, nu toţi pricep, nici între cei ce se cred că-L au pe Dumnezeu, nu toţi pricep taina aceasta a duhului descoperirii, ci numai cei cărora voieşte Domnul să li Se descopere şi să primească ei apoi prin duhul descoperirii, aşa cum şi legea a venit pe pământ prin mijlocirea îngerilor.


***

Iată, duhovnicul este duhovnic şi preotul este preot, dar în mijlocul bisericii lumii nimeni nu ştie ce înseamnă să fie Dumnezeu cu omul pe pământ şi pentru om pe pământ. Duhovnicul este cel ce crede cu tărie pe cele de la Dumnezeu şi căruia Domnul îi dă apoi darul acesta al duhului descoperirii şi al lucrului cel bun peste om, iar cine este înţelept între oameni nu stă fără duhovnic peste clipele vieţii lui, nu stă fără Dumnezeu peste paşii lui, peste mintea lui, peste lucrarea lui din toată clipa, şi iată, mulţime de oameni mari ai lumii au fost atinşi de duhul chemărilor cereşti şi s-au lăsat mici sub mâna celor duhovniceşti de pe pământ şi aşa s-au făcut ei creştini sfinţi şi aşa au căpătat ei darul umilinţei de duh sub mâna celor ce le călăuzeau viaţa îndeaproape, aşa cum numai cei smeriţi în ei pot face acestea, iar altceva nu înseamnă să fie omul creştin.

Iată ce este pe pământ! Iată câţi preoţi ies prin oameni îngâmfaţi ca şi ei, dar în zadar ies, că nu sunt duhovnici pentru om aceştia. În bisericile lumii întâi îl face preot pe om, şi apoi îl numeşte duhovnic peste oameni, dar Samuel şi toţi cei ca şi el ai Mei au fost de Dumnezeu şi nu de oameni făcuţi mai întâi prooroci şi duhovnici, şi apoi preoţi. Eu, Domnul, am fost mai întâi duhovnic al celor ce credeau iubirii Mele pentru om şi cu care am venit din cer în întâmpinarea omului rătăcit pe pământ prin duhul semeţiei omeneşti, şi apoi am fost preot al lor, jertfindu-Mă înaintea Tatălui pentru mântuirea lor, ca un Păstor adevărat ce sunt.

Iată, nu poate preotul să-l ajute pe om, să-l împace cu Dumnezeu pe omul cel greşit, dacă el nu are şi duhul descoperirii celor din om, duhul cel prin mijlocirea îngerilor Domnului pentru descoperirea celor ascunse în om şi care îl vatămă pe om. Cel ce nu este mic în ochii lui, acela nu este slujit de îngeri şi nici nu-i primeşte pe cei slujiţi de îngeri pentru om, căci duhul mândriei omeneşti Îl alungă pe Dumnezeu din om şi de lângă om, iar Eu am zis: «Vai celui ce are numele mai mare decât fapta cea întru Dumnezeu». Este scris în Scripturi: «Vai celor ce zic proorocilor: nu proorociţi, iar văzătorilor: nu vedeţi; şi dacă vedeţi spuneţi-ne lucruri măgulitoare ca să primim». Când Eu le spuneam iudeilor cele ce aveau să se petreacă cu Mine şi cu ei pentru necredinţa lor, ei spuneau despre Mine: «Are demon»; ei spuneau: «Iată, huleşte. Ce ne mai trebuie dovadă împotriva Lui?».


***

– O, ucenic întâi între cei chemaţi ai Mei! Eu M-am născut om ca să-i arăt omului calea. O, Eu te-am avut la masa celor mici ai Mei de azi când am pecetluit cu numele Meu cel sfânt grădiniţa Mea de fii acum cincisprezece ani, şi când am avut de mărturie şi de mângâiere pe arhiereul Meu Irineu, pe care l-am luat dintre cei de azi. O, ce greu l-au legat pe el apoi arhiereii de azi ca să nu mai audă el şoapta Mea, cuvântul care înviază omul! O, cum de nu le e teamă pentru fapta lor? Aceasta numai cei ascunşi sub haina Mea, numai cei ce se acoperă cu ea, numai aceia sunt în stare să facă aşa, numai aceia ştiu cel mai bine să Mă ţină pe Mine ţintuit pentru ca să domnească ei, şi nu voia Mea peste pământ. De multă vreme strig Eu la ei, şi nu se vor putea dezvinovăţi când va fi să dea seama înaintea Mea pentru fapta lor. Eu am deschis uşa bisericii Mele care veghează acum, şi cu arhiereul Meu luat dintre ei am deschis-o, şi nu cu ei am putut să fac aceasta, căci Eu lucrez numai cu cei credincioşi, şi altfel n-am putut lucra în nici o vreme lucrările Mele. Eu nu pot lucra cu cei ce nu veghează. Eu nu pot ca omul, şi iată, strig la cei ce nu veghează:

O, treziţi-vă voi, oameni care vă numiţi pe voi înşivă biserică a lui Dumnezeu! Treziţi-vă, că e greu pe pământ, şi n-am între voi om plăcut Mie ca să Mă sprijin cu el, căci voi vă propovăduiţi pe voi, şi nu pe Mine, şi călătoriţi pe urmele celor ce M-au răstignit, având ei puterea aceasta pe pământ. Înfricoşaţi-vă la glasul Meu de peste voi! Sunt Fiul Tatălui Savaot. Eu sunt Cel Căruia voi ziceţi oamenilor că-I slujiţi. Chiar dacă voi vă împărţiţi între voi vina voastră, zicându-vă unul altuia că nu sunt Eu Cel ce grăiesc de la această iesle de cuvânt, Eu sunt acest cuvânt. Fericiţi aţi fi voi să nu fiu Eu, dar Eu sunt Cuvântul Care grăieşte cu voi. Vin cu zeci de mii de sfinţi, şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, şi grăiesc peste pământ în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, botezându-i în cuvântul Meu pe cei ce cred făcându-Mi locaş de înviere în ei. Dar voi sunteţi fricoşi şi vă ascundeţi, căci sunteţi vinovaţi şi Îl ascundeţi pe Dumnezeu. V-am trimis cartea cuvântului Meu de azi, şi apoi v-am scris în cer pe fiecare din voi că v-am dat cartea Mea, cuvântul Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, cuvântul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl la om. O, nu vă puteţi ascunde. Să ştiţi că voi sta faţă în faţă cu voi în faţa a mii şi milioane de îngeri, precum este scris, şi va fi să-Mi răspundeţi: ce-aţi făcut voi cu Dumnezeu, Care a bătut la uşa inimilor voastre?

Daţi drumul celui umilit între voi, celui umilit de voi, şi daţi-i faţă, căci i-aţi zdrobit faţa pentru ca să i-o luaţi voi. Daţi-i înapoi cele ce sunt de la Mine ale lui, şi care sunt peste el, căci păcatul vostru apasă peste neamul român, de care vouă nu vă este milă ca nişte păstori ce vă numiţi peste ei. Cei ce iubesc minciuna şi întunericul, aceia slujesc duhului întunericului, iar Eu, Domnul, sunt Lumina lumii şi vădesc pe cele în întuneric ascunse, ca să fie ştiute că sunt. Înfricoşaţi-vă! Umiliţi-vă, căci umilinţă vă trebuie, şi nu slavă, aşa cum voi căutaţi. Dacă vă numiţi biserică, nu uitaţi că biserica are ca faţă duhul umilit, duhul care dă viaţă. Umblaţi în lumină. Aceasta vă îndemn după cincisprezece ani de la aşezarea semnului Meu între pământ şi cer, căci Eu vin cuvânt pe pământ, vin cu norii, şi ca un Dumnezeu adevărat strig vouă: îmbrăcaţi-vă în umilinţă uitându-vă la sfinţii care au cucerit cu viaţa lor Ierusalimul cel de sus, ţara sfinţilor Mei pe pământ şi în cer. Cereţi la Mine peste voi înţelepciunea umilinţei, duhul descoperirilor cereşti, ca să cunoaşteţi voia Mea, şi daţi-vă casă lui Dumnezeu, ca să vină peste voi milostivirea Mea şi să vă fac vouă bine, şi să vă învăţ ce înseamnă un ucenic al lui Hristos pe pământ. Pace vouă! Cu milă rostesc aşa peste voi, şi voi privi la voi cât veţi lua din pacea Mea, din fiinţa Mea care plânge în ea după om. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu! La masa Mea cu tine am strigat la cei ce-Mi ţin închis între ei şi bine păzit pe arhiereul care M-a iubit prin credinţa lui când M-am sprijinit cu el acum cincisprezece ani, de am aşezat la vedere piatra mărturiei cuvântului Meu acum, la capăt de timp în neamul român. De jalea Mea cea mare, de aceea am strigat la ei. De lacrimile care Mi le înmulţesc ei mereu, mereu, de aceea am plâns înaintea lor. Aş voi să-i iert, dar cei ce se ascund, Îmi ascund între ei pe cel zdrobit al Meu, pe cel ce stă umilit sub mâna lor vrăjmaşă lui Dumnezeu. O, ce mare, ce mare este această fărădelege! O, cât Mă doare!


***

arhiereul Meu Spiridon Mi-a adeverit adevărul Meu prin credinţa lui cea tare înaintea oamenilor care nu iubeau duhul umilinţei lui, de vreme ce erau atât de îngâmfaţi în duhul lor, stând ei peste oameni în numele Meu cu acest duh al lor. Acest fel de oameni se mint pe ei înşişi mereu, mereu, crezând ei că în faţa omului pot fi într-un fel, iar în faţa lui Dumnezeu în alt fel prin ceea ce fac între oameni, iar arhiereul Meu Spiridon a ruşinat în vremea lui făţărnicia celor ce se dau mari în numele Meu ca să-i ţină lor robi pe oameni, şi nu lui Dumnezeu supuşi, de vreme ce nici ei nu pot să se supună adevărului, ci, din contra, mint împotriva lui, după cum este scris că nedreptatea a minţit sieşi, ca apoi să stăpânească ea între oameni. Iată, Eu Mă slăvesc în om când omul se face locaş al Meu pentru lucrările Mele între oameni, iar altfel Eu nu Mă slăvesc în om, oricine ar fi el să se creadă că este între oameni, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi aşa sunt în cei în care sunt, şi altfel Eu nu sunt, şi altfel Eu nu lucrez. Amin, amin, amin.

– O, dacă Tu m-ai zidit locaş al Tău între oameni, Doamne, eu le spun celor ce stau aşezaţi în numele Tău peste mulţimi că alta este slava celor pământeşti, şi alta slava celor cereşti, iar pentru această înţelepciune trebuie duh blând şi inimă smerită, Doamne, şi aceasta este învăţătura cea mai sănătoasă peste om, Doamne. O, cum să facem, cum să facem, Doamne? Eu le spun arhiereilor care s-au făcut arhierei unul pe altul în numele Tău peste oameni, le spun că nu este după chipul şi asemănarea Ta păstorirea lor, căci dacă ei ar fi de la Tine păstori peste oameni, ar lucra ei ca Tine şi nu ca omul care caută slavă de la oameni şi nume între oameni. Tu Ţi-ai făcut nume mare între oameni, Doamne, dar Tu ai fost blând şi smerit cu inima, iar Duhul Tău a fost umilinţa. O, ce să facem, Doamne, ce să facem să ridicăm orbia de peste cei ce stau pe scaune de sfinţi în numele Tău peste mulţimi? Eu strig la ei ca să le fac trezirea dacă vor voi să se trezească. Eu strig, Doamne, la ei, căci adevărul Tău suspină sub încuietori. Ei au luat cheile împărăţiei cerurilor, pentru că ei nu au vrut să intre la Tine, ci au dat să oprească drumul pentru toţi cei ce ar afla adevăratul drum spre Tine al omului, Doamne.

Vă strig pe voi, din Domnul vă strig pe voi, cei ce staţi pe scaune înalte în numele Celui ce a stat pe cruce pentru salvarea din întuneric a omului! Vă strig la lumină şi vă spun că Domnul a stat pe cruce înaintea oamenilor, şi n-a stat cum staţi voi acum, căci voi staţi fără de lucru sfânt şi nu-I aduceţi Domnului miei. Lăsaţi mândria, lăsaţi îngâmfarea şi dorul de nume şi de slavă, lăsaţi această lăcomie, căci a Domnului este slava, după cum Îi şi rostiţi Lui când daţi să vă înveliţi cu haina Lui înaintea oamenilor. Slava voastră se vede pe toate uliţele voastre, dar slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh cum de nu puteţi s-o arătaţi aşa cum am arătat-o eu la cei necredincioşi arhierei din vremea mărturisirii mele înaintea Domnului şi înaintea lor şi înaintea oamenilor de atunci? Cărui stăpân îi slujiţi voi, oare? Vă întrebaţi voi aceasta? O, ce lucraţi voi pe pământ? Vine lumina din cer pe pământ, vine Domnul cuvânt peste oameni, căci El a proorocit prin Scripturi şi a zis aşa: «Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi păstori, iar pe păstorii care le păstoresc hrănindu-se cu laptele lor, îi voi împiedica să le mai păstorească, şi le voi cere din mâna lor viaţa oilor Mele». Iată, voi nu-I slujiţi lui Dumnezeu, ci vouă, iar aceasta este nedreptate adusă Domnului, Stăpânului viei. O, căutaţi la înţelepciunea Domnului, căci a voastră este de pe pământ şi este amestecată cu doririle voastre de slavă vouă şi nu lui Dumnezeu prin voi. Umiliţi-vă pentru adevăr, căci s-a împuţinat adevărul la fiii oamenilor şi nu mai este cel cuvios ca să taie vicleşugul de pe pământ şi din oameni, iar nedreptatea îşi minte sieşi, după cum este scris. O, este o răsplată pentru toate cele lucrate. Umiliţi-vă şi căutaţi-vă viaţa şi cuibăriţi-vă cu ea în Duhul lui Dumnezeu, căci fărădelegea şi fiii ei va fi nimicită şi dusă la locul ei, precum scrie despre soarta ei în Scripturi. Învăţaţi de la Dumnezeu şi deprindeţi-vă să faceţi loc luminii, căci Domnul numai în lumină le lucrează pe toate. Lăsaţi-L pe Domnul să împlinească El Scripturile Lui şi ale proorocilor Lui, căci iată, voi nu le purtaţi în inimi ca să le împliniţi şi ca să cereţi împlinirea lor aşa cum cer sfinţii ivirea cerului nou şi a pământului nou şi a Ierusalimului nou, despre care scrie în Scripturi ca să fie. Sculaţi-vă spre înţelepciune, căci nu veţi mai putea dormi. Cereţi-L pe Domnul să facă sfinţenie în oameni. Nu mai mâncaţi carne, că e vreme cu durere pe pământ şi în cer. Nu mai mâncaţi carne! Luaţi Duh Sfânt! Sfinţiţi-vă trupurile ca să le aibă Domnul de casă, căci slujitorii care stau în numele Domnului peste mulţimi trebuie să fie temple ale Duhului Sfânt, ale sfinţeniei de trup şi de duh, iar cel ce mănâncă carne nu poate să fie altceva decât carne, precum cel ce ia Duh Sfânt din Dumnezeu se face sălaş ceresc pentru Domnul şi pentru sfinţii Lui, şi lumina lui se vede, căci slava Domnului luminează şi înviază, după cum este firea ei. O, nu vă ruşinaţi să vă aplecaţi să beţi din vinul Domnului, din cuvântul Domnului. Îndrăzniţi! Biruiţi-vă pe voi şi daţi-I Domnului viaţă şi faţă în voi, căci eu am fost şi sunt ca şi Domnul, blând şi smerit cu inima, şi aşa vă învăţ, ca să puteţi voi învăţa. Amin.

Eu, Doamne, aş voi să Te slăvesc pe Tine şi azi prin minunile credinţei şi ale iubirii mele de Tine, Doamne, şi dau să Te ajut pentru săvârşirea planului lucrărilor Tale, şi de aceea m-am apropiat de cei ce stau cu nume de arhierei peste mulţimi. O, ce mare minune ar fi să se vadă pe pământ dacă aceştia ar căuta să înţeleagă lucrarea unui arhiereu în slujba Ta, Doamne! O, ce dulce primăvară ar veni pe pământ cu Tine dacă aceştia Ţi-ar înlesni Ţie calea spre ei şi spre oameni apoi, Doamne. Vine peste ei ziua aceea când nu vor mai putea îndura nici o mărire înaintea slavei Tale care va vădi întunericul din om, Doamne. Dau să mă pornesc spre ei cu duhul umilinţei mele şi să-i scutur de ei şi să-i umplu de dorul de Tine şi de odihna Ta în ei, căci eu, Doamne, vreau să le vindec mintea, ca să simtă ei amarul deşertăciunii în care stau înfăşuraţi, şi nu se poate să fie vreun adevăr în deşertăciune, iar ei cred că în faţa omului pot fi într-un fel, şi în faţa Ta în alt fel, şi aceasta este deşertăciune mare, Doamne, şi este vicleşugul care a umplut pământul de moarte, Doamne, şi nimic nu se mai vede în afară de aceasta sub soare, Doamne, şi omul ţine cu omul, şi omul se foloseşte de numele Tău ca să se ascundă sub ocrotirea Ta de faptele lui cele ţinute în întunericul din el, Doamne. O, hai, Doamne, hai să le arătăm lor lucrarea sfinţilor Tăi, căci eu am fost umilit sub haina de arhiereu, şi aşa ruşinam eu vicleşugul arhiereilor din vremea mea, care nu erau plăcuţii Tăi, aşa cum nici cei de azi nu sunt, Doamne.

O, dau să mă apropii cu duhul puterilor cereşti şi să întăresc credinţa, nădejdea şi dragostea arhiereului cel martor al Tău în biserica de azi, şi cu care Tu Ţi-ai aşezat iarăşi pe piatră biserica Ta şi slava Ta peste pământ. Voiesc să întăresc în jurul lui puterile cereşti şi slava împlinirilor Tale, căci el este alesul Tău şi stă între lei şi nu poate umbla. Dă-i lui jos legăturile, Doamne, şi dă-i iarăşi pe buze cuvântul Duhului Sfânt, puterea învăţăturilor Tale, de la care să vină oamenii să ia lumină şi să umble ei în legile vieţii, o, Doamne. Aşa Te rog eu să împlineşti, aşa Te rog eu, Doamne. Amin, amin, amin.

– Am ascultat în cer şi pe pământ cuvântul iubirii tale, o, arhiereu blând şi smerit ca şi Domnul tău. Amin.


***

Voi, cei ce mărturisiţi adevărată Evanghelia lui Iisus Hristos! Dacă voi nu cunoaşteţi că Domnul este cuvântul acesta de acum şi că El cheamă omul la faptele vieţii, ce veţi face, oare, când El Însuşi va fi să vă arate cu degetul locul şi izvorul cu care El vă adapă în vremi de strâmtorare mare cât voi nu ştiţi aceasta? O, ce veţi face voi, cei necredincioşi? Iată nedumerirea de atunci a Domnului, căci El a spus atunci: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ?». O, voi sunteţi cei necredincioşi, dar este scris în Scripturi că «dacă păcătosului i se va zice că va pieri prin păcatele lui, şi se va întoarce el la pocăinţă, va fi apoi viu prin faptele vieţii şi va trăi, şi, iarăşi, dacă celui drept i se va zice: „viu vei fi“, şi va începe el apoi să păcătuiască bizuindu-se pe faptele lui cele bune, acelea nu i se vor mai ţine în seamă, ci va pieri, din pricina fărădelegii pe care el a săvârşit-o». O, fiţi credincioşi şi nu necredincioşi, căci eu de lângă Domnul Cel înviat rostesc, ca un ucenic plin de Învăţătorul lui Cel înviat dintre morţi, şi spun: fericiţi sunt şi vor fi cei ce cred nu văzând, ci auzind cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Lui cel de azi, şi pe care-l aud cei din cer şi cei din iad şi cei credincioşi Lui pe pământ; fericiţi vor fi, mai fericiţi ca mine vor fi, şi eu mă voi bucura de rodul cel mare al mărturisirii mele pentru Domnul meu, şi aşa voi fi eu izvorul celor mai fericiţi ca mine prin mărturisirea mea, care dăruieşte fericire şi înmulţită fericire. Amin, amin, amin.


***

În ziua aceasta îmi aşez în carte cuvântul strigării Mele după om. Mă pornesc din grădiniţă cuvânt, ca să strig cu el la cei ce s-au aşezat păstori, dar ei nu păstoresc, şi voiesc să-i întreb pe ei de ce nu păstoresc dacă s-au aşezat pe scaun de păstori? Neamul Meu român rătăceşte fără Dumnezeu pe pământul lui şi nu mai ştie să ceară peste el paza Mea, ajutorul Meu, iertare pentru fărădelegile lui să ceară de la Mine, şi s-au ridicat acum peste el oameni fără de milă de el ca să-l cârmuiască pe el, şi e în durere fără mângâiere neamul român, şi el nu-şi ştie rana, fiindcă este nepăstorit acest neam.

O, vin Eu, Domnul, vin Eu şi te păstoresc cu dulce cuvânt de deasupra ta, ţara Mea de azi, căci Eu am în mijlocul tău grădiniţa cuvântului Meu, şi în ea cobor cuvânt ca să te păstoresc, căci cei ce în tine stau pe scaun de păstor, nu te păstoresc, tată. O, vin Eu, şi am tot venit, şi iarăşi vin şi-ţi grăiesc. Iată, eşti şi tu sub biciul mâniei Mele, ţara Mea de azi. O, cum să fac să te înţelepţesc, neam român? Să te dăruiesc cu darul credinţei sfinte în cuvântul Meu, care te cheamă spre Mine, cum să fac, ţara Mea de venire acum de la Tatăl la om, ţara Mea de la sfârşit de timp? O, cum să fac, tată, să te mângâi şi să-ţi dau putere să ştii şi să crezi că Eu, Domnul, vin şi te păstoresc şi te chem sub viţa Mea şi sub smochinul Meu ca să-ţi dau de la Mine? Iată, aşez cuvânt de strigare peste cei ce în tine stau pe scaun de păstor, ţara Mea de azi, şi le spun aşa, iară şi iară le spun lor:

Eu, Domnul, vin la voi şi vă întreb pe voi de viaţa oilor Mele, căci v-aţi aşezat păstori de oi, dar oile Mele duc lipsă de păstori şi au rămas demâncarea fiarelor sălbatice, popoarelor păgâne, şi rătăcesc peste faţa pământului fără să aibă cine le căuta şi îngriji şi apăra. Iată-Mă să vă cer socoteală şi apoi să curm minciuna că voi le păstoriţi, şi să scap apoi din gura voastră oile Mele, căci ele au ajuns demâncarea voastră, însă întocmai cum priveghează ciobanul turma lui în vreme de vijelie, aşa păstoresc Eu, Domnul, turma Mea, şi o voi scăpa pe ea de ziua furtunii, şi-Mi voi chema oile pe lunci şi pe păşuni frumoase, iar stâna lor va fi pe munţii slavei Mele, şi Eu le voi odihni pe ele, precum este scris, şi voi scrie între Mine şi ele legământ de pace, şi voi prăpădi fiarele sălbatice din ţară, ca să poată oile să sălăşluiască fără primejdie pe pământul lor, şi le voi binecuvânta şi le voi trimite ploaie şi vor cunoaşte ele că Eu sunt Domnul şi Păstorul lor, când voi sfărâma jugul lor şi le voi mântui şi le voi întemeia sădire desăvârşită şi când nu vor mai fi ele pradă popoarelor păgâne şi fiarelor din ţară, căci Eu le voi păstori şi le voi priveghea. Amin.

O, strig la voi ca să vă întreb de oi, căci v-aţi aşezat păstori. Vă chem spre duh de credinţă sfântă ca să Mă pot înţelege cu voi pentru viaţa oilor. O, nu puteţi să vă ascundeţi sub necredinţă faţă de strigarea Mea la voi. Dacă voi spuneţi că nu sunt Eu, Domnul, Cel Care strigă la voi, iată, şi Eu vă spun vouă că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce strig la voi şi că veţi vedea că sunt. Amin. Eu sunt Cel ce grăiesc cu voi, căci v-aţi aşezat pe scaun de păstor şi nu păstoriţi şi nu privegheaţi peste oi. Aţi luat în mână toiag de păstorire, dar Eu nu vă văd că aveţi grijă de oi; ba, din contra, văd că le sfâşiaţi şi că le aveţi pradă. Iată, voi scoate din mijlocul vostru foc şi vâlvătaie de foc şi vă va ajunge durerea care se urcă la Mine de la voi. Eu sunt Păstorul Cel bun şi Mi-am pus viaţa pentru oi şi aşa le-am fost Păstor şi aşa le sunt şi aşa le strig ca să le priveghez. O, cum să fac cu voi ca să vă scap de răspunsul cel greu, pe care-l aveţi de dat lui Dumnezeu pentru viaţa oilor Lui? Luaţi cuvântul Meu şi uitaţi-vă în el; el curge din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului şi este apa râului vieţii, care dă peste margini, precum este scris. O, nu fiţi necredincioşi! Nu vă veţi putea piti sub necredinţa voastră; ea nu vă poate fi scut şi scăpare; ea vă va împinge spre plata celor necredincioşi.

O, hai să fac cu voi legământ, tată, şi hai să vedem ce facem cu soarta oilor. Eu sunt îndelung răbdător şi Mi-e dor de Mine în voi ca să lucrăm în Tatăl. Eu în voi, şi voi în Mine, aşa aş voi să puteţi voi să fiţi. Dar dacă voi vă faceţi că daţi mereu la spate venirea Mea la voi cu strigarea şi cu trezirea şi cu iertarea apoi, ca să putem lucra curat peste om, dacă voi vă faceţi că nu auziţi şi că nu vedeţi şi că nu ştiţi de strigarea Mea şi de lucrarea cuvântului Meu în mijlocul neamului român, dacă voi nu-Mi răspundeţi când grăiesc cu voi, o, cum să fac cu voi? Dar cum să fac cu viaţa oilor? Eu sunt Păstorul Cel bun şi Cel milos şi, iată, vă păstoresc şi pe voi, darămite pe oi. Mi-e milă de oi, căci voi nu le păstoriţi, şi oile nu ştiu ce înseamnă păstorire peste ele. Neamul român este neamul Meu cel ales pentru sfârşitul lucrărilor Mele peste pământ, dar voi nu vreţi să lucraţi în via Mea după planul Tatălui Meu. O, nu pe dinafară trebuia să vă arătaţi voi păstori de oi, că iată, partea dinăuntru a vasului vostru este plină de răpire şi de nedreptate, tată. O, pocăiţi-vă, şi nu vă fie ruşine sau greu să faceţi aceasta. Aşezaţi-vă înaintea Mea, că am venit spre voi ca să vă deschid inimile şi să torn în ele cuvântul venirii Mele şi credinţă sfântă pentru el în voi. O, nu vă îndoiţi, şi temeţi-vă să faceţi aceasta, căci curând, curând, Eu, Domnul, Mă voi arăta slăvit din mijlocul lucrării Mele de nou Ierusalim în neamul român, şi puterile cereşti îmi sunt ucenici, şi ele vor împlini. Sculaţi-vă să facem sfat, căci Dumnezeu nu vine la voi ca să vă facă rău, ci vine să vă scape de întunericul din voi şi să pună peste voi darul Duhului Sfânt, căci cei credincioşi Mie sunt numai aceia care, crezând, se mântuiesc, precum cei mincinoşi sunt cei care, necrezând, se osândesc să guste mereu din trecătoarea deşertăciune a vieţii vremelnice pe pământ. Fiţi credincioşi şi dovediţi-vă aşa, căci cei credincioşi sunt cei care au peste ei semnul iertării păcatelor şi care în numele Meu scot demoni şi îi însănătoşesc pe cei bolnavi şi suferinzi pe pământ, şi sunt cei care, în limbi noi grăind ei, iau şerpii în mâini şi nu-i vatămă şerpii, şi sunt cei ce, botezându-se în numele Meu, îşi dovedesc apoi darurile credinţei, lucrarea Duhului Sfânt, care se face semn din cei credincioşi. Amin.

Luaţi aminte la glasul Meu de peste voi, cei ce v-aţi aşezat păstori de oi. Vine la voi Păstorul Cel bun şi vă întreabă de oi. O, e turma Mea în jale şi în rătăcire, şi ea nu ştie, dar puterile cereşti lovesc în ea ca s-o trezească şi ca s-o înveţe minte. Sculaţi-vă pentru viaţa oilor dacă vreţi să aveţi plată de păstori, căci cel ce are grijă de oi pentru că sunt ale Mele, acela plată de păstor va lua. Amin. Aplecaţi-vă şi beţi şi spălaţi-vă şi curăţiţi-vă în apa râului vieţii, şi beţi cu credinţă, căci cuvântul Meu este adevărat, dar dacă nu vă veţi apleca spre el ca să-l luaţi în voi şi să păstoriţi cu el turma Mea după voia Mea, Eu, Domnul, Mă voi judeca după dreptate cu voi. Şi acum sfârşesc grăirea Mea cu voi. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.


***

Iată, biserica din lume îşi caută iarăşi cap al ei, dar spre Mine ea nu caută cu nici un chip. Privesc peste ea şi văd în ea dureri de cap şi de trup, zvârcoliri fel de fel ca să-şi aleagă capul, căci cel de până acum cap al ei a fost trimis la Mine ca să văd ce fac cu el, iar ea să-şi aleagă alt cap. Eu însă întăresc şi spun că peste ea Eu nu mai număr, căci am terminat de numărat. Mi-am împlinit numărul şi am sfârşit, iar ea se va desface de acum, şi foc va ieşi din mijlocul ei şi o va topi. Amin.

O, tată, o, biserică neascultătoare de Dumnezeu! Am venit la tine cuvânt de pace şi nu M-ai primit şi nu M-ai crezut că Eu sunt Cel ce sunt. Eu, Domnul, nu mai număr pentru tine, căci Mi-am sfârşit număratul, iar tu îţi vei pune tu cap aşa cum vei voi, aşa cum vei birui tu, căci pe Mine nu M-ai lăsat să te cârmuiesc pentru viaţa ta, pentru pacea dintre Mine şi tine. Foc va ieşi din mijlocul vostru, voi, cei ce vă ridicaţi acum să vă puneţi cap şi să vă numiţi pe mai departe biserică, şi veţi striga la Mine din foc, căci îngerii Mei vor lucra peste voi ca peste Sodoma şi Gomora, iar cei ce între voi sunt ai Mei, vor ieşi din foc, şi curăţiţi vor fi scoşi din foc, iar Eu îi voi îngriji pe ei şi le voi da de lucru în via Mea cea nouă, şi altfel nu va fi, căci biserica neamului român n-a aplecat urechea ei la strigarea Mea de peste ea, iar acum ea se va frânge şi va cădea peste ea vina ei, căci nu M-a primit când i-am bătut în uşă ca să-i dau haină scumpă şi să fie ea. Acum Eu, Domnul, voi lucra pentru odihna celui ce a fost trimis la Mine nu din voia Mea, ci din voia celui ce vrea să se aşeze cap al bisericii, iar Eu voi vindeca sufletul lui în cer şi îl voi mângâia, căci în vremea lui de patriarh al neamului român Mi-a dat Mie ascultare când i-am cerut, şi Mi-a aşezat pentru Mine şi pentru biserica Mea cea vie arhiereu după voia Mea, şi Eu Mi-am împlinit planul Meu cel pentru dăinuirea înaintea Mea a bisericii Mele, biserica lui Hristos pe pământ. Amin.


***

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în acest nume coboară Cuvântul lui Dumnezeu peste turma bisericii neamului român. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Am loc pregătit de Mine, de deasupra căruia glasul Meu de Păstor cuvintează, iar locul acesta este în mijlocul neamului român, din care Mi-am ridicat un popor ucenic, lucrător cu Mine în zilele acestea peste via Mea, peste sufletul neamului român, la care Eu am coborât iarăşi de la Tatăl pe pământ la om, şi sunt învăluit în cuvânt. Amin.

Mâna Mea dumnezeiască ţine acum în ea mânuţa care-Mi scrie olograful cel pentru turma bisericii neamului român, iar glasul Meu umple de cuvânt grădina în care cobor ca să se scrie cuvântul Meu.

Te îmbrăţişez în cuvânt, neam român, turmă aleasă pentru ca să vin Eu, Domnul, în mijlocul tău şi să Mă fac cuvânt, acum, la sfârşit de timp. Nu pot să trec peste durerea ta, chiar dacă tu nu ştii că o ai, căci cel ce doarme faţă de Mine, nu-şi simte boala şi durerea care Mă îndurerează pe Mine de la el. Tu eşti sub durerea pe care nu ştii că o ai, dar pentru că în curând o vei simţi, Mă apropii să te mângâi şi să-ţi spun că se bucură în numele tău cei ce singuri, unii pe alţii, fără de Mine se aşează peste tine ca să-ţi facă ţie bine, zic ei, dar lor nu le e de tine, tată, ci le e doar de ei şi de slava lor, pentru că ei uită că deasupra a toate cele omeneşti ale lor stă Dumnezeu priveghind şi judecându-le pe toate ca Dumnezeu, şi nu ca omul, căci iată, omul care-şi zice slujitor, şi mai-mare peste slujitori în numele Meu peste tine, face păcat asupra ta, cum că veghează pentru tine şi peste tine, dar cei ce s-au aşezat şi se tot aşează mai-mari peste tine ca să te păstorească, zic ei, nici pe ei înşişi nu se pot ocroti de cele ce vor veni peste tine şi peste ei pentru păcatul lepădării de credinţa cea de la sfinţi, căci biserica cea care trebuia să rămână portretul Meu între cei ce pe pământ se numesc pe ei înşişi ai lui Dumnezeu, nu mai este ea cu rochiţa curată, şi iată, şi-a vândut şi îşi vinde rochiţa pe bani şi pe slavă omenească, şi aceasta prin cei mari de peste ea, tată.

Te strâng la pieptul Meu duios de Păstor din cer venit la tine, turmă a neamului român, căci te cuprinde de peste tot şi tot mai mult urâciunea pustiirii, precum proorocii Scripturii au proorocit despre urâciunea pustiirii care iată unde-şi lărgeşte locul! Tu eşti aproape vândută, tată, şi tu nu ştii, turmă a neamului român. Au venit şi s-au aşezat în numele tău şi peste tine oameni îmbrăcaţi în cuvânt şi în haină de om sfânt, şi nu sunt de la Mine aceştia, şi sunt de la oameni, tată, că nu aşa se aşează peste turmă un cioban pentru ea, o, nu aşa, tată!

Iată ce lacrimi de jale curg acum înaintea tronului Meu pentru viaţa ta, turmă robită de cei ce te mint pe tine că sunt de la Mine peste tine! Suspină cu jale cel ce a fost peste tine patriarh până acum, căci i-a fost firul vieţii tăiat de cei lacomi de slavă şi de scaun înalt de păstor, iar pentru trimiterea lui fără voia Mea la Mine, am trecut multe păcate de-ale lui la cei ce i-au tăiat lui partea vieţii trupeşti ca să domnească ei, şi iată, domnesc, şi încă se aşează să domnească pe scaune tot mai înalte, dându-şi unii altora slavă pentru slavă. Dar deschide-ţi tu urechea, turmă a neamului român, ca să auzi duhul celui ce grăieşte cu Mine înaintea tronului Meu, acum, când Eu, Domnul, sunt plin de suspin şi de jale pentru viaţa ta, durere pe care el Mi-o vede acum, şi o simte cu tot duhul lui. Au trecut patruzeci de zile de la sosirea lui la Mine din mijlocul tău, iar Eu îi slobozesc duhul ca să auzi tu grăirea lui cu Mine înaintea ta. Amin, amin, amin.

– Sufleţelul meu, mărite Doamne în cer şi pe pământ, a primit de la îngerul meu aripioare îndată ce omul m-a desfăcut de trupul meu, după ce am stat pe scaunul bisericii neamului român, aşezat pe el o dată prin voia omului şi a mea, şi încă o dată prin voia Ta, Doamne, după ce neamul român s-a trezit din somn ca să-şi smulgă de pe ochi întunericul şi să vadă, iar eu eram atunci pe scaunul bisericii, şi am fost ameninţat să plec de pe el ca să-mi scap viaţa şi să rămână scaunul gol pentru cel ce era să vină pe el după schimbarea vremii. M-am retras umilit şi aplecat, dar îndurerat pentru soarta cea apăsătoare peste turma neamului român. Dar Tu, Cel ce ai în mână tot sfatul Tău cel bine întocmit, ai privit spre mine ca să mă ridici de jos şi să mă aduci înapoi peste turma Ta, încercată de cei duşmani ei din mijlocul ei, căci neamul român e neamul Tău cel ales acum, Doamne. Ai coborât atunci cuvânt proorocesc în grădiniţa cuvântului Tău de la Pucioasa şi ai poruncit celor de la gura izvorului Tău de cuvânt să mă caute şi să-mi şoptească de la Tine voia Ta peste mine. Ei m-au găsit şi mi-au grăit cuvântul cel din partea Ta, care mă vestea să mă întorc înapoi, în fruntea turmei, căci ochiul Tău de Păstor îmi va veghea viaţa şi paza ei şi a turmei. Când eu am primit din partea Ta cuvânt, Doamne, Duhul Tău m-a cuprins în El, şi eu am crezut şi am împlinit cu umilinţă ceea ce mi-ai cerut. Tu eşti Cel ce m-ai aşezat atunci iarăşi pe scaunul bisericii, iar eu am stat pe el, şi apoi am putut să Te ascult şi să împlinesc prin puterea Ta planul Tău.

Puţin timp a trecut, şi Tu ai trimis apoi la mine din partea Ta pe cel ales de Tine pentru biserica Ta cea vie a neamului român. L-am ascultat pe el atunci cu tot cuvântul cel venit din partea Ta spre mine prin el, cuvânt cu care anunţai planul Tău ceresc peste biserică, şi pe care eu l-am crezut şi l-am împlinit. M-am ridicat, la cuvântul Tău cel sfânt şi drept, şi l-am aşezat arhiereu de la Tine pe cel iubit al Tău pentru vremea aceasta. Nimeni nu l-a numit pe el când a fost să fie el aşezat păstor de la Tine pentru oi. Atunci m-am ridicat eu şi le-am spus tuturor numirea mea peste el, numire de la Tine, şi el a fost atunci aşezat, şi eu am făcut cum Tu mi-ai poruncit, Doamne. L-ai trimis apoi la mine cu dorul Tău cel mare pentru zidire de nou aşezământ sfânt, de la Tine proorocit să fie peste faţa neamului român. Eu l-am ascultat părinteşte şi am înţeles trimiterea Ta spre mine cu solie prin el. Duhul meu, cuprins atunci în bucuria Ta, s-a unit cu Tine şi s-a bucurat şi a crezut şi a împlinit, şi cu ştirea Ta şi a mea a mers el şi a aşezat pe pământ prin poruncă cerească biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa. O, dar n-a trecut mult timp, şi toţi cei ruşinaţi de neîmplinirea în ei a feţei Tale slăvite, a voii Tale măreţe, Doamne, s-au sculat cu duşmănie, cu duh de om, şi l-au culcat la pământ pe cel ales de Tine, aşa cum şi Tu ai păţit de la mai-marii templului, care nu Te-au voit pentru ei de la Tatăl. Eu n-am mai putut atunci să-l ocrotesc pe cel din partea Ta între ei ales, iar el stă de atunci îngenuncheat, şi toţi cei ce-şi zic mari şi păstori, îl umilesc pe el şi îl ţin sub robie, Doamne.

Lucrarea cuvântului Tău de la Pucioasa umple cerul cu taina ei cea de la Tine, iar pe pământ toţi sunt orbi în jurul ei, şi numai cei ce ajung la Tine văd în lumină şi se cutremură cu duhul dacă au apăsat cu mâna lor ca să bage sub obroc lumina aceasta, cu care ai venit din nou pe pământ, şi ai venit în mijlocul neamului român. Cuvântul Tău cel blând este lumina, şi nu este om să îl urmeze, căci omul stă în întuneric, Doamne, iar întunericul nu poate cuprinde în el lumina, dar lumina Ta de azi a cuvântului Tău duios de Păstor luminează întunericul şi fuge în întuneric întunericul, Doamne.

Mi-e tare milă de cel în obezi ţinut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum şi pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînţeles şi apoi umilit de mulţi. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să ştie de la mine şi de la Tine, să ştie toţi cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine aşezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, şi a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt şi vor fi altceva decât păstori, şi toate se strică de la locul lor pentru necredinţa lor, cu care şi-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinţi şi de sfinţi, Doamne. Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, aşa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, şi mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, căci am voit să mă scol şi să pun stavilă întunericului care s-a pornit să cuprindă biserica neamului român şi care, iată-l, se întinde peste ea, Doamne, iar cel ce m-a adus jertfă pe altarul Tău nu mi-a făcut rău, căci eu am ajuns la Tine, şi voi fi mărturisitorul Tău din mijlocul bisericii celei biruitoare a Ta, prin care sfinţii Tăi se odihnesc şi îi sprijină pe cei sfinţi ai Tăi de pe pământ. Amin, amin, amin.

– Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt, în acest nume am coborât Eu, Domnul, acum cuvânt peste turma bisericii neamului român, lângă Mine cu cel ce a fost până acum patriarh peste ea, iar peste ea Eu nu mai număr mai mult, căci am sfârşit de numărat. Amin.

Tu, cel ce ai fost de două ori patriarh peste biserica neamului român, te-am scris acum pe nume mărturisitor din cer al lucrării Mele de nou Ierusalim pe pământul român, şi te aşez în odihnă şi în lucru ceresc peste turma neamului român, căci ai fost jertfit pe altarul acestui neam, pe care l-ai iubit şi pentru care ai trudit, după ce Eu, Domnul, te-am aşezat prin cuvântul Meu să stai încă o dată pe scaunul bisericii acestui neam şi să împlineşti voia Mea. Cel pe care tu l-ai aşezat din partea Mea pentru biserica Mea, acela este, iar ceilalţi nu sunt, ci sunt din sinagoga satanei, şi se zic pe sine că sunt ai Mei, dar nu sunt, ci mint, şi pe aceştia Eu îi voi face să se închine în cer şi pe pământ la picioarele celui iubit al Meu şi vor cunoaşte că Eu îl iubesc, după cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta. Iar ţie îţi spun: am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, fiindcă, deşi ai avut putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit numele Meu. Ştiu faptele tale, şi ai venit şi ţi-am dat cununa răbdării, şi Eu scriu acum pe tine numele Meu şi numele cetăţii Mele, al Noului Ierusalim, care s-a aşezat din cer, de la Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul a grăit bisericii neamului român. Amin.

Sfârşesc cuvântul Meu peste turma bisericii neamului român.

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.


***

O, să nu faci ca preoţii bisericii, care nu înţeleg cartea aceasta şi care-şi taie partea şi calea lor înspre pomul vieţii şi dau să sară pe deasupra la Dumnezeu fără să-şi spele veşmintele, fără să poarte veşminte curate înaintea Mea, şi aceia sunt cei ce scot de la ei cartea aceasta, care-l învaţă pe om să se gătească şi să fie curat, ba dau aceştia să adauge la ea intrarea la Mine aşa cum este omul, dar binecuvântările şi blestemele care sunt scrise în această carte a lui Ioan, cartea de pregătire a omului spre pomul vieţii, acestea două vor vorbi pentru fiecare om, şi «vor intra spre pomul vieţii cei ce-şi spală veşmintele lor, iar cei ce iubesc minciuna şi neascultarea şi nesupunerea vor rămâne afară», după cum este scris în cartea lui Ioan. Amin.


***

căutaţi să vă deprindeţi să luaţi de la Mine şi să învăţaţi iubirea Mea în voi, fiilor, căci iată, preoţii lumii se bizuie pe Scriptură şi atât, dar ei n-o dau oamenilor cu învăţătura din ea, precum nici peste ei n-o pun cu viaţa din ea; ba, din contra, Mă închid şi pe Mine în filele ei şi nu Mă mai cunosc când Eu grăiesc acum ca prin Scripturi acum două mii de ani, aşa cum este scris în ele să vin iarăşi, şi cu sfinţii să vin, căci când Ioan, ucenicul Meu, a scris de la Duhul Sfânt cartea Apocalipsei, Eu, Domnul, Cel învăluit în curcubeu, i-am spus lui: «Să nu pecetluieşti cartea aceasta şi grăirea ei, căci vremea este aproape, căci tu trebuie să mai prooroceşti încă o dată la popoare şi la neamuri şi la mulţi împăraţi, şi fericiţi sunt cei ce-şi spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate, căci de va intra altfel, de va mai pune cineva altceva, altfel de învăţătură lângă această învăţătură de intrare spre pomul vieţii, Domnul va pune peste el pedepsele din cartea aceasta, şi, iarăşi, dacă va scoate cineva din cuvintele proorociei acesteia, va scoate Domnul partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, despre care scrie în cartea aceasta, căci cei ce săvârşesc păcatul nu pot intra în cetatea proorocită în cartea aceasta, ci rămân afară», precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, să te uiţi, tată, în cartea Apocalipsei şi să vezi în ea că scrie: «Fericiţi sunt cei ce-şi spală veşmintele lor ca să intre pe porţi spre pomul vieţii şi să aibă stăpânire peste el!».


***

O, Doamne, eu sunt milos. Mi-e milă de Tine, că eşti rănit de două mii de ani şi n-ai biserică să ştie să-Ţi preţuiască jertfa Ta spre viaţa ei cea de la Tine. Mi-e milă de Tine, că eşti părăsit şi eşti ţinut pentru câştig de cei ce se fac slujitori de biserică peste oameni, o, şi n-are cine să le spună oamenilor minciuna care îi robeşte pe ei cu faţa şi cu numele de biserică apostolească şi sobornicească. Vai de sobornicia celor ce-şi spun biserică a Ta! Biserica Ta este plină de sfinţi, nu de oameni. Unde sunt mădularele bisericii dacă mai este biserică? O, nu mai sunt, nu mai sunt mădulare, că nu mai este biserică a Ta pe pământ. De două mii de ani nu mai sunt mădulare în biserică. Dar ai venit Tu să deschizi, şi ai deschis. Slavă Ţie, Mieluţule junghiat, că nimeni nu s-ar fi găsit în cer şi pe pământ să deschidă cartea Ta şi să curgă din ea duhul vieţii, râul vieţii, în care oricine poate să-şi vadă şi să-şi spele faţa dacă voieşte! Amin.


***

O, mare, mare înşelare e pe pământ, tată. Omul vopsit, care zideşte temple înalte ca să vină oamenii în ele ca la Dumnezeu, acela ştie cum să se vopsească, şi îşi scoală oameni cu înţelepciune de om în ei şi îi numeşte pe ei duhovnici mari şi învăţători mari prin viaţa lor, care răsună din ureche în ureche cu vestea ei ca s-o audă oamenii că este, şi apoi aceia lovesc de sub scutul lor lucrarea înţelepciunii Mele, aşa cum biserica de azi a lovit în această înţelepciune a Mea prin duhovnicii din ea, pe care i-a numit ea mari pentru oameni, oamenii ei i-au numit mari, şi nu Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are drept, nu are voie să mai grăiască azi în biserică prin proorocii Lui. Păi decât să-şi piardă, zic ei, stăpânirea peste oameni cei ce s-au aşezat în numele Meu să-i stăpânească pe ei, mai bine să nu mai fie pe pământ duhul proorociei, care descoperă de la Dumnezeu, Dumnezeu mereu astăzi, aşa cum am spus Eu că voi fi cu ai Mei până la sfârşitul timpurilor, nu numai până la Rusaliile cele după cincizeci de zile de la învierea Mea, şi de când cârmuitorii domnitori peste biserică spun că s-a încheiat revelaţia, lucrarea Mea peste om, şi că le ajunge cea de până atunci, şi iată, fac şi aceştia ca iudeii care se băteau în piept când Eu am venit să le fiu Dumnezeu de la Tatăl născut, după cum le promisese Tatăl prin prooroci, şi spuneau că ei au de tată pe Avraam şi că au ca lege legea lui Moise şi că după legea aceea trebuie să Mă judece, şi aşa au făcut, precum au spus. O, cine le-a spus lor, cârmuitorilor domnitori peste biserică, cine le-a spus lor să spună aceasta şi să scoată din Scripturi făgăduinţele Mele pe care le-am promis până la sfârşitul timpurilor să fie şi să lucreze ele împlinirea lor prin duhul proorociei? Cine le-a spus acestora că Dumnezeu a terminat de grăit cu omul când Eu le-am spus tuturor celor ce Mă cred că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului?


***

Urât la Mine este omul care se ridică păstor peste alt om când el nu este altfel decât acela! Ştefan, ucenicul Meu cel plin de la Mine cu glasul Duhului Sfânt peste biserică, şi-a pus în inima sa să-şi facă parte şi el din lucrul lui cel de la Mine dat lui, dar nu se poate aşa cu Dumnezeu, ci se poate prin jertfă întreagă şi după faţa ei cea curată, tată, căci dacă cineva nu poartă frumos şi smerit ceea ce îi dau Eu să aibă, i se ia cele ce are, ca să nu strice prin ele, căci Dumnezeu în om dăinuieşte când e vorba de dăinuirea în el a celor aşezate de Dumnezeu, iar omul este trecător dacă nu împlineşte aşa, iar Eu pe ucenicul Ştefan l-am iubit şi l-am luat lângă Mine lucrător apoi, ca să rămână neştirbită lucrarea lui făcută de la Mine peste biserică, căci Eu sunt Cel ce plătesc, şi nu poate omul să-şi ia pentru ceea ce lucrează el Mie.

O, vai vouă, cei ce v-aţi aşezat peste turma cea care crede în Mine, vai vouă, celor ce nu folosiţi pentru Mine tainele Mele pentru oameni, şi le folosiţi pentru voi şi pentru slava şi desfătarea voastră înaintea oamenilor! O, nu aşa se lucrează în via Mea. Ştefan era plin de Duhul Sfânt, dar avea o greşeală, căci se iubea şi pe sine, şi a plătit aceasta, căci Eu nu l-am lăsat să pice în păcatul inimii lui. Iată ce vă povăţuiesc, şi cu putere Mă fac învăţătură peste voi, nu numai prin cuvânt: Un lucrător de Duh Sfânt peste oameni, şi care greşeşte faţă de conştiinţa altora, poate omorî omul mai mult decât cel ce nu are pecetea Duhului Sfânt lucrător peste el. Aceasta vă descopăr Eu azi vouă, spre înţelepciunea Mea pentru voi, dacă vreţi s-o luaţi în voi. Amin.


***

O, Mie îmi place în om să locuiesc, că Eu pentru asta am zidit omul, iar voi zadarnic zidiţi temple mari ca să intraţi în ele şi să chemaţi pe oameni la voi dacă voi nu sunteţi temple ale lui Dumnezeu, temple ale Duhului Sfânt, aşa cum este scris pentru biserica lui Hristos, o, slujitori care v-aţi aşezat în numele Meu peste mulţimi. Dumnezeu are nevoie de voi, nu de temple de piatră, căci templul din Ierusalim, în care Eu intram, s-a surpat piatră de pe piatră şi n-a mai rămas nimic, nimic din el, dar Eu am spus acum două mii de ani despre vremea aceasta a Mea cu poporul Meu cel ales din români şi am proorocit zicând: «Vine vremea ca adevăraţii închinători să se închine în duh şi în adevăr», adică în Dumnezeu, nu în temple înalte, ci în case mici, în cămăruţe care să-i cuprindă pe ei cu taina rugăciunii lor şi cu jertfa Mea cea pentru ei în fiecare zi, ca să fie ei sfinţii Mei, căci sfintele Mele se dau sfinţilor, precum este strigarea bisericii pentru cei ce se împărtăşesc cu trupul şi sângele Meu spre viaţa lor în viaţa Mea purtată pe pământ. Pe vremea primilor sfinţi era frumos de tot, aşa cum şi azi Eu, Domnul, aştept iarăşi să fie peste cei credincioşi Mie, că mergeau apostolii cei sfinţi şi aşezau preoţi prin cetăţi chiar dacă într-o cetate nu erau decât doi sau trei sau patru încreştinaţi, dar aceia primeau pe Domnul pe masa lor şi se hrăneau cu El în taină, şi era strâmtorare pentru biserica Mea, nu ca peste biserica lumii, care se urcă pe înălţime la îndemâna oricui vrea să intre în ea şi la masa ei. Păi dacă ea e biserica lumii, cine să intre decât lumea în ea?


***

O, neam român, o, tată, grăiesc ţie cuvântul Meu, căci Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi de aceea Mă fac cuvânt aşa cum M-am făcut la începutul cel dintâi, căci Eu împlinesc Scripturile, tată. în ziua aceasta de sărbătoare e zi de pomenire a dreptei credinţe, zi aşezată de sfinţi şi de părinţi peste cei ce cred lucrărilor lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, iar tu, neam român, eşti neamul cel nou ales dintre neamuri ca să-Mi fii acum popor, să-Mi fii Israelul cel nou ales, să-Mi fii Ierusalimul Meu cel nou, dar oamenii bisericii din tine dau să fie crezuţi că nu Mă cred că Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, că nu Mă aud că grăiesc lor, căci mult le-am grăit lor prin acest râu de cuvânt de peste tine şi n-au dat să grăiască şi ei cu Mine dacă Eu grăiesc cu ei. Ei dau să fie crezuţi că nu Mă cred prin acest cuvânt, dar nu este aşa, şi fac şi ei ca preoţii din vremea patimilor Mele când, văzând ei măreţia lucrărilor Mele, au crezut că Mă pot stârpi ca să nu fie ei luaţi de pe scaunul Meu, de pe care ei domneau peste oameni ca să nu domnesc Eu şi ca să domnească ei, căci erau iubitori de slavă precum şi cei de azi sunt. Eu însă le-am spus lor atunci, şi le spun şi celor de azi că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta şi că Eu am venit să mântuiesc lumea şi nu s-o stăpânesc precum o stăpânesc cei din ea care stăpânesc peste ea.

O, neam român, grăiesc acum peste cei ce stau peste tine sub nume de slujitori ai tăi pentru dreapta credinţă a lor şi a ta în Dumnezeu, căci astăzi este scris în calendarul creştin duminica dreptei credinţe, duminica ortodoxiei.

O, veniţi, fiilor, veniţi, tată, de ascultaţi cuvântul gurii Mele şi frica Domnului vă voi învăţa pe voi! Este scris în Scripturi: «Cel ce voieşte viaţa, cel ce iubeşte să vadă zile bune, să-şi oprească limba de la rău, şi buzele lui să nu grăiască vicleşug, căci faţa Domnului este spre cei ce fac rele ca să piară de pe pământ pomenirea lor. Apropiaţi-vă de Mine şi vă luminaţi, şi feţele voastre să nu se ruşineze! Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul, căci ochii Domnului sunt spre cei drepţi, şi urechea Lui spre rugăciunea lor, iar faţa Lui este spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor, căci cei ce urăsc pe Cel drept, greşesc aceştia», precum este scris. O, uitaţi-vă în hartă, tată, căci Eu v-am trimis harta Mea prin trimişii Mei spre voi. Uitaţi-vă în hartă, căci Eu prin acest râu de cuvânt, care de cincizeci de ani izvorăşte din gura Mea pe vatra neamului român, pământul întoarcerii Mele a doua oară de lângă Tatăl cuvânt după om, prin această hartă Eu v-am arătat acum mersul Meu cel de acum, cuvântul Meu cel de azi, Evanghelia cea veşnică, şi nu uitaţi că Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu se putea să nu fiu cu Evanghelia Mea şi acum, la urmă, iar Eu nu lucrez nimic, nimic, decât ce este scris în Scripturi să împlinesc. Vin spre voi ca să vă dau în dar darul credinţei sfinte în cuvântul Meu cel azi grăit de gura Mea peste pământ, şi nu uitaţi că voi faceţi acum păcatul lepădării de credinţă dacă vă lepădaţi acum de cuvântul Meu, care vine ca o izbăvire peste voi ca să vă înveţe să nu pieriţi prin păcatul lepădării de credinţă, nici voi nici neamul român dacă acum vă lepădaţi, căci vine şi a venit păcatul lepădării de credinţă, despre care este scris în Scripturi că va veni mai înainte de ziua măririi Mele când Eu voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Pe vremea venirii Mele celei dintâi, acum două mii de ani, cei ce slujeau în casa lui Dumnezeu M-au băgat la întuneric şi M-au defăimat ca să nu tragă spre Mine poporul, ci să tragă spre ei, şi apoi ei M-au pus în mormânt, M-au pus în pământ, dar adevărul a răsărit din pământ, şi dreptatea a privit din cer, precum este scris, şi s-au dovedit cei necredincioşi, care au uneltit împotriva Mea mărturie mincinoasă, cu duşmănie, ca să nu le stric Eu lor traiul lor cel pământesc, care este vătămător de suflet şi este departe de duhul luminii a toate. O, nu vă ascundeţi de Mine ca Adam în rai, care a dat să se ascundă de Mine pentru voia lui, şi apoi M-a învinuit, şi apoi M-a urât, şi apoi ne-am despărţit, că nu se putea să Mă sprijin Eu pe cel trădător, pe cel neascultător în rai, pe cel ascuns în sine de la faţa Mea. Este scris că: «Bun şi drept este Domnul, şi pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale». O, nu-Mi faceţi loc de mormânt din locaşurile pe care voi le numiţi biserici, căci Eu sunt Cel viu şi grăiesc şi nu tac aşa cum voi spuneţi că numai acum două mii de ani este grăirea Mea cu omul şi apoi nu mai este. Dar n-am spus Eu că voi fi până la sfârşitul timpului cu cei ce-Mi slujesc ca nişte ucenici? N-am spus Eu că orice ucenic desăvârşit este ca învăţătorul lui, Hristos? O, viaţa trăită în Hristos, aceasta înseamnă ortodoxie şi aceasta trebuie să sărbătorească azi biserica. Voi însă nu-i ajutaţi pe oameni aşa cum lucraţi voi, şi nu-i veţi putea ajuta decât îndemnându-i să împlinească Scripturile venirii Mele, şi să le împliniţi şi voi dacă voiţi să aveţi rod de mântuire întru Mine, căci Eu Mi-am dat viaţa pentru biserica Mea, iar voi nu. Frumoasă este viaţa fără de păcătuire, dar voi nu-i învăţaţi pe oameni să se despartă de păcat şi să guste din plinul harurilor cereşti, cea mai dulce viaţă în om; o, nu-i învăţaţi aşa pe oameni pentru că şi voi păcătuiţi ca şi ei. Sărbătoarea dreptei credinţe trebuie să fie rodul trăirilor cereşti ale bisericii aşa cum Eu îmi cresc pe poporul cuvântului Meu cel din români ales ca să-Mi fie popor la care să vin şi să-Mi fac casă la el şi să cinez cu el şi să Mă arăt lui şi să împart cuvântul Meu prin el peste pământ, aşa cum este scris despre cei ce cred în Mine cu folos şi cu rod de credinţă a lor.

O, oameni ai bisericii, Mă doare, tată, când văd că vă slăviţi unii pe alţii, că vă ridicaţi şi vă aşezaţi unii pe alţii pe scaunele măririi, că vă arătaţi unii pe alţii norodului, iar pe Mine Mă ţineţi departe de voi, departe de trăirile voastre, departe de slujirea Mea cea curată de la voi, iar ziua judecăţii vine, şi se vor alege oile din capre, şi Eu n-am fost îngrijit de voi, n-am fost cercetat de voi, căci cei prea mici ai Mei, prin care puteaţi să fiţi cu Mine şi să Mă cercetaţi, aceia sunt cei ce Mă iubesc cu împlinirea Mea în ei, şi voi n-aţi întins spre ei iubirea voastră, şi iată, nu am oi ca să se aleagă din capre când ziua Mea cea mare va veni ca să aleagă ea oile din capre aşa precum este scris în Evanghelia Mea cea despre ziua înfricoşatei judecăţi. O, nu uitaţi, nu uitaţi că biserica Mea este cea din sfinţi zidită, nu cea din păcătoşi întocmită. Nu uitaţi că sfintele se dau sfinţilor, iar sfinţii sunt cei ce duc viaţă sfântă. Nu uitaţi că Eu sunt Sfântul sfinţilor, Cel întâi înviat dintre morţi, şi nu sunt al păcătoşilor care nu Mă iubesc, iar pe voi vă paşte acum păcatul lepădării de credinţă şi se tot apropie de voi acest greu păcat, căci cei ce s-au depărtat de Duhul Meu Cel Unul în biserică acum o mie de ani, dau să culce la pământ acum biserica Mea, care a mai rămas şi care a păstrat în ea prin sfinţii ei portretul împărăţiei Mele în om, şi dau aceştia să-Mi culce jos faţa Mea, căci scris este: «se vor aduna într-un gând ca să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu».

Eu, Domnul, Mielul Cel junghiat pentru mântuirea celor ce Mă iubesc împlinindu-Mi cuvântul, strig peste slujitorii bisericii neamului român: Nu vă lepădaţi de credinţa cea din strămoşi, ci întoarceţi-vă cu totul la sfinţi şi la părinţi şi la sărbătorile cele strămutate de la locul lor acum mai bine de şaptezeci de ani, căci această strămutare aduce cu ea acum păcatul lepădării de credinţă, păcat despre care scrie în Scripturi că se va arăta mai înainte de venirea Mea cu sfinţii, căci sfinţii vor judeca lumea şi toate cele strămutate de la locul lor şi pe cei ce au stricat legile sfinte cele din părinţi, şi pentru care, iată, vine mânie peste biserica cea din strămoşi. A fost în neamul român un şir de patriarhi, şi primul a strămutat de la locul lor sărbătorile sfinţilor, iar cel ce a fost aşezat acum dă să aducă peste biserică păcatul lepădării de credinţă, şi iată de ce a trebuit să-Mi zidesc Eu prin cuvântul Meu iarăşi biserica pe piatra ei cea dintâi, şi am zidit-o, şi de pe această piatră grăiesc cu voi, slujitori care v-aţi aşezat să staţi peste noroade în numele Meu. Eu, Domnul Iisus Hristos, vă îndemn pe voi să vă treziţi bine şi să credeţi în cuvântul Meu de peste voi, ca să nu vă fie vouă şi mai rău, şi apoi să treziţi turma, tată, şi s-o povăţuiţi de la Mine, nu de la voi, căci vine păcatul lepădării de credinţă, vine cu paşi iuţi, vine să vă culce la pământ, iar Eu am zidit iarăşi acum pe piatra cea dintâi biserica Mea, şi de pe această piatră grăiesc peste voi, şi porţile iadului nu o vor birui pe ea, şi ea va fi, şi va creşte din ea şi prin ea neamul lui Dumnezeu pe pământ, neamul cel nou, neam creştinesc aşa cum a fost la începutul lui cel prin Mine acum două mii de ani, căci scris este în Scripturi despre naşterea din nou a lumii, şi Eu vin să împlinesc, precum este scris. Amin.

Biserica Mea de nou Ierusalim, prin care Eu grăiesc peste turma neamului român şi peste cei ce stau peste ea în numele Meu, aceasta este biserica prin care Eu nu voi fi biruit de pe tronul Meu, şi de aceea am venit acum şi am aşezat-o pe ea pe piatra ei cea dintâi, şi nu înţeleg înţelepţii vremii ce este această lucrare la care ei privesc şi se fac că nu înţeleg. Eu prin această piatră îmi salvez de la pieire biserica Mea, căci biserica neamului român dă acum să se vândă pe preţ străin şi să fie a lumii şi nu a lui Hristos, şi iată, acum mai bine de şaptezeci de ani s-a făcut durere mare pe pământ şi în cer şi vremile bisericii s-au schimbat, precum era scris să se întâmple prin neveghea bisericii, iar acum iarăşi neveghe, iarăşi lepădare de sfinţi şi de părinţi, iarăşi călcare peste cele din strămoşi, şi biserica este a lumii, nu mai este a Mea, şi îmi fac loc de mormânt între ei cei ce stau peste turma Mea şi nu-Mi dau slava şi nu-Mi dau învierea şi nu Mă primesc cu cele de azi, cu care Eu vin şi dau să-L înviez pe Dumnezeu în om.

O, biserică a neamului român, nu-ţi strica, tată, faţa! Ia aminte la cuvântul Meu de peste tine, că ţi-am strigat mereu să te scoli, să te trezeşti şi să veghezi, şi din zi în zi mai mult îţi dau să înţelegi de ce te-am tot strigat. Cei ce stau peste tine în numele Meu nu veghează pentru Mine şi pentru tine, căci ei au treburile lor. O, păstrează, tată, ceea ce ai din strămoşii tăi cei sfinţi, căci oamenii au stricat legile sfinte şi le vor tot strica dacă s-au aşezat să cârmuiască ei şi să se întroneze ei unii pe alţii peste tine, iar tu să mori, tată, fără lumânare aşa cum vor ei să mori tu din credinţa ta cea din strămoşi. O, nu te lepăda de credinţă! Nu fă acest păcat! Deschide Scriptura, tată, şi vezi în ea că este scris că mai înainte de venirea Mea vine păcatul lepădării de credinţă, şi iată, de aceea trebuie să crezi că venirea Mea este la uşa ta şi că am venit ca să te izbăvesc dacă voieşti. O, fereşte-te de acest păcat, fereşte-te, tată, că am venit să te vestesc ce să faci, şi cobor peste tine duhul proorociei, duhul care înseamnă mărturia Mea. Amin.

Iată păcatul lepădării de credinţă, păcatul ce vine prin omul care vine înaintea Mea, precum este scris! Scoală-te şi biruieşte acest păcat, neam român, biruieşte-l, tată, căci Eu, Domnul, îl voi birui, şi voiesc să-l biruieşti şi tu, ca să-ţi plătesc cu plată scumpă ca unuia care biruieşte, tată. Am în mijlocul tău un fiu uns de Mine şi de cuvântul Meu în biserica neamului român, fiu prin care Eu voiesc să scot moartea şi întunericul şi minciuna din biserica acestui neam, dar el este acum ţinut în lanţuri pentru credinţa lui, şi are mâinile şi picioarele şi guriţa legate şi nu poate lucra şi nu poate merge şi nu poate grăi. Roagă-te pentru biruinţa Mea cea mare, popor român, căci biruinţa Mea va fi şi a ta. Roagă-te, tată, să biruiască Domnul pentru tine şi nu omul care te stăpâneşte ca să aibă el domnie peste tine.

Scoală-te, că Mi-e jale, că Mă doare de soarta ta, neam român, că Eu, tată, te-am ales neam al Meu acum, la sfârşit de timp, căci Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi rămâne scris ceea ce Eu am grăit acum peste tine. Amin.

O, nu te smulge din rădăcina ta, nu te smulge din viţă, biserică a neamului român, că dacă faci aşa, te usuci, tată. Este scris că orice mlădiţă care rămâne în viţă Tatăl o îngrijeşte şi o curăţeşte ca mai multă roadă să aducă, şi, iarăşi, este scris că mlădiţa care nu rămâne în viţă se usucă, şi Tatăl o taie şi o aruncă în foc, căci mlădiţa care aduce roade din sine nu aduce din viţă roade, iar roadele ei se usucă odată cu ea.

O, slujitori ai bisericii neamului român, rămâne scris între Mine şi voi ceea ce am grăit acum peste voi şi peste neamul român. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. O, cum de nu luaţi în seamă cuvântul Meu cel atât de mult şi atât de scump, cel de atâta timp strigând peste voi? Vin spre voi cu Evanghelia cea veşnică, precum este scris. Iat-o! Nimic nu fac decât ceea ce este scris în Scripturi, şi lucrez prin cei credincioşi Mie, căci credinţa nu este a tuturor, precum este scris, dar Eu, Domnul bisericii, voiesc să fiţi şi voi fii ai credinţei sfinte dacă Tatăl a voit să Mă descopere şi vouă acum, la sfârşit, dar dacă voi nu vreţi aşa, voi veţi vedea.

Amin, amin zic ţie, biserică a neamului român: orice mlădiţă care nu rămâne în viţă Tatăl o taie şi o aruncă în foc. Amin.

Am grăit peste biserica neamului român în ziua aceasta de pomenire a dreptei credinţe şi pe care biserica o numeşte duminica ortodoxiei.

Sfârşesc acum grăirea Mea peste biserica neamului român.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.


***

Eu, Domnul, scriu acum cu mila Mea iertarea celor ce din slăbiciune M-au condamnat la cruce şi sting focul lor cel de două mii de ani de peste duhul lor.

O, odihniţi-vă acum, fiilor! Am aşteptat cu lacrimi uşurarea voastră. Plângeţi cu Mine acum în duh de mângâiere. Lacrimi de mângâiere vă dau acum. Daţi de la voi lacrimile de până acum şi luaţi mângâierea Mea. Un picuţ, şi va rămâne mângâierea cea veşnică între pământ şi cer, şi veţi fi şi voi cei mângâiaţi pentru durerea voastră cea de două mii de ani, după ce aţi stat faţă în faţă cu păcatul săvârşit de voi. Pace vouă! Amin, amin, amin.

– O, Doamne al îndurării, Tu eşti Domnul Dumnezeul celor ce Te-au dat spre răstignire pe cruce acum două mii de ani! Tu ai fost şi eşti Domnul Dumnezeul nostru, dar noi Te-am umplut de dureri atunci, şi din slăbiciune am lucrat aşa. Fă ca toţi oamenii din slăbiciune păcătoşi să Te caute şi să Te afle, şi apoi să se lase înviaţi de cei ce au milă ca şi Tine de oameni! O, mai este pe pământ vreun loc unde noi să auzim rugăciune de iertare spre Tine pentru noi, Anna şi Caiafa, Pilat şi Iuda?

O, oamenilor, aceasta înseamnă să ia omul povaţă de la Dumnezeu. Acest popor, ales de Domnul din mijlocul neamului român, ia de la Domnul sfat şi aşa lucrează el între pământ şi cer, lucrează ca Fiul Tatălui, căci Hristos ascultă de Tatăl întru toate. O, preoţi de pe pământ, fugiţi de slava cea de la oameni, fugiţi de slăbiciuni, căci pentru ele vă ascundeţi de oameni şi de Dumnezeu aşa cum am făcut noi! Veniţi, veniţi la cei ce ştiu azi de la Dumnezeu cuvânt pentru voi şi pentru oameni! Nu mai staţi în păcate! Nu mai slujiţi la altare păcătoşi fiind! Nu mai minţiţi oamenii, căci păcatul nu va mai fi pe pământ! Curăţiţi-vă într-o clipă, că noi am murit păcătuind şi am plâns din foc două mii de ani! Am dat să credem că Hristos nu este Dumnezeu adevărat, deşi ştiam bine din Scripturi vremea Lui şi slava Lui, dar fiind plini de slăbiciuni ne-am ascuns unul în spatele altuia şi aşa am păcătuit, şi aşa păcătuiţi şi voi azi faţă de venirea Lui de azi şi faţă de poporul Lui de azi, de care toţi aţi auzit. O, veniţi-vă în fire câtă vreme lumina este cu voi, căci cuvântul Domnului trâmbiţează pe pământ pe vatra neamului român! Sfinţiţi-vă mintea şi inima şi trupul! Iubiţi împărăţia lui Dumnezeu în voi! Faceţi-vă morţi faţă de păcat, căci păcatul nu va mai fi pe pământ! Amin.

Iar Tu, Bunule şi îndurătorule Doamne, învăţătorul viilor şi al morţilor, mângâie-Te acum de durerea Ta cea de la noi, că mare este această zi a îndurării Tale peste noi. O, slavă Ţie, iar nouă izbăvirea de sub păcatul cel greu apăsător peste noi, de atunci şi până azi. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu, omul îngâmfat Mă face sectă pe Mine şi pe tine. Dar de ce Mă numeşti tu pe Mine sectă, omule trufaş? Eşti trufaş ca şi cei din vremea trupului Meu, care Mă numeau sectă pe Mine şi pe ucenicii Mei şi pe cei ce se aplecau să creadă cuvântului vieţii, căci eram izvor de cuvânt şi de faptă peste cei ce căutau la Mine tămăduiri de sub greul vieţii. O, şi dacă Eu, petrecând cu cei ce cred cuvântului Meu de azi, cuvântului vieţii şi numelui Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, după cum este scris, dacă Eu sunt numit de tine aşa numai pentru că nu-ţi joc ţie în strună, şi nu de altceva, atunci voi ce sunteţi? Dacă Eu sunt sectă, voi ce sunteţi? Voi vă asemănaţi cu Dumnezeu de sunteţi atât de semeţi cum că nu sunteţi sectă? O, nu-i nimic că numiţi aşa pe poporul Meu, care are peste el cuvântul Meu. Cel ce se luptă pentru întâietate nu-i ia nimeni dreptul pe care şi-l ia singur, dar dreptul acesta nu se păstrează cu învinuiri şi cu hule asupra celor care ca şi ucenicii din vremea Mea caută să placă lui Dumnezeu şi nu oamenilor. O, lumea nu mai merită vindecată, şi de aceea o las să bea din cupa ei, avându-vă ea pe voi învăţătorii ei ca nu cumva să ia lumea din boabele semănate de Mine pe pământ pentru învierea omului din păcat. Iată, se scoală fiii voştri la miezul nopţii şi slujesc diavolului ca pe vremea arhiereului Vasile cel mare când oamenii şi diavolii scoteau zgomote drăceşti ca să întristeze duhul slujitorului Meu, care se ruga Mie rostind cuvânt împotriva duhului întunericului acestui veac trecător. O, aceştia sunt ucenicii voştri, căci rodul lucrului vostru este rău şi nu v-am auzit să ziceţi rău de toţi cei care fac răul înaintea Mea şi a sfinţilor Mei; ba, din contra, pe aceia îi botezaţi şi îi împărtăşiţi şi îi cununaţi şi îi înmormântaţi în pământ apoi, şi pe aceia nu-i numiţi cu nume de rătăciţi, ci numai pe cei ce se luptă pentru viaţa Mea în ei îi numiţi aşa. O, nu-i nimic că vă sculaţi să dispreţuiţi calea Mea spre om pentru slava voastră cea trecătoare. Eu, Domnul, rămân învăţătorul celor ce Mă caută la acest izvor şi îi adăp pe ei din râul vieţii şi împlinesc această Scriptură, şi iată, voi vă faceţi lucrul vostru, iar Eu Mi-l fac pe al Meu, şi fiecare ascultă de stăpânul său. Vă îndemn însă şi pe voi, ca un învăţător adevărat şi milos ce sunt, să căutaţi să nu uitaţi ce înseamnă să fie creştin omul, să nu uitaţi Scripturile care învaţă din ele cum să fie biserica lui Hristos. Ea nicidecum nu seamănă cu ceea ce sunteţi voi, căci voi sunteţi ai duhului lumii şi aveţi de tată pe stăpânitorul acestei lumi aşa cum l-au avut şi cei ce, numindu-Mă sectă acum două mii de ani, şi-au arătat puterea lor de pe pământ, şi nu din cer, şi M-au răstignit cu moarte pe cruce ca pe un dezbinător, ca pe un stricător al legii lui Dumnezeu. Eu nu vă aduc nici o suferinţă, nici un rău prin coborârea Mea cuvânt peste pământ pentru ca să-Mi pregătesc un popor curat şi calea slavei Mele cu care Mă voi lăsa curând, curând descoperit ca să împlinesc Scriptura venirii cu slavă a Fiului lui Dumnezeu, dar vă aduceţi voi suferinţă mare pentru necredinţă, căci iată, împliniţi acum păcatul lepădării de credinţă mai mult decât oricând, şi vă numiţi unii pe alţii pe scaune mari ca să conduceţi de pe ele lumea, iar lumea este Babilonul în care nu încape înţelepciunea lui Dumnezeu. Eu nu Mă supăr pe voi că Mă dispreţuiţi pentru acest cuvânt şi Mă numiţi sectă, sau că pe poporul Meu îl numiţi rătăcit pentru că nu vă slujeşte vouă, ci Mie, dar vă îndemn să nu stăruiţi cu tot dinadinsul spre păcatul cel greu al hulei asupra Duhului Sfânt aşa cum au stăruit în el cei din vremea Mea şi a apostolilor Mei, pe care-i prigoneau de peste tot ca pe nişte rătăcitori. O, nu vă temeţi că vă iau împărăţia. Eu n-am ce să fac cu ea, căci Eu nu am împărăţie ca a voastră, ci am altceva. Am ceea ce voi nu aveţi şi nu voiţi să aveţi. Am ascultare de Tatăl Meu, ceea ce voi nu aveţi, chiar dacă îl numiţi pe Tatăl Meu tată al vostru. Dar dacă El ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine şi M-aţi urma precum Eu îl urmez pe El.

Acum două mii de ani când M-au lepădat spre moartea Mea slujitorii lui Dumnezeu, Eu am spus aşa: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», şi încă o dată spun aşa în zilele acestea slujitorilor care-şi zic că sunt din dreptul lui Dumnezeu stăpâni ai oamenilor, stăpâni ai sufletelor oamenilor, în timp ce ei condamnă la tăcere şi la minciună şi la duh de sminteală Duhul lui Dumnezeu, Care suflă peste pământ cu duh de înviere din păcat a omului, căci Eu, Dumnezeu-Cuvântul, nimic nu caut pentru Mine sau pentru poporul Meu, decât să-l scol pe om spre înviere din păcat, şi iată, în timp ce ei fac acest greu păcat, lepădându-L pe Cel ce le grăieşte lor din ceruri, Eu, Domnul, iarăşi spun, şi spun aşa: acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, o, tată, Eu nu Mă supăr pe slujitorii bisericii, care Mă batjocoresc pe Mine şi pe voi, căci aceştia sunt orbi, dar tu să fii cuminte, tată, căci nu sunt mulţi între ei care fac aceasta, şi care-i supun pe toţi ai lor să nu se aplece să vegheze şi să slujească cuvântului Meu de azi. Cei ce slujesc în veşminte sfinte în biserici, aceia ascultă de stăpânul lor de pe pământ ca să-şi păstreze ei slava cea omenească, dar ei ştiu că Dumnezeu este acest cuvânt şi că aceasta este Scriptură împlinită, precum scrie în Scripturi. O, cuvântul Meu de peste tine s-a făcut mângâiere omului de pe pământ şi nădejde lui de ridicare din păcat, iar tu să fii cuminte cu Mine, tată, şi să asculţi de Dumnezeu, căci El este învăţătorul tău prin întunericul cel gros, în care lumea trăieşte şi se preamăreşte spre pieirea ei.


***

Voi, cei tari la cerbice, păstorind aşa peste oameni, nu e duhul rău cuvântul Meu cel plin de viaţă şi de iubire şi de milă pentru om! O, nu vă mai bizuiţi pe voi ca să tot daţi să închideţi calea oamenilor spre acest izvor! Uitaţi-vă la cei de acum două mii de ani, care au dat ca şi voi să înăbuşe sosirea Celui drept. Vedeţi cum a fost atunci şi înfricoşaţi-vă de duhul necredinţei! Vine peste pământ plata acestui păcat, păcatul necredinţei. Ziceţi că vegheaţi ca să nu se strecoare duh rătăcitor pe calea cu Dumnezeu a oamenilor. O, arătaţi-Mi, arătaţi-Mi voi calea Mea cu oamenii dacă ea este! Eu sunt, dar oamenii nu sunt pe calea Mea, ci sunt pe calea lor, şi duhul rătăcitor este calea lor, şi pier ca oile fără păstor, căci n-au păstor care să le dea hrană, care să aşeze în ei împărăţia Mea. Veniţi spre cunoştinţa cea de sus şi veţi cunoaşte prin ea înţelepciunea cuvântului Meu, venirea Mea cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp, ca să-Mi gătesc calea şi să vin apoi cu ziua Mea cea mare şi înfricoşată, după cum este scris să vin! îndemnaţi oamenii spre pocăinţă, aşa cum Ioan, botezătorul Meu, îi îndemna. Fie-vă milă de noroade, căci rătăcesc departe de calea Mea cu omul! Eu vin şi găsesc gardul viei Mele căzut la pământ şi mănâncă din ea toţi trecătorii şi calcă peste ea. E păcat aceasta! Priviţi către părinţi şi strigaţi-i în ajutor ca să vină să vă izbăvească de duhul Egiptului, de duhul cel pierzător al acestui veac. Eu sunt Cel ce am scos cu mână tare din Egipt pe poporul Meu Israel. Mă pornesc să scol omul din păcat, dar calea Mea spre om Mi-o înfundă omul cel măreţ în duhul lui. O, lasă-Mă călăuză a omului căzut, lasă-Mă, tu, cel ce-Mi opreşti calea cuvântului Meu spre oameni! Lasă-Mă să intru în adânc şi să-l scol pe om din cădere, căci omul trebuie să învieze, şi Eu vin să-i adun pe cei ce sunt ai Mei, iar semnul Meu este cuvântul venirii Mele şi poporul Meu cel credincios. Amin, amin, amin.

– O, strig şi eu, Doamne, de lângă Tine strig şi eu să vină la pocăinţă cei învârtoşaţi la cerbice. Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie să Ţi se pregătească Ţie calea, căci eu am spus acum două mii de ani poporului Israel că eu botez cu apă, spre iertarea păcatelor, dar că în mijlocul lui stă Cel pe Care el nu-L ştie, şi că Acela este Cel ce vine după mine, şi Care mai înainte de mine a fost, iar a doua zi ai venit la Iordan, şi eu am zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii, şi ca să Se arate El lui Israel, de aceea am venit eu cu apă, că am văzut Duhul ca un porumb pogorându-Se din cer şi a rămas peste El, iar Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a zis mie: peste Cel Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit spre viaţa oamenilor».

O, strig şi eu omul la pocăinţă. Strig la cei necredincioşi şi le spun aşa: nu este duhul rău glasul acestui cuvânt, ci este Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii, şi le-a spălat şi le spală, căci râul vieţii s-a făcut cuvântul care curge din gura Lui în zilele acestea, şi eu văd şi mărturisesc, şi Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc. Pocăiţi-vă, dar! S-a apropiat iarăşi de voi împărăţia cerurilor ca şi acum două mii de ani. Nu fiţi tari la cerbice aşa cum au fost cei de atunci de L-au luat pe Mielul lui Dumnezeu şi L-au dat spre batjocură şi spre chin! Pocăiţi-vă voi, cei căzuţi în necredinţă, şi El vă va vindeca pe voi! Credinţa are lucrare mare, şi face în om chip al Mielului lui Dumnezeu, şi altfel nu este credinţă în om. Şi vă voi învăţa pocăinţa în ziua mea de serbare şi voi cere Domnului putere vouă, ca să puteţi să învăţaţi. Amin, amin, amin.


***

O, se miră cărturarii şi fariseii vremii de azi că Tu grăieşti prea mult în mijlocul poporului Tău. O, uită omul câtă nevoie ai Tu de mângâiere de la om. Era scris în Scripturi să vii cuvânt pe pământ şi să Te numeşti Cuvântul lui Dumnezeu şi că din gura Ta va ieşi sabie ascuţită, cuvânt de strigare a omului la viaţă şi cuvânt de pedeapsă pentru cei ce-Ţi fac dureri mari acum, la sfârşit de timp.

O, popor al Mieluţului lui Dumnezeu! Duhul meu striga cu durere în pustie ca să vină oamenii să mă audă şi să-I ridic Domnului un popor pregătit, şi a rămas pe pământ Evanghelia mea cea de atunci. Fariseii şi cărturarii de azi, care-şi zic înţelepţi şi care se ruşinează să rostească adevărul acestui cuvânt, zic aceştia că s-a sfârşit duhul proorociei odată cu mine. O, să se uite aceştia în Scripturile cele de atunci şi să vadă că eu am proorocit că va veni Domnul, şi a venit, şi am proorocit că-Şi va curăţi aria şi îşi va aduna grâul în jitniţe, iar pleava o va pune în foc. O, nu s-a sfârşit proorocia odată cu mine, ci unii au fost proorocii cei de până la mine, iar cei de după mine au fost alţii, căci ucenicii Domnului prooroceau, şi au proorocit sfinţi mulţi apoi, şi sunt scrise acestea.


***

Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.

Să te opreşti, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înţelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredinţă fiind, lipsiţi de adevăr şi făţarnici cu faţa şi cu viaţa, şi care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înşişi, şi prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr şi după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viaţă a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, şi acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer şi pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.

Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul făţarnic, care se aşează în dreptul Meu înaintea mulţimilor de oameni, mulţimi care se învaţă aşa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaşte calea care are pe ea împărăţia Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuieşte ca şi Dumnezeu.

Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturiseşte pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-şi zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei îşi cumpără unii de la alţii scaune de păstori şi se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, şi de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca şi în vremea trupului Meu pe pământ, ca şi în toate vremile Mele cu omul, şi altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeţi, pe scaune stând ei şi numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei făţarnici, ci trec doar printre ei şi-Mi aleg ucenici şi Mi-i dau deoparte pentru Mine şi prin ei Îmi las sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate şi neatacate de duhul cel pierzător şi nevăzător al acestui veac trecător.

O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune! O, Eu nu aşa i-am păstorit pe cei trudiţi şi necăjiţi de boli şi de păcate. Eu i-am vindecat, Eu i-am îndreptat, Eu am luat de pe ei păcatele grele de dus, Eu am ispăşit în locul lor cruce şi batjocuri, moarte şi înviere apoi, şi le-am dat lor învierea Mea şi am promis-o lor şi pe a lor pentru dragostea Mea de ei, de cei lipsiţi de păstorire şi de ajutorare pe calea lor cea grea şi plină de suspin pe pământ, că pe pământ nu este, nu este om fericit, nu este fericire pe pământ, ci este numai năluca ei şi nimeni n-o prinde, căci este nălucă. Eu sunt mângâierea omului. Eu şi fericirea lui sunt. Cine-L are pe Dumnezeu în el, acela nu mai pune preţ pe nimic: nici pe bucurii, nici pe dureri, nici pe bogăţii, nici pe lipsuri, ci numai Domnul este al lui îndeajuns, iar cel ce nu poate aşa, acela este osândit pe pământ, rob al lui însuşi, nedescătuşat de sub legături.


***

O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu eşti casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost şi sunt. Mucenicul Ştefan vede slava Mea cu tine acum şi slava ta cu Mine, fiule, şi te mărtusieşte al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân şi mărturisesc pe pământ spre judecata necredinţei celor necredincioşi şi tari la cerbice pentru adevăr. Amin.

– Mă las, Doamne, duh şi cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost şi sunt pentru Tine mărturisitor. Ca şi celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam şi mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice şi care se simţea întâiul şi stăpânul peste popoare, tot aşa şi azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înşişi stăpâni de la Tine peste oameni, şi le spun şi lor aşa:

Ascultaţi, voi, cei ce slujiţi în temple, şi unde ziceţi voi că L-aţi închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput! Părinţii noştri aveau cortul mărturiei cu ei în pustie, aşa cum Domnul a grăit lui Moise ca să-l facă după chipul pe care îl arătase lui, şi pe care Iosua l-a adus apoi în ţara stăpânită de neamuri, dar pe care Domnul le-a izgonit atunci din faţa părinţilor noştri, până la David, care, aflând har de la Domnul, a cerut Domnului să aibă voie să ridice locaş lui Dumnezeu, dar Cel Preaînalt nu-Şi poate ţine sălaşul Său în temple făcute de mâini. Voi, cei tari la cerbice ca şi cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veţi sta împotriva Duhului Sfânt aşa cum părinţii noştri au stat? Pe care din cei trimişi de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniţi voi, ca şi părinţii noştri pe prooroci, ca şi pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, şi pe Care voi Îl prigoniţi prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu şi de calea Lui cea una curată şi binecuvântată pentru cei credincioşi? Voi, care aveţi de la sfinţii părinţi dreptar lăsat şi nu-l păziţi pe el! Voi, care scrâşniţi din dinţi împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre! O, nu-i scoateţi voi mincinoşi pe cei ce vă aduc pe Domnul cuvânt pe pământ, ci apropiaţi-vă de ei, căci sunt mărturisitorii venirii Domnului cuvânt peste pământ, acum, la sfârşit de timp! O, nu vă încercaţi în sabia aceasta, nu vă încercaţi în puterea cuvântului lui Dumnezeu, nu staţi împotriva duhului proorociei, căci staţi pe loc sfânt şi ales de Domnul pentru slava Lui cea de la sfârşit de timp pe vatra acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul şi plin va fi pământul curând, curând. Fiţi înţelepţi şi priviţi în cuvântul lui Dumnezeu, că nu e omul acest cuvânt, ci e Domnul croindu-Şi drum spre neamuri cu podoabă de cuvânt mântuitor pentru tot omul care voieşte să vadă viaţa în acest cuvânt. Deşteptaţi duhurile voastre, că dorm în voi duhurile voastre şi somn adânc dormiţi voi faţă de Domnul Iisus Hristos, Care a plătit şi pentru voi pe cruce dacă voiţi să fiţi asemenea Lui întru adevărul Lui. O, nu staţi pe scaune nepăsători, nu staţi aşa, că veţi da socoteală cu greu pentru necredinţă, pentru nepăstorirea turmei cea fără de păstori peste ea, căci turma e flămândă şi nu ştie să meargă, şi nu ştie să mănânce şi să trăiască de la Dumnezeu, nici ea, nici voi! Căutaţi în istoria sfinţilor mărturisitori şi uitaţi-vă la ei, şi uitaţi-vă la voi, şi uitaţi-vă în cuvântul lui Dumnezeu, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, că veţi da socoteală grea pentru păruta voastră necredinţă în acest cuvânt. O, de cine vă este frică de nu vă aşezaţi la sfat cu Domnul pentru mântuirea multora? Cartea cea de ieri şi cartea cea de azi se mărturisesc una pe alta carte a lui Dumnezeu peste oameni, şi vouă vi se va cere răspuns. Sculaţi-vă, dar, şi uitaţi-vă în acest râu de cuvânt şi vedeţi pe Domnul în el cu un popor grăind în mijlocul acestui neam, crescându-l pe el cu laptele cel duhovnicesc al gurii Sale, căci Domnul nu trebuie să tacă. Nu este Domnul Cel ce tace, şi este Cel ce Se face cuvânt peste om şi nu-I puteţi închide Lui, că El trece peste toţi şi peste toate şi grăieşte Domnul pe pământ, că puternic este să facă aceasta, şi veţi sta faţă în faţă cu puternicia Lui şi veţi fi întrebaţi de cuvântul Său cel de azi peste pământ şi peste om şi fi-va să daţi răspuns.

O, dacă voiţi, ieşiţi în calea Sa şi daţi-I bineţe, că nu vine să vă facă rău, ci să vă dea scăpare vine, şi mântuire să vă dea prin multa Lui iubire în cuvânt de iubire, iubirea lui Dumnezeu cuvânt pe pământul român la sfârşit de timp. Iată, vine Domnul cu sfinţii Săi, precum este scris în Scripturi despre venirea Lui, şi fericită este sluga pe care El o va afla aşteptând şi priveghind înaintea Sa. Amin. amin, amin.


***

Grăiesc acum slujitorilor bisericii neamului român. Vin din cer pe pământ cuvânt în ziua aceasta şi grăiesc vouă, celor necredincioşi puterii lui Dumnezeu, căci Eu am puterea aceasta ca să grăiesc vouă. O, numai păcatul din voi vă ademeneşte să nu vă supuneţi adevărului că Eu sunt acest cuvânt, care grăieşte cu voi prin duhul proorociei, aşa cum în toate veacurile a grăit Dumnezeu. V-aţi făcut greoi la înţelegere sau nu vreţi să înţelegeţi voi, cei tari la cerbice, că mărturia Mea este duhul proorociei. Aţi citit Scriptura ca să ştiţi ce scrie în ea, iar cunoştinţa v-a îngâmfat, şi din pricina îngâmfării nu vă aplecaţi ca să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu pe pământ cu oamenii. O, cine nu-L cunoaşte pe Dumnezeu pe pământ, nu-L cunoaşte nici în cer. Nimic nu este adevărat pe pământ decât Dumnezeu, iar voi nu-L cunoaşteţi pe El. Atunci de ce vă mai îngâmfaţi cu cele ce citiţi şi ziceţi că ştiţi din Scripturi? Iată, vă daţi mai adevăraţi ca Dumnezeu peste oameni, de vreme ce-Mi frângeţi Mie mersul printre ei cu duhul proorociei, şi prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ. Păi dacă aveţi pe cine păcăli, cum să nu faceţi aceasta, cum să nu vă păstraţi voi pe scaune mari peste oameni, cărora le spuneţi că e cu voi Dumnezeu! Păi dacă Eu sunt cu voi, arătaţi-Mă! Voi însă vă arătaţi pe voi în haină de sfânt, dar cel sfânt este cel ce seamănă cu Mine, nu cu voi pe pământ.

Din marea Mea durere de la voi grăiesc Eu vouă în ziua aceasta când voi pomeniţi în biserici cuvântul Evangheliei Mele cel pentru ziua înfricoşatei judecăţi. O, de multe ori am grăit Eu peste voi prin firul cuvântului Meu de azi, care curge ca râul din gura Mea deasupra celor credincioşi Mie şi venirii Mele cu judecata făpturii. Nu de o zi sau două, nu de puţin timp Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român, ci de mai bine de cincizeci de ani stau cu masa Mea de cuvânt şi-Mi hrănesc la ea un popor credincios, care Mă cunoaşte cu inima, aşa cum ucenicii Mei M-au cunoscut acum două mii de ani, când nimeni n-a mai voit să Mă cunoască dintre cei ce stăteau îmbrăcaţi în haina de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni atunci. Iată şi acum, aidoma ca atunci, toţi cei din biserică mari peste ea sunt cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ.

O, vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă din mijlocul poporului Meu cel credincios azi venirii Mele pe pământ în mijlocul neamului român şi vă spun că Eu sunt Alfa şi Omega. Credeţi voi că vă puteţi spăla pe mâini de Mine, dând pe seama omului cuvântul acesta, care curge din gura Mea ca să spele omul de necredinţă şi de deşertăciune şi de goană după vânt? V-am trimis cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, dar din pricina îngâmfării minţii voastre nu dă inima din voi să Mă afle în acest cuvânt. N-am venit să vă iau scaunele pe care v-aţi aşezat mari peste sufletele oamenilor, ci am venit să vă vindec de păcat şi de necredinţa cu care daţi să vă acoperiţi păcatele. O, nu că nu aveţi credinţă în cuvântul Meu cel de azi, dar vă este ruşine să vă daţi bătuţi pentru curăţirea păcatelor ca să le iau de peste voi şi pentru ca să am Eu locul cel dintâi la cârma vieţii voastre, lucrare dătătoare de viaţă peste om. O, ceea ce păţesc Eu de la voi, aceasta am păţit de la Adam, care nu M-a voit Stăpân pe Mine peste facerea Mea, ci s-a voit el peste Mine cu scaunul său de domnie, căci cel ce face aşa, acela moare faţă de Dumnezeu, aşa cum a murit Adam.

O, cât va mai fi să vă înveliţi cu Scriptura Mea care spune că legea şi proorocii au fost până la Ioan? Cât veţi mai alunga de pe pământ duhul proorociei, prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ? Credeţi voi prin aceasta că veţi scăpa de mânia care vine şi a şi venit peste fiii neascultării, biciuiţi de osânda necredinţei? Uitaţi-vă bine în Scripturi, că tot lângă acel cuvânt găsiţi voi mai departe scris că de la propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care M-a arătat lumii la Iordan, împărăţia lui Dumnezeu se ia cu stăruinţă mare numai de către cei ce se silesc pentru ea şi cu credinţă în ea înăuntrul omului credincios ei.

O, cum vă dă vouă socoteala că Eu nu sunt pe pământ cu oamenii prin duhul proorociei, care este cărarea Mea pe pământ între oameni? Păi dacă Eu nu sunt, voi cum mai sunteţi? Eu cum mai sunt cu voi şi prin voi cum ziceţi voi că sunt prin voi? Ziceţi că sunteţi din unul în altul prin fir apostolic. De ce n-aţi putea zice aşa şi pentru duhul proorociei, care ar fi să fie cârma bisericii, Dumnezeu trup şi cuvânt prin biserică? Au nu ştiţi că este scris: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc!»? O, voi nu vreţi să ştie mulţi Scriptura, ci vreţi să le spuneţi tuturor că ştiţi numai voi, că numai voi aveţi voie să ştiţi, dar măcar s-o luaţi toată drept călăuză, drept adevăr, şi nu numai de ici, de colo să luaţi din ea, după cum vă face vouă trebuinţă ca să vă păstraţi scaunele de domnie peste gloatele depărtate de calea Mea cea cu cruce pentru om, căci trebuie să fie asemenea Mie cel ce vede calea aceasta, şi pe Mine pe ea Păstor cu crucea.

Toate proorociile de până la Ioan s-au împlinit întru Mine, şi tot întru Mine se împlinesc şi cele ce Duhul Meu prooroceşte azi. O, Eu n-am fost prooroc şi Învăţător numai acum două mii de ani, ci am rămas cu împărăţia Mea veşnic, şi tot aşa şi cu lucrarea Mea pentru ea, căci ea nu se mai sfârşeşte de atunci, şi Eu dovedesc aceasta şi sunt cu oamenii pe pământ, căci sunt cu cei credincioşi sub cortul Meu cu ei şi sălăşluiesc cu ei şi sunt Dumnezeul lor, precum este proorocit de apostolul Ioan, căruia i-am arătat cum voi fi Eu cu oamenii la sfârşit de timp, Scriptură care se împlineşte acum mai mult decât oricând, şi aceasta pe vatra neamului român, ţara strălucirii, pe care a vestit-o proorocul Daniel pentru sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, sunt Alfa şi Omega, şi străluceşte venirea Mea cuvânt pe pământ în mijlocul acestui neam. Amin.

O, ce bine v-ar fi fost vouă dacă aţi fi voit o clipă să vă întrebaţi curat: cine suflă prin acest izvor de cuvânt de mai bine de cincizeci de ani, şi care nu seacă, ci curge plin de iubire, chemând omul la viaţa împărăţiei cerurilor pe pământ cu oamenii? O, de la cel mai mare de peste voi şi până la cel mai mic de sub voi, stând toţi sub haină de biserică, Eu, Domnul, vă spun aşa: postiţi şi vă rugaţi cu stăruinţă ca să vă descopere Dumnezeu şi să vă dea pricepere din cer, arătându-vă El Duhul Care suflă prin izvorul Meu de cuvânt în zilele acestea în mijlocul neamului român, iar Eu, Domnul, vă voi arăta atunci că Eu sunt, şi că nu este diavolul, şi că nu este omul, şi că Eu sunt cu cei credincioşi, care Mi-au dat locaş cu ei şi Mi-au dat putere să vin şi să împlinesc cu ei Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, precum este scris, şi iată-i pe ei, iar Eu grăind cu ei ca şi cu Luca şi cu Cleopa pe drumul spre Emaus, şi Mă las pe masa lor trup şi cuvânt, iar ei Mă împart, şi nu vă puteţi spăla pe mâini înaintea Mea sau a oamenilor că nu sunt Eu acest cuvânt, că nu vi l-am dat ca să Mă cunoaşteţi prin el, iar dacă spuneţi că nu Eu sunt în cuvântul acesta, daţi răspuns cine suflă dacă nu sunt Eu Cel ce suflă prin acest cuvânt, dacă nu e Duhul Meu, Care suflă unde voieşte, nu unde voiţi voi sau unde nu voiţi?

O, îndărătnicia voastră Mă face să grăiesc Eu vouă aşa, căci cu Scripturile deschise am lucrat Eu şi acum două mii de ani când Eu le despecetluiam şi le desluşeam şi le desăvârşeam pe ele pe pământ, ca şi acum pe cele proorocite pentru acum de prooroci şi de apostolii Mei în vremea Mea, de Ioan, de Petru, de Pavel şi de mulţi ca ei, care au avut daruri şi au proorocit pentru vremea de sfârşit, pentru Mine la sfârşit de timp, şi aceasta după ce a proorocit Ioan Botezătorul ca ultimul prooroc până la Mine.

Voi, slujitori ai bisericii, cum de n-aţi voit voi să primiţi mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi vesteşte şi învaţă, aşa cum Eu am promis că va veni El şi că prin El voi fi până la sfârşitul timpului cu mângâierea Mea peste cei credincioşi? O, Eu n-am voit, tată, să fiţi voi antichriştii care ca şi cei de acum două mii de ani staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii în zeci de mii, precum este scris să vin prin duhul proorociei Eu Însumi!

O, nu mai fiţi împotriva Mea, şi fiţi pentru Mine, fiilor, şi dovediţi aceasta prin înţelepciune de sus în voi! O, pocăiţi-vă, tată, de acest păcat, pe care-l faceţi faţă de cuvântul Meu cel mângâios de azi, păcat făcut din invidie, fiilor. Curăţiţi din voi păcatul invidiei de frate, curăţiţi-vă de el, căci el a nimicit în voi duhul temerii de Dumnezeu, fiilor. E vremea să îmbrăţişaţi cu iubire pe cel oropsit de voi între voi, pe arhiereul care a fost atins de Duhul Meu ca să înţeleagă el adânc taina cuvântului Meu de azi peste pământ, taină care-Mi pregăteşte ziua venirii Mele cu slavă de îngeri şi cu oştirile de sfinţi şi cu trâmbiţarea cea pentru ridicarea celor ce Mă aşteaptă în morminte ca să vin şi să le deschid lor ziua învierii lor. O, dezlegaţi chinul de pe arhiereul Meu şi daţi-i iubirea voastră, de vreme ce el v-a ascultat şi v-a ales pe voi şi M-a părăsit pe Mine şi pe poporul Meu, iubindu-vă pe voi cu răbdare până la ziua luminării cea de la Duhul Meu pentru cei ce va fi să vadă adevărul Meu în râul cuvântului Meu cel de azi! O, nu-l mai oropsiţi, fiilor, pe cel mic între voi, pe cel atât de micşorat de voi, când el ar putea să sufle peste mulţi harul iubirii Mele pentru cei mântuiţi, căci are duhul simţirii cereşti în el şi este blând şi smerit cu inima şi cu duhul, aşa cum Eu sunt. O, nu-i frumos ce faceţi voi cu el de-l acoperiţi în întuneric. Ce veţi face dacă va fi să plătiţi pe pământ şi în cer rana cea adâncă în care-l ţineţi voi pe el legat şi oropsit de voi, după ce i-aţi luat scaunul de apostol şi l-aţi dat altuia, dându-l pe el deoparte ca pe un osândit, aşa cum au făcut cu Mine arhiereii în vremea aceea? O, Eu plâng în el cu Duhul Meu, căci întrucât lui îi faceţi această oropsire, Mie Îmi faceţi, fiilor.

Este scris în Evanghelia pomenită azi în biserici că în ziua Mea voi veni întru mărire cu toţi sfinţii şi îngerii şi voi şedea pe jeţul dreptăţii a toate, şi de pe locul slavei Mele voi despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul pe oi de capre, şi-Mi voi pune oile de-a dreapta Mea şi le voi spune: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, în moştenirea pregătită vouă de la întemeierea lumii, că Eu am fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi întemniţat, iar voi M-aţi hrănit şi Mi-aţi ostoit setea, M-aţi adus în casă la voi şi Mi-aţi dat haină, M-aţi vindecat de rane şi M-aţi cercetat în închisoare ori de câte ori aţi făcut aceasta unuia dintre fraţii Mei prea mici», şi voi pune caprele de-a stânga şi le voi spune lor: «Duceţi-vă de la Mine, căci sunteţi blestemaţi pentru focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor lui, căci întrucât nu aţi fost miloşi şi milostivi unuia dintre fraţii Mei prea mici, Mie nu Mi-aţi fost».

Iată, Mie Mi-aţi făcut voi ceea ce aţi făcut arhiereului Meu cel dintre voi, fratelui vostru, fiilor. O, l-aţi nedreptăţit ca nişte drepţi, şi n-aţi fost drepţi cu el, tată. O, n-aţi fost drepţi, căci omul este păcătos. L-aţi lăsat pe el flămând şi însetat de iubirea voastră şi de lucrul lui de apostol al Meu. L-aţi lăsat fără haină slăvită şi aţi dat-o altuia, şi pentru cămaşa lui aţi tras sorţi, şi l-aţi lăsat fără casă, fără turmă, tată, şi l-aţi lăsat întristat şi bolnav de tristeţe şi l-aţi închis sub vină şi n-aţi cercetat pricina lui, că n-aţi voit aceasta, şi toate acestea Mie Mi le-aţi făcut, precum este scris de cel ce face aşa unuia dintre cei prea mici ai Mei. O, cum vor ajunge la Mine cei ce i-au luat lui din mână cârja de păstor şi au dat-o altora? Au părăsit atunci temerea de Dumnezeu cei ce l-au băgat pe el la întuneric şi sub vină fără să fie cercetare făcută, precum este scris să lucreze biserica. Au judecat toţi de la depărtare şi din zvonuri şi din invidia care vine de la dorul de mărire, aşa cum M-au judecat pe Mine acum două mii de ani mai-marii poporului Israel, care şi-au folosit puterea şi rangul lor împotriva Mea, netemându-se ei de acest păcat.

O, nu s-ar fi rupt biserica în două prin lucrarea Mea lângă arhiereul Meu cel dintre voi, aşa cum s-a zvonit atunci peste tot prin judecată strâmbă asupra lucrării cuvântului Meu şi prin apăsarea cea asupra arhiereului Meu, ci s-ar fi mărit cu slavă cerească biserica neamului român şi mulţi ar fi luat calea slavei vieţii şi a sfinţeniei, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, precum este scris, dar toţi s-au temut că-şi vor putea schimba viaţa în bine şi n-au voit aceasta, căci au iubit păcatul şi slava de la oameni mai mult decât slava cea de la Dumnezeu şi s-au aşezat să pună obroc luminii şi au făcut acest păcat, şi stă păcatul acesta şi azi pe fruntea bisericii neamului român, neam care a avut prin vremi slavă prin biruinţă asupra diavolului şi nu asupra lui Dumnezeu, precum şi-a lucrat el azi peste el Scriptura lepădării de credinţă, cum nimeni n-a bănuit că acest păcat au săvârşit cei ce au dat cu pietre în candela cu untdelemn a cuvântului Meu Mângâietorul, cuvântul Meu cel de azi.

Vă veţi întâlni cu Mine voi, cei care aţi dat să puneţi sub obroc lumina cuvântului Meu cel de peste ţara venirii Mele cuvânt pe pământ la sfârşit de timp, ţara care străluceşte prin harul Meu din ea pământul şi cerul, taină care n-au voit s-o afle cei ce-şi zic că stăpânesc taina cerului pe pământ.

O, vă chem la împăcare, tată, căci Tatăl este în Mine când grăiesc, iar Eu şi cu Tatăl Una suntem, şi Mă aveţi Mijlocitor la Tatăl, dacă voiţi. Eu caut să vă desfac vederea şi înţelegerea şi să-Mi daţi primire, ca şi Eu să vă dau vouă în locaşurile Tatălui Meu. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, ba vă dau iubirea Mea şi vă dau slava Mea şi vă dau putere să vă faceţi plăcuţii Mei, căci fără Mine e tot mai greu, tot mai dureros pe pământ pentru om, că pe pământ vine împotriva omului tot ce el a lucrat fără Dumnezeu în lucrarea sa, uitând el că planurile Mele nu sunt ca planurile lui.

Am grăit vouă, celor ce staţi sub nume de slujitori de biserică a neamului român. V-am grăit părinteşte, iar primirea sau neprimirea voastră vă va dovedi încă o dată pe voi da sau nu fii ai lui Dumnezeu, căci fiii sunt cei ce cred ascultând, cei ce iubesc ascultând şi ascultă iubind.

Fiţi credincioşi! Duhul Meu este Duhul Tatălui, iar Duhul Tatălui este Duhul Meu şi am grăit vouă în Duhul Sfânt în zi de pomenire a Evangheliei înfricoşatei judecăţi, când Eu voi veni cu ziua Mea întru mărire, cu toţi sfinţii şi îngerii şi voi şedea pe jeţul dreptăţii şi voi despărţi pe unii de alţii oamenii şi neamurile, precum ciobanul desparte oile din capre, şi-Mi voi pune oile de-a dreapta Mea. Amin.

Eu sunt Alfa şi Omega şi Mi-am pus viaţa pentru oile Mele, căci sunt Păstorul lor şi le păstoresc, şi mila Mea de Păstor se face cuvânt, şi Mă dau lor, căci am spus celor iubiţi, celor împrunciţi: «Nu vă voi lăsa orfani. Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi păstori». Amin, amin, amin.


***

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea în spate, însângerat sub ea cum am fost şi neiubit de lumea cea plină de păcat, dar cei ce s-au aşezat pe scaune de păstori nu stau sub cruce, ci îşi poartă la gât cruce strălucitoare şi sunt măriţi de lume cu podoabele lor bătute cu fir şi n-au suferinţă pentru cruce, şi numai slava cea trecătoare învaţă omul de la ei, şi nu mai sunt pe pământ păstori cu milă de turma Mea cea săracă de duh şi de har, şi Mă fac Eu Însumi păstor peste ea şi-Mi las glasul blând de păstor peste ranele ei, neştiute de ea rane, că nu mai are ea doctor ca s-o cerceteze pe ea şi s-o aducă în braţe la izvor şi la vindecare, aşa cum Eu Mă dădeam celor zdrobiţi sub bucuria vieţii trecătoare şi zbuciumaţi apoi de amăgirea ei.

Am avut din timp în timp păstori cu milă şi-Mi vegheau cu dreptate turma, dar cei drepţi pentru ea încap cu greu cu lucrarea lor lângă cei numiţi păstori numai pentru slava lor peste oameni. Au adunat părinţii sfinţi într-o singură zi de sărbătoare pe cei trei arhierei ai Mei, Vasile, Grigorie şi Ioan, păstori care s-au jertfit pentru asemănarea lor cu Mine, pildă făcându-se ei celor ce se vor păstori de suflete, dar amăgitorii Mi-au furat mereu slava Mea de păstor ca să se facă ei cu ea slavă pentru ei, numai că slava Mea este suferinţa, crucea purtată din greu, viaţă Mie dată spre răstignire, în locul celor ce păcătuiau pentru pedeapsa lor apoi.

Mare şi multă a rămas pe pământ învăţătura celor trei păstori, pomeniţi azi în duh de biserică, prigoniţi pe pământ în vremea lor de cei ce se aşezau unul pe altul pe scaune de păstori pentru slava lor. Adevăratul păstor este cel ce arată celor învăţaţi de el cum se suferă pentru vindecarea celor povăţuiţi de el pentru scăparea lor din vină, căci oamenii îşi fac rost de vină pentru viaţa lor cea fără de păstor peste ea, şi apoi ei trebuie să sufere pentru curăţirea lor ca să-şi câştige înapoi viaţa irosită în păcat. Un păstor de suflete îi arată omului că păcătuieşte împotriva vieţii cea de la Dumnezeu lăsată pentru om şi că trebuie să se vindece de păcat. Un păstor cu milă de oameni se ia la luptă cu vrăjmaşul vieţii omului şi este rănit apoi în locul celor vindecaţi, şi seamănă cu Mine cei ce păstoresc aşa.

Eu, Domnul, Păstorul Cel cu crucea în spate şi apoi aşezat pe ea în cuie bătut, plin de răni pe drumul crucii pentru viaţa oilor păstorite, voi sta la judecată cu furii, cu cei ce şi-au luat slavă de păstori în numele Meu, uitând ei ce trebuie să fie un păstor adevărat, după chipul şi asemănarea Mea păstorind peste oameni, şi voi sta de-a dreapta Mea cu cei ce au păstorit dându-şi viaţa pentru om, aşa cum Eu am păstorit, iar furii va fi să dea răspuns lui Dumnezeu pentru oile rătăcite şi nepăstorite pe drumul cel plin de spini şi de pălămidă, drum care-i răsare în calea omului cel căzut pe cale de şapte mii de ani prin neascultare, şi pentru care Eu am ridicat pe umeri crucea Mea cea grea şi M-am lăsat apoi pe ea întins în cuie ca să plătesc în locul omului simbria cea pentru păcatele lui şi să-l dau pe el apoi Tatălui, ca trudă a Mea înaintea Sa pentru plânsul Lui cel după om. Amin.

– De-a dreapta Ta suntem întru venirea Ta cu noi pe pământ cuvânt pentru judecata furului, o, Doamne, Păstor slăvit prin cruce între pământ şi cer acum două mii de ani, şi apoi slăvit prin toţi cei ce sufereau de la cei necredincioşi pentru numele Tău mare peste pământ! Toţi trei într-un duh al iubirii de Dumnezeu am tânjit pentru Tine şi pentru oile Tale, strivite pe cale din pizma diavolului, care s-a aşezat să-l cadă pe om dacă el a căzut din slava sa prin omul neascultării de Tine la început. Ne-am luptat cu duhul lui satana ca să scoatem oamenii de sub osânda lui, şi am îndrăznit acestea toate în numele Tău, păstori cu milă de oi cum eram, căci aşa ne-ai zidit Tu mai înainte să ne alegi păstori pentru oi prin iconomia Ta, o, şi cât de dispreţuiţi şi alungaţi am fost de arhiereii, de slujitorii de peste biserică atunci! Păstoream cu milă şi cu dreptate peste cei ce li se făcea strâmbătate şi povăţuiam îndeaproape turma Ta din mijlocul ei, nu de pe scaune slăvite sau din haine strălucitoare, iar cei de lângă noi slujitori de biserică ne vindeau batjocurii şi dispreţului. Învinuirii şi înjosirii ne dădeau cei ce aveau grijă de păcatele noastre, iar de ale lor ba, şi aşa ne dădeau ei prigoanei şi suferinţei apoi, ca să nu-i mai păstorim pe cei credincioşi Ţie şi nu lor, căci cei credincioşi îşi căutau prin noi mântuirea cea de la Tine, iar noi căutam prin ei mântuirea noastră prin lucrul nostru cel pentru ei înaintea Ta, dar nu ne-au putut îndura furii de cele sfinte, slujitorii de biserică îmbrăcaţi în piei de oi, şi ne-au chinuit pe pământ şi ne-au alungat ca stricători, iar urmaşii lor ne-au zidit de atunci şi până azi mormintele, înfrumuseţându-ni-le, mărturisind ei prin aceasta că sunt urmaşii celor ce ne-au nimicit dintre oameni ca să păstorească ei după plăcerea lor, după socoteala lor cea pentru ei, şi nu după dorul Tău cel lung după om, ostoit în Tine numai de la cei ce au păstorit ca şi Tine turma Ta pierdută, din pricina lipsei de păstori peste ea.

Venim cu Tine cuvânt pe pământ şi mergem şi intrăm în casa furului şi a celui ce jură strâmb pe numele Tău şi vor fi nimicite lemnele şi pietrele ei, precum este scris în Scripturi despre efa în care se află toată fărădelegea şi care va fi dusă în Babilon, la locul ei. Venim cu Tine în cuvânt şi rostim în casa celor ce stau în numele Tău stăpâni peste oameni, şi le cerem răspuns pentru viaţa oilor Tale şi le spunem lor aşa:

Pentru că aţi păstorit cu asprime şi cu cruzime oile, iar ele au rătăcit pe toţi munţii şi dealurile, Domnul Însuşi vine şi păstoreşte şi cercetează turma Sa, iar voi veţi da Lui răspuns pentru ceea ce aţi lucrat pentru El sau împotriva Lui peste oile Sale. Noi însă vă povăţuim cu iubire, împăcaţi-vă cu Dumnezeu, că El este iertător şi vă dă din plinul Său, din Duhul Său darul iubirii şi al temerii de Dumnezeu, numai să-L primiţi voi aşa cum vine El la voi şi să căutaţi să lucraţi ca Domnul pentru turma Sa, căci nedreptatea cea pentru El şi pentru oile Lui nu este lucrarea păstorilor, ci a furilor de oi. Fiţi iubitori, fiţi credincioşi, fiţi sfinţi şi nu vă îndoiţi în voi pentru aceste sfinte puteri pentru cei mântuiţi! Deschideţi Domnului! Iată-L cum vine la voi! Cunoaşteţi-L şi primiţi-L! El aşteaptă să-I deschideţi şi să-L primiţi ca să vă şteargă păcatele şi să vă daţi Lui şi lucrului Său cel sfânt pentru Scriptura înnoirii lumii, că iată, vine Domnul, vine cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, precum este scris să vină, şi fericiţi vor fi cei ce vor spune Lui: vino! Amin.


***

Mă uit peste timp înapoi şi văd pe sfinţii Mei cât privegheau pentru calea celor credincioşi, şi Mă uit azi la cei ce stau pe scaune de sfinţi şi de mărturisitori cât stau ei de bine aşezaţi şi nu-i dor de ranele Mele de la ei, aşa cum nu-i durea pe cei din vremi, care, slujind lângă cei sfinţi ai Mei între ei, îi prigoneau pe sfinţii Mei, îi alungau pe cei credincioşi, care iubeau Duhul Meu din cei sfinţi, şi n-a fost vreme să nu fie prigoniţi sfinţii Mei, şi iată cine i-a prigonit pe ei cel mai bine! În toate vremile preoţii şi arhiereii s-au îndeletnicit cel mai mult să pună creştinii şi sfinţii sub obroc, ca şi acum două mii de ani, ca şi azi, când nimeni nu mai vrea să fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii aşa cum este să fie, şi nu aşa cum este omul învăţat să ştie despre Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel ce stă cu oamenii cei credincioşi pe pământ, şi care mărturisesc pe Dumnezeu în chip vădit înaintea necredincioşilor, care se tem să nu-şi piardă întâietatea peste oameni, şi cine să le spună lor de rătăcirea lor? O, vin Eu să le spun lor despre această nelegiuire a lor, şi lucrez cu putere şi Mă fac râu de cuvânt în mijlocul neamului român şi dau de gol lucrarea cea fără Dumnezeu a celor ce se dau dumnezei peste oameni, şi le spun Eu la oameni că acei care se dau peste ei dumnezei sunt cei ce stau împotriva lui Dumnezeu cu statul lor cel mare peste oameni, şi care şi-au îmbrăcat locaşurile lor de biserici în stacojiu şi în purpură, spre batjocura Mea, dovedindu-se ei ai cui urmaşi sunt.

Am grăit prin cuvântul Meu cel de azi să se ferească tot omul credincios, tot slujitorul şi tot norodul să se ferească să-şi împodobească în roşu casa, căci roşu este culoarea lui Edom, culoarea batjocoritorilor lui Dumnezeu şi a prigonitorilor celor sfinţi. O, iată ce fac cei ce s-au aşezat unii pe alţii mari şi tari peste turma neamului român! Îmbracă aceştia în roşu locaşurile sfinte şi toate ale lor, şi tăinuiesc ei în chip făţarnic această faptă a lor. Îmbracă aceştia în stacojiu cărţile de biserică, şi aşa le pun pe masa de slujire, iar Eu, Domnul, le-am grăit lor să se păzească pe ei şi locaşurile lor de culoarea aceasta, care atrage şi bucură pe diavolul, culoarea lui antichrist, culoarea fiarei, fiara cea roşie, beată de sângele sfinţilor Mei în toate vremile, şi iată păcat care stă împotriva celor ce nu văd ca Dumnezeu, ci văd ca omul, şi tot aşa şi fac! Eu însă vin şi-Mi vestesc pe credincioşii Mei de peste tot să nu-şi împodobească trupurile şi casele şi lucrurile lor cu roşu, căci la roşu trage prăpădul, care-şi cunoaşte lucrarea, care-şi cunoaşte casa sa.

O, ce blând, ce veghetor, ce mângâietor Păstor sunt Eu, Domnul, pentru cei ce Mă iubesc ascultându-Mă pentru voia Mea în ei! La aceia Eu vin şi-Mi fac casă la ei şi cinez cu ei şi Mă arăt lor şi nu-i las singuri printre cei morţi faţă de Mine, ci îi însoţesc şi dau din calea lor cursele cele ascunse pentru ei, căci sunt Cel ce sunt şi Cel ce ştiu şi Cel ce văd aşa cum se vede, şi nu aşa cum vede omul sau cum nu vede el. Eu văd cursele întinse în calea celor ce nu au darul vederii şi îi vestesc pe ei, Eu şi sfinţii Mei, şi îi învăţ învăţătură cerească pe cei credincioşi, care cred iubind şi iubesc ascultând, şi aşa împlinesc Eu Scriptura aceea care prooroceşte că: «Voi veni la păstori şi le voi cere oile şi Eu Însumi voi paşte oile Mele şi le voi păstori», iar la păstori le spun aşa: «Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei! Conteniţi odată! Învăţaţi să săvârşiţi fapte bune şi alergaţi după dreptate pentru cel împilat, pentru cel părăsit de părinţi şi pentru cea văduvă şi neajutorată! Veniţi să stăm împreună la judecată, şi dacă păcatele voastre vor fi stacojii, să se albească întocmai ca zăpada, şi de vor fi ele ca porfira, să se facă întocmai ca lâna albă, iar dacă Mă veţi asculta, vă veţi înfrupta de bunătăţile ţării, şi dacă nu veţi vrea şi vă veţi răzvrăti, atunci veţi chema sabia peste voi şi vă va birui pe voi, fiindcă gura Domnului a grăit, şi-Mi voi răcori mânia Mea asupra potrivnicilor Mei şi Mă voi război împotriva duşmanilor Mei, şi voi aşeza în locul lor judecători drepţi, şi vor judeca sfetnicii Mei ca odinioară, şi atunci tu te vei numi iarăşi cetate credincioasă, căci pieirea va ajunge pe cei nelegiuiţi, iar cei necredincioşi Domnului vor muri, şi vor fi ca un stejar ale cărui frunze se ofilesc şi ca o grădină fără pic de apă», precum este scris. Amin.


***

O, Mă doare pentru tot omul care nu are peste el povăţuitor pentru sfinţenie, Mă doare, încă de la începutul cerului şi al pământului Mă doare. Omul a ascultat de femeie, dar de Dumnezeu n-a vrut să asculte, şi Mă doare de la om, căci omul este deprins cu păcatul. Văd pe pământ cum se nevoieşte omul să se oprească de la mâncare, dar de la păcat nu se opreşte, şi nu ştie că aşa trebuie să postească cel ce dă să postească, şi n-are cine să-l trezească pe om spre înţelepciunea sfinţilor. Pe unii ca aceştia îi suferă slujitorii de biserici, dar pe creştinii Mei cei iubitori de Dumnezeu îi numesc rătăciţi şi nu-i iubesc arhiereii şi preoţii, şi în toată vremea îi răstignesc ei pe creştinii Mei, şi îi dau de lângă ei pe cei sfinţi care slujesc lângă ei cu Mine în ei, şi nu s-au priceput mai bine decât preoţii să Mă prigonească pe Mine, şi apoi prin vremi pe cei binecredincioşi ai Mei.


***

O, vai de cei ce se numesc slujitori de biserici şi se aşează ei pieziş ca să-i oprească din cale pe cei ce află râul cuvântului Meu cel dătător de viaţă şi dau să vină să se adape şi să învieze, aşa cum cere Dumnezeu celor ce cred în El! Nu uitaţi Evanghelia gurii Mele acum două mii de ani pentru însemnarea celor ce cred în Mine, căci am spus aşa: «Celor ce vor crede în Mine le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni pe demoni din oameni şi din locuri, în limbi noi vor grăi, şerpi vor apuca în mână, şi chiar băutură aducătoare de moarte de vor bea, nu-i va vătăma pe ei; şi vor pune mâinile lor peste cei bolnavi, şi aceştia se vor face sănătoşi». O, dacă slujitorii de biserici ar avea în ei Duhul Meu, ar cunoaşte aceştia că Eu sunt acest cuvânt, cu care Tatăl Mă trimite pe pământ. O, nu e necredinţa pricina, căci se simte cu inima că Eu sunt acest cuvânt, ci e altul păcatul celor ce se împietresc. Pe Mine M-a dat spre răstignire poporul Israel din pricina dorului lui de mărire şi de întâietate peste oameni pe pământ, căci semeţia îl orbeşte pe om, şi şi-au păstrat întâietatea cei ce M-au ascuns dinaintea oamenilor, dar au pierdut viaţa, căci este scris: «Cel ce îşi câştigă viaţa, acela şi-o va pierde», şi iată, aşa îşi pierd partea lor cu Mine cei ce stau la răspântii ca să-i oprească să nu vină după Mine cei săraci cu duhul, şi scris este despre aceştia: «Pândesc din ascunziş ca leul din culcuşul său, pândesc ca să apuce pe cel sărac şi ca să-l tragă la ei, şi îşi zic: întors-a Domnul faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit».


***

Caiafa este omul în care se regăsesc toţi cei ce slujesc în biserici pentru rangul lor şi nu-şi pleacă ei fruntea înaintea cuvântului Tău cel de azi, care cheamă morţii la înviere, şi mint aceştia pe toţi care dau să vină ca să-şi capete iertarea păcatelor lor. Le spunem lor că noi nu ne-am împiedicat în Caiafa, căci am trăit cu inima adevărul Tău, o, Doamne, şi prin înţelepciunea cea de sus în noi am rămas în iubirea Ta.


***

Voi, cei de la porţi, nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi, iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! O, aşa cum am grăit prin vasele purtătoare de Dumnezeu până în vremea întrupării Mele, de am lăsat pe pământ cuvântul Meu, care s-a făcut carte şi care s-a adeverit întru Mine tot, o, tot aşa grăiesc şi azi, căci am puterea toată în cer şi pe pământ dată de Tatăl Meu spre folosul oamenilor. Iubiţi pe pământ iubirea Mea în om şi între om şi om! Treziţi duhul rugăciunii cea pentru zilele acestea, căci zilele sunt grele, iar duhul lui antichrist dă să cuprindă în duhul lui şi acest neam, pe care Eu, Domnul, l-am ales Mie! Vă voi cere socoteală dacă nu veţi păstra viaţa acestui neam, viaţa cu Dumnezeu din zi în zi mai mult, spre nimicirea lucrării satanice de pe pământ, căci neamul român are alegere aparte între neamuri, iar cei ce nu cred aceasta, vor lua plată cu cei necredincioşi cuvântului Meu, care descoperă planurile Domnului, aşa cum în toată vremea s-a lucrat pe pământ. O, deschideţi cuvântului Meu şi cercetaţi istoria lui cea din zilele acestea, ca să nu vină dureri pentru necredinţă! Împliniţi voia Mea şi scoateţi din rădăcină buruienile toate, ca să fie numai iarbă curată pentru turma Mea! O, nu fiţi îngâmfaţi faţă în faţă cu Dumnezeu, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu! Primiţi slava Mea de peste voi, primiţi cuvântul Meu şi daţi-i viaţă peste voi şi între voi şi hrăniţi-vă cu învăţătura Mea cea sfântă, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris, şi nu lumea pe ei, aşa cum azi se vede pe pământ această durere, care ajunge la scaunul Domnului spre judecata acestui păcat.

Am între voi pe martorul Meu prin care am binecuvântat trâmbiţarea cuvântului Meu peste pământ şi lucrarea poporului cuvântului Meu. O, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai strâmtoraţi pe cel ce a mărturisit de la Mine, ci iubiţi fiinţa lui duioasă după Dumnezeu şi ridicaţi-l spre rugăciune din partea Mea pentru neamul român, căci el este plăcutul Meu! Iubiţi-vă ca fraţii aceluiaşi tată şi căutaţi să ştiţi ai cărui fii sunteţi şi nu vă răzbunaţi unii pe alţii, ci iubiţi-vă ca fiii lui Dumnezeu! Deprindeţi-vă să-L aveţi pe Domnul Stăpân peste voi, căci omul s-a deprins să nu Mă aibă de Stăpân al lui! O, despietriţi-vă inimile şi fiţi credincioşi, căci Eu, Domnul, am de la Tatăl lucru mult pe pământ, lucru cu slavă multă din mijlocul neamului român! Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, nu a omului voiesc să fie pe pământ, iar omul voiesc să-Mi fie Mie fiu. Amin.

Acum pecetluiesc cu numele Meu cartea Mea spre voi, căci putere am să grăiesc şi să Mă fac carte pe pământ. Pace vouă! Eu, Domnul Iisus Hristos, sfârşesc cuvântul Meu de azi spre voi în zi de sărbătoare a proorocului şi botezătorului Meu Ioan. Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul neamului român şi fac voia Tatălui Meu, Care Mă trimite să cuvintez pe pământ. Amin, amin, amin.


***

O, ucenici iubiţi, să-l învăţăm pe poporul cel credincios venirii Mele de azi să fie tare el în faţa valurilor de necredinţă care bat peste oameni de la cei ce au învăţat carte ca să-L omoare pe Dumnezeu de pe pământ şi din oameni şi din Scripturi, căci omul care a citit Scripturile şi s-a aşezat mare în numele Meu slujitor peste oameni, acela alege să rămână cu minte scurtă, cu vedere scurtă, cu credinţă ciuntită, ca şi cei din vremea Mea mari în ranguri şi care vă numeau pe voi, ucenicii Mei, secta Nazarineanului, căci ei n-aveau în gând şi în faptă să-L urmeze pe Dumnezeu, ci să-L stăpânească pe El pentru voile lor, aşa cum şi astăzi se lucrează pe pământ în mijlocul celor slabi cu sufletul şi cu nădejdea în viaţa veacului ce va să fie pe pământ curând, şi pentru care ei nu ştiu să se pregătească, nu ştiu să caute şi să găsească drumul.

Vin cu voi pe pământ, ucenici iubiţi, venim cu tot cerul, care este locaşul sfinţilor Mei şi al celor credincioşi, şi grăim între Noi înaintea poporului care Ne ascultă cuvântul, şi din care mulţi pe pământ se hrănesc şi cresc pentru împărăţia Mea în ei, învăţând ei din cartea Mea să nu doarmă pentru venirea Mea, ci să vegheze ca să vină ea. O, mare lucrare am Eu prin ucenici, căci M-am dus la Tatăl, dar lucrul Meu cel pentru mântuirea oamenilor l-am lăsat ucenicilor Mei până la sfârşitul timpului, căci unii din alţii l-au lăsat, în afară de cei ce şi-au luat singuri şi şi-au zis singuri ucenici, dar ai Mei se cunosc dintr-o mie, se cunosc prin viaţă şi prin faţa Mea în ei, şi aceia au cheile împărăţiei cerurilor, şi nu oricine le are pe ele, o, nu, şi ele nu închid şi nu deschid pe dinafară, ci numai pe dinăuntru, căci este scris în Scripturi desluşită pilda fecioarelor neînţelepte, care au dormit pentru venirea Mirelui, iar când s-au trezit la zarva venirii Lui, n-au avut intrare, şi au dat să-şi facă rost de intrare, dar uşa s-a închis pe dinăuntru până să vină ele, şi zadarnic au bătut ele pe dinafară, căci cheia nu este pe dinafară, ci ea închide şi deschide numai pe dinăuntru, numai prin cei ce trăiesc în Mine şi nu în ei şi nu în lumea aceasta, ci în cer trăiesc ei pe pământ. Amin.


***

Stăm la masă cu poporul Tău şi îl învăţăm din Tine ucenicia şi îl îndemnăm să aibă credinţă mare, mai mare ca aceea pe care o aveam noi atunci când cuvântul Tău ne năştea pentru Tine ca să fim din Tine apoi între oameni, şi Ţi-am fost începătură de neam nou, de popor nou, căci oamenii se stricaseră iarăşi pe pământ ca mai înainte de potop. O, acum iarăşi Te-ai semănat sămânţă nouă, căci iar s-a stricat sămânţa oamenilor şi nu mai trag oamenii la Dumnezeu, căci dintre ei cei îngâmfaţi până la Dumnezeu s-au sculat şi conduc lumea spre împărăţia cea fără Dumnezeu a oamenilor, iar cei mai mari dintre oameni să fie împăraţii lor. O, nu ştiu ce fac, bieţii de ei, dar ei ştiu bine ce ai Tu de făcut pe pământ şi au pornit război împotriva Ta, săracii de ei, şi sunt orbi şi nu văd mersul Tău cel plin de slavă, că nu vor să-l vadă. O, vor cădea aceştia în însuşi năvodul aruncat de ei peste noroade şi va fi aparte să dea ei socoteală în ziua biruinţei Tale văzute de tot ochiul de pe pământ şi din cer, şi vei începe cu casa lui Dumnezeu, precum este scris în Scripturi să lucrezi, dar pe cei iubiţi ai Tăi îi vei cuprinde la piept, aşa cum şi pe noi ne alintai şi ne mângâiai şi ne dezmierdai cu toate feţele iubirii Tale pentru cei ce se făceau iubiţi prin credinţa lor în Tine şi prin dulceaţa inimii lor pentru Tine, Doamne, căci Te iubeau cei ce Te pătrundeau, şi erau ei alinul Tău pe pământ, îndureratule Doamne, şi iubeau ei mult de tot durerea Ta şi uitau de viaţa cea deşartă şi luau de viaţă urmarea după Tine şi slujirea Evangheliei Tale peste cei oropsiţi de viaţă şi de oameni, şi se făceau ei asemenea Ţie pentru cei ce aveau dureri pe pământ şi, fiind cei mângâiaţi, mângâiau şi iubeau şi vindecau omul de supărare şi îl aduceau la Tine ca să-l faci casa Ta pe om.


***

O, tată, mulţi dintre cei ce slujesc cu numele Meu peste oameni cred ei că au cheile împărăţiei cerurilor, căci tălmăcesc Scripturile după mintea lor, nu după puterea cuvântului cel din Scripturi. O, cheile împărăţiei cerurilor nu sunt ceea ce înţeleg ei că înseamnă aceasta, pentru că ei rătăcesc ca şi iudeii din vremea trupului Meu, care nu ştiau şi nu înţelegeau Scripturile de până atunci. Omul se crede mare în numele lui Dumnezeu, dar numai numele Mi-l foloseşte, iar viaţa Mea nu, şi de aceea e fără putere slujitorul care se aşează de la el dorire peste oameni în numele Meu. Cu mare alegere ar fi fost să fie aleşi cei care să slujească în numele Meu oamenilor, dar nu alegere cum se face de către oameni, de părerea oamenilor care lucrează după ochi sau după bani. O, nu aşa alege Dumnezeu pe slujitorii Lui, care nu mai sunt apoi din lumea aceasta dacă ei se fac slujitorii lui Dumnezeu. Iată, aceştia te numesc pe tine sectă, poporul Meu, că atât ştiu ei să zică şi să înţeleagă, aşa cum şi cei din vremea Mea făceau.


***

O, de ce, oare, voi, oameni care slujiţi în numele Meu peste oameni, de ce, tată, nu învăţaţi voi oamenii pe cele puse de Mine şi de ucenicii Mei în Scripturi? O, de ce, tată, faceţi acest păcat, pe care l-a făcut şi Caiafa, de a plătit bani ca să Mă ascundă pe Mine şi adevărul cel despre Mine? Ce vreţi să câştigaţi aşa? O, cum de nu vă schimbaţi, tată? Cum de vă place vouă îndulcirea cea de la slava voastră de la oameni şi nu vă gândiţi voi la ranele Mele şi la statul Meu pe cruce gol şi batjocorit, şi unde Mi-am dat sufletul pentru voi ca să Mă luaţi şi voi de pildă pentru viaţa voastră? O, nu vă doare? Nu vă dor hainele voastre cu fir şi cu pietre scumpe şi multa vrednicie pe care v-o strigaţi unul altuia, când Eu am fost bătut în cuie şi scuipat şi hulit ca cel din urmă dintre oameni, şi de la care oricine să-şi întoarcă faţa? O, ai cui sunteţi voi? Cui slujiţi şi pe cine folosiţi? O, nici pe voi nu vă folosiţi, şi nici pe oameni, decât numai să le pecetluiţi mormintele şi să fiţi şi plătiţi pentru aceasta, când voi ar trebui să fiţi cei mai săraci şi să slujiţi fără de plată şi să fiţi miloşi, aşa cum ucenicii Mei slujeau oamenilor din dragostea lor de Mine şi de oamenii obidiţi sub stăpânii lumii. O, cum, tată, de nu vă mai treziţi din rătăcirea pe care o iubiţi, ca viaţă plină de slavă pentru voi, neputând fi voi aşa mântuitori oamenilor, păstori cu milă de turmă? Ba, din contra, staţi în faţa oamenilor cu coroană pe cap, bătută cu pietre scumpe, şi staţi aşa faţă în faţă cu Mine, Cel încoronat cu cununiţă de spini sângeroşi frunţii Mele dumnezeieşti, şi iată, mai aveţi un pic şi vă veţi pierde de tot mintea, ca papa de la Roma, care nu s-a mulţumit ca voi, numai cu o coroană, ci şi-a pus una peste alta trei coroane, ca să se teamă omul de el ca de o ameninţare şi să aibă putere peste inima omului blestemul lui că va arde în focul cel veşnic cel ce nu se închină lui cu supunere ca lui Dumnezeu pe pământ, când el slujeşte la mulţi idoli, ca şi voi, la mulţi dumnezei, cărora le zice: sport, vacanţă, vizite între capii mari ai lumii, politică pe toate laturile, la care multă slugărime serveşte pentru placul cel plin de libertate, şi nicidecum rob al lui Hristos pe pământ slujitorul care stă pe scaun de biserică, pe tron slăvit, îmbrăcat în mătase stacojie, culoarea lui Edom, prinţul lui roşu, aşa cum scrie în Scripturi despre cel vopsit, şi care este omul fărădelegii, căutând el viaţa fratelui său vreme după vreme, din unul în altul pe pământ. O, M-aţi alungat de tot din locaşurile unde slujiţi pentru închinare! V-aţi îmbrăcat în roşu şi nu vă temeţi să faceţi aşa, căci voi faceţi ascultare de satana şi de culoarea lui aleasă lui, şi până şi cartea Evangheliei aţi băgat-o sub învelitoare roşie, şi toate cărţile bisericeşti le înveliţi aşa! O, cine-ţi dă ţie să faci aşa dacă te-ai aşezat să stai cel mai mare peste biserica neamului român? O, de ce, tată, nu-ţi place să fii român? Unde s-a pomenit român îmbrăcat în cămaşă roşie, când el a fost mereu după cuvântul Scripturii îmbrăcat, în cămăşuţă albă, de in curat, şi cu cingătoare de creştin încins, semn al puterii sfinte peste coapsele lui? O, unde M-ai văzut pe Mine în roşu, decât atunci când M-au cumpărat pe bani mai-marii templului ca să Mă dea spre batjocură, ca să Mă piardă de pe pământ ca pe un ucigaş? O, Eu vin din cer cu venire mare, şi cu toţi sfinţii vin, şi grăiesc pe pământ însoţit de sfinţi, şi toţi suntem în hăinuţe albe, de in, şi aşa mărturisesc cei ce Ne văd, având ei de la Dumnezeu darul acesta al adeveririi slavei cereşti pe pământ întru venire la vedere pentru duhul mărturisirii.


***

Vă dau vouă, celor dintre sfinţi, ucenici ai Mei acum două mii de ani, vă dau să descurcaţi înţelesurile încurcate de cei ce n-au iubit să fie ucenici, ci au iubit să fie mari şi cu coroană stând pe tronuri de mătase în numele Meu peste mulţimi, aşa cum Eu şi cu voi nu am stat pe pământ, ci am stat pe cruce şi cu cruce între oameni. O, unde sunt cei ce ar fi să Ne fie urmaşi asemenea cu Noi? O, unde?

— O, nu, nu mai sunt pe nicăieri, Doamne, aşa învăţători şi aşa ucenici. S-au boierit toţi, aşa cum Tu i-ai plâns în cartea Ta din ziua aceasta.

Eram pe pământ biserică a Ta, după ce Te-ai dus la Tatăl iarăşi, şi Tu ne-ai numit ucenici şi ne-ai numit apostoli vestitori, şi slujeam numai cuvântului Tău, împărţindu-l noi întreg, şi nu ciuntit peste cei ce credeau şi se botezau şi se pecetluiau cu semnul Duhului Sfânt Adeveritorul celor adevăraţi creştini credincioşi, şi nimeni nu putea să-L înşele pe Dumnezeu, căci cuvântul Duhului Sfânt îi descoperea pe cei înşelători, pe cei lacomi, pe cei ce voiau să ia pe bani daruri de la noi ca să aibă şi ei ca noi, dar azi numai cu bani se zidesc apostolii, şi lumea este încuiată afară, ca să nu le ştie pe cele lucrate cu uşile încuiate şi împotriva sufletului omului, iar omul să fie folosit doar să slăvească pe cel de peste el aşezat mare şi să-i slujească supus, şi măcar de-ar fi de partea Ta cel mare aşezat. Se cutremură sfinţii şi părinţii şi străbunii cei buni când văd ce este sub nume de biserică pe pământ. Pe vremea când noi, ucenicii Tăi, mergeam şi ridicam spre Tine din loc în loc fii credincioşi venirii Tale, biserică a Ta pe pământ şi cu slujirea Ta prin ea, şi nu a omului, noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi, ca să aibă pe masă prin slujitori trupul şi sângele Tău de hrană cei ce se făceau fii ai Tăi pe pământ, şi întrebam pe toţi credincioşii dacă ştiu ei de e vrednic sau nu de preoţie cel ce avea să fie aşezat să facă hrană din cer pe Dumnezeu la creştini, iar creştinii ne vesteau după adevăr dacă este sau nu vrednic de preoţie cel ce urma să se facă slujitor credincios bisericii Tale. O, de multă, multă vreme nu s-a mai lucrat ca şi noi pentru felul alegerii slujitorilor, şi iată, altfel se întâmplă, căci taie şi spânzură, după cum spune vorba înţeleaptă, numai cei ce stau mari peste gloate, şi cu puterea toată stau, şi altfel zic aceştia şi nu mai zic cum ziceam noi, întrebându-i pe cei ce erau biserica Ta dacă e sau nu vrednic cel ce urma să fie slujitor. Acum zic ei, ei singuri peste capul celui ales de ei şi îl vestesc ei vrednic pe acela şi zic tuturora: „Vrednic este!“, şi toţi se apucă să cânte la fel: „Vrednic este!“, şi aşa răspund, dar nu la întrebare răspund, ci cu hotărârea luată sub cheie de către ei, şi aşa folosesc ei cheile, ca să încuie şi ca să descuie cu ele şi zic că Tu ai dat cheile ca să se lucreze cu ele aşa. Dar cum, oare, trebuie înţeleasă această Scriptură a Ta, pe care ai rostit-o nouă atunci? Dacă Tu eşti uşa, pentru că aşa ai spus Tu că eşti şi că prin Tine intră cel ce intră, cheia uşii nu mai eşti tot Tu, nu e tot Hristos, Piatra bisericii? O, iată cum leagă şi cum dezleagă uşa şi cheia cei care au umplut pământul de slava lor, cu care stau sub numele Tău pe pământ!

O, noi n-am urmat aşa lui Domnul pe pământ între oameni! Noi eram alungaţi, huiduiţi, bătuţi, ameninţaţi, crucificaţi şi ucişi în fel şi chip pentru numele Domnului, aşa vă spunem noi vouă, slujitorilor care staţi azi sub nume de preoţi şi de episcopi pe pământ. Voi sugeţi de puteri casele şi avuturile oamenilor zdrobiţi de valurile vremii. Voi luaţi pe voi haine cusute cu fir ca să străluciţi şi să atrageţi privirile şi inimile celor slabi şi necăjiţi şi n-aveţi milă de ei, şi ar trebui să aveţi dacă v-aţi ales să fiţi slujitori pentru ei, dar nu numai să-i cununaţi şi să-i înmormântaţi, o, nu numai atât, ci trebuie să le puneţi sub picioare calea care-l duce în rai pe om, nu în lumea aceasta, şi dacă nu aşa faceţi voi, ce slujiţi voi pentru plată de la Dumnezeu? O, toate ţin de puterea credinţei şi a iubirii din voi, care nu trebuie să stea împărţită, ci numai lui Dumnezeu să I-o daţi dacă aţi ales să slujiţi în dreptul Lui pentru oameni. Fug oamenii de venirea Domnului, şi trebuie povăţuiţi să nu fugă, ci spre Domnul să fugă.

Grăim peste turma ortodoxă, că micuţă a rămas ea după ce au ieşit afară cei cu planuri ascunse, prin care să sugrume libertatea omului sub ameninţarea de a i se închina unui tată de pe pământ, căruia să-i aducă toată cinstea ca şi lui Dumnezeu. O, scoală-te bine, turmă ortodoxă, tu şi slujitorii de peste tine! Ai grijă să nu cazi! Împacă-te cu Dumnezeu cu toată iubirea ta, că nu e bună iubirea împărţită, ci e bună iubirea de ucenic, care se lasă până şi pe sine însuşi pentru dragostea lui de Mirele Hristos. O, Domnul nu te lasă să cazi, că are pe pământ un popor mititel, stăruitor către El pentru tine, dar nici tu nu te lăsa să cazi când va veni încercarea ta.

O, învăţaţi lucrarea ucenicilor, voi, slujitori de peste biserici! E mititică turma ortodoxă, dar dacă eşti trează, nu te teme, turmă mică, aşa a zis Domnul. Cei mulţi au ieşit afară şi şi-au ales tată de pe pământ, împotriva învăţăturii lui Hristos, Care ne-a spus să nu numim pe nimeni tată pe pământ, ca să-L avem de tată pe Tatăl Cel din cer.

O, vino, Doamne, vino de tot şi vino cu totul pe pământ, căci din cer şi de pe pământ Duhul şi mireasa zic: Vino! O, vino la chemarea poporului Tău cel nou, poporul cuvântului Tău, vino, că numai el Te mai cheamă să vii, şi toţi pe pământ fug de venirea Ta!


***

O, de-ar fi credincioşi şi înţelepţi oamenii de azi şi slujitorii de altare, ar avea dor de Dumnezeu şi ar prinde bucurie în suflet că Eu grăiesc pe pământ peste ei şi că le descopăr cum să lucreze şi că îi învăţ şi că îi dojenesc spre înţelepţire prin cei pe care i-am aşezat Eu la gura grăirii Mele cu omul, dar iată, necredinţa e pe pământ stăpână în lung şi în lat, şi omul este învăţat cu ea, iar Ilie proorocul Meu stă plin de râvnă pentru Mine în cer şi pe pământ ca să trezească cu spaimă pe cei necredincioşi, aşa cum a lucrat şi atunci, şi să fie el slujitorul Meu acum, precum este scris în Scripturi să fie el mai înainte de ziua Mea cea mare şi înfricoşată, care ca furul vine, când nimeni nu se aşteaptă.

Şi iată, mai întâi sunt slujitorii de altare care spun că e minciună cuvântul Meu spre ei şi spre oameni şi spre neamul Meu român, alesul Meu cel de azi între neamuri şi la care Eu, Domnul, am venit şi Mi-am întocmit pe vatra lui albia râului cuvântului Meu întru a doua Mea venire de la Tatăl la om, şi tainic lucrez prin împotrivirea cea de la necredinţa celor ce zic minciună cuvântului Meu, şi zic aşa aceştia ca să scape de răspuns înaintea oamenilor şi înaintea Mea, dar Eu le amintesc lor de grăirea Mea cu Adam şi cu Moise şi cu Samuel şi cu proorocii toţi, şi iată, sunt necredincioşi cei la care strig cu putere să creadă şi să se mântuiască. Ei însă îşi zic cei adevăraţi ai Mei şi se învelesc cu adevărul cel prin sfinţii părinţi ca să-şi întărească statul lor peste oameni fără ca să facă ei voia Mea cea sfântă. O, să-i văd Eu călcând pe urmele sfinţilor părinţi, şi apoi nu-i mai bat la cap cu râul cuvântului Meu pentru cei abătuţi de la Dumnezeu, căci la cap se strică omul când se strică, şi apoi tot trupul este stricat şi nu mai este în rădăcina lui. O, să nu se laude slujitorii de altare cu sfinţii părinţi şi cu nume de biserică peste ei, de vreme ce ei nu calcă bisericeşte pe urmele Mele şi ale sfinţilor părinţi, ci se vând cu tot cu casele lor oamenilor care-şi zic Dumnezeu, când ei nu seamănă cu Dumnezeu şi nici cu sfinţii Lui, ci cu fiii oamenilor seamănă ei.


***

Mă mistui lângă Tine de râvnă pentru Tine şi pentru poporul Tău de azi şi pentru pământul român şi neamul de pe el şi sunt gata să nimicesc lumea toată pentru venirea Ta de azi ca să aibă ea vad pe pământ, şi nu împotrivire, dar să rămână poporul Tău şi pământul român şi neamul de pe el, care să se aplece Ţie apoi, şi să se aplece venirii Tale toţi cei ce ar mai rămâne din loc în loc pe pământ pentru slava Ta, pentru scăparea lor prin mila Ta de ei, prin măreţia Ta, cu care stai între pământ şi cer arătându-Ţi-o prin mare izbăvire pentru oameni. Ai însă de împlinit o mare taină pentru împăcarea cu Tine a neamului român şi a celor de pe pământ, care vor mai scăpa, spre slava Ta şi a sfinţilor Tăi, şi această taină nu vine spre împlinire din pricina cerbiciei tari a celor pe care Tu îi tot strigi, iar ei se fac că nu Te aud când îi strigi prin cuvântul Tău de azi. Oamenii bisericii, ei sunt cei ce nu-Ţi răspund când le grăieşti, şi nu fac bine ei că nu-Ţi răspund, ci îşi fac loruşi rău şi neamului român, neamului Tău de azi, peste care ei s-au aşezat păstori. Eu strig acum la ei şi le spun aşa:

O, ce veţi face voi dacă va lua-o la vale casa voastră, în care voi staţi mari în numele lui Dumnezeu, necălcând pe urmele sfinţilor şi ale părinţilor? O, amintiţi-vă de preotul din vremea proorocului Samuel şi de fiii lui, căci fiii preotului făceau mari nelegiuiri şi au pierit ruşinos, ca şi tatăl lor, care n-a căuat să-şi pedepsească fiii pentru nelegiuirile lor, cu care depărtau pe oameni de la Dumnezeu, şi când Samuel s-a sculat prin puterea Domnului şi a pus orânduială peste Israel, preoţie întărită de Domnul pe mai departe înaintea Domnului, şi era proorocul Samuel glasul Domnului în mijlocul oamenilor. O, în nenumărate rânduri a rostit Domnul peste voi cuvânt din cer şi a zis să fie aşezat arhiereul cel ales de El să mijlocească înaintea Domnului împăcarea cu Dumnezeu a neamului român şi a bisericii din mijlocul acestui neam, care nu mai calcă pe urmele sfinţilor şi ale părinţilor, căci s-a depărtat cu multul de Dumnezeu acest neam şi are peste creştetul lui bătaia Domnului, urgie peste acest pământ pus deoparte pentru slava Domnului, pe care voi n-aţi voit s-o primiţi şi s-o aveţi prin cel iubit de Domnul între voi şi prin care Domnul Şi-a ridicat pe piatra ei cea dintâi biserica Sa, pe care au tot dărâmat-o potrivnicii ei cei din mijlocul ei din neam în neam prin nelegiuirile lor, prin neascultarea lor de Dumnezeu şi de sfinţii părinţi, care plâng la căpătâiul celor care suferă acum de bătaia Domnului, proorocită fiind ea prin cuvântul cel de azi că va veni pentru necredinţa neamului român! V-a strigat Domnul la ureche în mai multe rânduri şi v-a spus fierbinte să aşezaţi înaintea Lui spre mijlocire pentru pământul şi neamul român pe arhiereul cel ales de El ca să împace cu Tatăl acest neam şi biserica din mijlocul lui, şi trebuie pocăinţă şi întoarcere cu faţa spre Domnul a acestui neam, care şi-a pocit credinţa şi călcătura spre păgânie şi nu spre sfinţenia cea aşteptată să fie pe pământ ca să întâmpine pe Domnul acest neam ales pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ cu judecata făpturii. Le este greu la oameni să creadă, dar aşa va fi cu soarta acestui neam, pe care sfinţii au proorocit-o să fie, şi va fi. O, ridicaţi pe rugătorul cel de la Domnul ca s-o împace pe România cu Tatăl, că e pe cale rea şi păcătoasă acest neam, iar păcatele atrag pedeapsă mare şi chiar pieirea oamenilor păcătoşi! O, nu vă ia nimeni scaunele, nu vă ia nimeni rangurile, dar faceţi-I şi Domnului loc, mai înainte să-L aduceţi spre mânie peste voi! O, vouă vi se pare glumă când Domnul vă spune să aşezaţi spre rugăciune la Tatăl pe arhiereul cel dintre voi ca să nu piară acest neam, dar nu e glumă cu credinţa sau cu necredinţa în cuvântul Său de peste voi şi care strigă prelung la voi, ci e de împlinit îndemnul Domnului, şi veţi vedea voi că neamul român are pe Domnul Stăpân peste el şi cu slavă peste el între neamuri, căci calea ortodoxiei trăite este singura cale de salvare a omenirii şi este viitorul lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, şi are duşmani aprigi acest adevăr de credinţă şi trebuie ocrotit acest viitor, şi are Domnul între voi pe cel obidit de voi, şi e păcat aceasta, e răutate între fraţi, ca pe vremea arhiereului Ioan Gură de Aur, când fraţii lui arhierei l-au nimicit pe el de pe pământ în chip ascuns, în chip duşmănos. O, nu! Eu, proorocul Domnului, stau tot o văpaie pentru Domnul şi mă doare rana Lui cea de la voi şi voiesc să vă întorc cu inima spre Domnul, iar inima Lui să se întoarcă spre voi, căci voi Îl îndureraţi adânc. Nu vă va cruţa Domnul dacă veţi sta mereu în calea slavei Lui cu acest neam. Fiţi credincioşi, căci eu sunt prooroc mare prin râvna mea şi mă pun la lucru pentru calea cuvântului Domnului peste pământ cu slava Sa cea mare. O, nu ţineţi această lumină sub obroc! Nu fiţi necredincioşi! Vă veţi tângui pe veci de veci dacă nu vă veţi umili ca să-L cunoaşteţi pe Domnul în acest cuvânt! Puneţi pe Domnul la încercare dacă altfel nu voiţi, ca să vă fie credinţa neforţată. Rugaţi-vă cu toţii cu post şi cu dor să vă descopere Domnul ceea ce voi nu puteţi să credeţi şi să înţelegeţi din măreţia cuvântului Său, care curge râu al vieţii pe pământ, şi mulţi, mulţi se vor adăpa din el în zilele ce vin, când nu va mai fi nici o mângâiere pe pământ, de multele bătăi care vin. Fiţi credincioşi! Domnul este!

O, ce veţi face voi dacă nu va fi minciună glasul Domnului azi peste voi, despre care este scris că iarăşi va să vină să judece viii şi morţii? Iubiţi sfinţenia, cu râvnă iubiţi-o, şi veţi vedea cum ea şi numai ea vă va ajuta să-L vedeţi pe Domnul în acest cuvânt, căci scris este: «Fără de sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin.


***

Sculaţi-vă, voi, cei ce staţi pe scaun de păstori peste sufletul neamului român şi deschideţi glasului Meu de peste voi! Nu vă amăgiţi cu cele trecătoare, căci este Dumnezeu, şi trebuie să-L dovediţi pe El dacă staţi sub nume de slujitori pentru El pe pământ! O, deschideţi-Mi! Nu vin să vă fac rău, ci vin Mântuitor! Nimic nu vă cer decât iubire şi primire şi credinţă ca să vă dau mântuirea, ca să salvăm acest neam. Nu faceţi şi voi ca iudeii ca să nu Mă primiţi, că e ruşine să faceţi aşa dacă vă numiţi creştini! Fiţi salvatori şi treziţi oamenii de la păcat la lumina sfinţeniei, că e vremea pe sfârşite, şi semnele dovedesc aceasta!


***

E slabă de tot credinţa în Tine a oamenilor, şi nici cei pravoslavnici nu ştiu cum să folosească darul credinţei, căci când ar fi să Te primească ei prin acest cuvânt sfânt, care pregăteşte slava Ta, care vine, dau din colţ în colţ şi ei, bieţii de ei, căci au păstori fără milă şi îi opresc pe ei şi le spun să nu creadă că vii să-i pregăteşti, şi iată, credinţa omului în Tine e păzită de cei ce ascund cheile împărăţiei cerurilor ca să nu vadă omul lumina Ta cea de pe cale şi, Doamne, Te doare, şi ne doare şi pe noi, căci omul nu înţelege lucrarea noastră cea tainică pentru el, şi o vede numai în clipa când trebuie să se înfăţişeze el înaintea Ta ca să dea răspuns pentru viaţa lui.


***

O, cu cine să mai lucrez Eu aşa lucrările Mele pe pământ, file de Scriptură, ca să le împlinesc pe ele cu omul, aşa cum Tatăl M-a trimis să lucrez? Face omul şcoală multă ca să iasă din şcoală slujitor de Dumnezeu şi de cele sfinte ale Lui, dar pe fereastră nu învaţă să se uite el, nu învaţă să se uite în Scripturi şi să înţeleagă ce lucrări a lucrat din ele Dumnezeu şi ce mai are de lucrat azi şi mâine.


***

— Suferinţa duhului meu e mare, Doamne. Stau în mijlocul Babilonului şi mi-e duhul şi trupul tot o durere şi nu înţelege omul de rând cum vine aceasta, că vin oameni şi-şi lasă durerile deasupra trupului meu cel în cetate aşezat şi mă doare duhul şi trupul meu cel ceresc. Stau în mijlocul Babilonului şi plâng a jale, că jale mare se suie la Tine de la toţi cei ce slujesc în biserici fără să-Ţi urmeze cu viaţa, şi de la care mulţi, mulţi se îmbolnăvesc cu credinţa şi cu fapta, că nu poate bolnavul să-l vindece pe cel bolnav, iar cei ce suferă pe pământ de la despărţirea de Tine a lor, n-au vindecători, n-au oameni de cărare spre Tine pentru ei. Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!

Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă! O, dă-le sfinţilor Tăi mângâiere în lacrimi şi ieşi deasupra, o, ieşi biruitor pe pământul român cu lucrarea Ta cea de la sfârşit de timp, cea de nou Ierusalim, aşa cum au proorocit-o sfinţii pe România Ta, ca să crească via Ta apoi pe pământ şi să faci vin nou, Doamne, că a venit această vreme şi mulţi sfinţi au vestit-o că va fi şi că Tu vei fi Păstor, din mijlocul neamului român păstorind cu toiagul cuvântului Tău cel de la sfârşit de timp! O, mi-e tare jale, şi aşa mă rog Ţie, Păstorule milos şi lipsit de oi şi de cioban de oi! Şi acum mă aplec şi-Ţi mulţumesc că mi-ai făcut loc să-mi spun durerea şi să aduc rugăciunea mea înaintea Ta. Amin.


***

O, arhierei şi preoţi, cum Mă arătaţi voi oamenilor că sunt cu voi? Ce împărăţie daţi voi să vă faceţi pe pământ? Dar în cer? O, v-aţi făcut împăraţi pe pământ şi împărăţiţi peste oameni prin sate şi oraşe şi nu-Mi sunteţi slugi ale Mele aşa cum au fost ucenicii Mei cu turma creştină după ce Eu M-am întors în Tatăl ca să pot fi cu ai Mei până la sfârşit, nemaistând Eu în faţa mai-marilor pământului ca să-i tulbur, ci stând numai cu ai Mei. O, când, oare, când va fi să văd la voi credinţă pentru venirea Mea cea de azi cuvânt la voi pe pământ, aici, pe vatra neamului român, ţara Mea de venire azi iarăşi la oameni, ţara strălucirii, căci se mângâie duhul sfinţilor Mei de strălucirea Mea de acum şi de ţara Mea de venire, al cărei nume voi îl purtaţi şi vă numiţi români? Eu, Domnul, aduc vouă rugăminte cu foc. Ridicaţi-vă mari cu sfinţenia şi fiţi adevăraţi slujitori ai Mei, că e păcat faţă fără de viaţă, o, fiilor! Ridicaţi apoi toată turma română la credinţă cu fapte mari înaintea Mea, că nu e frumos să puneţi sub legătura cu recoltă pe cele putrede ale recoltei ca să le vindem aşa. Cercetaţi şi vedeţi. Cei ce-şi vând recoltele iau faţa cumpărătorilor cu ce e mai frumos din recoltă şi pun în legătură deasupra recoltă frumoasă, iar dedesubt ascund tot ce e mai urât şi mai atins de stricăciune şi de putreziciune, şi omul vede numai când ajunge acasă, când desface legătura vede că faţa recoltei a ascuns sub ea partea cea putredă a ei, şi vede omul numai când ajunge înaintea Mea viaţa lui cea irosită şi fără călăuzitori adevăraţi peste ea şi care să aibă putere să dea viaţă din cer la cei fără de viaţă, căci Eu, Domnul, am bogăţie de har, numai să am cui să-l împart ca să-l poarte şi ca să se împartă la cei săraci, la cei fără de viaţă din cer peste ei. O, aşa e omul. Dă să se arate viu şi bun şi adevărat, dar numai pe deasupra, căci în inimă şi în trup ascunde toate slăbiciunile lui, toate câte nu vrea el să se vadă şi care l-ar face fără de preţ înaintea semenilor lui. Eu însă nu Mă las înşelat şi nici batjocorit, şi grăiesc şi-Mi spun durerea de la nedreptatea care s-a aşezat să stea pe scaunul dreptăţii şi strig la voi: o, ridicaţi-vă şi vestiţi peste turmă că cere Domnul iubire îngerească la voi şi la toată turma, fiindcă timp nu mai este, şi a venit vremea să vin să cercetez şi să triez, şi nu voiesc să aibă careva parte de plânsul şi de scrâşnirea dinţilor ca plată pentru necredinţă. Vi se va cere greu socoteală că ştiţi şi că nu este ascultare de Dumnezeu de la voi, şi iată, Duhul Meu suflă peste voi şi vă strigă să-L auziţi şi să nu-L tăgăduiţi. Voiesc bine să vă dăruiesc şi în slava Mea să vă aşez, căci sunt cu slava Mea cuvânt peste pământ, şi nu este înţelepciune pentru această minune de taină coborâtă cu Mine la oameni. Acum vă rog, dar mâine ce va fi dacă nu vă veţi trezi?

Apostolul Meu Andrei grăieşte cu voi acum. De lângă Mine grăieşte el vouă, căci vii sunt pe veci de veci cei ce au avut viaţă în ei pe pământ. Amin.

— De lângă Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, grăiesc vouă, slujitori de biserici, de la cel aşezat în fruntea voastră până la cel mai mic între voi. Le vine greu tuturor, o, le vine greu să trăiască înaintea venirii Domnului aşa, ca poporul cuvântului Lui cel de azi, aşa cum cere Domnul pentru acest început nou, precum la început i-a cerut Domnul în rai omului pe când încă nu-l părăsise el pe Domnul pentru femeie. Omul nu-şi iubeşte femeia decât pentru păcat. O, nu aşa a iubit Domnul biserica Sa, şi nu găseşte Domnul nici un om, nici măcar slujitor de biserică să poată să iubească aşa cum Domnul a iubit şi a îngrijit biserica Sa şi a învăţat-o iubirea pentru cei ce iubesc. Va merge păcatul până la ziua judecăţii lui, căci omul aşa merge şi aşa vrea până la capăt, dar dacă omul ar avea povăţuitori sfinţi, arhierei şi preoţi sfinţi, aşa cum am fost noi, ucenicii Lui, ca să ne trimită Domnul în numele Lui să învăţăm oamenii, o, ar mai fi, oare, tot atâta păcat pe pământ? N-ar mai fi, ci s-ar înmulţi numărul sfinţilor, numărul fraţilor noştri, căci noi eram puţini pe atunci, dar voi, care staţi sub nume de slujitori pe vatra acestui neam, sunteţi mulţi, numai dacă aţi lucra la fel învierea şi viaţa peste oameni, mântuirea de păcat peste om. O, cum de nu vă bucuraţi voi de comoara din ţarina voastră cea din părinţi? Cum de nu credeţi, cum de nu iubiţi pe Dumnezeu? Are Domnul glasul Său peste vii şi peste morţi pe vatra neamului român şi vă va fi grea judecata dacă veţi rămâne reci faţă în faţă cu Duhul Cel dătător de viaţă al lui Hristos, Învăţătorul bisericii. Nimic nu se clatină din ale voastre, ci se înnoiesc dacă vă aplecaţi cu credinţă glasului Fiului lui Dumnezeu ca să-l cunoaşteţi şi să-l mărturisiţi adevărat, căci nu este rătăcire în acest cuvânt, ci este Dumnezeu-Cuvântul acest glas chemător şi duios. O, vă supuneţi unii pe alţii ca să nu credeţi, ca să nu vă arătaţi credincioşi, aşa cum au făcut şi duhovnicii acestui timp, şi sunt neîmpăcaţi în cer faţă în faţă cu Domnul acum, că nu s-au aplecat să-şi arate credinţa şi s-o mărturisească ei faţă de acest cuvânt mai înainte de plecarea lor, căci vestit le-a fost lor pe Dumnezeu-Cuvântul, Care-Şi are masa de cuvânt pe vatra neamului român.

Vă doresc vouă credinţă! Vă doresc iubire îngerească! Vă doresc pe voi lângă Domnul lucrători cu adevărat, roditori de sfinţi în mijlocul oamenilor, căci biserica lui Hristos este cea care naşte sfinţi şi este vie, şi din pietre vii se zideşte la zidirea ei.

Sunt cel ce am pus paşii mei pe plaiurile pământului român acum două mii de ani şi am lăsat de la Domnul semnul mântuirii pe acest pământ şi duhul fecioriei peste biserica acestui neam, căci am iubit îngereşte pe Domnul şi pe oameni şi am fost arhiereu cu putere de înviere şi am lăsat această mărturie pe acest pământ. Fiţi credincioşi, căci necredinţa Îl alungă pe Domnul. O, fiţi credincioşi şi apropiaţi-L pe El! Amin.

— O, apostolul Meu cel întâi chemat şi ales şi credincios Mie, rodească-se pe el însuşi în ei şi între ei cuvântul tău şi să facă el din ei adevăraţi ucenici ai Mei, căci Eu le dau putere să creadă, dacă ei vor voi aşa! Amin.


***

O, unde, fiilor învăţători din partea Mea peste om, unde, tată, mai este pe pământ biserică plăcută Mie ca şi la voi, care să înveţe pe om cum să meargă şi cum să trăiască pe pământ ca în cer? Cine-l mai învaţă pe om aşa de frumos, aşa de cereşte ca şi izvorul Meu de cuvânt, care izvorăşte la voi din gura Mea? Cine vrea să audă şi să ştie şi să creadă că Eu, Domnul, am venit şi vin la voi cuvânt şi am casă la voi şi am masă la voi şi stau cu voi Eu Însumi? O, cine poate să se oprească din mersul său şi să înţeleagă această taină cerească între Mine şi voi? Cine, tată, cine? Tatăl este în Mine, iar Eu în voi sunt, şi voiesc ca şi voi să fiţi în toţi fiii cuvântului Meu aşa cum Tatăl este în Mine şi Eu în voi, şi unii în alţii să fiţi, pentru ca toţi să fim locaşuri cereşti, căci aşa este bine, şi aşa l-am făcut Eu pe om să fie atunci când l-am zidit pe el locaş al Meu să fie el. O, cine poate să înţeleagă şi să iubească această taină şi lucrarea ei, lucrarea Mea cu voi? O, cine este cel ce înţelege şi ca să împartă înţelepciunea acestei taine spre purtarea ei? Cine este cel ce poate aceasta?

— Răspundem noi, sfinţii Tăi, o, Doamne. Suntem în ziua noastră de pomenire bisericească la masă de cuvânt sfânt cu poporul Tău, aici, în grădinile Tale cu el, Învăţătorule al celor credincioşi. O, credinţa care-l mântuieşte pe om nu mai este purtată de oameni pe pământ, căci Te-au gonit de peste tot oamenii şi domnesc ei unii peste alţii, o, Doamne. Dau totuşi din când în când să alerge ei după salvare la Tine când îi cuprind cele ce nu pot purta şi depăşi cu puterea lor de om. O, n-au păstori oamenii, Doamne! Preoţii şi arhiereii stau îmbrăcaţi în haină de slujitori ai Tăi înaintea oamenilor zdrobiţi de timp pe cale, dar n-au credinţă aceşti slujitori şi nu pot muta de peste oameni pe cele căzute peste ei şi nu-i pot ajuta pe oameni.

Noi, arhiereii Domnului, Vasile, Grigorie şi Ioan, slujitori cu râvnă sfântă pentru hrana Domnului peste turmă în vremea trupului nostru, grăim vouă, arhierei şi preoţi, despre credinţa care mântuieşte şi despre cea care nu este, în cei ce par pe deasupra slujitori cu credinţă în Dumnezeu şi în lucrătorii lui Dumnezeu. O, iată ce mari staţi voi pe pământ! Pe unde mai aveţi credinţă în inimă vă folosiţi de ea pentru mărirea voastră înaintea oamenilor şi daţi să vă folosiţi de puterea pe care v-aţi luat-o peste oameni. Ştiţi cum credeţi voi? Ştiţi cum vă credeţi voi? Voi vă credeţi ca şi poporul Israel, care a crezut mereu cum şi acum crede că este cel mai mare şi cel mai tare înaintea Domnului şi a oamenilor de pe pământ, chiar şi după ce el L-a lepădat pe Domnul pentru slava lui, ca nu cumva s-o umbrească pe ea slava Domnului, slava Sa cerească, şi pe care o are din vecii de la Tatăl. O, tot aşa şi voi credeţi, tot ca poporul Israel. Daţi să stăpâniţi peste oameni ca să vă ştie de slujitori ai Domnului peste ei, dar credinţă mântuitoare nu daţi să aveţi şi să-i învăţaţi pe oameni s-o aibă. O, învăţaţi credinţa de la cei ce se mântuiesc de rău prin credinţă, că iată, aceia sunt adevăraţii învăţători ai credinţei oamenilor, nu voi! Iată, tot ca poporul Israel credeţi şi voi. Oricum ar fi să fiţi şi să staţi voi de neîmpliniţi în Domnul, după ce atât de departe trăiţi de El ca să fiţi voi mari şi tot şi toate să fiţi voi, iată, voi ca şi poporul Israel credeţi şi voi că sunteţi stăpânii, în vreme ce voi slujiţi pe ascuns pe potrivnicul lui Hristos, pe antichrist, şi-l tot pitiţi în voi şi între voi sub haină de slujitori ai Domnului ca să nu i se cunoască haina lui vopsită. O, nu-i nimic dacă faceţi aşa şi dacă slujiţi aşa, dar noi, arhiereii Domnului, vă spunem vouă din cer dintre sfinţi că adevăraţii închinători aşteaptă cer nou şi pământ nou, aşteaptă pe Domnul, şi El va veni şi vine şi tot vine, în timp ce voi aşteptaţi pe antichrist, cel atât de povestit acum că lucrează şi că toţi oamenii sunt cuprinşi sub lucrarea lui ascunsă, şi nu se mai aude pe nicăieri decât venirea lui antichrist. O, nu-i nimic dacă staţi cu dopuri în urechi şi cu faşă la ochi ca să nu auziţi şi să nu vedeţi vuietul venirii Domnului cu sfinţii Săi în mijlocul unui popor credincios venirii Lui, că iată-L cum vine! Vine şi vă cere socoteală fiindcă aţi stat în numele Lui mari şi tari peste oameni şi n-aţi lucrat Lui, fiindcă nu poate nimeni sluji cu credinţă la doi domni, iar voi aţi slujit pe ascuns lui antichrist şi i-aţi adus rod, iar Domnului numai pagubă aduceţi, şi acum El vă cere răspuns după lege: «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie», precum este scris, căci legea este pentru cei ce o calcă pe ea. Amin.

Iată, noi arhiereii Domnului, împlinim peste voi porunca Sa, care spune aşa: să nu urăşti pe fratele tău în inima ta, dar să dojeneşti pe aproapele tău, ca să nu te încarci şi tu de păcat. Noi am fost măreţi în lucrarea harului Domnului şi eliberam oamenii de diavolul şi de obezi fel de fel şi nu eram iubiţi de slujitorii bisericii de atunci, de cei ce se iubeau pe sine aşa cum vă iubiţi şi voi astăzi pe voi înşivă şi unii pe alţii şi nu pe Dumnezeu, iar noi am grăit în ziua aceasta vouă cu durere şi cu dojană, căci vremea este să vă treziţi dacă voiţi, iar dacă nu veţi voi, este scrisă în Scripturi plata celor necredincioşi. O, căutaţi după credinţă care-l mântuieşte pe om şi care nu mai este purtată de oameni pe pământ. Căutaţi după cum vă cere Domnul să fiţi, că e păcat să staţi în nume de slujitori ai Lui peste oameni şi să nu credeţi în lucrările Lui, în mântuirea Lui cea prin credinţă, iar voi, iată, sunteţi fără de credinţă şi n-a găsit Domnul între voi credinţă acum, când El Se revarsă cuvânt peste tot trupul ca să-l hrănească pe om, căci nu numai cu pâine, ci, mai vârtos, cu cuvântul cel ieşit din gura Domnului mereu, cu el trebuie să se hrănească omul, căci aşa a grăit Domnul să se hrănească omul. Amin.

Noi, Doamne mare şi minunat întru sfinţii Tăi, am grăit durerea noastră, pe care am dus-o din plin în vremea noastră cu trupul pe pământ, căci nici atunci nu iubeau preoţii şi arhiereii calea cea cu credinţă mântuitoare şi cu sfinţenie în om, iar noi sufeream prigoană de la slujitorii cei necredincioşi Ţie, şi eram cei fericiţi, ocărâţi fiind şi batjocoriţi cu cuvânt rău prin gura celor mincinoşi sub haină de biserică, şi ne bucuram în nădejdea odihnei cereşti, în vreme ce trăgeam din greu să îndumnezeim tot mai mult pe cei binecredincioşi, care-L vedeau pe Dumnezeu în noi.


***

— O, sfinţi iubiţi, iată, poporul cuvântului Meu are credinţă, iar credinţa lui în Mine şi în venirea Mea l-a mântuit pe el de necredinţă şi de lume şi stă cu Mine acest mănunchi de fii, iar Eu cu ei stau şi sunt, o, sfinţi iubiţi ai Mei pe pământ şi în cer acum. Mi-aţi fost slujitori mari cu harul şi cu iubirea. Nu mai am acum pe nicăieri aşa iubire şi credinţă la preoţi şi la arhierei. Sunt toţi slujitori duhului lumii zi şi noapte şi slujesc de formă înaintea Mea, căci turma-Mi rătăceşte în necredinţă şi în faptele necredinţei, şi va primi fiecare după cum este fapta sa. Amin.


***

Mă fac cuvânt de veghe peste cei credincioşi în zi aşezată de sfinţi şi de părinţi ca să fie ea închinată Domnului pentru sărbătoare de credinţă, duminica dreptei credinţe, pomenire pentru credinţă, duhul descoperirii. Voi, cei care staţi aşezaţi slujitori peste oameni în numele Meu ca să le arătaţi lor calea spre Dumnezeu şi spre adevăr, aplecaţi-vă în ziua aceasta şi învăţaţi de la Dumnezeu, căci calea cu Dumnezeu este duhul descoperirii, şi este scrisă pe pământ calea Mea cu omul prin descoperirea sa. Aplecaţi-vă cu sfială sfântă la glasul Meu de peste voi în ziua aceasta, căci grăirea Mea de azi peste pământ şi cartea în care Mă scriu ca să rămân scris în ea nu este altfel de lucrare decât duhul mărturiei, duhul descoperirii, iar voi întăriţi-vă credinţa în Dumnezeu şi mult s-o întăriţi, căci satana şi îngerii lui dau acum să smulgă tot sadul cel bun şi să rămână numai neghina lui, iar cei ce mănâncă rodul neghinei se fac asemenea ei şi vor aceştia să-Mi şteargă urma şi numele de peste voi şi de peste pământ şi se se aşeze ei drept Dumnezeu, căci este scrisă lupta aceasta între lumină şi întuneric, iar lupta îşi are frontul ei pe pământ.

Eu, Domnul Iisus Hristos, vin spre voi şi din Tatăl Meu Savaot grăiesc vouă. Lăsaţi-vă spre credinţă sfântă faţă de cuvântul Meu de peste voi în zilele acestea, căci Tatăl Mă trimite la voi să grăiesc, nu de la Mine Însumi fac aceasta. Eu fac lucrare de Fiu, căci ascult de la Tatăl şi apoi lucrez ce-Mi dă să fac, şi tot aşa să faceţi şi voi, lucrare de fii, căci nu altfel sunt cei ce sunt fii. Uitaţi-vă la cei ce nu lucrează aşa şi nu cred aşa, uitaţi-vă ce lucrare au şi ce fac prin ea şi cum vor să răstoarne ei pe Dumnezeu şi să domnească ei în locul lui Dumnezeu. Voi însă căutaţi cu lucrare de fii, căci vin spre voi de la Tatăl în vreme de cumpănă şi vă aduc de la El cum să lucraţi ca să semănaţi cu Mine şi cu Tatăl şi nu cu fiii veacului acesta păcătos şi trecător, care n-au nimic în Mine. O, învăţaţi de la sfinţi şi de la părinţi, cărora Eu, Domnul, le-am grăit prin duhul descoperirii şi am întărit în ei credinţa şi pe Dumnezeu între oameni pe pământ. Priviţi la faptele Mele doveditoare prin sfinţi şi aplecaţi-vă să semănaţi cu ei, şi nu vă potriviţi feţei acestui veac, căci Eu, Domnul, lucrez mult cuvânt în zilele voastre şi prin el pregătesc viaţa veacului ce va să fie, căci trebuie pregătit ceea ce va să fie, şi este scris în Scripturi să lucrez în zilele cele de apoi şi să fac lucrarea lui Dumnezeu pe pământ şi să-i îndemn pe toţi la pocăinţă, căci toate cele ale întunericului omului vin de la păcatele lui şi e prea mare întunericul pe pământ, iar oamenii nu se pot vindeca de el şi de suferinţe fel de fel până ce Eu, Domnul, nu le ridic lor păcatele, căci sunt Cel ce am putere să fac aceasta după ce aşez în om credinţă şi putere de credinţă în Cel ce iartă păcatele oamenilor ca să-i vindece El apoi pe ei de neputinţă şi de necredinţă, şi pe toate le lucrez Eu prin duhul descoperirii. Amin.

Mă aplec şi vă grăiesc vouă, slujitori de biserici ai neamului român, şi vă amintesc de sare, tată. Sarea dacă se strică nu mai este cu ce să se săreze. Voi trebuie să fiţi sare bună, iar dacă v-aţi ales această lucrare, ca să fiţi sare pe pământ, vedeţi dacă lucraţi această lucrare şi cercetaţi-vă pentru ea, că iată, vin şi vă cercetez şi vă povăţuiesc acum să vă măsuraţi statura şi lucrarea ei şi rodul ei. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, dar are neamul creştinesc nevoie de preoţi şi de slujitori sfinţi, şi are cerul nevoie de aceasta pe pământ, căci secerişul se apropie şi nu sunt secerători iscusiţi prin care Eu, Domnul, să-Mi ocrotesc grâul şi să-l deosebesc din neghină şi să-l pun pe masa Mea, şi abia, abia se mai zăreşte grâul Meu în mijlocul neghinei, tată, şi vă spun vouă durerea aceasta a Mea.

O, întrebaţi-vă, fiilor, ce lucrare şi ce rod aveţi. Dacă cei pe care-i păstoriţi văd bine calea sfântă şi merg pe ea după voia Mea, după aşteptarea Mea, voi sunteţi sare bună, dar dacă ei nu văd calea şi nu văd lumina ca să meargă după ea, ascultaţi glasul Meu şi luaţi din el lumină ca să luminaţi cu ea şi să vadă oamenii lumină în întuneric şi să vină spre ea, să vină spre Mine oamenii, că e vreme de cumpănă, tată. O, nu daţi din calea voastră glasul Meu cel de azi, duhul descoperirii, care vine de la Tatăl spre voi prin Mine, Fiul Său, Iisus Hristos Cuvântul! Vin de la Tatăl cuvânt spre voi ca să vă dau har şi mult să vă dau, şi să se cunoască harul când vi-l dau. Ţineţi vasul ca să torn în el, fiilor, şi ca să aveţi şi ca să se vadă că aveţi, şi ca să nu lucraţi de la voi, ci de la Dumnezeu să primiţi şi să aveţi şi să daţi, şi aşa veţi fi cei binecuvântaţi. O, lăsaţi pe Domnul la cârmă, căci valurile sunt tulburi şi mari şi nu puteţi singuri. Bizuiţi-vă pe Domnul, Care vine şi vă grăieşte vouă, şi nu vă bizuiţi pe voi. Nu trebuie să mai alergaţi la prooroci ca să întrebaţi pentru vreme de răstrişte. Vin Eu, Domnul, spre voi, numai să Mă primiţi aşa cum vin, fiilor, căci Eu vin cu ocrotirea, numai să înţelegeţi voi aceasta şi să credeţi aşa. Se clatină pe valuri mari corabia, şi cârma este ameninţată de furtună, iar Eu stau şi aştept să Mă strigaţi ca să vă ocrotesc şi să vă izbăvesc.

Întăriţi peste oameni pe pământ, întăriţi peste neamul român duhul ortodoxiei şi rugaţi sfinţii şi părinţii să vină să sprijinească bărcuţa pe valuri, ca să-Mi pot întări apoi pe pământ biserică vie, care să aibă părinţi pe sfinţi! O, căutaţi să lucraţi după predaniile lor şi nu ieşiţi din carte, căci diavolul şi antichrist vor să înghită toată turma, şi se grăbeşte această lucrare. Sculaţi-vă spre veghe! E vremea să credeţi că nu sunt poveşti cele ce sfinţii şi Scripturile au vestit că vor veni să încerce pe oameni. Voi trebuie să ascultaţi acum mai mult decât oricând, căci trebuie să biruiesc Eu, Domnul, şi cei credincioşi ai Mei, precum este scris să biruiesc cu ei şi pentru ei.

Vin spre voi şi fac sfat cu voi. E vreme de post şi de rugăciune, tată. Vestiţi zile de post şi de strigare cu inimi smerite către Dumnezeu, ca să nimicim desfăşurarea omului fărădelegii, antichrist, care dă să supună toată făptura. Veţi fi întrebaţi de Dumnezeu dacă aţi vegheat, dacă aţi lucrat, dacă aţi biruit împotriva lui antichrist. Deschideţi harta, deschideţi Scripturile cele pentru vremea aceasta şi hai să le împlinim de partea lui Dumnezeu, căci este scris că Hristos va birui cu cei credincioşi Lui. Spuneţi răului să se oprească! Învăţaţi sfinţenia şi împărţiţi povaţa ei! Vegheaţi, tată, căci v-aţi aşezat veghetori, iar dacă aşa aţi ales, vedeţi dacă lucraţi după cum cere această datorie!

O, vedeţi că între voi mulţi, mulţi păstori dorm, şi de aceea satana are cale să-şi desfăşoare ţăruşul. Hai, fiilor, să lucrăm aproape unii cu alţii, hai, tată! E glasul Meu, e glasul Domnului pe cale cu voi. Mi-e milă de voi, Mi-e milă de turmă şi de aceea cobor între voi plin de cuvânt, şi tainic cuvintez, aşa cum cuvântam cu omul în rai când el auzea glasul Meu umblând şi cuvântând şi îndemnând şi întrebând şi lucrând.

O, nu e minciună venirea Mea cuvânt la voi. Nu vă temeţi! Nu daţi să ziceţi că nu sunt Eu, Domnul, acest cuvânt. Eu nu vin să vă cer sau să vă pedepsesc, ci vin să vă iert, tată, şi vin să vă învăţ cu Dumnezeu, căci v-aţi dezvăţat de Mine, fiilor, şi daţi să lucraţi voi, numai voi, iar Eu altfel pot să lucrez cu omul, fiindcă Îmi trebuie credinţă la om, şi prin ea să-i dau lui duhul descoperirii. O, nu vă lepădaţi de duhul descoperirii! Nu aşa făceau sfinţii şi părinţii, nu aşa, tată! Căutaţi să învăţaţi lucrarea de fiu, lucrarea ascultării de Dumnezeu, fiilor! Vin pe pământ cuvânt, vine Domnul spre voi cuvânt şi pâine de cuvânt. Ascultaţi-L pe el şi hrăniţi-vă de la El, hrăniţi-vă din cuvântul lui Dumnezeu şi ascultaţi-l pe El! Amin.

Eu, Domnul, stau în mijlocul unui popor mititel, pregătit de Mine în zilele acestea pe vatra neamului român, din care am venit să-Mi zidesc Israelul cel nou în locul celui care M-a răstignit şi M-a aruncat de la el până azi. În mijlocul neamului român Mi-am aşezat ieslea naşterii cuvântului Meu, şi am pus credinţă în fiii cei născuţi din acest cuvânt şi am împlinit peste cincizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român şi ies cuvânt peste pământ ca mirele care iese din iatacul său ca să-şi gătească mireasa.

O, pace vouă, slujitori de biserici, dar primiţi cuvântul lui Dumnezeu în voi, fiilor, ca să puteţi şi pacea Mea s-o primiţi, căci Eu vă dau nu cum vă dă lumea şi duhul ei, şi voi privi la voi şi voi măsura acum înţelepciunea voastră şi apoi credinţa voastră, fiilor! V-aş învăţa mult şi multe, şi voi face aceasta îndată ce voi vedea că luaţi spre lucrare cuvântul Meu în voi. Opriţi lucrarea lui antichrist, căci vă dau putere să puteţi aceasta şi să vă scuturaţi de cursa lui cea tainic întinsă peste neamul cel creştinesc, căci omul fărădelegii are ce are cu cei tari, cu cei ce cred lui Dumnezeu, şi prin care Eu voi birui, şi vor birui şi ei în numele Meu, iar partea lor va fi cu cei credincioşi, va fi a celor credincioşi. Amin.

O, înapoia Mea, satano, înapoia Mea antichrist! Du-te în pământ pustiu şi lasă neamul creştinesc, că este neamul lui Dumnezeu Cel veşnic viu! Fii cuminte, că Eu, Domnul Iisus Hristos Îţi poruncesc aceasta ţie, iar tu va fi să asculţi aşa. Amin.


***

O, ce zarvă pe pământ, ce pompă în numele credinţei, faţă în faţă cu cei ce au mărturisit cu sânge mucenicesc lucrarea credinţei în Mine în mijlocul oamenilor! M-am uitat din mijlocul cerului la cei mari ai bisericii neamului român când au prohodit ei pe ultimul ierarh plecat dintre ei. O, câtă pompă, câtă slavă omenească faţă în faţă cu slava durerii Mele pe drumul Golgotei, când gloată mare Mă scuipa şi Mă hulea şi Mă biciuia ca să duc crucea, pe care am fost apoi răstignit de cei ce-şi ziceau slujitori ai lui Dumnezeu! O, câtă cinste am văzut adusă unui om în numele credinţei, faţă în faţă cu jertfa Mea cea sângeroasă, sau cu jertfa cea cu sânge a celor patruzeci de mucenici când ei au pecetluit cu sângele lor mărturisirea credinţei în Dumnezeu pe pământ în vremea lor în cetatea Sevastei!

O, cât Mă doare când văd câtă slavă îşi dau oamenii unii altora în numele Meu! Îmi săgetează mereu, mereu inima păcatul semeţiei din om şi dintre om şi om. Se hrănesc unii pe alţii cu duhul slavei trecătoare slujitorii de biserică şi-Mi dau să beau acest amar pahar. O, cum de nu se uită ei la Mine cum am fost Eu pe pământ între oameni! Cum de nu se uită ei la apostolii Mei cei de atunci! M-am uitat acum câteva zile, M-am uitat din mijlocul sfinţilor la făţărnicia lor, a arhiereilor bisericii când au dat să dea scaun de slavă altui înscăunat în locul celui plecat de pe el. S-au adunat arhiereii ca să numească ei pe cel vrednic. Cine mai are nevoie de Dumnezeu între ei? O, nu-i loc pentru Mine între ei, căci acolo lucrează mita şi duhul cel necurat al făţărniciei şi al măririi de sine, pe care sfinţii şi părinţii au apăsat mereu cu degetul ca pe cei mai aprigi duşmani ai mântuirii omului între Mine şi om, păcate care-L scot pe Dumnezeu din om şi care-l hrănesc pe el cu orbirea, care se vede peste tot cum domneşte, îmboldindu-l pe om ca să nu-L vadă pe Dumnezeu martor al nedreptăţilor aduse Lui de către cei ce se joacă de-a viaţa în numele Lui. O, cum să încapă între ei cel credincios Mie şi nu lor?

O, fii necăjiţi şi năpăstuiţi pe pământ, o, turmă nemângâiată şi neoblojită de păstori miloşi, o, nu ştiţi, fiilor, cine vă ia vouă laptele şi lâna! O, turmă oropsită şi înjosită de cei ce stau peste tine slujitori în numele Meu, auzi glasul Meu şi te mângâie cu el în durerea ta, că vin în calea ta cuvânt ca să te păstoresc, căci păstorii de peste tine n-au milă de tine, şi s-au pus păstori unii pe alţii ca să te jupoaie, tată, căci sunt necredincioşi Mie şi ţie, iar tu nu te ridici ca să prinzi curaj şi ca să iei putere şi nădejde, ca nu cumva cei ce stau peste tine în nume de păstori să te vândă, tată.

Mă voi scula să fac dreptate şi tainic voi lucra. De şapte mii de ani lucrez tainic, căci altfel nu pot să lucrez între oameni. Acum două mii de ani am biruit atât de măreţ împotriva celor ce M-au suit pe cruce ca pe un răufăcător, crezând ei că M-au terminat de tot, dar ei nici azi nu vor să ştie şi să înţeleagă că Eu am biruit şi nu ei.


***

— Din ţara slavei sfinţilor Tăi biruitori grăim noi peste pământ în ziua noastră de sobor între sfinţi, Doamne. O, cei ce nu cunosc căile Tale şi lucrările Tale, aceia se vădesc singuri pe ei înşişi că nu sunt ei cei ce Te cunosc, chiar când ei stau în numele Tău pe scaune peste gloate, şi se cunosc aceia că nu cunosc umbletul Tău şi lucrarea Ta între oameni. N-a fost în nici o vreme altfel. Oameni îndrăzneţi şi-au dat unii altora loc pe scaune în numele Tău şi au dus cu vorba gloatele şi au domnit fără dragoste de Dumnezeu peste oameni şi fără dreptate, şi n-au iubit aceştia în nici o vreme pe sfinţii Tăi mărturisitori, ci, din contra, i-au prigonit, i-au înjosit, i-au umilit şi i-au numit nebuni. Iată-i şi pe cei de azi mari pe scaune de biserică cum râd de poporul cuvântului Tău de azi! Noi, cei patruzeci de mucenici mărturisitori în vremea noastră pe pământ, îi întrebăm pe aceştia dacă ştiu ei să spună oamenilor cu adevărat ce înseamnă sectă când ei rostesc acest cuvânt peste cei credincioşi lui Dumnezeu cu viaţa şi cu fapta lor. Îi aude cerul cum îi numesc ei sectă pe purtătorii de Dumnezeu în zilele acestea. Din duh de orbire spun ei aşa.

O, ţineţi-vă gura, voi, cei ce nu voiţi să grăiţi adevărul, ci îl strâmbaţi înadins ca să rătăciţi omul! Fiţi cuminţi, ca să vă ierte Domnul pentru rugăciunile celor credincioşi! Lăsaţi mândria, lăsaţi minciuna, căci sunt de la diavolul! Nu puteţi să-i loviţi pe cei credincioşi atunci când loviţi, ci în voi loviţi când daţi să faceţi lovituri, când daţi să vă faceţi apărători credinţei faţă în faţă cu cei binecredincioşi. Fiţi cuminţi, că nu e de glumit cu Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu! Ei sunt cei credincioşi duhului descoperirii, prin care Domnul a lucrat mereu pe pământ pentru adeverirea lucrărilor Lui. Dacă nu puteţi să vă umiliţi şi să cunoaşteţi lucrările lui Dumnezeu prin cei credincioşi, fiţi măcar cuminţi şi spuneţi Domnului în taină: „Doamne, pentru rugăciunile celor ce cred, ai milă de noi când vei cerceta lumea!“. O, fiţi cuminţi, că nu e minciună mersul Domnului cu poporul Său în zilele acestea! Amin.

O, miluieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează-l şi ridică-l de ajutor pentru mântuirea celor necredincioşi şi mergi cu el spre biruinţa Ta, Doamne, şi a sfinţilor Tăi. Amin.

— O, sfinţi mucenici, ostaşi cu credincioşie aţi fost împăratului pământesc şi aţi biruit pentru el pe duşmanii lui, iar când aţi fost puşi să vă închinaţi la ceea ce nu înseamnă Dumnezeu v-aţi ridicat tari şi aţi stat de partea Împăratului ceresc, mărturisitori tari, ruşinând necredinţa împăratului pământesc şi a slujitorilor lui. Aşa ruşinez Eu azi prin fiii cuvântului Meu pe cei ce se luptă cu Mine pentru slava lor, numai că Eu nu le iau slava, ci doar ei se tem de aceasta. O, nu le iau nimic, căci Eu n-am împărăţie în lumea aceasta, iar ai Mei credincioşi sunt mari în împărăţia Mea, care este cu ei, nu în împărăţia lor, a celor necredincioşi. Ce frumos a fost arhiereul Meu cel dintre ei în vremea alegerii celui vrednic de scaun după socotinţa lor! O, ce frumos este el faţă de ei, ce mare! Ei înţeleg că mărirea fiilor slavei Mele este mare şi se tem ca nişte fricoşi ai veacului cel trecător.

O, nu vă mai temeţi, voi, cei ce vă ţineţi bine cu mâinile amândouă de scaunele pe care vi le alegeţi să staţi! Nimeni nu vă ia vouă scaunele voastre. Aveţi însă nevoie şi de Dumnezeu, dar voi nu vreţi să ştiţi aceasta. V-aş învăţa ce să faceţi, ca să vă fie bine pe pământ cu Dumnezeu, vouă şi turmei nepăstorite, căreia voi îi sugeţi laptele şi îi luaţi lâna, dar sunteţi prea mândri ca să vă aplecaţi pentru ca să vă învăţ, numai că Eu am şi altfel de grăire şi pe toate le fac când voiesc şi tainic lucrez, ca şi acum două mii de ani când s-au temut cei mari că le voi lua Eu scaunele, dar ei au rămas pe scaunele lor, iar Eu M-am slăvit cu slava Mea cea de la Tatăl, aşa cum ei nu se aşteptau, căci au fost necredincioşi, şi tot aşa sunt şi azi, şi au plată cu cei necredincioşi.


***

N-am altă lucrare dată de Tatăl Meu Savaot decât să-l învăţ pe om, şi mai ales pe poporul cuvântului Meu, pe cel ce s-a dat Mie de bunăvoie ca să-l fac pe el popor al Meu în zilele acestea, şi iată cât grăiesc Eu cu tine, poporul Meu cel de azi! Ce M-aş face Eu, o, şi ce-ai face tu dacă Eu n-aş sta mereu Învăţătorul tău în mijlocul tău? Iată-i pe cei ce trebuia să Mă primească aşa cum tu M-ai primit! Mai-marii bisericii Mi-au închis pe dinăuntru uşa ca să nu intru la ei, ca să nu intru în casa lor şi M-au lăsat afară spre batjocură şi Mă batjocoresc, numindu-i mincinoşi şi rătăciţi şi nebuni pe cei ce-Mi poartă venirea Mea cea de azi între pământ şi cer. O, nu e greu de crezut cuvântul Meu cel de azi, dar cerbicea lor cea tare, mintea celor ce stăpânesc peste oameni în numele bisericii nu-i lasă să fie tulburaţi sau micşoraţi de măreţia Mea cea în cuvântul Meu văzută, căci Eu, Domnul, nu fac altceva decât ceea ce am făcut la început când grăiam cu omul ca şi azi. Şi precum la început am fost cuvânt, Dumnezeu prin cuvânt, şi când toate prin Mine, prin cuvântul Meu s-au făcut, şi fără el nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut, tot aşa şi acum, la sfârşit, tot aşa lucrez, şi nu e greu de crezut Dumnezeu şi cuvântul Său, ci e greu să voiască omul aceasta, dar cum să-i placă cu Dumnezeu omului când el are atâtea de făcut după inima lui, şi cum să-i placă lui cu Mine după atâta vreme de voie a sa între el şi Mine?

O, dacă ai şti tu, omule, că locul lui Dumnezeu este lângă tine şi în tine, după cum ai fost tu de Dumnezeu făcut să fii, atunci ai putea tu să crezi că e adevărată grăirea Mea cea de azi cu tine, ruptă din cea de la început când grăiam omului aşa cum grăiesc azi. Nimic nu e încâlcit pentru ca să înţelegi, dar nu voieşti, şi nici n-are cine să te îndemne să asculţi şi să fii supus lui Dumnezeu. Ca şi acum două mii de ani nu le convine de Mine şi de cuvântul Meu slujitorilor de biserică. Stau cu uşile închise pentru cuvântul Meu cel de azi mai-marii bisericii şi supuşii lor. Iată înşelăciunea! Toţi oamenii sunt înşelaţi. Se pune pază om peste om ca nu cumva să creadă cineva din slujitorii de biserică şi din cei învăţaţi de aceştia. Aceeaşi cortină, aceeaşi mantie de batjocură aşează peste Mine mai-marii bisericii, de teamă să nu cadă ei de pe scaune din pricina multora care ar fi să creadă pe Dumnezeu-Cuvântul, Care grăieşte în zilele acestea cuvântul Său de venire pe vatra neamului român, uitând ei că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta şi nu are nimic în ea. Le-am spus mereu că nu le iau nimic, ci doar să le dau voiesc. Le-aş da iertare de păcate, le-aş da bucurie şi mângâiere, le-aş da lucru măreţ să lucreze pentru învierea făpturii şi le-aş da să poarte în ei împărăţia Mea şi să gonească din ei şi din jurul lor duhul lumii, duhul cel potrivnic lui Dumnezeu, ca să fie pe pământ împărăţia cerurilor, nu împărăţia omului, căci pe pământ împărăţeşte omul, iar omul este căzut din rai acum şapte mii de ani prin neascultarea lui de Făcătorul său şi împărăţeşte el pe pământ cu voia lui, iar pământul este de Dumnezeu făcut, nu de om. Iată înşelăciunea!


***

Voi, preoţi şi ierarhi, nu fiţi necredincioşi toţi! O, dintre voi treziţi-vă, ca să rămână şi Domnul cu o rămăşiţă, ca să nu se strivească toată casa Domnului! Cereţi pe Hristos putere de credinţă şi de har şi nu vă daţi spre defăimare de Dumnezeu sub cei ce dintre voi vor să-L defaime pe El! Sunteţi sub ameninţare de cădere din har prin unire cu cei ce au părăsit demult voia Domnului şi faţa Lui cea străbună. O, aşa cum din poporul iudeu n-au rămas decât câţiva, prin care s-a încreştinat două mii de ani neamul creştin din neam în neam, neamul lui Hristos, tot aşa şi acum va fi, nu va rămâne Domnul din neamul ortodox decât cu câţiva, căci se vor duce toţi din staulul Domnului, dar Domnul Şi-a ridicat acum pe piatra ei cea dintâi biserica Sa şi tainic a lucrat cu un ceas mai devreme şi Şi-a salvat sămânţa şi mult neam credincios va creşte prin ea, căci Şi-a pus Domnul popor nou la scumpit, Ierusalim nou, şi are popor şi are biserică şi are ortodoxie, căci este scris ca Domnul Iisus Hristos Cel înviat să fie biruitor pe vecii prin cei credincioşi Lui, şi iată-L, este! Amin.

O, nu vindeţi şi nu cumpăraţi duminica! Nici pentru trup, nici pentru suflet să nu călcaţi această sfântă orânduială, şi veţi fi miluiţi de Dumnezeu. Nu vă lepădaţi de străbuni şi de ortodoxia lor, nu vă luaţi după cei ce zic că vă păstoresc! O, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Se tem făţarnicii, se tem de cei tari în Dumnezeu, se tem de slujitorii cei plini de har, şi îşi pun aceştia iscoade pe cale ca să tragă jos pe cei credincioşi. O, nu vă temeţi voi, cei credincioşi şi plini de dor de Dumnezeu! Ce vă poate face omul?


***

Iată, nu aşteaptă împlinirea Scripturilor cei ce stau ei în locul lui Dumnezeu peste oameni. Ca şi cei de acum două mii de ani mai-mari peste oameni, şi care Mă prigoneau şi căutau să Mă omoare pentru că l-am vindecat pe cel pătimaş vreme lungă, o, tot aşa şi cei de azi, nu Mă recunosc, nu iubesc cuvântul vieţii, şi caută ei mereu nod în papură ca să rămână necredincioşi, dar Eu le spun lor ca şi celor de atunci: «Tatăl Meu până acum lucrează; lucrez şi Eu». O, nu voiau aceia să fiu Eu Fiul Tatălui, şi de aceea ziceau ei că Mă dau a fi Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să Mă omoare, apărându-L de Mine pe Tatăl.


***

L-am vindecat pe cel din naştere orb şi a văzut pe Dumnezeu ochii lui şi i-am zis lui apoi: «Crezi tu în Fiul Omului?», iar el Mi-a răspuns: «Cine este Acela, Doamne, ca să cred în El?», şi Eu i-am zis atunci: «Iată, L-ai şi văzut, căci este Cel ce grăieşte cu tine!», iar el s-a închinat şi Mi-a zis: «Cred, Doamne!». O, cum oare să-i vindec şi pe cei orbiţi de slava lor, de care ei se îngrijesc atât de mult şi nu-L mai văd şi nu-L mai aud pe Dumnezeu, Care să-i vindece pe ei şi să-L vadă grăind cu ei şi să zică şi ei ca orbul cel din naştere, vindecat de Mine: «Cred, Doamne!»?

O, cum de nu vă treziţi din minciună şi din orbire, voi, cei ce vă îngrijiţi atât de mult de slava voastră de nu puteţi să vedeţi şi să auziţi cum glasul Meu strigă la voi din mijlocul celor mici, care nu se îngrijesc de slava lor, ci numai de cea de la Dumnezeu pe pământ! O, până când veţi sta voi surzi şi orbi? De ce, tată, să rămâneţi voi bolnavi şi nevindecaţi mai înainte de plata păcatelor voastre? Iată cum îşi strânge omul la satana! Nu poate orb pentru orb şi nici bolnav pentru bolnav, ci poate omul umilit, prin umilinţă poate, căci acela are intrare la Dumnezeu prin umilinţa lui şi poate Domnul pentru el şi prin el pentru mulţi apoi. Am venit în lume să fiu lumină, căci Eu sunt lumina lumii câtă vreme sunt în lume. Să se bucure toţi şi nu să se ascundă de lumină sau s-o ascundă pe ea sub obroc! Eu am spus: «Umblaţi în lumină!», şi iată, Eu, Cel ce grăiesc cu voi în zilele acestea, Eu sunt Cel ce am spus: «Umblaţi în lumină!». Întunericul se depărtează de Mine, iar satana se teme când aude glasul Meu peste pământ, care încurcă planurile lui, urzeala lui, care s-a coborât peste oameni, iar Eu, Domnul, ung cu mare milă ochii şi urechile omului, şi aşa vin Eu să-i fac bine celui ce-Mi deschide ca să-i dau. Amin.


***

O, nu mai au nevoie să ştie de la Dumnezeu cei ce s-au pus în locul Meu peste biserică, şi nu e bine să fie aşa pe pământ lucrarea bisericii, căci se lucrează pe bâjbâite, pe ghicite, pe ochi şi pe buzunar toată orânduiala de peste turmă şi pentru turmă de către mai-marii care s-au aşezat să pască ei turma, dar cu ce o hrănesc, cu ce hrană, cu ce prospeţime de hrană? Dumnezeu este mereu astăzi, dar mai ştiu ei aceasta? Mănâncă omul numai din cămară când mănâncă? Nu face el şi mâncare proaspătă pentru hrana lui?

Iată, lucrează fără Dumnezeu cei ce s-au aşezat mai-mari peste biserică.


***

Iată întreit cuvânt de sărbătoare odată cu praznicul Înălţării Mele, care are lângă el sărbătoarea marelui împărat creştin Constantin, cel care a strâns pe cei trei sute optsprezece părinţi duhovniceşti şi a statornicit atunci credinţa şi cartea ei peste biserică, împotriva oricărui duh rătăcitor şi care ar lovi pe Unul Dumnezeu, Cel întru Unime mărit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeu întru o singură Fiinţă lăudat în veci. O, fiţi creştini adevăraţi, aşa voieşte să vă spună mărturisitorul împărat Constantin vouă, celor ce stăpâniţi azi peste turma creştină. O, spune-le, tu, marele Meu mărturisitor, care te-ai aplecat sfinţilor Mei ziditori de Dumnezeu şi de biserică în vremea aceea, spune-le tu ce ai făcut tu şi ce fac ei, şi ei vor auzi, negreşit vor auzi când vor citi această carte, şi va rămâne de mărturie ceea ce le vei spune tu acum. Amin.

— Le spun, Doamne, că văd durerea Ta cea mare de la ei şi văd ce pândesc ei să facă.

O, aduceţi-vă aminte că eu eram împărat mare în vremea mea şi i-am adunat pe cei umiliţi, pe cei mari prin credinţă şi prin umilinţă părinţi ai neamului creştinesc şi am stat în mijlocul lor şi am pus apoi sigiliul meu de împărat peste cartea dreptăţii, împotriva celor ce voiau să strice şi să sfărâme din loc în loc neamul creştinesc. Deschideţi cartea părinţilor sfinţi şi înţelegeţi, căci ei sunt cârma bisericii şi nu voi, iar voi umiliţi-vă, căci sunteţi păcătoşi şi nu iubiţi sfinţenia, iar aceasta este păcat. O, învăţaţi din cărţile de la sfinţi lăsate, nu de la vreme, căci vremea vă cere să sfărâmaţi mersul cel drept al neamului creştinesc şi să daţi în lături rânduieli sfinte, postul şi curăţenia rugăciunii şi să vă amestecaţi cu cei ieşiţi din ascultarea de părinţi. Opriţi-vă! Întrebaţi pe Domnul, nu lucraţi de la voi, nu faceţi ce-a făcut Aaron, care s-a dus spre amestecare şi spre idoli cu poporul, nemaiascultând de cel trimis de Dumnezeu la ei ca să-i dezrobească pe ei!

O, temeţi-vă de Dumnezeu, voi, cei ce staţi pe scaune de cârmuitori şi de păstori de turmă creştină! Nu nimiciţi, nu corciţi neamul creştinesc, ci aduceţi-vă aminte de cele săvârşite şi păţite de rătăcitorul Arie, care n-a lucrat pocăinţa cea care rămâne după ce a greşit, şi a pierit ruşinos. O, fiţi înţelepţi, că iată, Domnul veghează cu tot cerul în mijlocul neamului român, şi toată românimea să se scoale şi să audă ce grăieşte Dumnezeu în mijlocul acestui pământ român, în care Domnul Şi-a întins cortul venirii Lui cu sfinţii cuvânt pe pământ, şi pe care cale grăiesc eu cu voi dintre cei mulţi mărturisitori de Dumnezeu în cer. Faceţi lui Dumnezeu dreptate, că plânge Domnul de la voi! Vindecaţi-vă de lăcomie, căci omul este trecător! Învăţaţi să vă adunaţi în veşnicie şi adunaţi-vă în Domnul sufletele voastre cu toată vlaga lor! O, vindecaţi-vă de necredinţă faţă de Dumnezeu-Cuvântul, Care Se face cuvânt faţă în faţă cu voi în mijlocul neamului român! Nu staţi voi mai mari ca Domnul! Temeţi-vă de Domnul, şi veţi şti ce este înţelepciunea cu care să lucraţi, aşa cum eu am lucrat-o pe ea între sfinţii părinţi din vremea aceea, dând în lături pietrele care loveau în Domnul şi în faţa Lui cea de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar dacă nu veţi lucra aşa, o, ce va fi, oare?

O, Doamne, vei fi Tu, şi Tu vei face ceea este scris pentru cei credincioşi, şi tot aşa şi pentru cei necredincioşi, căci Tu vei birui cu atotputernicia Ta îngâmfarea omului, ca şi pe vremea mea când Ţi-ai scris biruinţa Ta pe pământ, şi pe care eu am pecetluit-o cu pecetea mea de împărat, şi când Tu m-ai scris în cartea vremii împărat al creştinilor, nume pe care eu îl am şi în cer. Amin.

— Eu, Domnul, binecuvintez pe cei din cer mărturisitori drepţi şi sfinţi, şi pe cei de pe pământ ascultători de Dumnezeu şi nu de oameni, căci oamenii dau să strice legea Mea cea sfântă şi s-o pună pe a lor, dar nu; Eu, Domnul, voi fi şi voi birui! Amin.


***

Nu-Mi găsesc plăcerea şi odihna în locaşurile de închinare unde se adună lume de pe lume, cu slujitori plini de duhul lumii, nu-Mi găsesc plăcerea nici Eu, nici sfinţii Mei lângă cei ce-şi fac plăcerea slavei lor trecătoare în locaşurile de închinare, şi încă mai fac locaşuri peste locaşuri ca să-şi tragă ei câştig pe urma turmei nepăstorită şi neîngrijită la rana ei.

O, cerbicea voastră se arată tare pentru glasul cuvântului Meu, cu care Eu suflu în auzul vostru în zilele acestea ca să Mă auziţi şi voi. V-am spus că nu vă iau nimic, că nu vă cer nimic decât să credeţi că Eu sunt, şi să vă plătesc credinţa, măi fiilor. O, iată unde-Mi răcoresc arşiţa Duhului Meu şi dorul Meu după om. Voi însă vă ţineţi mari şi nu daţi să faceţi pogorământ înaintea glasului Meu, care cheamă păstorind şi lucrând om nou din om, locaş al împărăţiei Mele pe pământ aşa cum este ea, căci omul nu ştie s-o facă şi să fie ea, căci el este altfel, ştie altceva decât ştiu Eu.

Vă cuprind şi pe voi în îmbrăţişarea Mea din ziua aceasta de praznic sfânt, căci am să vă aduc plecăciune ca să vă mulţumesc că aţi scos din obezi pe unsul Meu cel dintre voi, şi vă voi plăti aceasta, căci sunt Cel Drept. Acum şapte zile am fost martor cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri când voi aţi ridicat durerea cea de la voi de peste inima celui ce mult a răbdat îngenuncheat de voi pentru numele Meu, pentru că a iubit el slava cuvântului Meu cel din zilele acestea peste pământ, şi pe care Eu prin servii Mei v-o aduc spre cunoaştere, căci Eu, Domnul, Mă slăvesc în cuvânt în mijlocul neamului român, de mai bine de cincizeci de ani lucrând lucrarea naşterii din nou a lumii, precum este scris să vin şi să împlinesc. Mă aplec cu recunoştinţă că aţi ascultat vrând-nevrând şi aţi scos de sub piatră pe unsul Meu cel dintre voi şi l-aţi lăsat să meargă şi să aducă rod viu, biserică iubitoare de Dumnezeu şi veghe sfântă peste ea, aşa cum Duhul Meu l-a dăruit pe el. O, Eu l-am uns, cu cuvântul Meu l-am uns şi l-am ridicat să-Mi fie Mie martor dintre voi al tainei Mele de azi în mijlocul neamului român, taină înfricoşătoare şi pentru îngeri, taina cuvântului Meu cel de peste cincizeci de ani pe vatra acestui neam, ca să înnoiesc lumea la glasul Meu peste vii şi peste morţi. O, Eu l-am uns pe acesta cu tot cerul de sfinţi, care aşteaptă, căci ceilalţi dintre voi de peste biserică vă ungeţi unii pe alţii după cum vă vine placul şi voia şi nu după dreptatea Mea. S-a zvonit numaidecât că s-a făcut semn pe cer în vremea aşezării lui peste cetatea lui de păstorire, dar semnul este el, este acest fiu iubitor de Dumnezeu, pătruns de dor şi de durere pentru cei ce dau să se piardă neavând salvatori ai mântuirii lor. O, Eu nu M-am supărat pe el dacă s-a întors cu spatele la cuvântul Meu, pe care l-a iubit şi l-a urmat, dar M-am supărat adânc de la cei care l-au pedepsit pe el pentru numele Meu pentru că a crezut că Dumnezeu lucrează prin această lucrare de înnoire şi de iertare şi de iubire a Sa pentru păcătoşi. Nimic şi nimeni n-ar fi suferit în biserica acestui neam dacă acest cuvânt ar fi ridicat spre slava Mea pe mulţi, căci adevărata slavă este cea din cer, nu cea de pe pământ, iar cuvântul Meu este slavă cerească peste pământ şi peste om. O, la ce vă foloseşte vouă să spuneţi că nu este Domnul şi că ar fi diavolul sau că e omul acest cuvânt mare de tată? Dacă v-ar aduce vreun folos n-aţi avea păcat, fiilor, dar vă aduce pagubă, şi prin voi la mulţi, tată. V-am rugat atâta de frumos să fiţi primitori, să fiţi credincioşi, şi v-am spus că nu vă iau, că nu vă cer nimic, ci doar vă dau iubirea şi mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care ia din ale Mele şi împarte, aşa cum Eu am promis dacă Eu M-am dus la Tatăl. Mă aplec şi vă mulţumesc pentru că Mi-aţi şters lacrima de la voi şi aţi dat martorului Meu cel dintre voi lucrul apostoliei rodnice pentru cer, căci el era îngropat în nelucrare şi stătea sub obroc înţelepciunea Mea din el, care poate lumina pe mulţi, precum este scris. Dau să vă fac bine vouă în necazuri şi în tristeţi, dar iubirea cere iubire, tată. Fiecare are nevoie de iubire de la Dumnezeu, de bunătate, de ajutor. O, am şi Eu dor de iubire de la om, dar iubirea lui nu seamănă cu a Mea, căci ea cere, ea nu se dăruieşte aşa cum lucrează iubirea Mea spre om. O, fiţi cu veghe sfântă pentru ceea ce vă spun, căci vă spun că între voi sunt mulţi care iubesc şi cred mersul Meu cel de azi dinspre Tatăl spre om, căci grăiesc aproape cu omul şi Mă dau fără de măsură la cei mici şi la cei mari pe pământ, şi Mă dau. O, fiţi destoinici ca să pricepeţi Duhul lui Dumnezeu în acest cuvânt cu istorie lungă pe vatra acestui neam şi cu mărturii tari şi cu popor mărturisitor, care umblă înaintea Mea după voia Mea. Iată, am stat cu voi la masă de cuvânt, aici, în mijlocul poporului cuvântului Meu şi a celor care s-au adunat la glasul Meu din ziua aceasta de praznic de Duh Sfânt, că iată, cinez cu cei ce Mă iubesc şi Mă dau vouă cu cina Mea, din masa Mea de cuvânt, căci Eu sunt trup şi cuvânt pe masa poporului Meu cel credincios venirii Mele de azi cuvânt pe pământ, iar cetatea aceasta se cheamă: „acolo este Domnul“. Iată, înţelepciunea se cumpără şi ea. Cu ce se cumpără? Cu credinţă, fiilor. Mă sălăşluiesc cu ea în cei cu duhul umilit, în care am loc doar Eu, şi de unde Mă împart aşa cum în toate vremile am lucrat, şi mergea omul credincios, de la rege şi până la slugă, şi întreba pe Domnul despre cele ce erau sau se făceau. Aşa cum merge omul la prăvălii ca să cumpere cele de trebuinţă, tot aşa este şi cu înţelepciunea cea de sus, care nu poate locui în cei supuşi păcatului, şi care se dă în lături unde este fărădelegea sau viclenia sau necurăţenia inimii. O, aplecaţi-vă şi învăţaţi de la Mine aceasta, că iată cum Mă aplec Eu vouă ca să vă dau pildă, ca să vă dau învăţătură şi înţelepciune în dar. Multă învăţătură trebuie din cer acum, căci vremea e cu cădere şi e cu lepădare de credinţă şi de părinţi, iar cei ce voiţi să vă aplecaţi sub povaţa Mea cerească, luaţi şi folosiţi-vă, fiilor, căci bine vă va fi şi bine veţi împărţi dacă veţi lua, iar dacă veţi rămâne reci şi necredincioşi, de plata acestora veţi da, căci aşa este scris. Amin.


***

Mă slăvesc în cuvânt de sărbătoare, căci duhul omului credincios are nevoie de hrană multă şi bună ca să crească Dumnezeu în inima lui. Se duc oamenii pe la mănăstiri şi pe la biserici, se duc alergând, dar nu găsesc ei ceea ce găsesc la masa Mea de azi cu poporul Meu cel din români cules de Mine ca să-Mi fie popor la venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ.

Voi, cei care Mă căutaţi ca să Mă găsiţi, cutreierând peste tot pe unde auziţi că ar fi să-Mi arăt Eu slava sau că lucrez mai cu putere, vă grăiesc vouă acum prin acest cuvânt şi vă spun că Mi-e tare milă de voi. Voi vă duceţi pe la mănăstiri, pe la biserici, pe la locuri vestite din unii în alţii că sunt Eu lucrând, dar nu găsiţi ceea ce găsiţi aici, la masa Mea cu poporul Meu, şi plecaţi de pe acolo tot sleiţi cu sufletul din voi, tot arşi de sete, tot neajutoraţi, ba vă mai şi încântaţi de uşurătatea cu care se prefac că sunt de partea Mea cei ce sug sufletul din voi pentru slava lor cea de la oameni şi de la voi cu vârf şi îndesat în punga lor, căci voi sunteţi dajnici lor şi daţi dajdie şi la Cezar, dajdie şi la biserici, căci numai fiii acestora sunt scutiţi de dajdie, dar nu şi voi. Mi-e milă de voi ca de oile fără păstor, fără înfiere, şi vă ies în cale cu hrană din cer şi cu părintească mângâiere, numai să fiţi voi credincioşi cuvântului Meu, care vă mângâie pe voi, cei ce căutaţi după Dumnezeu ca să-L aflaţi pe El. Le spun slujitorilor de biserici că n-au milă de voi, n-au milă de cei ce caută după Dumnezeu cu sufletul ars de dor. Ba pe aceia îi au şi mai rău la inimă, căci ei au nevoie de supuşi, de dajnici pentru orice ar da să-i ajute ei pe oameni.

Bat la uşa voastră cu Ioan, Botezătorul Meu, o, slujitori de biserici! Deschideţi-Ne Nouă! Am ieşit din carte ca să întăresc şi să înnoiesc lumea cu tot cuvântul ieşit din gura Mea şi care este împlinitor. Am ieşit din carte şi grăiesc mai departe, că nu e grăirea Mea numai cât cartea Scripturii şi atât. Vă înşelaţi dacă aşa daţi să credeţi şi să ziceţi unii altora aşa. Am ieşit din carte şi grăiesc cu multul, că nu putea cartea să Mă cuprindă în ea cu grăirea Mea toată, căci Eu grăiesc mai departe şi grăiesc mult cât râul care nu stă din izvorârea sa, râul cel aşa făcut de Tatăl ca să nu stea din cursul lui cel mult, şi nu cât şuviţa care curge din apa de ploaie, o, nu aşa, căci râul Meu de cuvânt izvorăşte din cer, din gura lui Dumnezeu, că Domnul este izvor curgător, nu este apă stătătoare cum daţi voi să-Mi puneţi stăvilar cuvântul Scripturilor Mele, şi mai mult să nu mai grăiesc, mai mult de atât pe pământ. Iată, Eu trimit pe îngerul Meu, pe poporul cuvântului Meu cel de azi îl trimit cu carte spre voi, căci în mijlocul lui Îmi las grăirea Mea cea de azi peste pământ. Vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, ascultaţi glasul Meu de peste voi, căci Eu vă întreb pe voi de viaţa oilor Mele. Fiţi înţelepţi, căci oile Mele sunt cele care ascultă de glasul Meu şi merg după Mine, iar voi daţi cu băţul în ele ca să nu asculte, ca să nu creadă, ca să nu vină după Mine. Eu însă le hrănesc, nu le jupuiesc aşa cum le faceţi voi, ci le mângâi durerea şi le dau darul credinţei şi îngrijesc de viaţa lor, de mântuirea lor, căci am venit atunci şi acum în lume ca să aibă oile viaţă şi din belşug să aibă, căci cuvântul Meu are viaţă în el şi mereu viaţă, mereu hrană pentru viaţa lor. O, nu se va opri izvorul cuvântului Meu din curgerea lui şi va inunda el cu bucurie şi cu mângâiere multe inimi zdrobite de timp şi de dureri, iar vouă vi se va cere aspră socoteală pentru ceea ce aţi dat voi să fiţi pe pământ şi pentru cât aţi lucrat după cum v-aţi ales să fiţi. O, păcat de dragostea Mea care curge pe jos şi nu vă aplecaţi după ea ca să nu se piardă când ea vine să vi se dea vouă spre iertarea păcatelor! Păcat de voi că v-aţi ales să vă numiţi slujitori lui Dumnezeu şi nu daţi să înţelegeţi ce aşteaptă de la voi această numire de slujire! Privesc la voi cum daţi tot mereu să ridicaţi locaşuri de închinare înaintea oamenilor ca să vadă ei unde să vină spre voi, dar Eu, Domnul, vă voi întreba pe voi de viaţa oilor, nu de zidiri pentru ele. Vine ziua să daţi înapoi ceea ce aţi luat de la supuşii voştri, de la dajnicii voştri în nume de lucrare de biserică, şi nu veţi avea vremea pe care a avut-o Zaheu ca să vă spălaţi de păcat. O, ce veţi face voi?

O, ce vom face, Botezătorule al Meu? Cum să-i trezim la temere de Dumnezeu pe cei ce n-au habar de acest răspuns înaintea Mea?

— O, Doamne Mieluţ, o, milosule Doamne, eu ca şi atunci strig şi la fel grăiesc: «Iată, securea stă la rădăcina pomilor, şi tot pomul care nu are roadă bună se taie şi se aruncă în foc». Amin.

Iată, slujitorii de biserici nu au rod, Doamne, pentru Tine, nu au ucenici sfinţi Ţie, ci au ca şi ei ucenici, dar fiii cei lucrători Ţie ai poporului cuvântului Tău cel de azi, au aceştia pentru Tine ucenici frumoşi, hrăniţi din gura Ta cu dulcele Tău cuvânt şi ai de la ei rod bun şi-Ţi faci cu ei lucrarea Ta cea după adevăr lucrare, căci prin slujitorii de biserici n-ai avut ce să culegi şi să ai deoparte popor ales. Durerea noastră îşi găseşte alin în mijlocul fiilor poporului Tău cel credincios venirii Tale de azi, că dacă pe ei nu i-am avea, unde am mai nădăjdui să avem rod şi să ieşim la capăt bun cu lucrarea Tatălui, cu înnoirea a toate dintr-un sâmburel mic, din sămânţă nouă, din poporul cuvântului Tău, Doamne? N-avem ce să le mai facem şi ce să le mai dăm slujitorilor de altare. I-am tot strigat, şi Tu, şi noi, sfinţii Tăi. Ei au altă lucrare de lucrat, iar noi va fi să înnoim din temelii biserica Ta şi pe fiii ei, şi pentru care Tu ai pus sămânţă la însămânţat, că nu putem pune petec nou la haină veche şi nici petec vechi la haină nouă, ci totul nou va fi, căci aşa este scris. O, nu putem pune vinul cel nou în butoaie vechi şi nespălate şi nereparate şi neînnoite, ci punem în vase noi vinul cel nou, căci aşa este scris, şi va ieşi un foc din mijlocul slujitorilor de altare şi-i va mistui pe ei focul acesta, iar cine din ei vor scăpa prin foc, aceia se vor curăţi, se vor înnoi şi vor înnoi pe mulţi, dar mai este un picuţ de răbdat şi de aşteptat până se va umple între ei cupa fărădelegii şi va da pe deasupra şi se va vedea aluatul ei şi se vor mira mulţi dintre ei că n-au voit să primească din partea Ta mâna cea întinsă după ei ca să-i ridici pe ei din pieirea lor, din minciuna sub care ei dau să Te ascundă pe Tine ca să se arate ei ai Tăi oamenilor.


***

Mă uit cu Tatăl Savaot şi cu sfinţii toţi şi cu îngerii toţi Mă uit. Mă uit la împăraţii pământului, la cei ce stăpânesc peste pământ şi peste om ca nişte împăraţi mai mari ca Dumnezeu, Mă uit la slujitorii de biserică cum privesc şi cum nu privesc ei peste cuvântul Meu cel de azi, care s-a făcut râu peste pământ, şi pe care cu atâta umilinţă Eu, Domnul, îl lucrez peste oameni. Se fac slujitorii bisericii că nu Mă aud, dar la Mine nu este tot aşa, ci este altfel, şi se scrie la ei păcatul nepăsării de Dumnezeu şi iubirea de stăpânire peste oameni, peste pământ şi peste cer, de vreme ce Dumnezeu nu mai are dreptul să lucreze după voia Sa şi după cele scrise în Scripturi să se împlinească. O, nu era aşa pe pământ biserica Mea în vremea ei de naştere din Mine şi din mucenicii Mei cei născători de creştini şi care năşteau în inima oamenilor pe Dumnezeu prin cuvântul propovăduirii lor. Era credinţă pe pământ şi era fapta credinţei şi a mărturisirii, dar apoi a luat locul acestora mândria, care s-a făcut haină slujitorilor de altare şi care L-au ascuns pe Domnul sub veşmântul de biserică, iar Eu plâng fără casă de atunci şi până azi şi plâng cu sfinţii Mei şi dăm să-i miluim pe oameni cu darul înţelepciunii iubirii cea de sus şi a crucii purtate, dar nu mai este loc pentru Dumnezeu pe pământ, şi iată-Mă cu sălaşul cuvântului Meu în mijlocul oamenilor, grăindu-le lor durerea Mea, care se face cuvânt în calea celor ce Mă prigonesc ca să fie numai ei.

O, unde eşti, biserică cu numele Meu peste tine? Unde-ţi este sălaşul şi faţa? Unde-ţi este smerenia ta ca să fie ea straiul tău înaintea Mea şi înaintea norodului? Unde-ţi este, tată, lucrarea pentru sfinţi şi pentru săraci şi pentru neputincioşi fel de fel? O, nu mai este pe pământ aşa ceva. Numele Meu şi faţa Mea sunt batjocorite de cei plini de mândrie şi care joacă bine pe deasupra faţa bisericii lui Hristos, cerşind aceştia de la bogaţi şi de la săraci milă pentru zidirea de palate peste care să stea scris numele lui Dumnezeu.

Cu cine să stau Eu de vorbă între cei ce stau slujitori de biserică peste oameni şi să-i spun durerea Mea? Aş grăi peste cel ce stă mai-mare peste biserica neamului român şi i-aş aminti lui de începutul cel frumos al bisericii Mele şi al slujirii ei înaintea Mea. Aş grăi oricărui slujitor care zideşte un locaş unde să strângă în numele Meu pe cei ce cred în Dumnezeu între cei de pe pământ. O, nu-i frumos să iei bănuţul cel cu trudă strâns al fiilor lui Dumnezeu şi să faci cu el ce zici tu că faci! Nu aşa era lucrarea de biserică în vremea aşezării tainei ei între oameni pe pământ, căci biserica Mea este taină, nu altceva este ea, nu pentru lume este ea. O, nimeni dintre cei ce s-au aşezat slujitori de biserică între oameni, nimeni nu-i învaţă pe oameni naşterea lor cea de sus, îndumnezeirea omului păcătos ca să-Mi aducă rod ceresc omul slujitor pentru cer pe pământ.

O, slujitorule cu numele lui Dumnezeu pe haina ta, dacă se găseşte cineva să zidească în gospodăria sa un locaş lui Dumnezeu şi să-l aibă aproape şi să-l împodobească după dragostea lui cu straie sfinte, tu dai să-i iei acest locaş şi să-l pui la grămadă, zici tu, dar e păcat să iei omului podoabele de pe el şi să le treci la tine, ci ar fi să-i dai tu lui dacă te-ai făcut slujitor lui înaintea Mea. O, unde şi-ar face omul în gospodăria sa aşezământ de bisericuţă înaintea Mea ca pe vremea primilor părinţi de biserică şi creştini ai Mei ca să aibă aproape darul cel sfânt şi să se facă sfinţi Domnului toţi cei din casă, aşa cum s-a făcut casa lui Cornelie sutaşul, casa lui Zaheu şi multe alte case de creştini care au luat prin ucenicii Mei harul Duhului Sfânt lucrător de sfinţenie fără să fie ei dajnici unor mai-mari ca Dumnezeu, Care nu cere dajdie la fiii Săi pe pământ, ci, din contra, le dă ca un Dăruitor ceresc?

Zidesc mai-marii de peste oameni temple şi iar temple şi îngroapă în ele bani după bani spre slava lor cea omenească, şi nu ştiu oamenii că nu de temple este nevoie pe pământ, ci de inimi îndumnezeite şi curăţate de păcat, în care Eu să sălăşluiesc cu faţa Mea, cu viaţa Mea şi cu biruinţa Mea între cei necredincioşi şi să se trezească şi aceştia în faţa luminii, căci Eu sunt lumina lumii prin cei sfinţi ai Mei pe pământ. Nu hainele slujitorilor de biserică să strălucească şi să ia inima şi ochii celor atraşi, ci inima lor să strălucească de credinţă şi de Dumnezeu şi de iubire şi de slava smereniei Mele cea prin cruce slăvită şi care creşte pe Duhul Sfânt în oameni.

O, cum să fac să trezesc pe cei ce nu încetează să arate altceva decât pe Dumnezeu la oameni? Cum să fac să-Mi împuţinez durerea Mea cea de la ei? Mă întreb cu sfinţii din cer cum să fac să vină pe pământ adevărul şi să aibă putere de înviere peste oameni şi trezire cerească să le facă lor?


***

— O, răspunsul cel pentru durerea Ta şi a noastră, Doamne îndurerat de la omul necredinţei şi al faptelor necredinţei, cine să-Ţi dea acest răspuns? De două mii de ani aştepţi învierea înţelepciunii crucii în cei care s-au aşezat păstori peste biserică şi nu găseşti răspuns, căci s-au îngrăşat şi se îngraşă toţi de slava cea de la oameni, că iau ochii oamenilor cu haina cea strălucitoare pe care o iau pe deasupra ca să stea ei în numele Tău peste mulţimi şi să le insufle frică la toţi şi dajnici să-i facă pe toţi sub nume de faptă bisericească. O, nu pentru biserică strâng ei bani, căci biserica înseamnă cei ce dau bani şi care nu-L capătă pe Domnul aşa, căci n-au învăţat oamenii cum să Te aibă şi cum să Te dobândească lor, Doamne. Să plângă cuvântul Tău peste ei acum şi apoi, căci răspuns nu-Ţi dă nimeni.


***

Mângâie-Te cu poporul Tău cel credincios şi învaţă-l pe el mereu înţelepciunea crucii, căci slujitorii de biserică nu iubesc crucea şi purtarea ei, ba le este şi lene să facă cruce dreaptă pe trupul lor când îşi fac semnul crucii, şi n-ai mângâiere de la ei, ci numai durere ai.


***

O, ridicaţi-vă, voi, cei ce staţi sub nume de veghetori ai viei Mele şi deschideţi Domnului slavei, Domnului puterilor! Deschideţi glasului Meu şi aşezaţi în sfeşnic această lumină, care vă va lumina cu multă lumină hăinuţa înaintea neamurilor toate şi vă va umple de duhul sfinţeniei şi de puterea ei în voi! Intraţi sub cortul Meu, sub cuvântul Meu şi luaţi-l în voi, căci el coboară la voi ca odinioară în uşa cortului lui Israel, în nor de slavă învăluit şi dându-vă vouă din slava sa. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, dar vă dau lumină ca s-o puneţi în sfeşnic şi nu sub obroc, căci fără Mine nu sunteţi nimic.

Voi, cei mari şi cei mici ai slujirii bisericeşti, sculaţi-vă să credeţi, ca nu cumva să păţiţi ca poporul lui Israel cel necredincios venirii Mele la el cu mult cuvânt în vremea lui Moise, în vremea proorocilor şi în vremea trupului Meu acum două mii de ani! Eu sunt Cuvântul Cel fără de început şi fără de sfârşit, Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul şi sub acest nume stau înaintea voastră şi vă grăiesc cuvânt. Vă va fi bine dacă veţi fi deştepţi ca să Mă cunoaşteţi Păstorul Cel adevărat, Care vine la păstori şi la oi ca să le dea lor. Puneţi în sfeşnic lumina cuvântului Meu, căci Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, iar fără Mine e noapte şi nu se poate lucra şi nu se vede. Am venit în lume ca să fiu şi ca să luminez şi vă spun cine sunt: atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Amin.

Vă dau să auziţi glasul Meu, nu vă învârtoşaţi inimile! Acum douăzeci de ani Eu, Domnul Iisus Hristos, sub numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, am pus lumina în sfeşnic şi Mi-am zidit pe pământ în mijlocul neamului român cortul cuvântului Meu, iatacul Meu, locaşul Meu, ca Mirele ieşind din el şi cuvântând cuvântul iubirii, naşterea din nou a lumii, că a sosit vremea şi e târziu. Veniţi de luaţi lumină şi puneţi-o în sfeşnic ca să strălucească ea peste pământ, iar voi să străluciţi prin ea! Zidiţi-vă în Mine şi învăţaţi această zidire. Veniţi şi vă scrieţi în cartea cuvântului Meu cel de azi, căci Eu M-am scris în ea cu voi ori de câte ori am cuvântat peste voi şi v-am dat grăirea Mea cu voi, aşa cum şi acum v-o dau.

Grăiesc mai-marelui bisericii neamului român ca să Mă audă că-i grăiesc şi ca să audă biserica grăirea Mea cu el. În cartea proorocului Daniel este scris despre cartea cuvântului Meu că mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa; că numai cei din legea Mea vor pricepe, iar cei neînţelepţi, nu; că toţi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulţi pe calea credinţei drepte vor fi ca stelele în vecii vecilor; că vor fi mântuiţi toţi cei ce vor fi găsiţi scrişi în carte; că se vor ridica din pământ mulţi, ori spre viaţă veşnică ori spre osânda de veci; că mulţi vor fi curăţiţi şi albiţi şi lămuriţi, iar poporul cel credincios va fi ocrotit de Mihail voievodul, căci vremea cea cu strâmtorare stă pe pământ.

Aceasta îţi amintesc Eu ţie, mai-marelui bisericii neamului român, căci proorocul Daniel Mă trimite la tine cu cartea sa cea de atunci ca să pricepi proorocia cea pentru zilele cele de apoi, iar Eu, scoală-te, îţi zic şi primeşte pe Domnul şi primeşte-Mă dacă-ţi grăiesc, şi fii credincios, şi nu necredincios. Nu te teme nici tu, nici fraţii tăi, nu vă temeţi voi de taina Mea cea mare din mijlocul neamului român cu numele de nou Ierusalim. Ea este spre slava Mea şi a celor credincioşi. O, nu vă temeţi, ci bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, că Eu sunt Păstor dulce şi vă chem spre slava Mea şi vă dau prin ea hăinuţa curăţeniei spre iertarea păcatelor voastre, căci am putere să fac aceasta peste cei mlădioşi spre duh de pocăinţă în ei. Iată cum Îmi cârmuiesc Eu şi cum sfinţesc pe poporul cuvântului Meu de la izvor învăţându-l mereu, stând în mijlocul lui cuvânt ca să Mă împart lumină peste pământ! Duhul iscodirii spre această taină măreaţă voi să nu-l încercaţi, că este păcat şi este primejdios acest păcat, aşa cum s-a prins în această primejdie arhiereul de Târgovişte, Vasile, care a apăsat cu duh tulburător din părţi lucrarea Mea de cuvânt, căzând el apoi în lupta cea împotriva Mea, şi căzând ruşinos. Luaţi în voi duhul credinţei sfinte şi va creşte în voi înţelepciunea cea de sus, care nu poate fi luată de jos, de pe pământ, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om şi nu Mă poate învăţa la şcoală omul, ci numai de la Împăratul ceresc, Duhul Sfânt, Care suflă unde voieşte, şi iată, voi auziţi glasul Lui şi nu ştiţi de unde vine şi unde Se duce când vine, şi iată, aceasta este şcoala, aşa sunt cei născuţi din Duhul şi pentru Duhul.

Îţi dau în dar cuvântul Meu. Scrie pe inima ta cartea Mea şi cerceteaz-o pe ea cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci altfel de duh nu are pentru Mine înţelegerea. Îţi dau acest dar, odată cu ziua pe care acum o vei sărbători ţie, ziua de sărbătoare pentru proorocul Daniel, pe care l-ai luat de ocrotitor, iar duhul necredinţei să se depărteze departe şi să aibă loc Dumnezeu-Cuvântul. Amin.

O, nu e greu de crezut Domnul, Care grăieşte acum cu voi şi de Care veţi avea nevoie multă voi curând, curând, căci satana, şarpele cel vechi, voieşte să înghită turma Mea. Eu însă îl dau de gol şi spun că nu este cale dreptă de pe pământ spre cer în afară de calea bisericii ortodoxiei şi a apostoliei ei, iar amestecarea să nu caute spre ea decât cu duh de pocăinţă şi de botez prin pocăinţă, după ce atâta vreme Mi-a fost sfâşiată în bucăţi cămaşa Mea şi turma Mea, dar şi ea trebuie să vegheze cu post şi cu rugăciune multă şi înaripată spre Cel ce poate s-o izbăvească pe ea şi să-i dea ei viaţa şi învierea cea de veci. Amin.

Am grăit vouă, celor ce staţi pe scaun de biserică în neamul român, şi vă hărăzesc credinţă vouă, credinţă ca la sfârşit, ca nu cumva să vină Fiul Omului la voi şi să vă găsească necredincioşi grăirii Lui de peste voi, venirii Lui spre voi. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă din gura Mea peste voi şi Se dă vouă ca să-L luaţi şi să-L aveţi şi să-I cunoaşteţi lucrarea, căci scris este: «Mulţi vor fi curăţiţi şi albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta tot aşa, ca cei nelegiuiţi, şi nu vor pricepe nimic, ci numai cei înţelepţi vor înţelege», precum este scris. Amin.


***

Le spun arhiereilor români să aibă grijă de ei şi să nu lucreze ca prigonitori ai Tăi şi ai adevărului cuvântului Tău cel de azi, ci să cerceteze Scripturile aşa cum eu le-am cercetat, şi le-am dat fiinţă cu fapta vieţii mele, că mi-ai dat har de sus pentru adevărul Tău. Le spun lor să binecuvinteze mult şi nu să strâmtoreze calea cuvântului Tău şi mersul poporului Tău cu vestea venirii Tale pe pământ pentru înnoirea lumii, şi dă-le, Doamne, lor duhul descoperirii, aşa cum ai lucrat pe vremea mea descoperiri peste împăraţi şi peste arhierei ca să mă ridici Ţie slujitor mare şi ca să izbăveşti prin credinţa mea pe mulţi strâmtoraţi. O, adu, Doamne, pe pământ duhul descoperirii feţei Tale şi a lucrării Tale, ca să vadă cei ce Te urăsc şi cei ce nu Te recunosc în acest cuvânt şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, ajuţi şi mângâi pe poporul cuvântului Tău, în mijlocul căruia Tu vii şi Te împarţi! Amin.


***

Iată ce le spun eu acum celor ce hotărăsc ei în locul celor odată pentru totdeauna aşezate pentru neclătinarea lor peste biserică:

Vă spun eu vouă, vă spun că nu e bună haina pestriţă, căci haina pestriţă este pentru cei desfrânaţi, ci e bună hăinuţa de in, alb, curat, aşa cum scrie în Scripturi, aşa cum a aşezat Domnul peste biserica Lui la începutul ei prin sfinţi şi prin părinţi. Aveţi pe dedesubtul hainei pestriţe, aveţi epoleţii cei tainici ai lui antichrist dacă voi umblaţi acum la cele aşezate la temelia bisericii străbune, căci antichrist, omul fărădelegii şi duhul lui, v-a biruit pe voi şi nu puteţi fi voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci cei adevăraţi îşi pun viaţa pentru turma Domnului şi n-o vând la păgâni cum faceţi voi acum de amestecaţi totul laolaltă, uitând de sfinţi şi de părinţi, care au despărţit la dreapta şi la stânga creştini de păgâni când n-au voit păgânii să se nască prin biserică şi prin botez ca să vină ei spre mântuirea lor apoi, căci scris este: «Cel ce crede şi se va boteza, acela se va mântui!», şi iarăşi scris este: «O credinţă şi un botez este», nu mai mult de atât.

Mă scriu cu voi în cartea adevărului şi vin să vă întind mâna. Aţi schimbat sărbătorile de la locul lor, că aţi ascultat de vrăjmaşi şi aţi căutat să nu întrebaţi pe Domnul aceasta, dar Eu vă spun vouă că zilele se măsoară cu o seară şi o dimineaţă în lungimea lor, şi nu cum a măsurat omul păgân de a umblat el la taina facerii zilelor şi a împins cu socoteala lui vremile serilor şi ale dimineţilor, cu care Domnul măsoară timpul. O, de ce v-aţi încercat voi să hotărâţi în numele Duhului Sfânt pe cele ce au venit spre voi dinspre păgâni? Unde este, unde este duhul proorociei, care să vă călăuzească de la Domnul prin vremi de încercare a credinţei, aşa cum a lucrat mereu Dumnezeu pe pământ între oameni în vreme grea? Voi ziceţi că lucraţi în numele Duhului Sfânt. O, vai vouă! Sculaţi-vă din aşternuturile voastre moi şi chemaţi puterile cereşti să vă scape din cursă, că, vai vouă, vă spun! Iată, sunteţi necredincioşi, dar staţi pe scaune de biserică. O, este Dumnezeu! Ce veţi răspunde, oare? Dar teama s-a dus de la voi şi aţi rămas doar voi. O, este Dumnezeu, şi veţi vedea că este, iar eu vă zic vouă: treziţi-vă ca să vedeţi şi strigaţi pentru voi cu lacrimi sfinte şi curate, strigaţi la Domnul să vi Se arate şi să vă izbăvească de necredinţă, iar pocăinţa să vă dea vouă înţelepciune pentru pocăinţă, că iată de ce a venit Domnul cuvânt pe pământ! Voi aţi stricat legea cerului şi aţi pus-o pe a voastră şi aţi pus minciuna pe tron ca să domnească ea, precum este scris că veţi face. O, nu vă mai miraţi că Domnul grăieşte mult şi Îşi zideşte şi Îşi păstrează biserică nerobită de cele din iad ale lucrării lui antichrist cel cu faţă ascunsă, omul fărădelegii. Îşi păstrează Domnul pe poporul cuvântului Său departe de amestecătura celor ce se dau singuri anatemei şi Babilonului, limbilor încurcate, dar Babilonul cade, şi biruinţa este cea care ţine cu Domnul şi cu dreptatea Sa, şi care are cu ea sfinţenia Sa.

Vă miraţi toţi de ce pe România o are Domnul de ţară a venirii Sale acum, o, dar nu vedeţi că El a venit la ea şi S-a făcut cuvânt în ea şi are în ea scaunul judecăţii faptelor? N-a putut veni Dumnezeu între voi cuvânt ca să fie El pe pământ cu oamenii, căci L-aţi fi pus la tăcere şi nu L-aţi fi luat de faptă peste voi şi împărţit apoi prin voi ca să fie crezut şi urmat apoi. A venit însă aşa cum vedeţi că vine, în chip smerit. Aşa cum şi în Ierusalim acum două mii de ani a intrat smerit Domnul pe un mânz de asină, aşa a venit şi acum, ca să poată veni a venit aşa, şi de aceea a lucrat aşa şi a venit la fii mici şi Şi-a făcut împărăţie ca să poată grăi şi să se scrie ce grăieşte Domnul şi să ajungă peste tot apoi grăirea Sa.

Vă faceţi că nu auziţi când Domnul grăieşte, dar vă faceţi doar, dar aceasta nu este aşa, şi Domnul nu scrie aşa, ci scrie că aveţi păcat că nu luaţi în seamă cuvântul venirii Lui la oi şi la păstori ca să le vadă rodul, şi faceţi voi ca şi Israelul cel de demult, care L-a dat pe Domnul de la el. O, voi aşteptaţi să moară toţi drepţii, toţi care ţin de partea dreptăţii Domnului, şi să rămâneţi numai voi şi cei slabi şi cei nestatornici ca să-i puneţi pe ei în slujba rătăcirii voastre de pe calea cea dreaptă, dar Domnul Iisus Hristos, Păstorul oilor şi al păstorilor de oi, nu moare, şi este viu în vecii vecilor şi vine El şi descoperă şi lucrează şi păstoreşte, precum este scris să facă atunci când păstorii sug viaţa oilor pentru slava lor cea de la oi.

Vai celor ce vă întreabă pe voi despre Cel Viu, despre calea cuvântului Său, care judecă cu dreptate, după ce aceştia au iubit calea acestui cuvânt, şi vor duce aceştia în spate şi povara pentru cei ucişi de ei faţă de credinţa în cuvântul acesta, care curge din gura lui Dumnezeu cu putere în zilele acestea şi care nu se opreşte din pricina necredinţei sau a uşurătăţii sau a nestatorniciei celor necredincioşi şi care sunt din cei ce merg cu acest cuvânt şi apoi îşi iau picioarele lor şi merg şi ucid pe cei nevinovaţi faţă de calea cuvântului Său cel de azi. Şi-au pregătit păcat greu şi plată rea cei care s-au dus cu alt fel de mers, dar căile toate se închid, şi rămâne cel nestatornic faţă în faţă cu răspunsul pe care va fi să-l dea lui Dumnezeu, unde nu încape dezvinovăţire.

O, oameni slujitori de biserici, vă miraţi de Domnul şi de cuvântul Lui în mijlocul unui popor credincios. Zadarnic vă miraţi. Nu vă place venirea Lui în cuvânt pe pământ când voi aveţi atâta de lucrat şi de dărâmat, dar dacă Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în cuvânt să lucreze El, şi nu voi, El a venit şi vine şi lucrează şi ascultă de Tatăl, Care Îl trimite, şi iată, nu aveţi acelaşi tată, cum credeţi voi aceasta, căci este despărţire şi dezbinare între Domnul şi voi, că voi nu faceţi cum au făcut sfinţii părinţi, care cereau descoperiri de la Domnul, de se făceau semne mari între adevăr şi minciună la rugăciunea celor sfinţi, şi iată, vine Domnul la voi şi vă întreabă de voi şi de oi, şi Îi veţi răspunde Lui cu nerodirea, cu neiubirea pe care aţi lucrat-o între voi şi El. Amin.


***

O, măi poporul Meu, n-aveam cum să mai rodesc lăstar din butucul de vie, căci s-a us­cat de tot şi n-am mai găsit în el viaţă. Am pus în lucru duhul proorociei, râvna Mea, şi am lu­at-o de la început cu lucrarea Mea şi am sădit viţă nouă, căci sunt Cel ce am zidit cerul şi pământul şi omul şi biserica Mea. Nu trebuie să-l întreb pe om când vin ca să lucrez pe pământ după ce omul strică pe cele ale Mele zidite, ci trebuie să ascult de Tatăl ca să vin şi să lucrez, căci ascultarea de Dumnezeu este lucrarea Mea, şi nu de oameni ascultare.

O, e gălăgie mare pe pământ pentru calea cu Dumnezeu a omului şi nu este duhul proorociei în biserică şi nu este credinţă pentru aceasta. M-au părăsit toţi peste tot şi nu Mă mai cunosc prin duhul cel lucrător din cer, care s-a stins de pe pământ din pricina duhului necredinţei, a duhului omului flămând după putere peste pământ. Vin şi găsesc necredinţă şi îngâmfare în om, iar glasul Scripturilor nu mai este luat în seamă, căci omul s-a aşezat Dumnezeu în locul Meu şi a căzut din Dumnezeu când el s-a voit aşa, şi a căzut ca Lucifer, care s-a voit mai mare ca Dum­nezeu şi care M-a schimbat cu omul, de şi-a pierdut strălucirea lui cea de la Mine şi s-a făcut satană, potrivnic lui Dumnezeu apoi.

Pe toate dă să le mai aibă omul, dar credinţă nu, iar bisericii îi trebuie credinţă şi umilinţă şi pocăinţă şi primire, căci unde este cre­dinţă şi viaţă Mie închinată, vin Eu şi bat şi intru şi aduc lumină în toate, aduc duhul proorociei şi al descoperirii cea din cer şi pot aceasta prin credinţa şi prin smerenia omului, iar altfel nu pot fi cu omul ca să-i dau lui.

Suflă Duhul Sfânt peste pământ şi nu găseşte loc de aşezat, căci El lucrează mereu astăzi ca să vestească pe om cum să lucreze pentru fiecare stare şi lucrare, dar casa în care Eu trebuia să lucrez pe pământ cu oamenii s-a făcut peşteră de tâlhari şi nu ştiu oamenii unde se duc când se duc la locul unde ştiu ei că e casa lui Dumnezeu. Cine să le spună lor ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii? Numai cei ce stau pe masa lor cu cartea credinţei deschisă, numai aceia mai ştiu să Mă cunoască şi să Mă lase să lucrez şi să cârmuiesc prin furtuni şi să nu piară ei din pricina îngâmfării şi a tăierii Mele de la ei, din pricina necredinţei lor în puterea şi în lucrarea Duhului Sfânt, Care vine la timp pe pământ, pentru că este Veghetorul.

O, cine să-i spună turmei pribege că se stinge numele Meu de pe pământ ca să rămână numele omului cel îngâmfat în dreptul lui Dumnezeu şi al casei lui Dumnezeu, al turmei pribege şi fără de păstor peste ea? Lupii sunt lupi, nu sunt păstori, iar Păstorul Eu sunt, dar lupii M-au dat în lături şi s-au arătat ei şi atât. Vin cu sfinţii cei mari şi le arăt peste tot ce este pe pământ sub nume de biserică, le arăt ce a făcut antichrist şi ce face încă pentru ca să stârpească numele Meu de peste oameni şi să fie el Dumnezeu în locul Meu şi să tragă spre el turma. O, nu mai poate omul îndrepta nimic din cele dărâmate, şi iată-Mă cum vin, şi noi le facem pe toate, căci Eu sunt începutul şi sfârşitul a toate, şi încep un lucru nou, şi el a dat muguri, dar trebuie să rostesc mereu peste satana cuvânt ca să ştie el că Eu sunt Dumnezeu şi nu el, iar el este potrivnicul Meu, al puterii cea de nebiruit între cer şi pământ.

O, e zi de praznic sfânt în amintirea Mea. La opt zile după naşterea Mea M-am supus legii tăierii împrejur cea după trup ca să rămână peste timp că Dumnezeu S-a făcut Om şi S-a arătat oamenilor plin de har şi de adevăr. Duhul proorociei M-a vestit atunci că voi fi spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca semn de tăgadă, şi aşa a fost, şi aşa este şi azi. Nu ştiu oamenii care s-au pus slujitori peste oameni în numele Meu, nu ştiu aceştia ce înseamnă Dumnezeu aşa cum a ştiut de la Duhul Sfânt bătrânul Simeon când M-a văzut Prunc şi M-a primit şi a rostit proorocia lui cea pentru Mine. Aud mulţime de slujitori de biserici, aud ei vuietul acestui râu de cuvânt şi nu ştiu ce este el, şi zic ei că sunt veghetori, că sunt deştepţi şi cunoscători ca să Mă dea afară de la ei, cum că nu este Duhul Sfânt glasul Meu cel de azi prin acest cuvânt. Acest cuvânt este Duhul Adevărului şi nimeni nu Mă cunoaşte. Eu însă îi cunosc pe toţi cei care Mă tăgăduiesc, şi este ca semn de tăgadă acest cuvânt, care se naşte din Dumnezeu şi din care trebuie să se nască din nou toată suflarea, toată facerea iarăşi, şi voi da la o parte omul şi voi împlini aşa, şi mulţi vor crede şi se vor boteza în acest cuvânt în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi-şi vor afla mântuirea, aşa cum Eu am grăit acum două mii de ani că voi lucra. Amin.

Am în coborârea Mea pe cel binecredincios, pe arhiereul Meu cel plin de Duhul Adevărului, pe Vasile cel Mare în cuvânt pentru Dumnezeu înaintea mai-marilor de pe pământ în vremea sa. Vin sfinţii cu Mine pe pământ cuvânt, că nu mai e pe pământ Duhul Adevărului, ci e duhul omului şi atât, dar vin Eu, Domnul, şi duhul proorociei este mărturia Mea şi lucrez cu el din cer şi de pe pământ şi umblu cu el la cele stricate de om şi strivite cu totul, şi pe care Eu le făcusem ca să fie. Lucrez cu sfinţii Mei, cu martorii Mei cei credincioşi, cu cei din cer, că pe pământ am numai duşmani, numai lupi, şi stau cu sfinţii şi cu cei credincioşi ai Mei azi pe pământ şi lucrez în duhul adevărului peste toată minciuna de pe pământ, şi am grădiniţă de cuvânt şi Mă fac carte în ea şi Mă împart cu ea spre ştire ca să ştie toţi că Duhul Sfânt suflă acum peste pământ, căci Tatăl şi Fiul Îl trimite pe El la oameni spre luminarea lor.

O, arhiereule mare între cei drepţi, slujitori ai Mei în cer, te aşez în carte cu Mine cuvânt ca să se mire mulţi, iar cine se miră rămâne cu mirarea şi atât, dar cei credincioşi sunt martorii Mei şi ai Duhului Sfânt, Care a grăit şi grăieşte prin prooroci şi este El până la sfârşitul timpului şi zideşte biserica Mea, împărăţia Mea, patria Mea cea pentru sfinţi. Amin.

— O, e vremea să lucrezi Tu, Doamne Păstor, şi să păstoreşti e vremea, căci oamenii au stricat calea spre Tine pentru cei credincioşi şi au dat-o la o parte. Nu trebuie să mai întrebăm pe nimeni dacă ei cred sau nu, ci trebuie să lucrăm din cer, Doamne. Pe pă­mânt s-a amestecat totul, că e la capăt de drum antichrist şi se uită în Scripturi ca să-şi împlinească după ele lucrarea sa şi îngâmfarea sa cât mai este vremea lui. A fost mult până a pătat totul, până a pă­călit el în dreapta şi în stânga cu puterea lui, cu faţa lui vopsită, cu care s-a suit sus de tot de dragul stăpânirii peste tot pământul, şi nu s-a găsit până acum nici un David ca să-l răpună pe acest uriaş, care batjocoreşte faţa lui Dumnezeu şi scaunul slavei Lui cea de sus.

Le-ai spus acum două mii de ani la ucenici să nu numească ei pe nimeni tată pe pământ, că numai Unul este Tată: Cel din ceruri, Doamne, şi le-ai mai spus să nu cugete între ei ca să fie vreunul dintre ei mai mare peste ei, ci să slujească unul altuia în iubire, unul mai mic decât celălalt arătându-se, unul mai mult slujitor de­cât celălalt în slujirea cea pentru fraţi. Iată a­cum câtă nebunie pe pământ! Era scris în Scrip­turi că va veni peste oameni acest negru întuneric, pe care necredinţa l-a făcut, iar noi, sfinţii Tăi, am proorocit mulţi dintre noi vremea aceasta neagră că va veni şi că va strica şi va călca în picioare toată via Ta. Era scris că vei veni şi că vei găsi necredinţă, şi iată împlinirea, Doamne.

Voi, cei care v-aţi pus mari peste oameni sub nume de păstori de la Dumnezeu, cine v-a pus pe voi păstori? Duhul proorociei, duhul descoperirii trebuie să pună păstori peste biserica Mielului lui Dumnezeu. O, de ce aţi dat deoparte glasul Duhului Sfânt şi duhul descoperirii cea de la Dumnezeu? Aţi făcut aceasta ca să domniţi voi, iar Lucifer trăieşte în voi. O, ce veţi răspunde că v-aţi făcut furi? Priviţi în viaţa noastră, a slujitorilor de demult ai Dom­nului şi ruşinaţi-vă voi, păstori plătiţi, păstori năimiţi ca să vindeţi turma pe slava cea pentru voi de la ea. O, unde vă veţi băga apoi ca să nu vă găsească Domnul şi să vă ceară răspuns pentru că I-aţi răpit via şi aţi dat-o trecătorilor şi păgânilor ca s-o calce ei de tot? O, după ce aţi călcat voi peste sfinţi şi peste părinţi, prin care Domnul Şi-a întărit pe mărturia lor casa Sa şi veghea Sa peste turmă, acum voi v-aţi dat duhului Babilonului, v-aţi dat amestecării, şi nu este nici unul între voi să rostească mustrare vouă spre pocăinţă pentru strivirea voii Dom­nului, Căruia I-aţi luat din mână cârma. Eu am mustrat în faţă pe împărat când el s-a dat de partea rătăcitorilor credinţei şi ai răstălmăcirii adevărului, şi nu m-am lăsat ca voi sub mâ­na vrăjmaşă lui Dumnezeu de teama sceptrului stăpânirii cea de pe pământ. Vă va cere Dom­nul răspuns, să ştiţi aceasta! V-aţi pus unii pe alţii păstori de turme şi n-aţi mai voit să auziţi de la Duhul Sfânt, Care descoperă de la Dum­nezeu voia lui Dumnezeu! Aţi acoperit adevărul, şi veţi da răspuns înaintea lui Dumnezeu. Acum nu vă este teamă, dar vine pe pământ frica de Dumnezeu şi veţi îngheţa de frică. O, pocăiţi-vă! Părinţii din cer vă cer răspuns pentru cele stricate de voi şi date la o parte pentru ca să vă îmbrăţişaţi cu cei păgâni şi să vă ju­caţi cu mântuirea oamenilor, închinându-vă în numele lor omului dornic de putere, dornic să-L răstoarne pe Dumnezeu şi să stea el în templul lui Dumnezeu drept Dumnezeu, precum este scris că va face omul fărădelegii la sfârşit de timp. O, la ce vă foloseşte aceasta vouă? Tre­ziţi-vă şi ascultaţi de la Domnul, Care strigă în lung şi în lat, cerându-vă să daţi putregaiul în lături, că vine ziua să vă înspăimântaţi mai rău ca Iuda, care pleca dintre ucenici şi se ducea mereu la Caiafa. Mereu, mereu el nu voia să ştie ceilalţi ucenici de cărările lui lăturalnice, dar Domnul avea mereu vederea după el şi l-a răbdat aşa, ca să se împlinească cu el Scrip­tura vânzării Domnului, căci Iuda a um­blat după ai lui prin lume, şi făcea aceasta pe as­cuns, până în ziua când şi-a dat pe faţă cu cine a umblat el, căci după ce a luat din cina Dom­nului cu ucenicii, a luat puterea lui satana în el şi L-a vândut pe Domnul, căci mânca din două părţi şi nu i-au spus lui nimic cei ce L-au cumpărat pe Domnul de la el, nu i-au spus lui ce vor face cu Domnul Cel vândut de el, ci numai apoi a văzut Iuda ce a ieşit din umbletul lui lă­turalnic, şi a spus el apoi: «Am vândut sânge nevinovat», dar era prea târziu când a văzut, şi a căzut peste el frică mare, disperarea cea mare.

Iată, nu aveţi pe Domnul în voi şi nu v-aţi dat seama ce lucrare vă alegeţi când v-aţi ales să fiţi slujitori în dreptul lui Dumnezeu, iar eu, arhiereul Vasile, martor al Domnului de pe pă­mânt şi până în cer, vă spun vouă că zadarnic vă hrăniţi cu necredinţa. Este Dumnezeu şi veţi vedea că este şi vă va cuprinde frică mare şi nu vă veţi putea ascunde de ea, căci va veni din cer şi va cădea peste voi fără de veste frica de Dumnezeu, căci aţi trădat pe Domnul. Trebuia să lăsaţi loc şi la un semn de întrebare, că iată, este Dumnezeu şi vine cu suită de sfinţi pe pă­mânt cuvânt şi-Şi cercetează via, căci ceasul bate venirea Lui, şi El vine cuvântând şi cercetând. Amin.


***

O, trebuie iubire pentru ca să fie credinţă, căci iubirea le poate pe toate, iar fără ea nu vine Domnul cu slava Sa pentru cei credincioşi, că iată, biserica Mea, ortodoxia, n-a vegheat cu candela aprinsă şi a rămas fără untdelemn pentru întâmpinarea Mirelui, căci cei ce vând n-au untdelemn bun pentru venirea Mea, n-au credinţă, şi n-a avut ea de unde să ia şi să aibă, căci îi trebuia iubire şi înţelepciune pentru iubire, dar n-a avut, şi Eu nu mai sunt de mult cu ea, că dacă eram cu ea, învia, nu murea, dar ea a murit, a murit fără lumânare, căci n-a crezut în Mine că sunt Lumina lumii, ci a crezut ea în cei străini ei, şi aceia i-au pătat rochiţa, i-au pătat veşmântul, şi apoi ea a murit ca şi duşmanii ei, după ce au înşelat-o ei pe ea. Eu am spus: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată!», aşa am spus, şi iată, cel ce nu crede moare mereu şi moare de tot apoi.


***

E nevoie de oameni iubitori de Dumnezeu cu mare umilinţă în ei, cu mare grijă să nu se creadă ca fariseul din parabolă, care s-a crezut plăcutul Meu. O, e nevoie de oameni sfinţi cu viaţa şi cu înfăţişarea, ca să vadă oamenii şi să se ia după cineva văzut, care-L împarte pe Dumnezeu la cei neputincioşi cu credinţa şi cu fapta. E nevoie de slujitori sfinţi ca Dumnezeu, care să-L împartă celor sfinţi pe Domnul, şi nu celor ce stau în păcat, şi cu multă cuminţenie şi taină să lucreze ei aceasta, că pe pământ toate cărările duc la moarte, duc la deşertăciunea vieţii şi la păcat, iar cei ce vor să-şi scape viaţa spre Domnul au nevoie de călăuzitori smeriţi cu inima şi cu fapta şi cu bucuria inimii, căci mântuirea e lucrare cu mare stăruinţă până la sfârşitul a toate, pentru ca toate apoi să se facă noi, cer nou şi pământ nou aşteptând toate, căci făgăduinţa a fost făcută, iar Dumnezeu a fost mereu adevărat prin jurământ şi prin făgăduinţă, precum este scris. Amin.


***

Cuvântul Meu e plin de dor, şi dorul Meu se face cuvânt, şi el este dorul Meu. Mi-e dor să grăiesc peste pământ în Duhul Sfânt Mângâietorul. N-are cine să Mă creadă din cei ce s-au făcut mari pe ei înşişi şi stau pe scaune de biserică şi de înţelepciune peste oameni. Eu însă plâng de dor în cer şi pe pământ cuvânt de dor. Cine te nesocoteşte pe tine, poporul Meu de azi, acela Mă nesocoteşte pe Mine, căci Eu grăiesc în mijlocul tău şi Mă aşez peste pământ cuvânt. Pentru cuvântul Meu din mijlocul tău tu eşti vorbit de rău în numele Meu în fel şi chip de către cei ce-şi zic dreptmăritori de biserică a Mea şi care se dau păzitori ai celor sfinte, ale Domnului, dar nu sunt mulţi aceştia care te vorbesc de rău, ci sunt mulţi între ei care iau de la Mine în inima lor, căutând sămânţa aceasta semănată de Mine în vremea aceasta a Mea pe pământ cu tine. Iată, nu încap între ei cu duhul proorociei, cu venirea Mea cuvânt la ei, şi aceasta-i dovedeşte pe ei că nu sunt ai Mei, căci scris este: «Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl cunoaşte şi îl lucrează pe el», dar iată, ei nu sunt dintre oile Mele şi dintre păstorii Mei, nu sunt, căci oile Mele ascultă glasul Meu şi îl cunosc, iar păstorii Îmi deschid când vin să cercetez turma, dar aceştia nu sunt dintre ai Mei, ci sunt dintre cei necredincioşi, aşa cum erau cei din vremea arhiereilor Mei Vasilie, Grigorie şi Ioan, care stând pe scaune de biserică îi prigoneau pe aceşti slujitori plini de Duhul Sfânt în ei şi lucrând ei cu dor pentru soarta turmei credincioase pe pământ atunci, necăutând ei slavă de la oameni şi stat înalt peste oameni.

Ca fiii risipitori, care risipesc averea, aşa sunt cei ce stau pe scaune de biserică şi nu-Mi îngrijesc turma, ci Mi-o risipesc prin nepăsarea lor de ea, şi numai pe ei se întăresc pe scaune peste turmă şi n-au milă de ea şi n-o păstoresc pe ea şi vor doar mărire, folosindu-se de numele Meu şi de haină de biserică pentru slava lor şi atât, iar Eu pribegesc prigonit, căci faţa Mea este cu cei umiliţi, cu cei ce păzesc poruncile Mele, iubindu-Mă ei aşa şi luând din cer pentru hrana lor şi pentru viaţa lor.


***

Am cu Mine în coborârea de azi pe arhiereii Mei, pe treimea de arhierei ziditori de Dumnezeu în oameni. Slujitorii de biserică nu trebuie să zidească locaşuri de biserică pentru oameni, ci trebuie să zidească oameni, căci adevăraţii închinători ai Mei nu sunt cei ce se adună în locaşuri înalte şi pline de slava celor ce slujesc în ele peste oameni, ci sunt cei care se închină în Duhul Adevărului în orice loc de sub cer, căci Eu pe aceia îi aud şi le aduc împlinirea rugăciunilor lor când ei Îmi cer. Las acum duhul acestor arhierei lângă cuvântul Meu cel învăţător, căci duhul apostoliei şi al proorociei este duhul care cârmuieşte şi zideşte biserica Mea, şi în clipa lucrului lui primeşte el de la Tatăl cuvânt lucrător.

O, binecuvântată este intrarea sfinţilor Mei şi cuvântul lor cel acum rostit de ei! Amin.

— Acum se naşte ceea ce noi grăim acum din Duhul Tău, o, Doamne mare al celor ce măreţ Te-au iubit şi Te-au urmat pe pământ! Duhul Sfânt Mângâietorul este mereu astăzi, mereu acum, şi nu cei ce învaţă în şcoli sunt mari şi au de grăit învăţătura lor, ci acei care primesc de la Duhul Sfânt Mângâietorul lucrarea care trebuie lucrată când se iveşte de lucrat peste pământ şi peste om în duhul dreptăţii a toate, necăutând la faţa omului, fie el împărat sau argat.

Din cer, dintre sfinţii slujitori grăim noi acum în numele Tău peste pământ. Sfinţii sunt vii şi slujesc neîncetat, iar Tu binecuvintezi intrarea lor la slujbele de pe pământ când slujitorii Tăi liturghisesc Ţie şi Îţi aduc ale Tale dintru ale Tale şi când le dai lor pe cele sfinte ale Tale, care sunt pentru sfinţi. Atunci noi, toţi sfinţii, ne împărtăşim cu trupul şi sângele Tău odată cu cei ce slujesc cele sfinte pe pământ, şi tainic ne amestecăm şi ne contopim, cerul şi pământul laolaltă la masă, la cina Ta, Doamne.

O, s-au amestecat cu amestecătură mare cei ce s-au aşezat slujitori de biserică şi sunt greşiţi mult înaintea Ta. Strigăm la ei dintre cei cereşti: Duhul să nu-l stingă ei! Duhul proorociei să-l primească ei spre îndreptarea lor, căci vai lor dacă vor face ca ei!

E rătăcire mare peste biserica neamului român. Mai bine de şaptezeci de ani au trecut de când ea a greşit prin capii ei şi nu dă să se pocăiască de păcatul ei, ba stăruie încă în el. După ce că s-a învoit ea cu duşmanul care a cumpărat-o de a clătinat de la locul lor sărbătorile sfinţilor aşa cum au fost ele aşezate de părinţii cei sfinţi, şi nu de oameni de ştiinţă, iată, iar dă acum să se lase cumpărată ea şi înghiţită de tot. Se mai miră slujitorii de biserică de ce stai Tu cu lucrarea Ta de cuvânt şi cu poporul ei la mijloc în vremea aceasta pe vatra acestui neam. Iată, Tu nu poţi lăsa să piară seminţia Ta, biserica Ta, ortodoxia ei, şi ai tras deoparte un petecuţ din ea şi ai pus la însămânţat această sămânţă şi o uzi mereu şi-i dai din cer, Doamne. Ai întins mâna cea miloasă de ea acum douăzeci de ani când ai ieşit deasupra cu lucrarea cuvântului Tău, cu duhul proorociei peste biserica acestui neam, dar ea s-a tras în lături şi a lovit şi a hulit şi nu Te-a cunoscut în cuvântul Tău de Păstor, în duhul proorociei, care are de cârmuit biserica, aşa cum era ea la început, cu ceată de prooroci în mijlocul ei, precum scrie în Scripturile ucenicilor Tăi cei de atunci. Noi le amintim slujitorilor de biserică să nu uite de părinţii cei sfinţi, să nu uite nici de noi, căci neobosiţi am vegheat să nu se strice sămânţa ortodoxiei şi să rămână curată această sămânţă. Este în neamul român biserică cu sobor, care păstrează mersul sfinţilor şi se luptă să nu se amestece ea cu cei eretici, cu cei desprinşi, dar privim şi la ei, căci şi ei au lovit în lumina cuvântului Tău cel de azi şi au acest păcat în mijlocul lor, căci nici ei n-au cunoscut glasul Tău de Păstor şi duhul proorociei peste cei abătuţi şi răbdarea Ta cea multă peste fiii risipitori de slavă cerească şi care mai bine de şaptezeci de ani s-au lăsat duşi spre amestecarea care se voieşte acum peste tot şi dă să prindă sub ea turma neamului român prin arhiereii ei, iar ea nu ştie ce dă să vină peste ea. O, nu-i lăsa să greşească încă o dată mai rău decât greşeala lor cea din urmă când au răsturnat prin neveghe datina sfinţilor părinţi şi sărbătorile sfinte ale lor! Antichrist dă să mute de la locul ei acum, de la semnul ei dă să mute şi sărbătoarea Învierii Tale, dar Tu ridică-Te cu sfinţii din cer şi veghează, că pe pământ nu mai este veghe, Doamne! O, întăreşte şi îngrădeşte pe poporul cuvântului Tău, că el este calea Ta şi a sfinţilor Tăi peste pământ!


***

— O, pace vouă, vă spun şi Eu, Domnul, arhierei mari cu lucrarea în vremea voastră pe pământ! V-am făcut temelie întărită bisericii Mele, căci voi aţi aşezat-o bine pe ea pe temelia ei atunci. Nu mai am azi cu cine s-o întăresc pe temelia ei. Dorul de slavă al lor, al celor ce s-au aşezat unii pe alţii arhierei în numele Meu peste biserică şi încă se mai aşează ca să se întărească ei şi numărul lor şi mai mult şi ca să nu mai pot Eu să pot, o, aceasta este piedica pe care singuri şi-o pun ca să nu mai poată nici ei merge şi ca să-i prindă în mreaja lor străinii, fiii risipitori, cei desprinşi, care s-au smuls cu multul la număr şi au plecat în lume ca să se cheltuiască şi ca să calce peste averea Mea luată de ei, să calce peste numele Meu, care şi l-au scris peste ei ca să se facă ei stăpâni peste lume, băgând frica în oameni că ei sunt toată puterea pe pământ, şi în cer apoi. Eu însă am pusă deoparte slava Mea şi o păstrez pe ea pentru ziua ei şi o voi arăta pe ea cu cei blânzi şi smeriţi cu inima, cu cei credincioşi venirii Mele celei de atunci şi celei de acum cuvânt peste pământ, ca să fac cu cuvântul cerul cel nou şi pământul cel nou pentru cei credincioşi, care vor dăinui, pentru cei ce Mă iubesc aşteptându-Mi întoarcerea şi slava Mea cu ei şi biruinţa Mea asupra vrăjmaşului Meu antichrist, căci Eu sunt Mielul lui Dumnezeu şi sunt scris în Scripturi să fiu biruitor la sfârşit de timp pe pământ, şi iată, aşa sunt şi aşa împlinesc, şi nimeni nu pricepe taina Mea cea plină de biruinţă, nimeni decât Eu, şi cei ce voieşte Tatăl să le descopere lor. Amin, amin, amin.


***

Scriem aceasta în cartea Mea cu voi, cu sfinţii Mei, cu care Mă scriu în ea, căci venirea Mea de azi e cu voi, o, sfinţi iubiţi ai Mei. Cu sfinţii vin, cu sfinţii plâng şi aştept înnoirea a toate şi aştept primăvara când totul dă muguri, iar Duhul Sfânt Mângâietorul Se face cuvânt din gura Mea şi Se aşează pe pământ lucrând şi împlinind, şi vremea este grea şi este cu necredinţă şi cu lepădare de credinţă, şi în taină lucrăm şi împlinim, spre descoperirea slavei Mele cu cei credincioşi apoi, cu cei ce Mă primesc să vin şi pe toate să le înnoiesc, o, sfinţi iubiţi ai Mei. Amin.

— Tu, Doamne, eşti Făcătorul a toate, iar noi, sfinţii Tăi, am fost şi suntem slujitorii Tăi şi a toate câte Tu faci şi aşezi. Tu, Doamne, eşti Izbăvitorul celor scrişi în cartea vieţii şi pe rând îi atragi la Tine prin vreme şi pui peste ei lucrările Tale măreţe, aşa cum ai pus peste ucenicii Tăi, aşa cum ai pus peste noi în vremea noastră, aşa cum ai pus acum cu noi peste înnoitul Tău început de acum, la care ne ai martori şi lucrători. Când nimeni nu mai lucrează ca Tine pe pământ, vii Tu cu sfinţii slavei Tale şi lucrezi cu ei, căci sfinţii Tăi sunt vii şi mult lucrători cu Tine pe pământ în toată vremea, Doamne.

Le dăm semnal din cer celor răbdaţi de mila Ta pe pământ pentru neascultarea lor de Tine şi de sfinţi şi de părinţi. Îi întrebăm de Tine şi de noi, de temelia pe care ei s-au aşezat să stea. Îi întrebăm de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care lucrează prin descoperiri şi prin dreptatea Ta şi prin alegerea Ta, o, Doamne. Îi întrebăm de harurile lucrătoare la vedere şi de duhul proorociei în mijlocul bisericii prin mădularele ei multe la număr. Unde sunt acestea şi lucrările lor?

Voi, cei care stăpâniţi peste oameni în nume de slujitori de biserică, unde sunt între voi cu lucrările lor acestea toate despre care acum noi vă întrebăm? Noi, cei ce stăm la temelia duhului bisericii lui Hristos vă întrebăm acestea. O, v-aţi înstrăinat şi nu aduceţi roade în viţă, iar mlădiţa care nu aduce roade în viţă se taie şi se aruncă în foc ca lăsarii sălbatici. Aşezaţi-vă în genunchi cu post, cu rugăciune şi cu pocăinţă plină de durere şi cereţi lui Hristos Domnul să vă vindece ochii şi mintea, inima şi credinţa şi să vă dea darul credinţei sfinte ca să vă întoarceţi la slujirea adevărului. Intraţi înăuntru şi rugaţi-vă, dar nu ieşiţi afară să vă rugaţi, că afară aşteaptă flămând de voi balaurul cu şapte capete ca să vă biruiască de tot. Folosiţi vremea pentru pocăinţă, că sunteţi în greşeală faţă de Domnul şi de sfinţi de mai bine de şaptezeci de ani. Hristos este Acelaşi, El nu Se schimbă după vreme, şi nici voi nu-L puteţi schimba. Schimbaţi-vă voi după El dacă voiţi viaţa!

O, nu-i nimic dacă voi vă îndoiţi în coborârea pe pământ acum a cuvântului Domnului şi al sfinţilor Săi, dar dacă voi puteţi să grăiţi celor din cer să se roage pentru voi şi pentru turmă, aşa cum este datina rugăciunii bisericeşti, noi, cei din cer, să nu putem să grăim vouă? Sunteţi voi mai mult şi mai mari şi mai adevăraţi, iar noi nu suntem sau nu putem, dacă voi spuneţi că nu grăieşte Domnul acest cuvânt şi sfinţii Lui lângă el? O, cum îi cinstiţi voi pe sfinţi dacă nu-i urmaţi? Cum vă rugaţi către ei pentru mijlocire dacă nu-i ascultaţi aşa cum ei au învăţat să fie lucrarea bisericii? O, nu daţi de pe temelia lor datinile, ci puneţi la loc ceea ce s-a clătinat, că nu vă va fi bine dacă nu veţi face aşa. Noi am dus luptă mare pentru păstrarea curăţeniei bisericii şi a învăţăturii ei, iar voi, iată, vă amestecaţi şi amestecaţi pe Domnul cu cei desprinşi. O, nu aşa au lucrat ucenicii Domnului şi nici noi n-am lucrat aşa, ci am biruit pentru adevăr şi pentru curat în casa Domnului. O, veniţi-vă în fire şi deschideţi bine ochii pe sfintele Scripturi şi pe descoperirile sfinţilor, venite de la Duhul Sfânt Mângâietorul, căci noi, treimea de arhierei sărbătoriţi azi vă dăm de ştire că vă va cere Domnul curând răspuns pentru turmă dacă v-aţi aşezat peste ea în numele Lui. O, întoarceţi-vă cu faţa la Duhul bisericii de la Hristos început şi puneţi pe temelia ei cea dintâi lucrarea de biserică, iar de nu veţi vrea, nu vă va fi bine, că antichrist e roşu peste tot şi vă ia ochii şi vă ia voinţa ca să lucraţi ca el în toate, şi vor veni peste voi păreri de rău că n-aţi crezut, că n-aţi ascultat, că nu v-aţi umilit, că n-aţi răspuns la strigătul Domnului spre voi. Şi acum vom privi peste voi şi tainic vom veghea, că Domnul are sămânţă curată pusă la însămânţat şi va rămâne Domnul cu cei ce cred în El aşa cum cere El. Amin.


***

O, popor al cuvântului Meu, am stat cu tine, tată, în mijlocul bisericii şi Mi-am arătat faţa cea dinăuntrul tău prin viaţa ta cu Mine, pentru care venisem la tine cuvânt ca să ţi-o dau şi ca să te aşezi întru întâmpinarea Mea şi să Mă întâmpini tu şi să grăiesc cu tine cuvântul Meu cel de azi şi să audă biserica glasul Meu cu tine, tată, dar în mijlocul ei Eu n-am găsit primire şi întâmpinare pentru venirea Mea cu masă de cuvânt de Duh Sfânt, dar Eu Mi-am făcut şi Îmi fac lucrarea pentru care vin, şi s-au descoperit acum gândurile preoţilor şi ale arhiereilor, spre ridicarea sau spre coborârea multora dintre ei prin venirea Mea cuvânt la ei, şi din mijlocul tău grăit şi împărţit lor. Nimic pe pământ nu este mai necunoscut de om ca şi Dumnezeu, Cel ce Se slăveşte în făpturi. N-are omul minte pentru iubirea de Dumnezeu în el. Eu sunt îndurerat că n-am cui să-i grăiesc între cei ce s-au făcut slujitorii bisericii şi nu le pot spune lor aşa cum le-am spus ucenicilor Mei: «Rămâneţi în iubirea Mea!». O, cui să le spun dintre ei acest mare cuvânt când ei au minte pentru altceva şi nu pentru iubirea Mea, care se învaţă de la Mine şi se dăruieşte în dar ca să fie ea în om, şi nu poate să şi-o facă singur omul ca s-o arate apoi şi să rămână el în ea? Gura Mea trebuie să-i spună omului aceasta după ce el învaţă să iubească pe Dumnezeu şi pe Fiul Său Iisus Hristos, iar dacă omul nu crede când Eu îi spun acum că nu are şi nu rămâne el în iubirea Mea cum se crede el că o are şi că ea este, îi spun Eu că nu are dreptate, fiindcă celor ce Mă iubeau atunci ucenici ai Mei şi cei de pe lângă ei Eu le-am promis lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi mult lucrătorul şi dăruitorul de daruri celor ce Mă iubesc, şi le-am spus: «În numele Meu în limbi noi veţi grăi şi veţi lucra semne şi minuni, haruri din haruri veţi împărţi, iar cel ce crede şi se va boteza, acela se va mântui». Acestea sunt semnele doveditoare şi lucrătoare prin cei ce Mă iubesc şi cărora am spus acum două mii de ani: «De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele şi alt Mângâietor voi trimite vouă, şi vă este de folos să Mă duc la Tatăl, ca să vă trimit de la El pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Rămâneţi în iubirea Mea!».


***

Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să Mă fac om, şi am împlinit aşa, şi s-au ridicat Mie apoi urmaşi sfinţi cu inima şi cu credinţa şi cu viaţa prin dragostea lor de Mine, şi în care Eu, Domnul, am turnat pe Duhul Sfânt ca în vase curăţite şi pregătite Lui, şi au luat sfinţii pe pământ apoi înţelepciunea pusă de Mine în ei ca să aibă urmaşii lor şi să Se înmulţească Domnul în ei, şi măreaţă este istoria Mea cu ei şi a lor cu Mine înaintea oamenilor şi a împăraţilor! Iubire închinătoare s-a făcut fiinţa Mea în ei. Îi am acum în cer înaintea tronului Meu închinându-se şi lucrând cu Mine peste pământ şi aşteptând biruinţa cea mare când Eu Mă voi slăvi cu ziua dreptăţii a toate peste pământ, o, şi cum pot să le dea închinare şi rugăciune acestor mijlocitori, cum pot aceasta cei care îi pomenesc pe ei pentru mijlocire dacă predaniile cele prin ei lăsate pe pământ se calcă şi se pun altele în locul lor? O, prin dreptatea lor cea faţă de Mine Eu am pus numele ortodoxiei apoi, după ce s-a ales la dreapta şi la stânga turma cea creştină până atunci, iar celei din dreapta i-am spus ortodoxie în numele credinţei cea plină de dreptate pentru Mine a sfinţilor luptători pentru păstrarea a toată aşezarea bisericii Mele, cârmuită de Duhul Sfânt coborât în sfinţi când s-a scris pe pământ cartea credinţei şi toată istoria şi luptele celor credincioşi din neam în neam apoi.

O, câtă jertfă, câtă răbdare a trebuit în toată vremea pentru ca să rămână viaţa la cârma celor ce au iubit şi iubesc cu inima curată pe Dumnezeu pe pământ! Au trecut mai bine de cinci mii de ani de la facerea omului până ce Mi-am făcut loc şi credinţă în oameni ca să vin şi să-Mi mărturisesc venirea şi să-Mi ridic ucenici mărturisitori şi mulţi sfinţi apoi din unii în alţii, prin care să fac cale cu lumină pe ea pentru om ca să se întoarcă omul la Mine dacă voieşte! O, cine să-i spună lui să se întoarcă? Nu mai am sfinţi acum pe pământ, ci numai furi de cele sfinte s-au aşezat între Mine şi om. Nu mai vrea nimeni să se facă sfânt lui Dumnezeu ca să pot Eu sălăşlui în el cu faţa Mea, iar cârma cea de la sfinţi este dată în lături şi nu ştie omul cum să meargă, şi încotro să meargă şi nu se uită el în sus, la Dumnezeu şi la sfinţi, şi se uită după cei îmbrăcaţi în haină de preot şi care nu dau viaţă omului, ci îi iau viaţa şi puterea şi nu mai are omul putere pentru Dumnezeu. O, cine să-i spună omului ce să facă şi cum să meargă el ca să afle drumul cel bun şi raiul ascultării, căci Eu, Domnul, doresc după om zi şi noapte şi plâng după el zdrobit de dor şi nu Mă aude omul şi plâng neauzit de el şi plâng!


***

Eu voia Ta o fac acum şi spun tuturor celor ce cred şi celor ce nu cred că Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa şi că ai lăsat cărarea Ta sfinţilor Tăi închinători Ţie pe pământ la începutul bisericii Tale şi apoi, iar ortodoxia bisericii nu înseamnă altceva decât părinţii cei sfinţi, prin care Tu ai aşezat pe făgaş mersul şi lucrul turmei creştine prin vreme.


***

Au aşezat sfinţii şi părinţii sărbătoare pentru cruce, pentru drumul spre înviere a omului care posteşte de bucate patruzeci de zile până la praznicul de înviere a Mea şi a lui, dacă şi el voieşte, şi mângâi acum, mângâi cu slava cuvântului Meu pe cei ce postesc de bucate în vremea celor şapte săptămâni de post, iar cei ce postesc aşa cum se cuvine, aşa cum am lăsat Eu, Domnul, prin sfinţi şi prin părinţii cei îmbunătăţiţi ai bisericii şi lucrători de la Duhul Sfânt peste ea, acelora le dau acum, la mijloc de cale, mângâierea Mea cea prin cuvânt şi le spun ca şi acum două mii de ani: «Cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui».

O, ce păcat, ce păcat mare fac în vremea aceasta vânzătorii de carne şi de băuturi şi de mâncări oprite pentru vremea în care scrie post peste ea! Nu sunt preoţi şi arhierei cu durere pentru Mine şi pentru oameni ca să le spună tuturor cu mărire de cuvânt că nu este voie în ţară ortodoxă să se calce cu neorânduială peste vremea postului. Este scris în Scripturi că neam preacurvar şi păcătos este neamul care calcă peste datinile sfinte venite din părinţi, şi iată, se ruşinează de Evanghelia Mea cei ce stau în numele Meu peste biserică şi nu le spun ei creştinilor să propăşească cu zile de post înaintea Mea pentru mântuirea lor. O, păi cum să le spună dacă nici ei nu postesc şi mănâncă pe furiş de cei ce nu-i văd pe ei făcând aceasta? Aceştia sunt necredincioşi, şi nici dacă ar învia cineva dintre morţi n-ar crede şi n-ar împlini ei cuvântul lui Dumnezeu şi al sfinţilor lui Dumnezeu, căci a înviat Lazăr, şi am înviat Eu, Domnul, şi tot n-a crezut Israel, care azi dă să-Mi facă altă zdrobire şi dă să conducă lumea spre lepădarea de Dumnezeu, ca să fie el dumnezeu peste pământ şi numai el, şi numai banul, căci banul este blestemul creştetului lui, fiindcă pe bani a vândut pe Fiul lui Dumnezeu când S-a coborât din cer la el ca să Se lase răstignit de el, de poporul la care a venit ca să-i fie Mântuitor.

O, trimite Tatăl izbăvitori peste oameni şi nu pricep oamenii dragostea Tatălui pentru ei. Când a scos Domnul din robie pe Israel, n-a trimis înaintea lui izbăvitor pe Moise? O, aşa lucrează Dumnezeu în toate vremile şi trimite izbăvire celor robiţi, şi nu întreabă pe nimeni de pe pământ şi de peste oameni când El lucrează, şi nici pe mai-marii bisericii nu-i întreabă, căci Eu, Domnul, sunt mai mare decât ei şi sunt izbăvitorul lor dacă şi ei Mă vor aşa cum Eu lucrez, căci Duhul Sfânt coboară spre lucrare când voieşte El, nu când vrea omul cel pământesc, nu când crede el aceasta. Eu pe leproşi i-am curăţat de suferinţa lor cu cuvântul Meu mai înainte de a-i trimite pe ei să se arate preoţilor şi să-i vadă aceştia vindecaţi şi să se întrebe cine i-a vindecat pe ei? Dar la care preoţi ştiau aceştia să se ducă? Preoţii Mă certau, Mă prigoneau de peste tot că-i vindec pe cei neputincioşi şi că fac prea multe minuni şi că-i micşorez pe ei înaintea mulţimilor robite de ei, şi au spus că trebuie să fiu răstignit ca nu cumva să piară seminţia lor, neamul lor tot, dar de ce le-a fost frică de aceea n-au scăpat, căci neamul lor a pierit dinaintea Mea chiar pentru că M-a prigonit din mijlocul lui, şi este el acum cel rătăcit şi cel ce rătăceşte pe mulţi.


***

E mare minciuna celor ce zic că-L iubesc pe Dumnezeu şi cred în El, în vreme ce ei slujesc trupului lor şi plăcerilor lui şi omului, şi minţii lor, care se măreşte pe sine în ei, făcându-i pe ei să se laude chiar şi cu Dumnezeu şi uitând ei că Eu am spus că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. E plin pământul de slujitori cu haină de biserică pe ei, şi de oameni care se învârt pe lângă ei în numele lui Dumnezeu, dar toţi aceştia nu-Mi slujesc Mie şi nu Mă pot ei mărturisi. Eu când M-am născut pe pământ din mamă Fecioară am fugit de mărirea cea omenească, am fugit de oameni şi M-am ascuns de omul cel cu stare şi cu slavă pe pământ. N-am găsit umilinţă şi plăcut Mie pe nici un loc al omului, ci M-am aciuat pentru venirea Mea în lume în loc umil de tot, şi necuvântătoarele M-au încălzit cu suflarea lor şi Mi-au fost martori umilinţei Mele dumnezeieşti, cu care am coborât între oameni pe pământ.

Iată, nu este iubire pentru Dumnezeu în oameni. Cel ce se iubeşte pe sine fuge de cel cu duhul umilit, fuge de cel cu lepădare de sine ca să-L iubească pe Domnul aşa. Fuge cel semeţ de cel umilit, şi iată, în biserică slujitorii care stau peste ea nu-i iubesc pe cei sfinţi ai bisericii în vremea lor, ci dau să-i tragă în lături, să-i dea de partea numelui celor răi şi dau să le pună nume rău, şi aşa au lucrat ei mereu, cu toţi sfinţii Mei din toate vremile, dar vine vremea sfinţilor Mei şi a răscumpărării trupului lor mucenicesc şi mărturisitor, vine vremea iubitorilor de Dumnezeu după adevăr şi vor fi ruşinaţi mult cei ce au dat să se aşeze înaintea oamenilor drept slujitori bisericii, căci biserica sunt sfinţii, iar cei ce s-au pus slujitori peste biserică nu vor să ştie acest adevăr, nu vor să ştie cine este biserica Mea.

S-a umplut cupa răbdării Mele şi cupa minciunii celor ce zic că-L iubesc pe Dumnezeu, dar nu-L iubesc, ci mint, căci ei vor să facă ei, şi nu Dumnezeu să facă. Le spun Eu, Domnul, la toţi aceştia că Eu sunt Cel blând şi smerit cu inima şi că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta a lor şi nici din capul lor, şi este ea cu cei umiliţi, cu cei plini de lepădare de sine pentru slava Mea, şi este cu cei fără de slavă, şi a căror slavă numai Eu sunt, numai Eu, Cel plin de umilinţă ca un Dumnezeu, fiindcă umilinţa este numai de la Mine în om, numai Eu sunt acest bun, care-l ţine veşnic pe om ca şi pe Dumnezeu, şi este asemenea Mie cel plin de umilinţă cu duhul şi cu viaţa lui Mie dată. Amin.


***

Voiesc să le spun cuvânt mare la toţi cei care se numesc acum că sunt slujitori de biserici, şi le spun lor aşa:

O, deschideţi inimile voastre chinuite de minţile voastre şi înţelegeţi pe Domnul şi tainele Lui şi lucrările Lui! E gata să vă cadă împărăţia şi să se surpe ea, căci v-aţi folosit voi de ea, şi nu Domnul, Căruia ziceţi că slujiţi! O, nu vă faceţi vise, după ce atât de mult aţi rătăcit de la Domnul! Aţi făcut voile voastre şi aţi pus pe Domnul spre ruşine, călcând peste voile Lui şi peste aşezarea cea de la sfinţi, şi aţi slujit pentru plăceri, bizuindu-vă pe Domnul şi pe numele Lui, sub care v-aţi aşezat. Să ştiţi că împărăţia voastră va păţi ca împărăţia regelui Solomon, căci el tot ca voi a făcut după ce Domnul l-a aşezat ca să stea, iar el s-a unit cu Faraon cel de neam păgân şi slujitor al idolilor şi a stricat seminţia şi curăţenia neamului lui Dumnezeu, şi i s-a prăbuşit apoi regatul, căci i s-a frânt şi s-a zdrobit, căci Solomon n-a ascultat de legea cea pentru poporul lui Dumnezeu. O, aşa veţi păţi şi voi, care v-aţi amestecat cu păgânii şi aţi pătat legea cea sfântă şi aţi făcut ca voi şi aţi umplut de neascultare de Dumnezeu şi de sfinţi toată casa, toată ţara alegerii Domnului, iar Domnul aşteaptă pe pământul român ivirea tainei celei mari, cerul cel nou şi pământul cel nou, naşterea din nou a lumii, şi n-aţi vegheat cu El şi n-aţi ascultat şi n-aţi vegheat, şi casa vă este pustie de Dumnezeu, şi nu pricepeţi cu mintea, căci mintea voastră joacă pe placul lui satan-antichristul, care se luptă cu Dumnezeu, şi care va fi biruit de Domnul, dimpreună cu toţi slujitorii lui cei împotriva lui Dumnezeu.

O, cum de n-aţi vrut voi să nu intraţi voi sub robie, sau să ieşiţi din ea? Iată, n-aţi voit, şi v-aţi lepădat de Dumnezeu şi de sfinţi, şi turma voastră va înţelege în curând aceasta, şi veţi fi ruşinaţi mult.

O, fiţi credincioşi! Mai puteţi încă să faceţi împăcare cu Dumnezeu. Căutaţi cu duhul pocăinţei, căci iadul este groaznic. Fugiţi de satana! Este Dumnezeu! Hristos a înviat! Urmaţi-I numai Lui! Daţi-vă de partea Lui şi ruşinaţi-l pe satana, al cărui joc îl faceţi voi cu sau fără ştire, căci urmele lui sunt peste voi peste tot şi vă ţine robi întunericului lui şi duhului minciunii. Sculaţi-vă şi credeţi cuvântului care strigă din cer la voi! Domnul este cuvântul cel de la sfârşit ca şi la început. Amin, amin zic vouă, e Domnul cuvânt pe pământ în vremea voastră pe vatra neamului român, şi va fi El biruitor prin fiii cei credincioşi venirii Lui cea de acum în mijlocul acestui neam, ales Lui pentru cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu la oameni pe pământ.

„Hristos a înviat!” mărturisesc eu, apostolul Toma, cel ce am pipăit ranele răstignirii Lui în ziua a opta de după ziua duminicii învierii Lui. Amin.

O, slavă învierii Tale, Doamne, că am putut eu, martorul Tău pentru trupul Tău cel înviat, am putut să grăiesc cuvânt de veghe peste cei ce domnesc în numele Tău peste oameni şi stau ei departe de venirea Ta cea de acum, căci sunt robiţi de satana-antichristul, duşmanul Tău şi al lor! O, pătrunde Tu în mijlocul lor cu strălucirea Ta, căci Tu poţi să-i luminezi pe ei! Amin.

— O, ucenicul Meu cel mare cu mărturisirea învierii Mele, iată, aşa păţesc cei ce nu veghează, şi cad ei în mreaja omului potrivnic lui Dumnezeu şi nu mai pot scăpa de el decât prin Mine, dacă Mă cheamă să-i dezrobesc, dar duhul îngâmfării i-a orbit pe ei şi n-am pe unde să pătrund la ei ca să le aduc izbăvirea, căci cuvântul Meu este neîmplinit între ei, iar venirea Mea cea de azi cuvânt n-o lasă pe ea cu putere peste ei, căci Eu prin acest cuvânt pot peste satana dacă n-ar fi ei de partea lui satana, dar Mă va asculta satana, care se va supune, şi voi aduce Eu Tatălui tot lucrul Meu întocmit, că am pe vatra neamului român popor credincios şi ascultător şi am putere prin credinţa lui. Amin.


***

Eu, Domnul, binecuvintez intrarea voastră, sfinţi şi iubiţi părinţi. V-aţi adunat atunci la trâmbiţa împăratului creştin şi aţi aşezat în cărţi adevărul cel de nezdruncinat pentru Iisus Hristos, mărturisindu-L pe El Dumnezeu adevărat şi Om desăvârşit în trup, spre ruşinarea celor ce au dat să clatine acest adevăr atunci. O, pace vouă în mijlocul poporului Meu ucenic din zilele acestea, şi cu care Eu scriu pe pământ acum cartea Mea cea de azi, grăirea Mea cu omul la sfârşit de timp ca să-i înviez pe mulţi! Cuvântul vostru, să meargă îi spun, şi să mărturisească el pe Dumnezeu, şi pe voi părinţi ai bisericii celor credincioşi, părinţi binecuvântaţi pentru aşezarea pe pământ a adevărului Fiului lui Dumnezeu. Amin.


***

S-a suit la cer în vremea noastră mare durere asupra Fiului Tău Iisus Hristos din partea celor ce s-au strâns într-un gând hulitor împotriva dumnezeirii Lui. Ne-a adunat atunci împăratul în sobor de trei sute optsprezece părinţi şi am stat sub boarea Duhului Sfânt şi am dat spre anatema toată mărturisirea cea rea a celor eretici şi am lăsat scris că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat şi Om desăvârşit în trup, şi Care S-a ridicat la scaunul părintesc după ce Şi-a plinit lucrarea Sa cea de la Tatăl dată. Am pecetluit apoi cu numele părinţilor adunaţi şi cu numele şi pecetea împăratului şi am lăsat adevăr veşnic pe pământ şi scris în cartea vremii, şi iată, le spunem noi în ziua aceasta de serbare de sobor de sfinţi părinţi, le spunem acum celor ce stau aşezaţi pe scaune de sfinţi şi de cârmuitori peste sufletele oamenilor şi îi întrebăm pe ei de ce clatină şi de ce tot au clătinat ei pe cele pecetluite în sobor sfânt de părinţi plini de Duhul Sfânt, adunaţi în sobor sfânt pentru apărarea adevărului cel despre Iisus Hristos? Îi întrebăm pe ei cum de se unesc ei cu cei străini de taina de biserică a lui Iisus Hristos? O, până când? Era oprire să se intre în biserică a celor ce nu erau din acelaşi trup, din aceeaşi dogmă sfântă şi aluat sfânt. Iată, culcat-au ei gardul viei la pământ ca să intre toţi trecătorii. Singuri se dau anatemei cei ce fac acestea negândindu-se ei la cei mulţi, care nu ştiu ce fac cei ce s-au aşezat în capul unghiului în numele lui Dumnezeu.

Voi, cei ce staţi pe scaune şi nume de slujitori ai lui Dumnezeu peste mulţimi, aţi deschis uşile larg şi aţi făcut amestecătură. Vă va costa aceasta ce faceţi voi de atâta vreme ca să pătaţi trupul bisericii, care şi aşa era plin de vânătăi. Vă credeţi voi mari şi cu putere, dar Dumnezeu ce mai este? Mai este El, Îl mai socotiţi voi pe El? Ba, Îl nesocotiţi stând în numele Lui peste mulţimi, iar casele de pe înălţimi, pe care voi le tot zidiţi şi le tot împodobiţi în roşu sunt ale voastre şi ale slavei voastre, nu ale lui Dumnezeu, căci voi nu sunteţi de partea lui Dumnezeu, Care locuieşte în taină. Aşadar, singuri se dau anatemei cei ce nu seamănă cu Dumnezeu în slujba lor cea pentru Dumnezeu, şi care umblă la aşezămintele sfinte ca să le zdrobească şi ca să le schimbe şi ca să le dea în lături ca să nu mai fie, şi să fie apoi numai ei cu dorinţele lor slobode, sugând pentru aceasta sângele celor legaţi la ochi ca să nu vadă, ca să nu ştie că întunericul acestui veac îşi face tron pe scaun ştiut sfânt, precum este scris.

Iată, stricaţi vremea şi puterea zilelor de post şi aşezaţi de la voi dezlegare cu neorânduială peste oameni, iar Domnul este mereu Acelaşi ieri şi azi, şi nu este El altfel azi. O, nu-I puteţi voi orândui Domnului lucrările, că iată, v-aţi pus pe stricat. Temeţi-vă de Dumnezeu! Unde vă este rodul cel pentru El? Veţi fi întrebaţi curând, să ştiţi că veţi fi, căci Domnul nu Se lasă batjocorit. O, nu vă jucaţide-a pieirea voastră de la faţa milei Domnului! Pocăiţi-vă şi căutaţi spre vreme de pocăinţă, că iată, greşiţi asupra lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor! Voi ştiţi ce greşiţi, şi greşiţi cu ştiinţă. Ştiţi canoanele şi legile sfinţeniei, căci ele sunt scrise şi pecetluite la locul lor şi cu timpul lor, şi iată, le călcaţi pe toată faţa pământului şi le daţi în lături, le luaţi de peste oameni în loc să le puneţi peste ei şi să-i păziţi prin ele de toate relele care mişună pe pământ şi în ape şi în văzduh şi în adânc. Plâng sfinţii şi părinţii de stricăciunea cea pusă de voi peste oameni. O, ştergeţi lacrimile lor. Amin.

Ne-am spus amarul şi lacrima ne-am arătat-o, Doamne! O, Fiule al Tatălui, Iisuse Hristoase, Ţi-a dat Tatăl stăpânire peste toată făptura, ca viaţă veşnică să dai la toţi pe care Tatăl Ţi-i dă, şi iată câtă amestecare pe pământ, lucrată de cei ce se dau drept slujitori ai celor sfinte între oameni! Tu Te-ai făcut cu adevărat Om şi Te-ai îmbrăcat în trup ca să împlineşti pentru noi taina mântuirii, Doamne, şi Te-ai mutat apoi la scaunul Părintelui Tău Om şi Dumnezeu desăvârşit, Dumnezeu adevărat şi Om desăvârşit în trup, şi e mare mila Ta, de atunci şi până azi, Doamne. O, cât mai e până când vei birui pe cei ce destramă adevărurile Tale, descoperite prin sfinţi şi bine aşezate ca să stea la loc sfânt şi peste popor sfânt? Plâng sfinţii, Doamne, plâng şi aşteaptă ei biruinţa Ta şi a lor. Amin.


***

Este scris în ziua aceasta peste biserică duminica dreptei credinţe, duminica ortodoxiei, cea dintâi duminică din vremea postului mare, postul pentru pregătirea celor credincioşi spre întâmpinarea amintirii şi prăznuirii învierii Mele dintre cei morţi acum două mii de ani. Duminica ortodoxiei, acest nume îl poartă prin biserică această întâia zi a săptămânii care urmează. O, ce se întâmplă în această zi? Iată, se umblă prin adunările bisericeşti, se umblă cu pălăria în mână şi se cer bani de la cei ce merg la biserică, se cer bani pentru biserică, de la biserică pentru biserică. Se cer bani pentru catedrala neamului, după cum o numesc pe ea mai-marii bisericii ca s-o zidească pe ea cerşind bani pentru zidirea ei, căci s-au apucat ei să zidească o casă mare cu gând să încapă în ea mult norod, de tot felul norod, căci unde nu este portar care să spună celor ce intră cum se intră pe poarta în care el ar veghea, acolo se intră oricum şi tot felul de oameni adunaţi.

Priveşte ochiul Meu dumnezeiesc, priveşte mult la acest plan omenesc, în care Eu, Domnul, nu am nimic, aşa cum am spus acum două mii de ani că Eu nu am nimic în împărăţia acestei lumi, şi tot aşa spun şi azi. N-am nimic, nu-Mi dau nici un drept între ei cei ce-şi zic slujitorii Mei ortodocşi, căci ei îşi iau şi îşi dau drept numai lor. O, aşa cum Mie nu-Mi trebuie casa pe care ei dau s-o zidească în numele Meu şi în numele neamului, tot aşa nici lor nu le trebuie, că nu asta le-ar da lor mântuirea. O, dar pentru cine dau ei s-o facă? Pentru duhul slavei deşarte lucrează ei, nu pentru duhul umilinţei Mele, nu, nicidecum, şi cer pentru aceasta bănuţul omului de rând, căruia nu-i dă nimic, nici măcar ajutor pentru mântuirea sufletului lui, căci n-au în lucru grija de suflete slujitorii ortodoxiei, ci numai grija să-şi strângă lor şi slavei lor deşarte, slavei de la oameni.

O, de ce faceţi voi aceasta? Grăiesc Eu, Domnul, vouă. O, al cui duh stăpâneşte peste voi? Voi ştiţi cum am lucrat Eu şi ucenicii Mei cei de atunci. Nu trebuie case înalte şi mari ca să se roage omul lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui şi pentru mântuire. Omului îi trebuie pe Dumnezeu, nu casă pentru Dumnezeu. O, tot aşa aştept şi de la cei credincioşi Mie. În duh şi în adevăr aştept Eu slujire şi nevoire, nu în case pompoase şi obositoare tare pentru sufletul smerit ca şi al Meu. O, cum de-aţi uitat voi că Eu n-am putut să intru în case pompoase şi mândre la vedere şi care-l trag pe om din braţele umilinţei de duh? O, cum de daţi să nu ţineţi seama unde M-am aciuat Eu şi mama Mea Fecioara pentru ca să Mă nasc şi să fiu pe pământ apoi cu oamenii? Credeţi voi că-Mi va fi Mie de folos această casă, pentru care voi stoarceţi omul cel de peste tot ca să vă dea bani vouă în numele acestei zidiri? O, ce să fac cu voi? Ce să fac cu voi? Să fac ceea ce faceţi voi cu Mine? Iată, voi lucraţi în numele Meu, ziceţi voi, şi tot aşa şi cereţi să vi se dea, de peste tot să vi se dea vouă. Pot Eu să fac şi Eu în numele vostru înaintea Tatălui ceva pentru voi? O, iată cum strângeţi voi în numele Meu şi cum staţi cu el pe buze ca să căpătaţi slavă şi avuţii şi nume mare între oameni!

O, ce să fac cu voi? O, Mă îndureraţi adânc, adânc. Vine vremea să plătiţi bătaia de joc pe care o aduceţi numelui Meu în numele vostru, căci lumea toată este aplecată de voi ca să vă slujească vouă şi mulţi din ei cred că-Mi slujiţi Mie şi că şi ei slujesc Mie când ei vă dau vouă.

Iată ce vă povăţuiesc: Spălaţi-vă minţile şi inimile de duhul făţărniciei! Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia şi pe care o lucraţi voi în locul lucrării pe care ar trebui s-o purtaţi pe pământ între oameni în numele ortodoxiei. Uitaţi-vă spre părinţi, căci ei se uită din cer dintre sfinţi la voi şi pregătesc de lângă Mine răscumpărarea iubirii lor, înjosite de voi în zilele acestea, şi cer cu lacrimi părinţii răscumpărarea turmei creştine, care este legată la ochi de voi ca să nu vadă ea ce faceţi voi în cămări.

O, veniţi spre pocăinţă! Nu veniţi când vreţi voi, nu când nu veţi mai putea altfel! O, veniţi acum, când Eu vă îndemn prin cuvântul Meu, prin chemarea Mea, căci când veţi vrea voi, e fără de preţ. Citiţi Evanghelia cea pusă de părinţi înaintea bisericii în ziua aceasta de duminică, cu numele ortodoxiei numită ea. Citiţi cum Mi-am ales Eu, Domnul, ucenicii şi cum au crezut ei de frumos şi de uşor şi de sfânt, şi ruşinaţi-vă voi mult pentru necredinţa voastră, că Eu stau în calea voastră cuvânt sfânt, iar voi daţi să fiţi necredincioşi. Aţi fi putut fi cei mai mari oameni între oamenii de pe pământ dacă aţi fi arătat credinţă mare în cuvântul Meu cel de azi, coborât pe vatra neamului român, că vin la voi cuvânt ca să Mă cunoaşteţi întru el, dar îngâmfarea voastră Îmi stă împotrivă şi nu poate Duhul Sfânt în voi şi peste voi.

O, cât Mă doare că Mă ţineţi la uşă, că bat în zadar, că nu vă pasă de Mine când vin să vă grăiesc aşa cum am grăit în toate vremile peste pământ, precum este scris! O, câtă jale pe Mine dinspre voi, în vreme ce voi vă puneţi veşmânt peste veşmânt şi coroană de împărat peste cei de pe pământ ca să se aplece ei vouă! O, cum să fac să vă aplec spre duioşie, să iubiţi şi să credeţi şi voi cum au iubit şi au crezut Iosif şi Nicodim? O, nu cumva să daţi, să mai daţi cu pietre în coborârea Mea cea de azi! Măcar atât să puteţi să împliniţi din cuvântul Meu de peste voi dacă mai mult nu căutaţi să vă plecaţi spre durerea Mea cea de la voi ca să Mi-o alinaţi cumva.

Sunt îndurerat de la voi, sunt Cel străin, sunt Cel pribeag, că nu pot să petrec cu voi din pricina umilinţei Mele dumnezeieşti şi a neumilinţei voastre faţă în faţă cu umilinţa Mea. Mi-e dor de odihnă, de zi de odihnă Mi-e dor, de biserică sfântă şi credincioasă Mi-e dor! O, aplecaţi-vă şi iubiţi coborârea Mea şi biserica Mea în care cobor, căci am popor primitor de Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi cu care stau în sfat şi în cuvânt, şi cu care Îmi împart jalea Mea dumnezeiască. O, luaţi-Mă în voi, în casa voastră, căci Eu în inimi, nu în zidiri reci caut cu omul! Veniţi la izvorul Meu de cuvânt şi priviţi-Mi poporul şi iubiţi jertfa lui cea pentru salvarea multora din cei ce vor crede ca şi ei pe Domnul, Care vine şi Se sălăşluieşte pe pământ cu oamenii şi le grăieşte lor, precum este scris să împlinesc Eu aceasta acum, la sfârşit de timp.

Iată timpul Meu! Acum două mii de ani cei necredincioşi n-au crezut timpul acela ca timp al venirii Mele pe pământ, dar au crezut cei credincioşi şi curaţi pentru credinţă. Iată, tot aşa este şi acum. Cei credincioşi cred, iar cei necredincioşi nu cred că acesta este timpul Meu, timpul ca să vin, să vină Domnul cu sfinţii Săi întru venirea Sa, precum este scris. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este numele Meu cel de la sfârşit de timp, precum este scris. Amin.


***

Iată, sunt cu plânsul pe obraz şi cobor din cer cu plânsul Meu şi cu glasul Meu, care se scrie pe pământ, că mai e puţin timp şi se va rupe în două, în trei, în zece se va rupe biserica neamului român, căci ea are numai numele de ortodoxă, dar ea este de capul ei, că este căzută sub afurisania sfinţilor, căci a călcat datinile sfinte şi s-a unit cu vrăjmaşii Mei şi se tot uneşte cu ei, iar acum vine alegerea prin ruptură, şi se vor uni cu Mine şi cu duhul proorociei, cu glasul gurii Mele se vor uni mulţi dintre ei şi se vor umili pentru Mine, pentru ca să Mă aleagă pe Mine, şi la aceştia Eu le spun aşa:

Veniţi, porniţi tainic, şi apoi cu pasul spre izvorul Meu de cuvânt şi spălaţi-vă în el hăinuţa vieţii, că vine o vreme de durere ca acum nouăzeci de ani, ba şi mai mascată, şi vă va durea viaţa şi răspunsul pe care-l veţi da Mie dacă nu vă veţi porni spre unirea cu duhul vieţii, cu duhul proorociei, cu glasul cuvântului Meu, care suflă din cer peste pământ în mijlocul neamului român.

Iar bisericii acestui neam, care nu dă să iasă de sub anatemă, Eu, Domnul, îi grăiesc aşa: O, am voit prin duhul proorociei, prin graiul gurii Mele să te călăuzesc pe cale cu Mine, dar tu te-ai desfrânat cu toţi trecătorii şi ai stat cu ei la masă pe munte înalt şi le-ai dat bineţe. O, ce răspuns vei da sfinţilor şi părinţilor, prin care ţi-am lăsat scris ce să faci şi ce să nu calci în picioare? O, am voit prin acest cuvânt trimis spre tine de atâta vreme, am voit să te trezesc şi să stau la veghe pentru tine, şi să stai şi tu cu Mine la veghe, o, biserică a neamului român! O, cât bine am dat să-ţi aduc, dar am rămas cu el la uşă, căci îngâmfarea ta nu te-a lăsat să-Mi deschizi şi să Mă primeşti să intru pe uşa din faţă, nu pe cea din spate la tine ca să-ţi dau cuvântul Meu cel pentru veghea Mea peste tine şi să vadă satana că Eu sunt Păstorul tău şi să se depărteze el de turma cea cu Păstor peste ea, dar nepăsarea ta de viaţa ta cea veşnică este mare, şi de aceea poate asupra ta satana sub haina lui de miel. Eu însă mereu, mereu trimit la tine cuvântul Meu când el coboară să se aşeze în cartea sa ca să-Mi călăuzesc şi să-Mi cresc cu el un popor deosebit de duhul lumii, popor de ucenici, de învăţători din partea Mea peste oameni, că nu mai au învăţători de la Mine oamenii, căci cei care sunt învaţă în şcolile lumii şi sunt acestea şcoli potrivnice lui Dumnezeu.

O, biserică a neamului român, n-ai voit să-Mi fii Mie cale spre oameni. N-ai voit să Mă dai pe Mine Învăţător peste cei fără de creştere din cer peste ei. O, câtă slavă ai fi avut, o, câtă! Nimeni n-ar fi fost să-ţi treacă pe dinainte dacă duhul tău era una cu Duhul Meu, cu duhul acestui cuvânt de înviere şi de viaţă veşnică în el, şi am fi înviat din păcat omul, Eu şi cu tine, dar ţi-a fost ruşine să faci aceasta, şi nu ţi-a fost ruşine să deschizi străinilor de Dumnezeu şi de tine, care vin şi tot vin, dar nu vin să se unească cu tine, ci să te uneşti tu cu ei şi să-ţi pătezi rochiţa şi să-ţi rupi bucăţi crişma, faşa de botez, pe care nu ştii să ţi-o mai porţi peste cămăşuţa de la botez ca să rămâi pruncă pentru împărăţia Mea şi să nu creşti fără povaţă şi să nu te dai spre desfrânare ca să te laşi peţită de dumnezei străini de viaţă din cer. O, ai ieşit din faşă şi ai crescut şi n-ai mai ascultat de sfinţi şi de părinţi, care ţi-au lăsat predanii ca să nu le calci, şi nu mai ştii să-ţi păstrezi cămăşuţa de botez şi faşa de peste ea, crişma care te ţine strâns de Mine ca să creşti drept, ca să fii biserică dreaptă, nu să-ţi schimbi calea şi mersul tău, aşa cum tu ai făcut şi faci.

O, iată ce-ţi mai spun: Am luat din mijlocul tău lăstar bun la credinţă şi l-am altoit cu darul Duhului Sfânt prin cuvânt şi prin ungere cerească şi l-am făcut mare cu duhul şi cu taina Mea de peste creştetul lui şi am rostit prin el binecuvântarea începutului nou, dar tu l-ai oropsit pe el şi l-ai smuls de unde Eu l-am răsădit pentru ca să-Mi cresc în el duhul mărturisirii, lucrător pentru vreme rea când nu va mai fi lumină pe pământ. O, nu l-am voit peste voi mare, ci pentru voi l-am voit pe el, o, slujitori ai bisericii neamului român! Îl pregătisem pentru voi, de la naşterea lui îl pregătisem, şi M-am purtat lângă el în taină ca să-i dau Duh Sfânt şi să aveţi voi când va fi vremea grea şi prea grea pentru voi. O, şi veţi vedea mulţi din voi câtă bucurie veţi prinde când el vă va arăta iubirea şi credincioşia, aşa cum vi le-a arătat pe acestea vouă când Mi-a întors Mie spatele la cererea voastră de despărţire a lui de Mine şi de poporul Meu şi v-a ales pe voi, şi s-a făcut despărţirea, după ce ani la rând a stat el în taină aproape cu duhul şi cu iubirea lui pentru cuvântul Meu, cu care l-am călăuzit pas cu pas, şi cu care, iată, şi pe voi vă hrănesc şi vă adăpostesc încă sub el ca să vadă satana că voi aveţi Păstor din cer peste voi şi ca să nu pieriţi doborâţi de hoţii de suflete, care dau să dărâme de tot credinţa ortodoxă şi să-i facă pe cât mai mulţi să-şi lepede cămăşuţa de botez şi credincioşia faţă de legământul sfinţilor, lăsat peste biserică, dar Eu vă spun că mulţi s-au lepădat şi au rămas înveliţi pe deasupra cu haina ortodoxiei, haina mântuirii prin Hristos. O, ce zic sfinţii şi părinţii, ce zic strămoşii când văd ei din cer ce face biserica în ţara ortodoxă română? O, ce faceţi? Iată, faceţi amestecătură, şi nu vă face vouă bine aceasta, iar Mie Îmi face lacrimi pe obraz. O, nu mai ştie nimeni ce sunteţi voi, căci scris este: «Spune-mi cu cine te uneşti ca să-ţi spun cine eşti», căci una vă numiţi, şi alta faceţi voi. Când poporul Israel s-a unit pe cale cu cei străini de Mine şi de el, a pierit pe capete poporul Meu atunci şi n-a mai intrat el în împărăţia gătită lui de Mine, în Canaan n-a mai intrat. Când tu te uneşti acum cu cei care nu Mă au pe Mine de Dumnezeu, ci pe satana îl au, mai rămâi, mai eşti tu altceva decât sunt ei, decât cei cu care te aduni ca să faci paradă de amestecare faţă în faţă cu sfinţii care ţi-au lăsat predanie scrisă să nu faci aşa? O, nu trebuia să faci tu spectacol cu lumea laolaltă şi cu capii ei, biserică a neamului român ortodox! O, e urât de tot aceasta ce faci! Iată ce faci cu libertatea ta faţă de Mine şi de sfinţi! Faci de capul tău. N-ai voit să iei peste tine duhul proorociei ca să ai povăţuitor la orice pas şi ca să nu greşeşti tu pe cale. Cele afierosite lui Dumnezeu plâng ca şi Mine din pricina ta când calci tu în ele cu cei de neam străin de credinţa ta cea din strămoşi, cea din sfinţi. O, nu lua cele afierosite lui Dumnezeu din strămoşi, nu le vinde tu călcărilor de porunci, că e păcat să faci aceasta, o, biserică a neamului român. Tu faci aceasta prin mai-marii de peste tine, şi toată biserica are vină dacă greşesc asupra ei cei mari de peste ea. Chiar dacă voi, cei ce staţi mari peste biserică, chiar dacă ziceţi că nu e Dumnezeu-Cuvântul acest cuvânt, dar sunt ale Domnului cele afierosite Lui din strămoşi, şi nu sunt ale voastre ca să le stăpâniţi voi pentru vrăjmaşi şi pentru mesele voastre cu ei laolaltă! O, cât de greu veţi răspunde voi dacă nu vă veţi opri de la fărădelegea aceasta în loc afierosit lui Dumnezeu, în locul cel sfânt Domnului!


***

O, neam român, cât Mă doare că nu dai tu să auzi glasul Meu, care plânge pe vatra ta după om! O, biserică a neamului român, cât de lumeşte petreci tu în mijlocul acestui neam rece cu căutarea lui după Mine! O, cât vei mai putea tu să te numeşti biserica lui Hristos? O, cât te vei mai înşela să crezi că poţi să stai cum vrei tu sub acest nume? Deschide uşa şi vezi cine bate. Bat la uşa ta cu toiagul, cu cuvântul Meu bat ca să ieşi întru întâmpinarea Mea, dar tu trăieşti de capul tău, în sângele tău şi Mă doare de la tine când bat să-Mi deschizi, iar tu nu Mă primeşti, ci dai să nu-Mi cunoşti glasul Meu de Păstor milos pe urma ta. O, pe ce urmă mergi tu, biserică a neamului român? Te văd din cer strămoşii tăi şi nu-ţi zăresc faţa şi paşii. O, unde mergi? O, până când? Cu durere în glas te întreb aceasta, Eu, Domnul Iisus Hristos te întreb. E aproape ziua când tu vei putea vedea desluşit că Eu am fost acest cuvânt sfânt. O, când tu Îmi vei sluji Mie şi nu ţie, slavei Mele şi nu slavei tale, atunci va fi să vindeci tu rana Mea cea de la neascultarea ta, dar va veni, oare, o zi atât de mare de la tine spre Mine? Voi putea să-ţi spun într-o zi după adevăr: Pace ţie, biserica Mea? O, caută să-ţi răspunzi ce vrei să faci. Amin.


***

O, pace vouă, pace vouă, câţi sunteţi biserică a Mea, casă a lui Hristos pe pământ! O, pace şi vouă, vouă, celor ce sunteţi puţin asemenea fiilor adevăraţi ai bisericii Mele! Biserica înseamnă casa Domnului, poporul Domnului. Fiecare popor are un stăpân care îngrijeşte sau nu îngrijeşte de poporul peste care stă aşezat mai mare, şi fiecare popor stă sau nu sub ascultarea stăpânului de peste el, îşi iubeşte sau nu stăpânul, cârmuitorul său. O, aşa este şi cu poporul care se cheamă popor ortodox pe pământ în mijlocul popoarelor care stau sub cârmuire fără de credinţă şi de supunere şi de dragoste de Dumnezeul Cel adevărat. Cel ce a făcut cerul şi pământul, Acela este Dumnezeul Cel adevărat, şi a făcut El văzutele şi nevăzutele Lui. Chiar dacă toţi fiii pământului ştiu şi cred aceasta mai devreme sau mai târziu în viaţă şi în credinţă, aceştia nu ascultă de Dumnezeu, dar între ei sunt cei puţini, cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, şi aceştia sunt sub iubirea Mea, sub ocrotirea Mea, căci se dau sub stăpânirea Mea, se dau Mie şi merg pe calea cea dreaptă a mersului cel pentru om, pe calea ortodoxiei merg şi o împlinesc pe ea după toată rânduiala ei, căci Eu am spus pentru toţi: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa», şi toţi cei care Mă aleg pentru acestea ce înseamnă Dumnezeu cu omul şi pentru om, ei sunt poporul Domnului, casa Mea sunt ei, biserică a Mea sunt ei, iar Eu sunt Stăpânul lor, Dumnezeul lor, dar sunt Păstorul lor dacă ei sunt fiii credincioşiei.

O, cu cine poposesc Eu în duminica aceasta la masă de cuvânt pe pământ? Am venit cu părinţii bisericii şi grăim unii cu alţii înaintea poporului Domnului, înaintea fiilor cuvântului Meu din zilele acestea, care sunt casa Mea şi a cuvântului Meu când Eu vin cuvânt pe pământ.

O, pace vouă, celor ce aţi cârmuit prin vreme biserica Mea şi aţi dat ei rânduielile sfinte pentru un mers frumos pe cale cu Mine al fiilor bisericii, al celor ce M-au ales pe Mine cale şi adevăr şi viaţă a lor! E zi de duminică şi avem petrecere cerească aparte, avem de grăit bisericii. Binecuvântată să fie lucrarea Mea şi a voastră în ziua aceasta de învăţătură sfântă peste fiii lui Dumnezeu, peste casa Domnului pe pământ. Amin.

— O, ce frumos, Doamne, ce frumos este când se face ordine în casă şi când apoi se păstrează ea pentru toată sfinţenia şi frumuseţea casei! O, ce frumos! Noi aceasta am făcut în vremea luptei noastre pentru Tine pe pământ, pentru împărăţia cerurilor cu noi. Am pus ordine cerească în casa Ta, în biserica Ta, şi am lăsat-o peste ea, ca să fie păstrată această ordine, Doamne.

O, ce frumos este să grăim din cer despre casa lui Dumnezeu de pe pământ, despre ordinea din ea, despre credinţă şi despre părinţi, o, ce frumos, Doamne! E grea vremea pe pământ, şi aşa a fost ea mereu pentru cei ce au dorit după Tine cu adevărat, şi iată, pe pământ nu mai este, nu se mai îngrijeşte nimeni de casa Ta, o, Doamne. Casa Ta este poporul cel ortodox, dar ce puţin se mai ţine ordinea în casa Ta, Doamne! O, venim noi, noi, cei cu mila de turma Ta aşa cum am fost şi pe pământ, plini de milă pentru omul fără Dumnezeu pe cale. Venim noi să-i mângâiem, să-i întărim pe cale pe cei ce Te iubesc şi Te doresc viaţă a lor.

O, fii ai bisericii, biserica este casa Domnului şi a fiilor cei credincioşi şi ascultători Lui. O, luaţi seama bine cum vă numiţi şi cum vă preţuiţi numele de creştin ortodox, că iată, sunt arătaţi cu degetul fiii ortodoxiei, şi se smintesc fiii oamenilor din pricina lipsei de ordine sfântă peste casa Domnului şi peste mersul poporului ortodox.

Şi acum, o, părinţi păstori peste biserică, voi aveţi nume de păstori şi aveţi de păstorit viaţa bisericii lui Hristos. Noi am păstorit spre Domnul turma ortodoxiei. Voi cum lucraţi? Lucraţi tot ca noi? Aveţi voi grijă să fie turma pe cale cu păşune pe ea, şi nu prin spini rătăcind? O, nu cumva să fiţi lupi. Aveţi grijă ce lucrare faceţi şi ce aduce ea peste poporul Domnului. O, aveţi grijă să faceţi deosebire între lup şi păstor, căci lupul are numai haină de păstor, iar asemănarea cu Păstorul Hristos n-o are, şi nu poate unul ca acesta să facă lucrarea lui Hristos peste biserică. O, aveţi grijă să nu vă păstoriţi pe voi înşivă şi atât, ca nu cumva să luaţi plata păstorilor năimiţi şi să fiţi pedepsiţi cu pedeapsa lor. Aşadar iubiţi sfinţenia, de la care vine în voi frica de Dumnezeu, şi apoi credinţa cea sfântă şi grija de biserica Domnului, după ordinea cea de la Domnul şi cea de la sfinţi, nu după cum este ordinea cea de pe pământ, căci biserica este casa Domnului şi are peste ea ordine din cer. Sculaţi-vă dis-de-dimineaţă, sculaţi-vă bine şi păstoriţi bine dacă aţi luat haină şi cârjă de păstor, că vi se va cere vouă lucrarea aceasta şi rodul ei, rodul dreptei credinţe peste fiii bisericii.

O, iată, durere de la voi se urcă la Domnul, păstori ai bisericii, căci voi în duminica aceasta staţi cu punga desfăcută ca să curgă în ea bănuţii din mâna celor ce au şi a celor ce nu au, şi aceasta este lucrarea în biserici în ziua aceasta. O, nu! Nu aşa se sărbătoreşte în duminica aceasta credinţa bisericii. Nu căutaţi să vă ascundeţi după cei de la început păstori şi apostoli, care strângeau pentru sfinţi, pentru cei săraci de la cei bogaţi, pentru cei săraci cu duhul, dar bogaţi în har şi în credinţă şi în lucrare, ca să poată ei pentru Domnul pe pământ, şi nu pentru pământ. Vă amintim de Iuda apostolul, de cel care desfăcea punga ca să cadă în ea de la cei ce dădeau pentru cei săraci ai bisericii şi pentru nevoile propovăduirii crucii, pentru Domnul Cuvântul, Care S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi plin de har şi de adevăr acum două mii de ani, căci sosise pe pământ atunci împărăţia lui Dumnezeu, care trebuia vestită cu mers de colo-colo peste tot, iar apostolul Iuda dădea deoparte din pungă fiindcă era fur, iar Domnul a zis ucenicilor Lui: «Unul din voi Mă va vinde, unul din voi este diavol».

O, păstori ai bisericii, har şi rugăciune cu har, aceasta înseamnă ortodoxie, şi înseamnă naştere de fii născuţi de sus, din cuvântul lui Dumnezeu, şi sfinţiţi apoi să fie ei şi buni pentru cer şi sfinţi ca Domnul, iar altceva în afară de acestea înseamnă altceva, nu înseamnă împărăţia Domnului cu oamenii. O, aveţi grijă mare ce lucrare faceţi în numele Domnului, în numele ortodoxiei, căci banul strică totul în om, strică omul la minte şi la credinţă şi îi strică frica de Dumnezeu. O, nu vă măriţi, nu vă lăudaţi că sunteţi păstori şi că staţi peste biserică. Găina cotcodăceşte şi dă de veste că a lăsat ouă în cuib, biata de ea, dar ea nu ştie dacă vor ieşi pui din ouăle ei, dacă sunt bune de sămânţă de pui, dacă vor fi puse sau nu sub cloşcă pentru ca să se ivească viaţa şi învierea puilor, care aşteaptă în ou. Aşa este şi cu păstorul care-şi vesteşte lucrarea sa şi haina sa de păstor fără să aducă Domnului rod din ea pentru cer, pentru învierea omului.

O, dacă toţi cei care se împărtăşesc cu trupul şi sângele Domnului prin biserică, dacă toţi aceştia ar fi pentru Domnul aşa cum Domnul este pentru ei, atunci ar fi mântuire mare peste ei, dar iată, nu iubesc pe Domnul fiii bisericii, ci iubesc păcatul şi tot ce este pe pământ. Şi iată minune de la Domnul: vine Domnul cu sfinţii Lui pe pământ la masă de cuvânt, vine Domnul cu părinţii bisericii şi grăiesc ei cu Domnul şi cu biserica Lui în zi de duminică şi de pomenire a dreptei credinţe.

Ne-a folosit Domnul pe pământ pentru împlinirea cu noi a Evangheliei Lui, iar azi El vine cu noi pentru împlinirea venirii Lui cu sfinţii, pe care a anunţat-o El Însuşi că va fi şi că va veni.

Vine Domnul! Luaţi aminte, o, luaţi aminte, fii ai ortodoxiei, dar luaţi aminte voi, păstori ai turmei. Vine Domnul! Ce răspuns veţi da voi Lui?

O, vino, Doamne, vino mereu, vino cu sfinţii Tăi, căci oamenii au stricat toată rânduiala casei Tale, şi trebuie să lucrezi Tu, şi cei din cer! Vino, Doamne, vino, căci Duhul şi mireasa zic: Vino! Amin.

— Da, vin curând, vin, dar iată, vin mereu şi Îmi gătesc calea pentru ziua cea mare a venirii Mele şi spun cuvânt în zi de duminică, de pomenire a dreptei credinţe, şi zic: mai mare pedeapsă au ortodocşii care nu merg la biserică şi nu ţin predaniile toate în toată vremea, predanii lăsate de părinţi plini de har, mai mare vină au aceştia decât aceia care rătăcesc prin toţi spinii, pe la secte, de nu ştiu aceştia să deosebească dreapta de stânga lor. Aşadar, păstorii bisericii vor avea de dat răspuns greu dacă s-au ales să se facă păstori. De la păstori trebuie să se vadă şi să înveţe pe Dumnezeu fiii bisericii, iar păstorii trebuie să fie ca Dumnezeu şi să fie ei calea, adevărul şi viaţa Domnului în faţa celor ce au de ales să meargă spre Domnul. Amin.

O, păstori ai bisericii, iată-i pe fiii cei ortodocşi, folosiţi de Mine, Domnul, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ în acest timp! Se împlineşte pe pământ acum Evanghelia venirii Mele cu sfinţii, şi vin în casa Mea şi grăiesc vouă cuvânt de trezire şi vă îndemn să faceţi deosebire între lup şi păstor, între ucenic şi diavol aşa cum am făcut Eu, căci Iuda îşi dădea deoparte din punga în care se punea pentru nevoile săracilor bisericii, iar Eu, Domnul, l-am numit vânzător şi l-am numit diavol, căci era ascuns. Când omul se ascunde cu ceva, îngerul rău îl îndeamnă pe el aceasta, şi iată câtă învăţătură trebuie să fie pusă peste fiii casei Domnului mereu, mereu!

O, trebuie pocăinţă multă şi umilinţă multă. Altfel zadarnic cred cei ce cred şi strigă la Domnul pentru ei. Trebuie credinţă neamestecată cu păcatul şi cu faptele lui fel de fel.

Să umble în lumină cei ce cred spre Dumnezeu. Să fie curaţi la inimă şi la faptă cei ce vor să iubească pe Domnul. Amin.


***

Sunt Domnul Iisus Hristos la masă de cuvânt cu cei ce Mi-au fost ucenici de rang mare acum două mii de ani, cei dintâi, cei care Mi-au fost cei mai aproape între toţi cei de atunci ucenici, şi cu care M-am purtat din loc în loc în Ierusalim şi în împrejurimile lui ca să însămânţez sămânţă de neam creştinesc şi să dea ea rod mereu, până la a doua Mea venire să dea, căci Eu am spus la toţi când am plecat la Tatăl: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului», şi a venit apoi norul şi M-a tras între cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu.


***

O, măi scumpi ucenici, au dat arhiereii pe trupul Meu de două ori bani ca să fiu vândut lor prin minciună, şi nu M-au putut scoate dintre oameni, căci Eu am spus că voi fi până la sfârşitul timpului. Cei mai apropiaţi de Mine au primit bani ca să Mă vândă lor. A primit Iuda bani şi M-a dat lor, iar apoi au primit ostaşii care au fost puşi de pază lângă Mine la mormânt şi au primit şi aceştia bani din destul ca să spună ei minciuna că M-au furat ucenicii Mei. Mai este încă de atunci şi până azi un alt fel de apropiaţi lângă Hristos, care Mă dau pe bani la mulţi tâlhari, şi aceştia sunt cei ce s-au îmbrăcat în veşmânt de ucenici şi de apostoli în sobor şi strâng ei munţi de bani pe trupul Meu cel vândut de ei, pe seama Mea strâng bani, şi iată, mai mare credinţă au cei ce tâlhăresc pentru ca să aibă ei avut mult şi au aceştia nevoie de Dumnezeu şi se duc şi cumpără milă pentru ei de la cei ce vând pe Hristos pe bani. O, cine vor fi pedepsiţi între aceştia? Cine-şi atrage păcatul acesta între cele două feluri de oameni care se tocmesc pe seama Mea? De atunci şi până azi tocmesc ei aşa. O, Eu v-am spus vouă altceva atunci. V-am spus să luaţi pe Duhul Sfânt şi să învăţaţi cu El toate neamurile şi să le încreştinaţi în numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi să nu uitaţi că în dar aţi luat şi în dar să daţi. V-am spus să nu luaţi nici bani, nici traistă cu voi pe cale şi v-am spus că vrednic este lucrătorul de plata lui. O, cum aţi mai fi fost voi vrednici de plată de la Mine dacă aţi fi luat plată de la oameni pe cale? O, Duhul Sfânt nu e cu bani să-L ai şi să-L dai, căci locul Lui este în cer, şi nu sunt bani în cer, iar cine ia bani în numele Duhului Sfânt, acela nu are nimic cu Cel din cer, cu Duhul Sfânt, nu are lucrare cu Dumnezeu unul ca acela, ci are şi el ce au avut slujitorii cei de acum două mii de ani ai templului din Ierusalim şi care au învârtit bani pentru trădare, pentru minciună, pentru vânzare, pentru mâncat şi băut, pentru plăcerile care costă bani ca să le hrăneşti şi să le ai.

Iată, mare Mi-e durerea. Mă fură mereu cei ce se aşează la masă zisă sfântă, Îmi fură numele cu care să înşele noroadele care au nevoie de milă, de ocrotire, dar care se lasă înşelate de aşa zişii hristoşi, şi despre care Eu am proorocit atunci că se vor ivi hristoşi mincinoşi care să înşele pe mulţi, pe cât mai mulţi, promiţând pace celor fără de pace, stând în sobor de haine de slavă cerească şi luând ochii tuturor, de parcă ar fi coborâţi din cer în ochii celor ce se încântă atâta de uşor, de vreme ce nu au aceştia darul cercetării duhurilor, care i-ar ocroti pe ei de săgeţile vopselii mincinoase, pe care scrie „cer”, pe care scrie „Dumnezeu”.


***

O, cât Mă doare când văd că în locaşuri de biserici slujesc fariseii cu slujbă la altar! Sunt aşezăminte multe pe pământ, şi peste tot oamenii şi-au zidit biserici de adunat laolaltă pentru Dumnezeu. Văd cu durere cum bătrâni şi copii şi văduve, doar ei se apropie de sfânta împărtăşanie, dar cei tineri nu, căci aşa ştiu ei datina, şi se tem cei atraşi spre păcatul trupului, se tem să se apropie cu tinereţea lor. Dar Eu, Domnul, întreb: te întreb pe tine, preotule care stai la altar cu potirul în mână, eşti tu ceea ce nu sunt cei ce nu vin la biserică pentru că nu sunt aşezaţi cu viaţa lor pentru cele sfinte ale Domnului? Şi dacă nu eşti şi tu aşezat, tu cum te duci acolo? Iată, ţie îţi cer mai-marii tăi să-ţi iei femeie mai înainte să primeşti slujba de preot din mâna mai-marilor tăi, care sunt la fel ca tine, iar tu vezi cum nu vin la altar cei ce nu sunt bătrâni sau copii sau văduve, dar tu eşti acolo. O, ce ai de spus când Eu te întreb asta? Ce au de spus cei care nu se duc la altar din pricina nepregătirii lor? Iată, mai sfinţi sunt cei ce se numesc păcătoşi şi nevrednici, mai sfinţi decât cei ce doar se arată vrednici de cele sfinte ale Domnului. Şi atunci cum să facem socoteala? Cine face această socoteală pe pământ între om şi om ca să fie dreptate?


***

Vouă, slujitorilor de altare ai acestui neam, fie-vă teamă de Dumnezeu! Nu vă bucuraţi de daruri, ci bucuraţi-vă de Domnul şi bucuraţi-L pe El lucrând duhul dreptăţii. O, daţi-vă deoparte de lângă cei ce lucrează fărădelegea şi vă mânjesc pe voi cu bani şi vă umplu mâinile de sânge! Nu vă vindeţi poporul pe bani ca să-l daţi oamenilor minciunii să-l asuprească apoi şi să-l sugă! O, de ce vă trebuie bani? Iată, mereu, mereu vă trebuie bani, dar fie-vă teamă de Domnul, că nu zidurile pe care le înălţaţi au nevoie de mântuire, ci oamenii au. O, lăsaţi de la voi dorul de lăcomie şi de slavă! Îmbrăcaţi-vă cu sac şi puneţi-vă pe creştet cenuşă şi rugaţi-vă Domnului să scoată ţara română de sub mâna hoţilor, care au jefuit totul şi au rupt cununa de pe fruntea ţării, că au jefuit codrii şi au culcat la pământ ocrotirea cetăţilor ţării, căci codrii sugeau apa când stăteau în picioare, dar acum vine toată apa peste sate şi totul se schimbă pe pământ când sunt mişcate de la locul lor cele ce sunt puse de Domnul în rânduială şi în lucrare unele pentru altele, dar iată, hoţii au tăiat codrii şi au lăsat furtunile să intre şi să nu mai aibă cine să le ţină piept, căci codrii sunt străjerii, sunt hotarul de vreme rea şi se opreşte în ei vremea rea şi este ocrotită cetatea, dar iată, hoţii au tăiat ca în brânză străjerii ţării, codrii ţării şi a venit răzbunarea apoi, căci când omul strică vine peste tot stricăciunea şi pârjolul şi vine suferinţa peste ţară, şi iată, a venit.

O, slujitori de altare ai neamului român, alipiţi-vă părinteşte de fiii acestui neam dacă vă numiţi părinţi ai lor şi povăţuitori. Daţi-vă de lângă cei ce fură şi usucă acest neam ca să vă dea vouă în numele bisericii. O, nu cei ce vă dau sunt cei ce vă dau. Aceia strâng biruri mari de la cei de sub ei şi aşa vă dau ei. O, nu-i cinstiţi pe ei, ci pe cei de la care sug aceştia, pe cei care trudesc şi-şi rup de la gură ca să dea celor ce strâng dări şi care nu vin de acasă cu banii lor ca să vă dea vouă pe ale lor. O, de ce pe ei îi cinstiţi şi-i cântaţi pentru vrednicie în faţa norodului asuprit? O, nu aşa. Nu fiţi asupritori lângă cei ce asupresc cu nedreptate, ci trageţi-vă lângă cei asupriţi de uneltele nedreptăţii celor ce-şi caută slavă pentru ei aşa cum şi voi căutaţi. O, dacă ziceţi şi vă numiţi slujitori ai lui Dumnezeu în faţa oamenilor, fiţi cu băgare de seamă, căci lucrarea voastră, iată, nu seamănă cu lucrarea lui Dumnezeu, ci cu a celor ce asupresc. Iată, cei ce dau dajdie nu mai sunt fii, ci sunt cei asupriţi. Dar fiii unde sunt? Mai sunt fiii? Mai are biserica fii? Mai are ea de partea ei pe părinţi? O, nu. Ea are zidiri în care se lăfăieşte slava cea deşartă şi nu se slăveşte calea crucii aşa cum au umblat sfinţii cu cruce pe cale. O, scuturaţi-vă de oamenii minciunii, cărora le faceţi voi jocul împotriva norodului asuprit, pe care nu-l iubiţi, de vreme ce nu-l îndrumaţi cu dreptate şi cu Domnul.

Noi, sfinţii cerului României, vă aducem vouă această veste, slujitori de altare ai neamului român: luaţi aminte, o, luaţi aminte bine şi opriţi fărădelegea, la care şi voi lucraţi! Citiţi în Scripturi şi în prooroci despre soarta păstorilor plătiţi, care n-au milă de oi. O, înfricoşaţi-vă la auzul glasului sfinţilor neamului român. Dacă voiţi, dacă puteţi să credeţi, ridicaţi-vă şi faceţi lucrare de trezire peste fiii acestui neam, ca să nu pună ei mâna pe capul celor ce dau să se caţere pe scaunele de frunte ale ţării fără ca să merite această mărire, iar dacă nu veţi asculta, voi veţi vedea. Amin.

O, am grăit neamului român, Doamne, şi am ajuns cu grăirea peste slujitorii de la altare. Slavă Duhului Sfânt, Care ne călăuzeşte grăirea! Slavă Ţie Îţi cântă sfinţii cerului României! Tu eşti Cel ce mântuieşte. Pune miluinţa Ta peste soarta neamului român. Ne curg lacrimi pentru el. E ceaţă groasă peste el, dar lucrează Tu, o, Doamne. Amin.


***

E zi de Bobotează, şi este legată de duhul pocăinţei această zi, şi mare lucrare cerească a fost împlinită în ziua aceea acum două mii de ani, când Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt S-au dovedit atât de mult, atât de mult, şi când râul Iordanului a stat martor şi a mărturisit şi el pe Domnul în apa lui, peste care s-a lăsat semn şi care a rămas până azi în zi de Bobotează peste râul Iordan.

O, Eu nu M-am slăvit cu slava Mea în locaşuri înalte şi împopoţonate cu de toate, ci M-am umilit, şi Mi-a fost dragă umilinţa şi pe cei umiliţi, dar voi, slujitori de altare, voi nu vreţi să fiţi, nu vreţi să lucraţi ca Mine. Voi vă tot construiţi biserici, şi iată, căutaţi bani peste tot, bani şi iar bani, numai bani, şi iată, pe vatra neamului român dă să se arate acum catedrala neamului, aşa cum vor s-o numească pe ea mai-marii bisericii. Dar cum ar fi să Mă simt Eu bine acolo, cum să vin Eu acolo după voi? O, şi dacă aş veni şi M-aş arăta cum sunt faţă de voi şi de slava voastră, aţi arunca cu pietre în Mine, că v-ar fi ruşine cu umilinţa Mea, care v-ar judeca mult înaintea hainelor voastre scumpe şi sclipitoare, iar unii din voi ar cădea jos de ruşine şi de spaimă dacă ar fi să vin şi să Mă arăt descoperit. O, ce ar fi să faceţi voi apoi? Toată slava voastră s-ar topi atunci şi toate ale voastre ar amuţi înaintea slavei Mele, căci Eu sunt atâta de slăvit de nu se poate omul uita la Mine dacă-Mi las slava să se vadă. O, voi uitaţi de slava Mea cea mare şi înfricoşată şi daţi să vă împopoţonaţi cu de toate ca să vă arătaţi dumnezei, ca să vă urmeze lumea în numele Meu. O, şi câtă durere Îmi faceţi că vă daţi dumnezei peste gloata cea fără de minte, şi iată, Eu vin din cer pe pământ cuvânt ca să-l învăţ pe om minte de la Dumnezeu, iar voi daţi să-l speriaţi ca să nu se apropie să Mă audă şi să ia, cum luau cei de acum două mii de ani care-Mi ţineau urma pe unde Mă auzeau grăind şi mângâind şi miluind pe cei îndureraţi. O, vouă vă place să fiţi împăraţi şi domni şi vă place să împărăţiţi şi să domniţi şi să aveţi nume mare, iar Mie Îmi place umilinţa, căci aşa este Cel ce este Domnul. O, cum să mai fiu Eu în bisericile voastre, cum să mai fiu Eu, Domnul, dacă sunteţi voi domni? O, ce-aş fi Eu cu sărăcia Mea pe lângă multa voastră slavă văzută? Eu sunt Cel ce-Mi ascund slava sub harul celor umiliţi şi smeriţi, pe care voi nu daţi nici doi bani, şi iată cât Mă doare slava voastră şi a catedralelor voastre, căci Eu sunt şi rămân Cel plin de umilinţă, sunt şi rămân Domnul celor ce se aseamănă Mie la trup şi la duh, Domnul celor umiliţi.


***

O, din vreme în vreme apoi a rămas peste biserica Mea acest duh lucrător de semne şi minuni prin ucenici credincioşi, şi pe care adunarea cea bisericească i-a numit apoi sfinţii părinţi ai turmei creştine până la sfârşit, iar ei din cer dintre sfinţi mijlocesc înaintea tronului slavei cu rugăciuni pentru biserică, pentru credinţă mai ales, şi pentru ajutor în nevoi peste turma cea credincioasă a Mea pe pământ. Iată, în fiecare zi de slujbă bisericească tot clerul slujitor de peste tot spune la încheierea fiecărei slujiri: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Biserica cea de jos rugându-se către biserica cea de sus, iată cerul şi pământul în unire prin rugăciune, dar, oare, câtă ascultare are biserica cea de jos de biserica cea de sus? Mai are ea, oare? Îşi mai păzeşte ea credinţa şi ascultarea? Mai are ea grijă să nu fie ea anatema prin călcarea ortodoxiei ei lăsată prin părinţii sfinţi? Mai iubeşte ea pe Dumnezeu? Mai ştie ea ce înseamnă iubirea aceasta? O, iubirea aceasta se poartă cu multă credincioşie, căci scris este: «Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema!», şi iată, trebuie credincioşie şi nu mai este ea, căci s-a călcat peste cele lăsate să se împlinească peste biserică, fiindcă, iată, slujitorii ei cei mari şi-au îngăduit să calce şi să facă ei alte orânduieli, prin care nu mai păzesc unitatea şi lucrarea Duhului, căci amestecarea despre care este scris să nu se îngăduie în biserică, iat-o, s-a arătat, şi se arată tot mai mult, iar Eu, Domnul, plâng în cer cu părinţii sfinţi şi Ne luptăm pe pământ să nu piară duhul şi ascultarea bisericii, să nu piară de tot şi peste tot, să nu piară în neascultare toată turma, ci să rămână sămânţă, să rămână fii cuminţi şi ascultători de Dumnezeu şi de părinţi, şi va odrăsli sămânţă nouă şi multă, şi ramurile ei se vor întinde şi vor aduce rod de mântuire, şi va lucra iarăşi ca la începutul ei biserica Mea cea de la sfârşit, aşa cum Eu lucram din loc în loc semne şi minuni în văzul şi în auzul ucenicilor Mei culeşi de Mine dintre oameni, şi aşa cum şi azi lucrez cu biserica Mea cea înnoită prin cuvânt şi aşezată pe piatra ei cea de la început prin însuşi cuvântul Meu cel de azi, prin care Mi-am ocrotit biserica şi sămânţa ei.

O, Mă doare adânc, Îl doare pe Tatăl, îi doare pe sfinţi, Ne doare pe toţi cei din cer când îi vedem pe cei numiţi ortodocşi slujitori în faţa turmei uniţi acum cu vrăjmaşii, cu cei despărţiţi prin duhul trufiei de duhul şi de unitatea lăsată scrisă de sfinţi şi de părinţi, ca să fie ţinute la locul lor orânduielile sfinte şi păstrate aşa.

O, iată ce fac capii turmei! S-au dat la bani, le face banul cu ochiul la toţi ca să-şi facă palate peste palate, în care ei să se mărească pe sine, şi nu pe Domnul. Duminica ortodoxiei, aşa au lăsat sfinţii părinţi să se numească această întâia duminică a postului mare, iar mai-marii bisericii au grijă mare în această duminică să se strângă bani cu căciula şi să se pună în hambar la un loc ca să fie bani, dar nu bani trebuie să se strângă, ci ucenici trebuie, căci Eu, Domnul, nu bani am strâns, nu palate am ridicat, ci ucenici am cules şi i-am ridicat la lucrul cel sfânt al credinţei.

O, de te-ai trezi măcar tu, oaste mică, turmă mică, turmă răvăşită şi ameţită pe deal şi pe munte şi pe şes, umblând de colo-colo nepăstorită şi neoblăduită şi nepansată la rană!

O, creştini ortodocşi, ţineţi-vă firea, fiilor, că e prigoană peste voi. Vouă vă trebuie salvare şi mântuire şi mângâiere, şi nimeni nu vă dă acestea dintre cei ce-şi zic arhierei şi preoţi ai turmei ortodoxe, ci doar vă jupoaie de tot ce mai agonisiţi voi pentru cele de trebuinţă zilelor voastre pe pământ.

O, fiilor, Mi-e tare milă de voi, oiţe fără păstor! Vin Eu din cer să vă dau mângâiere, să vă dau credinţă în Mine şi putere să umblaţi pe urma Mea, căci credinţa voastră trebuie să fie ca a sfinţilor părinţi, o, fiilor, nu ca a celor de azi care-şi zic părinţi peste voi. Vin Eu cuvânt pe pământ şi vă strig: Veniţi după Mine! Îmi cânt cântarea Mea de jale pe urma voastră şi vă chem la izvor ca să beţi. Cânt din fluieraş, cânt duios şi vă strig prelung: Veniţi la Mine, veniţi la izvor. Eu vă voi odihni, vă voi da lapte ca să creşteţi şi ca să-Mi fiţi fii! O, rugaţi-vă Domnului şi sfinţilor părinţi să scape turma creştină de vrăjmaşi îmbrăcaţi în piei de oi şi de păstori de oi. Rugaţi-vă plângând, că vremea e cu rătăcire mare de la adevăr. Deschideţi pravilele sfinţilor şi căutaţi în ele ca să vedeţi voi cât se calcă peste ele, şi treziţi-vă la veghe, căci cei ce-şi zic păstori nu vă veghează, ci vă duc pe neştiute spre păcatul lepădării de credinţă, credinţa cea din străbuni, o, fiilor, şi trufia este perna lor de odihnă şi dorul de slavă.

O, veniţi-vă în fire, voi, cei lăsaţi de izbelişte, şi ascultaţi cântarea Mea, care vă cheamă blând! Eu vă sunt Păstor, Eu sunt din cer şi vin din cer după voi şi vă chem la fântână ca să vă dau, şi vin cu apă după voi. Iată cum vin ca să vă dau. Luaţi şi beţi, şi nu vă lăsaţi pieirii, căci vremea este ascunsă şi e cu încercarea credinţei, ca să vă lepădaţi fără să ştiţi că vă lepădaţi. Eu, Domnul, nu vă voi lăsa. Vă voi păstori, vă voi striga, voi da să vă trezesc mereu la veghe şi voi cânta duios din fluieraş, iar voi când auziţi, luaţi şi mâncaţi din cer şi staţi pe stâncă, fiilor, şi feriţi-vă de păcatul lepădării de credinţă, căci Eu vă ajut. Amin.


***

iată, stă la rând trâmbița Ta Verginica, cu care ai început în anul 1955 lucrarea cuvântului Tău pe pământul român. Amin.

— O, sunt vasul Tău, în care Tu Te-ai așezat cu cuvântul acum șaizeci de ani. Sunt trâmbița Ta, Doamne, prin care ai lucrat și ai trâmbițat ca să-Ți alegi un popor și să-l crești în legile sfințeniei, și să rabzi mult ca să-l găsești și să-l crești.

Sunt cu ziua mea de serbare între sfinți, și stau deasupra cu sfinții întru venirea Ta cu ei, și mare este alegerea neamului român, din care Tu Ți-ai ales popor și trâmbiță și loc și binecuvântare peste pământ, și aștepți și tot aștepți să poată binecuvântarea Ta și să lucreze ea în vremi de strâmtorare, că e mare strâmtorare peste pământ, dar mai-marii bisericii din neamul român Te țin în strâmtorare, Doamne slăvit, Îți împiedică pasul și mersul și-Ți pun cătușe, căci ei nu dau să arate că Te cred, că Te primesc cu cuvântul când mergi spre ei cu tot ce cuvintezi Tu. O, trebuie să înțeleagă ei că e mare strâmtorarea și primejdia peste pământ, și că e vremea să poți Tu și să lucrezi Tu cu grabă, ca să vină zilele Tale și slava Ta, și să nu apuce să biruiască vrăjmașii Tăi, vrăjmașii crucii, vrăjmașii bisericii Tale, Doamne, că iată, biserica Ta și a părinților sfinți, biserica ortodoxă e gata să se atingă de cele oprite de Tine și de sfinți și să-și pângărească ascultarea și fața și aluatul ei cel sfânt de la început. O, să deschidă ei cărțile ascultării de Dumnezeu și de sfinții lui Dumnezeu și să nu facă neascultare, să nu arunce din mână cârma, că este cârmă cu carte scrisă în mijlocul ei, și care trebuie bine mânuită și împlinită, și nicidecum călcată și pusă la întuneric și la uitare.

Să se scoale mulți, mulți din cei ce slujesc la altar și să facă masă mare de suflete și să țină mărturia lui Iisus Hristos într-un gând, și nu altfel să lucreze biserica în vreme de strâmtorare, ca nu cumva s-o încalece pe ea cineva cu fața ascunsă sub nume de Dumnezeu. Aceasta dau eu de veste prin trâmbițarea mea cea de azi, și rog bunătatea Ta să împlinească voia Ta, Doamne, peste mintea și inima celor ce slujesc peste biserică, iar Tu să lucrezi tainic împlinirea voii Tale, cu care va fi să biruiești.

O, e ziua mea de serbare între sfinți, și mă însemnez cu ea în cartea Ta de azi, și întăresc pe poporul cuvântului Tău la duh de rugăciune pentru voia Ta pe pământ și peste biserica neamului român, amenințată cu amestecarea cea străină de Dumnezeu, o, Doamne. Sunt în suflet cu amintirea zilei Tale de biruință acum douăzeci și patru de ani, când ai așezat pe pământul român staulul cel sfânt pentru Tine și hotare de ocrotire pentru el, pentru coborârea Ta cuvânt pe pământ, că vii cu norii, Doamne, și nu lași să piară ceea ce este al Tău.

O, ce frumos, ce frumos a grăit azi prin cartea Ta apostolul Tău cel întâi chemat, cel care a pus pecete de botez acum două mii de ani pe trupul pământului și al neamului român, care avea apoi să se încreștineze de atunci și până azi cu numele Tău, ca să fie al Tău acest neam. O, păstrează, Doamne, cu putere mare taina Ta și proorocia Ta și împlinirea ei pentru acest neam, căci și lucrarea Ta cu mine a fost și este din planul Tău cel scris în Scripturi pentru zilele de acum, dar trebuie credință pentru acestea, Doamne. O, ridică-i pe cei credincioși, ridică-i prin descoperirea Ta înaintea lor și fă din ei un popor mare pentru Tine și pentru salvarea neamului omenesc, că știu că poți să faci din uscat verde și că vei avea biruință, Doamne.


***

Iar Ție, Doamne, mă aplec, și Te aștept cu slavă multă să mergi din loc în loc peste pământ, și ale Tale să le așezi în locul celor lucrate de oamenii cei fără Dumnezeu, că Tu ești Stăpânul și Făcătorul, și nu omul este, și fă să vadă aceasta omul, așa Te rog, așa Te rog eu, Doamne. Amin.

— Am luat aminte, o, am luat aminte. Așez sfinți lucrători și împlinitori pentru cererile sfinților Mei, căci rugăciunile sfinților stau înaintea Mea mereu, mereu, mai mult decât orice alte rugăciuni, iar Eu am datoria să le dau împlinirea.

Am luat aminte la dorul cel din cer pentru învierea duhului bisericii de pe pământ, și care poate mult numai prin ascultarea de Dumnezeu, că fără ascultare nimic nu atrage ajutorul Domnului.

Biserica să asculte de părinți, căci părinții au suferit și s-au jertfit pentru viața ei, așa cum M-am jertfit Eu, Mielul lui Dumnezeu pentru ea, pentru cea care voiește să fie a Mea, biserica Mea după orânduiala Mea, și să nu își facă ea altă orânduială, și să scoată pe masă cartea ascultării de părinți și de sfinți, și după ea să lucreze, și așa să atragă ea binecuvântarea Mea peste ea și peste pământ, ca nu cumva blestemul să poată el. O, Eu nu-i cer ei să citească o mulțime de cărți și să se știe și să se creadă mare prin aceasta, ci îi cer să stea pe masă cu cartea ascultării și să ia din ea ceea ce trebuie să lucreze și să urmeze ea, căci dacă după părinți și după sfinți nu lucrează ea, cum ar putea fi ea biserica lui Dumnezeu și a sfinților ei?


***

Smerit m-am arătat, Doamne, în ziua Ta de botez, smerit și Tu, și plini de iubire eram noi, iar mila ne era lucrarea iubirii din noi, cu care curățam pe oameni. Acestea sunt lucrarea sfinților, Doamne Mieluț, iar lucrarea celor potrivnici sfinților este mânia cea născută din trufie, din dorul de stăpânire și de putere peste oameni, dar sfinții sunt cei ce rabdă îndelung, și iubind rabdă, iar iubirea mângâie durerea chinurilor, Doamne, mângâie și sfințește și împarte credință peste veacuri, și n-au ce pierde cei răbdători, dar cei plini de mânie pierd, și nimic nu câștigă cei mânioși prin puterea lor trufașă cât timp stau ei pe scaunele puterii. O, și atunci, și acum îi privim cu milă pe cei ce caută putere peste oameni, dar ei sunt cei mai neputincioși și se tem, se tem să nu piardă scaunele puterii, stăpânirea cea de deasupra oamenilor, Doamne, dar cei smeriți nu se tem, că au în ei împărăția Ta, o, Doamne.

Voi, cei ce vă știți credincioși Domnului și venirii Lui cea de azi cuvânt peste pământ, apropiați-vă și ascultați grăirea mea, grăirea lui Ioan Botezătorul! O, îndeletniciți-vă cât puteți de mult să cunoașteți, și să lucrați apoi lucrarea smereniei, iar apoi pocăiți-vă pentru împărăția care vine pe pământ curând, curând, împărăția lui Dumnezeu. Pe nimeni nu întreabă Domnul când să vină cu împărăția Sa pe pământ. El vine și împărățește, căci trebuie Împărat din cer peste oameni, și sunt de plâns și de rușine oamenii cei de pe scaune de biserică, și care se mânie pe venirea Domnului și pe glasul Lui cel de pregătire a oamenilor.

O, nu vă mâniați, voi, cei ce v-ați așezat în jilțuri de stăpânire peste oameni. Iată, nu iubiți turma bisericii. Nu semănați cu Domnul, cu Cel milos. Nici pe departe nu semănați cu Păstorul nostru Iisus Hristos, Domnul și Împăratul, Domnul sfinților. O, nu vă mâniați, căci cei ce se mânie pe Domnul și pe creștinii cei iubitori vor păți ca și cei din vremea cea plină de mânie asupra lui Hristos și a ucenicilor Lui. Plată cu mânie în ea își strâng cei ce nu-L vor pe Domnul între oameni și cu oamenii pe pământ. O, veniți spre smerenie, și apoi spre pocăință pentru faptele voastre vrăjmașe lui Dumnezeu, căci altfel veți fi zdrobiți de plata faptelor voastre rele în ziua când dreptatea a toate va lucra numai ea, și când omul bun sau rău la Dumnezeu nu va mai avea nici o putere în fața puterilor cerești, cu care Domnul Se poartă.

Duhul proorociei este lucrarea mea atunci și acum, și în lucrare de trimis am lucrat și lucrez. Vin și vă întreb, o, ce faceți voi? Iată ce faceți! Voiți să vă întăriți împărăția voastră și vă zidiți palate mândre ca să luați ochii oamenilor și să împărățiți tot mai cruzi peste cei obosiți sub faldurile hainelor voastre de împărați, dar se va scula poporul cel mult și vă va întreba de mântuirea lui și se va uita la voi ca la călcătorii legilor sfinte și veți înțelege dojana, dar tot și toate vă vor șopti și vor spune: Târziu! Târziu!


***

O, nu vă mâniați voi, cei care ziceți că sunteți mari slujitori la altare spre Domnul. O, nu vă ia nimeni împărăția voastră. Ea nu seamănă cu împărăția Mea, de vreme ce voi nu semănați a fi oamenii lui Dumnezeu, căci Eu am fost sărac și disprețuit și smerit, iar voi sunteți bogați și slăviți de oameni și mândri de trufia din voi, și iată, nu semănați cu Dumnezeu. O, nu vă speriați! Zadarnic vă tulburați și faceți valuri. Uitați-vă la iubirea și la mersul cel cuminte și frumos al fiilor cuvântului Meu de azi și nu-i mai împungeți așa cum știți voi să împungeți și să înțepați ca să dați afară pe cei ce nu seamănă cu voi. O, ce slăviți ați fi fost voi dacă ați fi primit cuvântul Meu, cu care vin și mângâi și înviez omul și îl învăț și pe el calea cea curată pentru mers! O, ce rău vă stă când stați la pândă ca să disprețuiți și să amenințați apoi pe cei ce se apleacă să ia din gura Mea iubire și cuvânt! Eu însă le spun celor asupriți de voi pe față și pe furiș, scoțându-i de lângă voi, și le spun lor așa:

O, nu vă întristați voi, cei îmbrânciți, cei mustrați de cei mari, care stau deasupra voastră să vă țină robi măririi lor. Domnul vă pune la adăpost de vreme rea, iar voi bucurați-vă! O, câtă cruzime în inimile lor! Ce mari se simt și se cred acești prigonitori! O, vai de mărirea lor! Sunt neputincioși, de vreme ce se tem și-și apără așa împărăția lor. Eu, Domnul, nici atunci, nici acum n-am fost primit de arhierei, iar Iuda cel folosit de ei atunci a văzut doar la sfârșit cât s-a păcălit, și apoi a strigat și a spus acestora adevărul zicând: «Am vândut sânge nevinovat!», dar arhiereilor nu le-a păsat de el și i-au spus: «Ce ne pasă nouă? Treaba ta!». Iuda însă le-a dat banii înapoi, și au rămas ei și cu banii cu care L-au plătit pe Domnul spre cumpărare, și tot ei i-au folosit. Iar voi nu vă lăsați prinși în cursa înșelării, căci arhiereii de azi sunt aproape toți ca și cei de atunci, și vai celor ce dintre slujitorii de altare se lasă păcăliți și folosiți, crezând în puterea peste lume a arhiereilor vremilor!

Voi, slujitori la altare, fugiți de iubirea de bani și de măriri! Nu vă încântați cu banul și cu funcții în biserică. Eu sunt pilda voastră, și după Mine să vă luați, ca să simțiți că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. O slugă a lui Dumnezeu nu se aseamănă cu ceea ce fac oamenii bisericii, care, iată-i, sunt gata și în stare să răstoarne și să ducă la fund corabia, biserica cea de două mii de ani, care a răbdat și nu s-a amestecat cu cele străine de legea cea din cer peste ea.

O, vine dărâmarea, și nu zidirea credinței, căci vine și se arată amestecare mare, și nu e de la Dumnezeu și de la sfinți aceasta, ci este de la antichrist, despre care este scris că va să înconjoare cetatea sfinților, biserica lui Hristos, dar Eu rostesc cuvânt și spun: Cine e de pierit, să piară, iar cei credincioși să nu se teamă! Nu e de la Dumnezeu această unire, ci este lucrarea lui antichrist, cea cu fața ascunsă sub cămașă de biserica lui Hristos, ca și acum două mi de ani.

Întăresc cuvântul și spun: Nu oamenii, ci sfinții vor lucra pe pământ pentru biserica Mea, iar când Gog și Magog ar da să înconjoare cetatea sfinților, foc din cer se va pogorî, foc și pucioasă vor lucra, și planul lui antichrist va fi mistuit cu tot cu îngerii lui, iar Eu, Domnul, voi sta pe scaun alb și voi deschide cărțile, și voi deschide și cartea aceasta, și toată lucrarea Mea se va afla, ca și cea a oamenilor vrăjmași, iar Eu voi sta pe munte înalt cu mireasa Mea, precum este scris, și numele Meu cel nou se va chema Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.


***

Bat să Mi se deschidă și să intru să le spun celor ce slujesc la altare îmbrăcați în haine de împărați și cu mitre pe cap și să le spun lor despre lucrarea lor rătăcitoare de sufletele turmei creștine și să opresc cumva acest mers în gol spre nicăieri.

O, deschideți voi, arhierei și preoți care stați în fața turmei ortodoxe a neamului român, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă și spun: O, de unde s-a ivit lucrarea cea amestecată, pe care voi o tălmăciți după mintea dușmanului antichrist, care-i spune frăție acestei amestecături, și iată unde v-a dus această amestecare, că ați călcat cu ea peste legile cârmuitoare ale sfinților părinți pentru biserica Mea, și de anatema pusă pentru cei ce dau să calce sub picioarele lor rânduiala cea sfântă a bisericii, cârma cea bună prin furtuni, căci voi ați deschis furtunii să intre și să bată și să clatine toate de la locul lor, de la vremea rânduită lor, că a fost lovitura cea mare care a strămutat de la locul lor sărbătorile sfinților, iar acum, în loc să puneți la loc pe cele strămutate ca să aveți iarăși prin pocăință binecuvântarea sfinților, iată, voi dați să cutremurați cerul și pământul și să dați de la locul lui din calendarul străbun praznicul Paștelui Domnului și al creștinilor binecredincioși, și vin să vă întreb dacă vă dă prin minte cât blestem dați să atrageți peste pământ ridicându-vă deasupra sfinților, care au așezat și au binecuvântat, și au anatemizat pe cei ce vor da să strice pe cele așezate cu lucrarea Duhului Sfânt și cu viața cea cerească a sfinților, pe pământ cât au stat ei și au așezat de la Dumnezeu rânduiala cea sfântă a bisericii Mele până la sfârșitul timpului, și iată, voi nu dați să deschideți Scripturile ca să nu cumva să greșiți luând sfat de la străini, sau să deschideți cartea cârmuirii bisericești și să citiți în ea că nu este voie să schimbați și să umblați voi, care n-ați dat să iubiți sfințenia și pe Duhul Sfânt, Care lucrează prin sfinți, și iată cine sunteți voi, că voi nu iubiți pe sfinții părinți, iar dacă mai e pe pământ din timp în timp sfinți cu Dumnezeu în ei prin viața lor sfântă, voi dați să-i ascundeți și să le legați tinichele, iar aceasta faceți de teamă să nu fiți voi judecați pentru nesfințenia vieții voastre, cu care stați pe scaune de biserică. O, nu! Nu așa se stă în numele Domnului pe aceste scaune. Știu că vă place în haine de împărați și cu coroane pe capete ca să vă atrageți slava oamenilor, dar ce se va întâmpla cu turma creștină nu vă pasă, de vreme ce faceți acum și tot faceți legământ cu lucrarea lui antichrist cel cu fața ascunsă sub haina de biserică a lui Hristos, când el e de mult ieșit din biserica cea de la început și lucrător împotriva Mea prin neascultarea lui de Dumnezeu și prin semeția de a fi pe pământ tată al oamenilor, când cuvântul Meu cel din Scripturi îi stă împotrivă cu putere și spune la creștini așa: «Voi să nu numiți pe nimeni tată pe pământ, căci numai Unul, Cel din ceruri este Tatăl vostru».

O, voi, arhierei și preoți, opriți-vă de la această amestecare și dați-o din biserică. Ați greșit mult prin aceasta. O, nu cumva să fiți voi cei ce atrageți blestem peste pământ prin neascultarea voastră de Dumnezeu, de sfinți și de părinți și prin călcarea legilor lăsate de la Duhul Sfânt pentru biserica lui Hristos. Eu sunt Cel ce sunt, și sunt cu praznic de sfinți în sobor deasupra locului coborârii Mele cuvânt peste pământ și am la locul ei din calendar sărbătoarea cea pentru cei trei arhierei, așezați buchet pentru pomenire sfântă prin biserică, sfinți care au lăsat peste turmă slujire de Liturghie și datini de la Duhul Sfânt, și iată-i pe arhiereii cei din cer cum strigă la voi și vă spun vouă așa:

— O, noi suntem cei care am așezat, iar voi sunteți cei care dați să stricați prin amestecare orânduiala lăsată de Duhul Sfânt prin sfinți și prin părinți, și vă spunem vouă să vă înfricoșați să umblați la lucrarea Duhului Sfânt, lăsată peste biserică în vremea sfinților ei cei de la început. Voi nu mai vreți să fie sfinți pe pământ și nu mai înlesniți această iubire pentru Domnul prin cei sfinți, dar noi vă spunem că sfinții din cer sunt mulți din trecut și de azi și stau în fața tronului lui Dumnezeu pentru oamenii de pe pământ și pentru biserica cea prigonită în toată vremea chiar de cei ce au haină de slujitori, așa cum și pe vremea noastră s-a petrecut pe pământ. O, înfricoșați-vă să vă luați dreptul să umblați peste cele așezate bisericește prin soboare de sfinți la începutul bisericii lui Hristos, căci voi nu sunteți sfinți și nu puteți lucra minuni și nu puteți scoate întunericul din lume, și pe diavoli din oameni, de vreme ce nici din voi nu puteți să scoateți necredința în lucrările lui Dumnezeu prin sfinți, iar dacă nu vă veți înfricoșa veți fi înfricoșați din partea Stăpânului Hristos, Care-Și iubește turma și e plin de milă pentru ea, și tot ca Domnul am fost și noi, plini de veghe și de milă pentru biserica Sa. Iar voi, ori veți asculta, ori nu veți asculta, trebuia să știți din cer că vă încumetați să lucrați contra lui Dumnezeu și că Domnul Își va trezi turma Sa, iar ea vă va descoperi pe voi că nu-i sunteți păstori și că o dați celor străini pentru slava voastră cea trecătoare, și Domnul vă va întreba pe voi, curând, curând vă va întreba ca să-I răspundeți Lui cum v-a fost ascultarea și cui ați slujit dacă v-ați ridicat unii pe alții slujitori de altare, și veți sta față în față cu noi, cei ce L-am iubit și L-am slujit pe Domnul cu sfințenie și cu luptă pentru sfințenie și pentru turma Sa.

Noi, Doamne, le-am grăit lor, de lângă Tine am grăit cu cei ce dau să spună că nu se poate să grăiască Dumnezeu și sfinții Săi peste pământ, dar iată că se poate. Tu ești Cel ce ai făcut cerul și pământul și pe om și pe sfinți și poți totul, și pot și sfinții Tăi, despre care s-a scris: «vor fi asemenea Lui și Îl vor vedea pe El».

— O, am stat față în față cu slujitorii de altare ai neamului român în zi de sărbătoare arhierească pentru cei trei arhierei sfinți: Vasile, Grigorie și Ioan. Duhul Sfânt a fost călăuză prin ei în vremea lor, iar Eu, Domnul, i-am împuternicit pe pământ să întărească pe piatră neclătinată datinile sfinte până la sfârșitul timpului și să aibă ei urmași sfinți ai lucrului Duhului Sfânt, și nu oricum urmași.


***

E zi cu sărbătoare de sfinți mucenici în sobor în ziua aceasta și s-au așezat la intrarea Mea la voi acești mărturisitori ai credinței în care și voi stați și lucrați. Stau cioatcă la hotar, și cum să nu le deschidem celor din cer, care vin să pună pe masă dragostea lor, strigarea lor spre Mine pentru împlinirea cea mare a venirii Mele și a biruinței Mele apoi?


***

O, nu lăsa, nu lăsa dușmanii credinței, nu-i lăsa să mai stea ascunși sub haină de biserică și să lupte să-Ți strivească biruința și soarta turmei, care nu are păstori sfinți și miloși pentru mântuirea ei! Încurcă-le planurile toate a celor ce dau să se adune sub nume de biserică și să culce la pământ rânduielile sfinte și să vândă pe nimic fața Ta, legile sfinte, puterea poporului sfânt, cu care ții încă lumea în palme prin cei ce lucrează voia Ta, voia pe care Tu ai lăsat-o scrisă prin sfinți să fie urmată de cei ce stau înaintea Ta cu slujire, dar nu mai sunt slujitori în biserici care să stea înaintea Ta și să-i primești Tu, când ei nu stau cum este așezarea cea lăsată prin sfinți.

Toți cei ce Te știu cuvânt peste pământ în vremea aceasta din acest loc al slavei cuvântului Tău în mijlocul neamului român, toți să înțeleagă cu adâncime de ce vii Tu acum cuvânt pe pământ. O, iată de ce vii! Dacă n-ai veni s-ar răsturna pământul cu susul în jos de atâta fărădelege de peste el, dar ai pe el pe cei ce-Ți așteaptă făgăduințele, Doamne, și ai de împlinit Scripturile acestei vremi pe pământ, pe cele din zilele cele de apoi, chiar dacă slujitorii din biserici nu Te așteaptă și nu învață pe oameni să se întoarcă la Tine, la Tatăl lor, ca nu cumva să vii și să lovești cu blestem pământul, precum este scris, din pricina celor rătăcitori, care-Ți tot îndepărtează venirea.

O, ascultă-ne rugarea și aplecarea! Încurcă planurile celor ce dau să se adune pentru stricare, și nu pentru întărirea dogmelor și a canoanelor sfinte pentru viață sfântă și ascultătoare înaintea Ta peste biserică. Mulți slujitori plâng și dau să plângă să se audă plânsul lor, și aceștia văd și știu că dă să vină stricăciunea și împotrivirea cea mare asupra Ta, Doamne.

Iată, Te rugăm. Când vei vedea că se încumetă să strice pe cele așezate de Duhul Sfânt ca să fie împlinite de cei credincioși câți mai sunt, Tu scoală-Te mare și rușinează-i pe cei ce dau să strivească și să zdrobească legile sfinte, puterea poporului sfânt, o, Doamne. O, Tu ești Dumnezeu, iar ei sunt slujitori necredincioși, sunt oameni potrivnici, Doamne, chiar dacă ei se dau slujitori de biserică. O, nu-i lăsa, nu-i lăsa pe cei necredincioși să se scoale împotriva Ta! O, ascultă-ne pe noi. Amin.

— Mă mângâie grăirea voastră cu Mine, copii credincioși. Ați venit la cer deodată toți, ca o cunună de slavă, fiilor. Vă așez lucrători pentru credință peste cei ce se clatină pe pământ. Mergeți din partea cârmuirii cerești și cutreierați în lung și în lat pământul celor credincioși și al celor necredincioși și înlesniți minuni pentru credință pe pământ, iar rugăciunile voastre vor sta înaintea Mea ca tămâia cea mult mirositoare, precum este scris. Stați sfetnici pentru voia Mea cea sfântă acolo unde se ivește lucrare de dărâmare a legilor așezate prin Duhul Sfânt peste biserică și peste oameni pe pământ o dată pentru totdeauna, iar celor ce dau să se încumete să schimbe ceva din cele așezate bine prin sfinți și prin părinți, anatemă să le rostim lor, precum cei sfinți au hotărât asupra celor ce ar da să strice legile și rânduielile Domnului și ale bisericii Domnului pe pământ, căci ei nu sunt vrednici să umble la cele ce Duhul Sfânt a așezat prin sfinți.

Toți sfinții Mei, porniți în lung și în lat peste tot pământul, și vegheați să se înlesnească semne și minuni pentru încurcarea limbilor celor ce dau să umble la legi și la canoane, care nu sunt așezate de ei pentru rânduiala cea bisericească, ci de Mine, Domnul, prin Duhul Sfânt și prin sfinți.

O, dați-vă înapoi, voi cei ce voiți să izbiți în zidul bisericii, căci zidul bisericii Mele sunt cele la care voi dați să umblați, adunându-vă de la voi citire ca să dărâmați pe cele nezidite de voi, ci de cei vrednici de Dumnezeu. O, dacă voi nu vreți să fiți ai Domnului, dacă nu vreți să postiți după rânduială, dimpreună cu toată biserica, pe care nu dați s-o păstoriți după rânduielile sfinte, dacă vouă nu vă place să păziți tainele bisericii și puterea poporului sfânt, o, măcar nu loviți în ele, că, să știți, se vor scula mulți dintre voi și vă vor anatemiza din dreptul legilor sfinte, pe care dați să le schimbați mișelește, pe la spate, iar Eu, Domnul, îi voi auzi pe ei ca pe niște mărturisitori vii, și de partea credinței stând ei.

O, veniți-vă în fire, că adunarea pe care dați voi s-o împliniți pe pământ cu atâta amestecare, aceasta poate aduce prăpăd mare peste voi și peste mulți, căci voi mâniați pe Domnul unindu-vă cu schismaticii și cu ereticii, și mai ales că și voi ați călcat peste cele așezate încă de la începutul neamului creștinesc și ați scris altceva și ați dezlegat pe cele peste care nu voi ați pus legătură, și nu le puteți dezlega voi de pe pământ, iar ele vor rămâne și vă vor cere socoteală pentru nelegiuirea voastră. Iar dacă încă vă încumetați să mai dărâmați, anatemă peste anatemă vă veți strânge, și v-o veți scrie singuri vouă, căci ucenicii Mei cei de la început au luat de la Mine și au pus rânduială sfântă, care nu trebuie călcată, iar cine calcă, anatema este. Amin.

O, n-ați citit în Duminica Ortodoxiei cartea binecuvântării și a anatemelor rostite peste cei ce zdrobesc rânduielile sfinte. Ați scos atâtea cărți prin care biserica trebuie să fie cârmuită, dar ele sunt, și vă veți lovi cu capul de ele și vă va durea capul și vă va durea trupul și veți ști că ați îndurerat pe Domnul și că mult L-ați îndurerat, iar Eu, Domnul, vă vestesc aceasta, căci scris este: «Dacă n-ar ști de la Dumnezeu, n-ar avea păcat».

O, împărțiți-Mi peste pământ cuvântul durerii Mele, voi, cei ce Mă împărțiți, ca să se audă cuvântul Meu și durerea din el, că plâng mulți slujitori de altare, plâng când văd că se apropie lovire în zid.


***

M-am înălțat la Tatăl de lângă ucenicii Mei, cărora le-am dat și le-am lăsat duhul mângâierii, dar cei mângâiați sunt cei ce împart mângâiere, și așa i-am povățuit Eu pe ei să lucreze mângâiere lor și să lumineze cu ea lumea celor nemângâiați. Eu am fost și sunt Cel mai îndurerat, și sunt așa încă de la începutul lumii și al omului și sunt așa de când l-am pierdut pe om, dar Mă mângâi mângâind, și așa Îmi port durerea, și tot așa îl povățuiesc și pe om să-și lucreze bucuria și mângâierea, iar cel ce va asculta așa va vedea că Eu sunt adevărat în ceea ce spun. O, numai diavolul nu se bucură de mângâierea omului, și de aceea îi înlesnește numai minciuna lui în locul mângâierii și stă omul, săracul, lipsit de mângâierea cea de sus, de la Dumnezeu și n-are mângâiere.

A venit până deasupra petrecerii Mele cu ucenicii Mei, a venit un nor alb și frumos, și pe când le grăiam cuvânt de mângâiere s-a așezat norișorul între Mine și ei și Mi-a făcut într-o clipă cale spre Tatăl, iar ei s-au umplut de mângâiere numaidecât și au rămas în Duhul Meu, iar Eu în duhul lor, și nedespărțiți am lucrat, Eu cu ei, și ei cu Mine în toate apoi, și numai norișorul ne despărțea prin taina lui, iar Eu și Tatăl eram lângă ei, tăinuiți în nor.

O, iată cu ce dulce grai Mă așez între Mine și om, și am promis că vom sta în cuvânt cu cei ce s-au așezat păstori de biserică și voi da să-i trezesc din necunoștință de Dumnezeu, și de mila turmei creștine voi face aceasta.

Așadar, luați aminte, o, luați aminte la Cel ce vă grăiește vouă din ceruri, vouă, mai-marilor de peste biserică, vouă, care ați uitat ce este viața de păstor, viața lui Hristos, pilda cea pentru păstori. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar voi nu aveți cruce, ci aveți slavă mare adunată în jurul vostru și nu vă temeți de duhul cel rău al slavei venită de la oameni. Slava Mea a fost suferința cea pentru turmă și crucea, și cu acestea am păstorit Eu turma atunci și peste veacuri. Nu este locaș de biserică în care să nu fi fost Eu înfățișat în fața preotului slujitor la altar pe cruce răstignit cu piroane și cu spini încununat pe frunte. O, de ce, oare, de ce Mă așează înaintea lor răstignit pe cruce toți cei care se fac slujitori de altare? Oare să plângă ei de mila Mea? O, nu.

O, iată, iată ce vă spun Eu, Domnul Cel înviat din răstignire. Turma creștină are împărțită prin sfinți și prin părinți zile de praznice sfinte și de slavă pentru Domnul, iar ziua răstignirii Mele nu este zi de praznic, ci ziua învierii Mele este zi de biruință și de praznic de biruință și de odihnă după biruință și de bucurie pentru ea. O, iată de ce n-ar mai trebui creștinii să Mă înfățișeze pe Mine răstignit pe cruce, căci această înfățișare este judecata celor ce M-au răstignit și a celor pentru care am fost răstignit, iar creștinii ar trebui să Mă înfățișeze pe cruce înviat, nu răstignit, așa cum Mi-am povățuit Eu poporul cuvântului Meu din vremea aceasta, iar el așa ascultă, și are ca zi de odihnă ziua învierii Mele, și înviat trebuie să Mă înfățișeze turma Mea creștină, și așa să Mă mărturisească și păstorii de peste turmă, înviat, nu răstignit.

Eu sunt Iisus Hristos, Domnul învierii, și grăiesc vouă în zi de praznic sfânt și dau să vă păstoresc dacă Mă primiți de Păstor peste voi, iar dacă nu Mă primiți Eu nu vă sunt Păstor, iar voi nu sunteți păstori peste turma creștină, care este turma Mea. Pe voi, cei ce nu Mă primiți să vă învăț, să vă trezesc, să vă păstoresc, pe voi vă întreb: cine sunteți voi? Întrebați-vă și voi cine sunteți și spuneți-vă fiecare: „cine suntem noi, cu cine semănăm, și cui slujim?”. O, întrebați-vă și dați-vă răspuns, căci Eu Mi l-am dat în dreptul vostru și am această socoteală pe masă.

Iată, iată, vin și vă spun că Eu sunt Păstorul turmei creștine și Mă uit la voi cum mergeți și ce faceți. Iată, mergeți prea sus cu mărirea în care v-ați așezat, și cu care fără teamă de Dumnezeu dați să stricați pe cele așezate prin sfinți și prin părinți, și nu aveți voi acest drept, și vă spun vouă în zi de învățătură a Mea peste voi că nu veți putea schimba nimic, decât peste voi veți schimba, iar creștinii dreptslăvitori vor rămâne de partea sfinților ca în toate vremile de încercare peste biserica Mea, și de aceea sunt ei și vor fi creștini, iar voi, și ceilalți ca voi, veți fi în vâlvătaia amestecării și a frământării lui satana-antichrist, care dă să se lovească în stâncă, în Piatra cea din vârful unghiului, Care Se cheamă Iisus Hristos.

Vin de la Tatăl cuvânt pe vatra neamului român și am scris în cartea Mea cea de azi peste șaizeci de ani de cuvânt și nu M-am împiedicat în nepăsarea păstorilor de biserică, o, nu, și nici de nepăsarea voastră nu Mă împiedic ca să vin și să păstoresc. Așadar, ascultați:

V-ați amestecat în nelegiuirea care se vrea a fi semnată peste câteva zile în nume de biserică ortodoxă și de capi de biserică, și a fost trasă la această fărădelege și biserica din neamul român prin capii bisericii.

Îmi fac datoria și spun: Nu vă duceți la această amestecare! Fugiți de această fărădelege, care atrage mânie peste pământ, că iată bătut pământul peste tot de urgii fel de fel! Cei ce vă duceți acolo ca să spuneți „da” nelegiuirii și răsturnării datinilor creștinești și locul lor din calendar, voi veți fi cei ce vă veți rupe de turmă și veți face ruptură în turmă și va fi război. O, de ce, oare, vă credeți așa de mari ca să grăiți în numele turmei, pe care n-o întrebați dacă vrea cu amestecătura așa cum vreți voi, care călcați datinile sfinte? O, ce mai înseamnă aceasta? De unde vine această lege necunoscută? Iată, aceasta este lucrarea cea ascunsă a lui antichrist, care visează în toată vremea să piardă biserica Mea. O, cum de nu sunteți deștepți ca să vedeți lucrarea cea vrăjmașă? O, nu știe turma ce dați voi să-i pregătiți, voi, cei ce vă dați mari și în drept să hotărâți pentru toți, dar vai vouă!

Voi birui Eu, Domnul, Eu, Cel plin de milă pentru turmă, iar voi vă veți desprinde singuri și va fi război, că este încă temere de Dumnezeu în mulți dintre păstorii de biserică și dintre cei ce iubesc pe Dumnezeu cu frică. Duhul proorociei este cel ce lucrează și cel ce stă împotriva celor ce alunecă spre această nelegiuire, căci Moise plângea înaintea Mea pentru neascultarea poporului și ai mai-marilor lui, iar preotul Aaron făcea vițel de aur și juca în jurul lui cu veselie și venea pieirea și ei nu vedeau.

Voi, cei dintre păstorii de biserică, voi, care sunteți cuprinși de îngrijorare și plângeți în voi și în afara voastră pentru nelegiuirea care se apropie în nume de biserică, o, trageți-vă de-a dreapta Mea și ieșiți din amestecătură și puneți mare peste voi iubirea de Dumnezeu și credincioșia pentru cele lăsate de sfinți și de părinți o dată pentru totdeauna, precum Scripturile vă învață aceasta, și se va rupe în două turma, o parte de-a dreapta Mea și cealaltă de-a stânga, iar voi feriți-vă de păcatul necredinței, că această nelegiuire păcătoasă lovește în lucrarea Duhului Sfânt, căreia nu-i poate pune stavilă nimeni de pe pământ. Vă îndemn părintește, trăiți creștinește, iar pentru aceasta vă chem să vă uitați în cartea Mea cea de azi și în hrisovul așezământului cetății Mele de scaun din mijlocul neamului român, unde-Mi am tronul izvorului Meu de cuvânt, și după care lege sfântă ar fi să viețuiască toată biserica Mea de pe pământ în aceste vremi grele, ca să fie ea a Mea cu adevărat, ca să semene ea cu Mine, și nu cu lumea, că iată, fața lumii joacă în placul lui satana ceas de ceas, și nimeni nu poate opri acest măcel de peste oameni.

Iată, nelegiuirea este pregătită să se înfăptuiască și merge spre ea și soli din partea bisericii neamului român, care va da semnătura în numele bisericii și a turmei din țară, iar această nedreptate va fi mare peste turmă și mulți se vor trezi și vor lupta pentru credința cea din părinți și va fi durere și mulți vor plânge, și vor suspina de jale cei ce iubesc pe Dumnezeu după adevăr. O, temerea de Dumnezeu ar fi putut pune stavilă acestui atac, dar unde mai este temerea aceasta, care să oprească pe cei ce se ridică să facă nelegiuire?

Acum Eu, Domnul, cuvintez și vestesc vina celor din partea bisericii neamului român, care-și vor scrie numele spre întărirea nelegiuirii acoperite cu nume mare alcătuit de cei ce cu hoție au lucrat și au vestit întâlnire nelegiuită, spunându-i ei „marele și sfântul sinod”. Acest nume este scris așa pentru proști, căci așa cred păstorii cei trădători de turmă, așa cred că sunt cei din turma bisericii neamului român, și din alte neamuri și biserici cu nume sfânt de biserică ortodoxă. O, nu este nevoie de acest sinod, dar au nevoie mai-marii lumii ca să lovească ei în Dumnezeu și în turma creștină, iar pentru aceasta ei cumpără oameni ca să le facă jocul, și nu este în alt fel lucrarea celor rătăcitori de oameni și a celor ce trădează cauza cea sfântă a Domnului și a sfinților Lui.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Păstorul Cel cu crucea, Mă despart de cei ce se despart de Mine și de sfinți, când fac ei aceasta de la ei putere, și-Mi îndemn turma și pe păstorii cei dreptcredincioși să stea bine și cu frică și cu luare aminte când zidurile se clatină, căci vremea se cutremură o dată cu nelegiuirile de pe pământ. Post și rugăciune să se suie la cer. Veghe și credință să lucreze creștinii cei sfinți, căci Duhul Sfânt vine cu mângâierea și păstorește din partea Mea pe cei credincioși. Tainic să Mă poarte cei credincioși, și să-și întețească viața cea sfântă, căci Eu sunt cu ei până la sfârșit, precum este scris. Amin.


***

Iar acum, în ziua de serbare a sfinților Mei, se lasă ei cu întrebare peste cei ce zic că fac și că stau peste turma creștinească, păscându-o pe ea de pe scaune de biserică.

O, binecuvântare dau vouă ca să grăiți peste pământ în ziua voastră de serbare, sfinți iubiți ai Mei! Eu, Domnul, vă am în slava Mea cea de la Tatăl și sunteți ca și pe pământ, mărturisitorii Mei în cer, și Duhul Sfânt este Cel ce știe în voi. Amin.

— O, slavă Ție în cer și pe pământ, Doamne! Tu ești Dumnezeul sfinților în cer și pe pământ și-i faci veșnici pe cei ce Te iubesc cu viața și cu mărturisirea lor, iar noi râvnim cu mare râvnire să ne lăsăm cu întrebare peste cei ce se numesc pe ei înșiși păstori peste neamul creștinesc de pe pământ, și-i întrebăm așa:

Voi, cei ce ar fi să păstoriți turma lui Hristos, după cum v-ați așezat pe scaune de biserică, o, ce faceți voi, și care vă este lucrarea? De mare durere vă facem această întrebare și vă aducem spre știre că nu vă lucrați vouă binele prin cele ce ziceți și faceți, că iată ce faceți! Faceți amestecare, și miroase aceasta urât la Domnul și la sfinți. O, cine v-a spus vouă să vă adunați în nume de biserică de v-ați adunat acum? A privit cerul la această lucrătură așa cum a privit la Turnul Babel adunătura cea amestecată, și încurcătură s-a întâmplat între voi, cei adunați în nume de sinod mare și sfânt, căci voi v-ați amestecat acolo cu ereticii și ați dat să grăiți spre cer toți laolaltă, chiar dacă Domnul v-a lăsat învățătură prin sfinți să nu vă amestecați cu cei eretici și să nu stați cu ei la masă, precum și Scripturile învață. O, câtă durere și câtă rușine s-au suit de la voi la cer! Iar voi, cei din țara română duși acolo, ați făcut-o de oaie și ați ținut cu tot dinadinsul să nu ascultați de Domnul, Care v-a trimis veste să nu vă duceți acolo și v-a ieșit în cale cu cuvântul, iar voi ați dat la spate cuvântul Său și ați rămas voi mari și tari, dar sub care Dumnezeu? O, nici voi nu mai știți ce faceți și unde umblați și cu cine trageți. O, i-ați făcut eretici pe fiii cuvântului lui Dumnezeu, și iată, voi slujiți slujire laolaltă cu ereticii ca la Turnul Babel, și cine mai știe câte limbi se zbat acolo ca să se vadă această încurcătură, dar tot ceea ce faceți, faceți spre slava voastră, nu pentru Domnul, nu pentru turmă, o, nu, cu nici un chip. Adevărații apostoli ai lui Hristos fac oameni lui Dumnezeu din oameni și zidesc în ei pe Duhul Sfânt, și așa zidesc ei biserica lui Hristos pe pământ, iar voi zidiți catedrale asuprind pe cei cărora le luați bănuții, dar nu e pentru ei ceea ce zidiți voi, căci Domnul nu sălășluiește cu voi în mijlocul acestor zidiri, pe care le umpleți de oameni și de slavă pentru voi de la ei, dar ca să-l învățați pe om de Dumnezeu, o, nu se vede asta pe chipul celor supți de voi ca ciobanii care iau lâna și brânza oilor, și apoi carnea lor, așa cum scrie în Scripturi despre păstorii cei necredincioși pentru turmă și pentru Domnul turmei.

O, nu veți putea schimba nimic din cele așezate prin sfinți, și voi vă veți păgubi prin atâta amestecătură câtă lucrați în nume de biserică ortodoxă, iar în ziua noastră de slavă vă spunem vouă că mult rătăciți și că ar fi să vă treziți măcar la strigătul celor de pe pământ care vă arată cu degetul și vă spun că nu pentru Dumnezeu și nu pentru turmă faceți voi adunare în nume de biserică, ci pentru ca să vă lăsați trași spre despărțire de Dumnezeu, așa cum lucrarea lui antichrist are de îndeplinit în acest timp, precum este scris.

O, Doamne, când i-ai trimis pe apostolii Tăi în lume le-ai spus să Te zidească pe Tine în oameni și să-i însemneze pe ei cu numele Tău, nu le-ai spus să facă din loc în loc catedrale, ci oștiri de creștini au făcut ei, așa cum și Tu lucrai.

Iar noi aducem plecăciune că am putut să grăim, Doamne. Și iată, din neamul românesc avem în cer pe trâmbița Ta Verginica, născută între oameni în duminica tuturor sfinților, și mare a fost lucrarea Ta cu ea în vremea ei de pe pământ, și mângâiere mare ai lucrat cu ea pentru cei din cer, atât de dornici să vină ziua Ta de biruință și de dreptate a sfinților Tăi.

O, câtă învățătură trebuie pe pământ, Doamne, mereu, mereu! O, deschide cale largă cuvântului Tău și fă-Ți cărare slăvită și împlinire apoi, Doamne! O, adu această mângâiere pe pământ și nu lăsa să prăbușească cei nedrepți cu Tine turma Ta creștină și lucrarea ei, și scoală Tu din mijlocul ei pe cei tari cu duhul, ca să aibă grijă de rămășița cea prin har păstrată, căci turma Ta cea după adevăr sunt creștinii care împlinesc pe pământ voia Ta ca și în cer, o, Doamne. Amin.

— Rugăciunile sfinților stau înaintea Mea, o, iubiții Mei din cer! O, pace vouă și mângâierea Mea vouă! Eu sunt Cel ce veghez, iar dumnezeul minciunii va cădea prin lucrarea lui și vine bucuria apoi.


***

O, ucenici iubiți, voi sunteți și acum mângâierea Mea în cer și pe pământ, și sunt în ziua aceasta înconjurat de voi în văzduhul cetății Mele de scaun în neamul român, așezare făcută de numele Meu, ca și cea făcută peste voi atunci, și vă mângâi în ziua voastră de serbare și Mă mângâi cu voi și lăsăm pe masă grăirea dintre noi, o, fiilor, și lucrăm putere prin ea peste cei credincioși ca și voi. Amin.

— Suntem mângâierea Ta, Doamne, căci un împărat mare cât Tine are nevoie de slujitori mângâietori ca și el, și-Ți mângâiem noi Duhul îndurerat și suntem ca Tine, îndurerați și noi, iar jalea aceasta vine de pe pământ, vine de la minciuna care și-a pus nume de biserică a Ta cu slujitori în ea, dar care nu seamănă cu noi, cu casa Ta, Doamne. O, ce-Ți trebuie Ție luxul de pe pământ al lor și al caselor lor, cu care iau ei ochii oamenilor amețiți pe cale? Cuvântăm și le spunem lor așa:

O, întoarceți-vă privirea spre începutul lui Hristos cu noi pe pământ între oameni, voi, cei care v-ați făcut pe voi înșivă apostoli ai minciunii, când stați sub numele lui Hristos înaintea oamenilor, dar fără asemănarea cu Domnul! O, ce vă tot faceți case și turnuri deasupra lor? Faceți și tot faceți ca să aibă ce să cadă, și voi nu știți ce faceți. O, oastea creștinească înseamnă altceva decât arătați voi că înseamnă ea. Ea este cea care este însăși iubirea pe pământ, însăși puterea și împărăția cerurilor pe pământ între oameni. Nu aveți voi vreme să pricepeți ce înseamnă biserica lui Iisus Hristos, dar vă spunem noi, ucenicii Lui cei de acum două mii de ani, și vă spunem să aruncați privirea spre duhul și locul și traiul primilor creștini și să nu mai faceți voi alte legi sub nume de biserică a lui Hristos, căci neamul creștinesc nu are casă pe pământ, ci are cerul de casă pe pământ, iar voi sunteți hristoșii cei mincinoși și fără de credință, și fiindcă n-aveți frică de Dumnezeu n-aveți nici înțelepciune, că dacă ați avea credință prin acestea L-ați urma pe Domnul așa cum L-am urmat noi.

O, e în primejdie neamul creștinesc cu care voi vă numiți frați, și creștini vă numiți, dar voi sunteți cei mincinoși, precum este scris în Scripturi de primejdia cea de la frații cei mincinoși asupra celor credincioși lui Hristos. O, n-ați ales să fiți credincioși Domnului, și ați ales să fiți cei mincinoși sub acest nume, pe care vi l-ați pus ca acoperământ.

Sunteți jalea și suspinul celor din cer, iar noi, ucenicii lui Iisus, care am umblat cu El prin dureri și nevoi, vă facem cunoscut vouă că nu sunteți și nu lucrați pentru cer, de vreme ce nu vă doare de Domnul și de cei ce rătăcesc fără Domnul pe pământ, că iată, voi vă amestecați cu cei ce rătăcesc pe oameni și pe creștini și mâncați la masă cu împăgâniții de tot felul și faceți aceasta fără de frică și fără de rușine și nu dați seama nimănui de faptele voastre vrăjmașe neamului creștinesc, și se vor scula dintre voi cei sfinți cu credința și cu vederea și veți fi judecați aspru pentru amestecătura în care v-ați băgat, și pe care ați băgat-o peste turma creștinească, și vă veți umple de rușine vrând-nevrând, căci Domnul stă împotriva celor mândri, precum este scris.

Și vă mai spunem vouă încă ceea ce voi nu vreți să știți și să împărțiți peste cei păgâni cu credința, și vă spunem că neamul creștinesc nu înseamnă o religie, și înseamnă popor agonisit de Dumnezeu, neam care stă deasupra tuturor credințelor celor ce și-au făcut religie din ce au voit ei să-și facă, iar voi nu știți aceasta și de aceea călcați în picioare învățătura părinților sfinți, care au învățat din partea Domnului turma să nu se amestece cu ceea ce nu înseamnă biserică a lui Hristos așa cum este ea așezată de la începutul ei de Domnul și de sfinții Săi.


***

O, e ziua voastră de serbare, iubiții Mei de lângă Mine între cei din cer sfinți lucrători de aproape ai venirii Mele cuvânt pe pământ în acest timp. O, aveți rang și lucru de arhierei lângă Mine în cer, și-Mi stați la rădăcina lucrării Mele de venire cuvânt pe pământ încă de când am pețit-o pe trâmbița Mea de la Maluri, pe Verginica Mea, în care intram și cuvântam prin glasul ei cuvântul Meu peste pământ atâta vreme, un sfert de veac, o, ucenici iubiți.


***

O, nu mai sunt recunoscut și primit cu glasul Meu cel de azi, chiar dacă Mă duc cu cuvântul spre cei care-și zic slujitori de altare pentru cei de pe pământ spre Dumnezeu, și pe care nu-i ajută spre Dumnezeu, că n-au lucrare cu milă pentru turmă, și se îmbolnăvește lumea, mereu, mereu se îmbolnăvește din pricina lor, și dau să le spun aceasta, iar ei o fac pe surzii și pe muții când e vorba de grăirea Mea de peste ei, și au ei altă lucrare decât cea pe care lumea cea săracă de Dumnezeu știe că o au ei de lucrat pentru cer. O, nu! Ei nu tânjesc spre credință și spre cer pentru ei și pentru lume, ci doar au învățat pe de rost ceea ce fac ei în fața lumii, iar lumea piere și iar piere din lipsă de cunoștință și de înțelepciune, piere lumea mereu, și se înfățișează ea înaintea Mea neîmpăcată cu Dumnezeu și-Mi plânge Duhul de mila ei, și nimeni nu mai plânge cu Mine pentru ea, o, nimeni, sfinți iubiți ai Mei, nimeni, în afară de voi, cei ce ați luat cu asalt cerul și locul odihnei sfinților, locul de slujire în cer pentru cei de pe pământ, o, nimeni nu mai plânge, dar plângeți voi și cu Mine pentru cei fără de căpătâi pe pământ și în cer, că vine omul nepregătit, neprimenit vine înaintea Mea când pleacă de pe pământ, iar în cer e ca în cer, și nu e și pe pământ ca în cer, chiar dacă Eu, Domnul, am învățat prin sfinți pe om ce să ceară și ce să se facă pe pământ.


***

— Da, Doamne, se calcă din plin pe pământ peste legile sfinte, iar peștele se strică la cap, și de la cap se strică și miroase urât totul apoi. Merge lumea la biserică așa cum știe ea, și e lipsită de cunoștința cea de sus pentru cele de sus pe pământ. O, nu Te iubește lumea, n-are cine s-o trezească spre iubire, Doamne milos! Zadarnic stau în fața altarelor cei ce stau, după cum și-au ales ei. N-au aceștia putere din puterea Ta, o, n-au. O, ce am făcut noi pe pământ, Doamne, și ce fac ei? Iată, ei fac altceva și atrag mânia Ta peste cei care ca și ei nu ascultă de Dumnezeu și de legile Lui, legile vieții, Doamne, și le spunem lor noi așa:

Voi, cei care v-ați ales să vă faceți slujitori de altare, o, de ce nu învățați mai întâi ce va fi să fiți și ce veți avea de purtat și de lucrat? Cum de v-ați dus să luați acest nume și această sarcină, pe care n-o atingeți nici cu buricul degetelor, precum este scris despre voi în Scripturi, despre cei mincinoși slujitori ca și voi? O, vă mai dați și mari, vă mai credeți și meritoși. Deschideți ochii, deschideți-i, ca să vedeți ce am făcut noi în dreptul Domnului și ce faceți voi în dreptul altarelor! O, ce răspuns veți da pentru voi, pentru slăbiciunea voastră cea atât de iubitoare de bani și de slavă necuvenită vouă, căci din creștet și până în tălpi aveți răni? De la arhiereu, și până la cel mai de jos între voi slujitor după rang, numai răni nevindecate văd cei din cer de lângă Domnul slujitori. Este scris în Scripturi despre această minciună cu față de sfânt, de slujitor de altar. Iată, călcați legile sfinte și dați să le știrbiți de tot și peste tot. O, ajunge! Ajunge! Ajunge! Încetați odată, că iată, mergeți până acolo că pedepsiți și alungați dintre voi pe cei ce trag clopoțelul de veghe în vreme de primejdie ca să vă trezească la temere de Dumnezeu și la veghe!

O, voi călcați legile sfinte lăsate de părinți și pedepsiți pentru aceasta pe cei ce strigă la voi să nu faceți neascultare și nelegiuire și să ascultați de sfinți, de cei care au dat de la Dumnezeu legi, nu ca să le călcați și să le desființați, sau să le schimbați voi de la voi citire, și iată, iată țara, iată poporul, că fac la fel ca voi cei ce se urcă pe scaune de cârmuire, și iată-i, schimbă legi peste legi ori de câte ori se așează ei pe rând la cârmuire, ca să-și acopere cu ele fărădelegile lor vechi și noi.

Priviți acum, priviți voi peste țară, priviți poporul care strigă și priviți cum din pricina voastră vine primejdie și vin pedepse peste fiii neascultării, care nu mai știu de Dumnezeu și de dreptatea cea de sus. O, până când veți naște dureri? Până când veți naște vânt și furtună?

Doamne, Doamne, o, să nu fie rușinați din pricina lor cei ce Te așteaptă pe Tine, nici înfruntați pentru ei cei ce Te caută, și care pentru Tine suferă ocară, Stăpâne, Doamne! Iar noi spre mila Ta nădăjduim, și vom lucra cu Tine în cer și pe pământ ca să aducem lumina Ta, lumină, Doamne, căci Lumina lumii Tu ești, nu ei, și Tu vei răsări, iar ei vor apune, că n-au voit să lumineze lumea cu lumina Ta, așa cum am lucrat noi pe pământ înaintea Ta și înaintea lumii plină de dureri pentru depărtarea de Tine a oamenilor de pe pământ.

O, adu voia Ta, fă-Te cunoscut între neamuri, Doamne, că ai pe România de țară în vremea aceasta și ai în ea cetate de scaun, și râu de cuvânt Te faci în ea, și din ea peste pământ și peste căpeteniile neamurilor toate, iar noi așteptăm făgăduința Ta, cer nou și pământ nou, și totul va fi și se va împlini așa cum este scris, așa, Doamne. Amin.

— Iubire mare a fost și este în voi, și duh iubitor de oameni a fost și este duhul din voi, o, sfinți iubitori ai Mei peste pământ, din cer și de pe pământ slujitori ai Mei. O, fiți-Mi de sus sprijinul Meu pe pământ, că nu mai am pe pământ cu cine să Mă sprijin, și trebuie să-Mi sprijin poporul care Ne primește și trebuie să putem pentru el, iar el să poată pentru Noi și pentru planul Tatălui cu lumea. Pe scaunele de cârmuire ale celor de la altare e nedreptate, e depărtare de Dumnezeu și de legi sfinte. Pe scaunele de cârmuire peste țară e tot așa în neamul român, e jaf și minciună, hoție și lăcomie de avere, și e nedreptate din partea cârmuitorilor peste cei de sub ei. Toți vor putere să aibă, și s-au îmbolnăvit de dor de putere și de bani, toți, toți.

O, până când? Așa Mă întrebați voi, sfinți iubiți: Până când, Doamne?

O, iată-Mă cuvânt peste pământ, și fiecare își va lua plata după fapte, și tot mai deslușit se va vedea aceasta, și voi mângâia pe cei ce plâng cu Mine în cer și pe pământ, căci sunt Domnul, și de acum încolo Eu sunt, așa cum este scris. Amin.

Pace vouă, celor ce-Mi culegeți cuvântul! Și puneți-l în plic, fiilor, și faceți-i cale spre ușile la care bate. În lung și în lat, peste tot să meargă mersul cuvântului Meu și să pătrundă peste tot, căci Eu sunt Cuvântul, Dumnezeu-Cuvântul sunt, și în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, așa merg, și așa Îmi deschid singur acolo unde nu Mi se deschide, căci Eu vin ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa, și de aceea vin. Amin, amin, amin.


***

Eu sunt Cel ce sunt. Așa le spun Eu celor cărora le grăiesc īn ziua aceasta de pomenire a dreptei credințe.

Am venit de la Tatăl pe pămānt acum două mii de ani, căci sunt Fiul Său, Fiul Tatălui Savaot, Tatăl Meu, și am spus atunci: «Eu sunt Lumina lumii, lumină care luminează pe orice om care vine īn lume și pe oricare spre care lumina Mea vine, iar celor ce Mă primesc și cred īn numele Meu le dau putere și drept să se facă copii ai lui Dumnezeu», născuți din Dumnezeu să fie ei apoi, iar numele Meu se cheamă Cuvāntul lui Dumnezeu, precum este scris despre Cel ce vine cu zecile de mii de sfinți ai Săi, cu oștiri cerești vine și lucrează cuvāntul Său peste pămānt.

Am cetate de scaun pe vatra neamului romān și am un popor primitor, care-Mi primește venirea și-Mi așează cuvāntul īn cartea Mea cea de azi, īn care am īnceput să Mă scriu īncă din anul 1955, și este ea prinsă īn copci și īmpărțită pentru curățirea și lămurirea multora, a minții și a inimii lor, precum este scris īn prooroci despre cartea aceasta, și īnțelepciunea crește pe pămānt īn oameni, iar cei nelegiuiți se vor purta ca cei nelegiuiți īn fața cuvāntului lui Dumnezeu, căci așa este scris.

Le-am spus acum două mii de ani ucenicilor Mei cu care Mi-am purtat duhul mărturiei din loc īn loc vreme de trei ani și jumătate și le-am spus lor: «Voi sunteți lumina lumii, precum Eu sunt, iar la nașterea din nou a lumii veți sta pe douăsprezece scaune și veți judeca semințiile lui Israel», poporul la care Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit de la Tatăl Meu, și din care se trăgeau și ucenicii Mei cei aleși Mie pentru lucrul luminii și al luminării lumii. S-au ridicat apoi ucenici din ucenici, iar biserica Mea a mers pe picioare prin vreme și am pus peste ea prin Duhul Sfānt orānduială cu putere de viață pentru turmă, căci cei ce o călăuzeau pe ea aveau īn numele Meu și din partea Mea pe Duhul Sfānt peste ei, și se numesc ei de atunci și pānă azi sfinții părinți, de care trebuie să asculte ca de Dumnezeu fiii bisericii Mele, biserica lui Iisus Hristos īncă de la īnceputul ei și pānă la venirea Mea iarăși la ea pe pămānt, așa cum am făgăduit cu īnsăși gura Mea că voi veni, și iată-Mă, īmplinesc, vin și īmplinesc.

O, este scris prin sfinți și prin părinți pentru această duminică, īntāia a Postului Mare, este scris īn această zi pomenirea dreptei credințe, duminica ortodoxiei, cānd fiecare slujitor de altar se ridică și grăiește īn ziua aceasta cuvānt peste cei ce vin la biserică. O, tot așa voi face și Eu acum peste toată turma creștină de la margini la margini și voi aminti că turma fără de păstor peste ea e īn primejdie mare mereu, mereu, și voi sta de vorbă acum cu cei ce-și zic păstori de turmă, păstori de biserică, și le voi da lor cuvāntul Meu.

Amin, amin zic vouă, celor ce v-ați ales și v-ați numit și v-ați suit slujitori și călăuzitori ai turmei creștine, o, iată-Mă la masă de cuvānt cu voi și pentru voi! Vine Păstorul Cel cu crucea, vine să-Și cerceteze turma și pe păstorii de peste ea. O, ce faceți, vă īntreb? Faceți voi ceea ce v-ați ales să faceți și să īmpliniți? Iată zi de īntrebare! Frica de păcat, această de zi și de noapte lucrare a bisericii Mele, a fost ea lucrată de voi peste turmă și peste voi? Au, are ea rod viu ca să pun din el pe masă?

Mă așez să stau de vorbă cu voi. O, așezați-vă și voi. Să ne așezăm și să cercetăm veșmāntul bisericii și al fiilor ei. Ar fi să fie găsiți ei īmbrăcați, și nu goi, ca să le pot da lor īnfierea după adevăr și după dreptate, căci Eu am spus celor ce Mă urmează: «Fiți sfinți, că Eu așa sunt: sfānt!».

Lucrare de păstor las peste voi și vă spun că lucrarea unui păstor de biserică este stăruința cea pentru dobāndirea īmpărăției cerurilor pentru el și pentru cei călăuziți de el spre această biruință sfāntă. Dar trāndăvia pentru cele cerești pe pămānt, aceasta este ceea ce vede Dumnezeu īn umbletul Său prin mijlocul turmei. Mai greu decāt aceasta este īngăduința pe care ați pus-o mai demult peste biserică și īncă dați să mai adăugați la ea, desființānd voi cu ea rānduiala cea māntuitoare de suflet și de trup, pusă de părinții cei sfinți de la īnceput pentru viața bisericii Mele, viața cea cu ascultare de părinți, căci sfinții Mei au de la Mine, nu de la ei, iar voi nu mai dați să țineți minte aceasta și să nu culcați la pămānt gardul viei Mele și paza cea pentru turmă și veghea cea din părinți.

Vin și vă īntreb: puteți să-Mi dați socoteală pentru viața și fața turmei creștine? Puteți să-Mi arătați rodul vostru și al ei, cel pentru cer? O, nu. Iată, nu puteți aceasta, căci și acum, și mai īnainte de voi, se umblă și s-a umblat la cele așezate prin sfinți, se umblă ca să fie șubrezite și ca să cadă īn trāndăvie cei ce s-au ales și dau să se aleagă pentru Hristos.

Vin cu duhul duioșiei spre voi. Mi-e milă de voi. Iată, nu vegheați, o, nu vegheați cu Dumnezeu, nu aveți grijă de turmă, și este ea fără călăuzire și fără veghe peste ea, de vreme ce voi, cei ce stați pe scaunele de sus, nici pentru voi nu dați să vegheați, și iată, iată, ați făcut durere fără de margini īntre voi și Mine, īnaintea Mea și a sfinților Mei, care bine au cārmuit īn vremea lor biserica Mea și au păzit-o de lupi și de erezie, iar voi, voi o duceți acum cu multul spre dezbrăcare de har din zi īn zi mai mult.

O, v-am trimis carte din cer, și ca fulgerul v-am trimis-o ca să luați aminte la ea, și v-am povățuit să nu vă prindeți īn capcana rătăcirii și a părăsirii fricii de păcat, și v-am spus să nu vă duceți la adunarea din Grecia, unde s-a pus și se pune la cale nimicirea, șubrezirea puterii poporului sfānt, lucrare rea, despre care scrie īn Scripturi că se va ivi și va fi lucrată mai īnainte de sfārșitul a toate, pentru venirea apoi a Domnului cu biruința cea de sus. O, și vă spun acum vouă și turmei, vă spun deslușit că puterea poporului sfānt este stăruința īn care au stat sfinții, după cum și Eu am stat, postul și rugăciunea cea cu post pentru soarta turmei creștine și pentru asemănarea cu Domnul și cu sfinții.

O, v-ați dus acolo la adunare amestecată și ați īndurerat cerul, și ați tras după voi și pe cel scris īn cartea Mea cea de azi cu poporul cuvāntului Meu, de l-ați pătat mult, mult și pe el, pe arhiereul care a stat mult timp cu fața la Mine și la cuvāntul Meu cel de lumină peste lume, și a fost el povățuit apoi să se īntoarcă cu spatele și așa să stea īntre el și Mine, īntre el și poporul cuvāntului Meu. O, l-ați tras și pe acesta la păcatul lepădării de credință și de fața credinței, căci tot ce se săvārșește acolo, la adunarea cea amestecată, se numește lucrarea păcatului lepădării de ortodoxie și de curăția ei cea din sfinți.

O, și cine se va găsi să vă curețe pe voi de acest păcat, dacă ar fi să vă treziți la pocăință? O, cine, dacă nu cei care s-au ales deoparte și n-au zis ca voi; ca voi, cei mari de peste biserică, și iată ce faceți vieții ei dacă stați mari peste ea, peste biserica Mea, uitānd că ea este a Mea și nu a voastră?

Vă dau de veste īn zi de duminică și de pomenire a dreptei credințe și vă spun că toți cei pe care voi īi amenințați acum și-i marginalizați ca īmpotrivitori păcatului vostru de la Creta, toți au de la Mine dreptul să vă anatemizeze pe voi acum, și nu voi pe ei, o, nu, oricāt ați fi voi de mari cu rangul, pe care singuri vi l-ați pus pe frunte. Că după ce că voi luați tot caimacul, tot, toată grăsimea, toată, toată, din toate ale turmei, ca s-o duceți voi pe picior mare īn fața gloatei sărmane și dusă de nas de către voi, și după ce că nici tainul care li s-ar cuveni ca mădulare ale bisericii nu-l lăsați pe de-a-ntregul celor ce vă slujesc pe voi și slava voastră deșartă, de partea căreia v-ați ales să stați și să stăpāniți prin ea, o, iată, nici măcar dreptul la cuvānt nu l-ați lăsat celor ce nu vor să părăsească īnvățătura sfinților bisericii și īmplinirea ei īmpotriva rătăcirii, īn care voi ați căzut acum, amestecāndu-vă cu cei ce nu sunt biserica lui Iisus Hristos și crezāndu-vă deștepți și știutori bine a ceea ce faceți.

O, nu oricum este biserica Mea. Nu este ea cum vreți voi să fie ea, ci este ea aceea care este cum voiesc Eu să fie ea, iar voi, nici voi nu mai știți peste ce mai stăpāniți și care mai este moștenirea voastră, dar peste adevărata Mea turmă voi nu veți putea stăpāni, că iat-o, stă trează. Și vă spun, īndurerat vă spun īn ziua aceasta de pomenire sfāntă a dreptei credințe, vă spun vouă că īn curānd se va surpa īmpărăția voastră, iar cei pe care-i dați voi acum deoparte ca īmpotrivitori vouă și păcatului vostru rătăcitor de turmă, aceia sunt cei biruitori, aceia, și nu voi, și, fără să știți voi ce faceți, Eu, Domnul, chiar prin voi īi sortez și-i dau de lāngă voi ca mărturisitori ai dreptei credințe, iar pe voi, prigonitori ai lor pentru numele Meu de peste ei și ai credinței drepte, și voi citi īn ziua aceasta īn mijlocul poporului Meu de Nou Ierusalim, voi citi prin slujitorii Mei cartea lăsată de sfinții cei de la īnceputul bisericii Mele (Sinodiconul Ortodoxiei, n.r.), și care trebuie citită īn această duminică sfāntă, duminica ortodoxiei. Și voi citi cartea care binecuvintează pe cei binecredincioși, și anatemizează pe cei ce prigonesc credința și pe fiii ei cei dārzi și vii cu mărturisirea, și veți fi voi pomeniți īn dreptul celor pentru care se strigă bisericește: anatema!

O, că n-ați ascultat să nu mergeți pe māna celor amestecați și nu v-ați supus cuvāntului Meu de veghe pentru voi și pentru turmă, și iată, nu toți dorm, așa cum ați gāndit voi că veți da pe īntuneric lovitura cea lupească asupra turmei fără de apărare, fără de păstori blānzi pentru ea. Numai că Eu vin din cer Păstor cu crucea și-Mi am grijă de oi și le īngrijesc la rane și le iau din calea voastră și le trag la dreapta Mea, la pășune le trag, și Eu Īnsumi le voi păstori și le voi purta și le voi da pășune dulce și grasă și vor prinde viață și cuvānt, că iată-Mă cuvānt dulce de Păstor peste pămānt, pregătind loc de hrană pentru cei ce Mă iubesc și ducāndu-i pe ei acolo unde sunt Eu, ca să fie și ei unde sunt Eu, așa cum este scris despre plata celor ce cred și iubesc crucea și pe Domnul ei și viața ei cea cu Păstor pentru ea.

Amin, amin zic vouă, ați greșit păcat peste păcat. V-ați dus acolo unde v-am dat de veste să nu vă duceți și să nu vă amestecați, iar voi n-ați luat și n-ați ascultat povața Mea, și apoi ați mai dat deoparte și pe cei care v-au stat īmpotrivă și au scos la iveală cuvāntul dreptății sfinților, cum că n-ați avut voi dreptul să faceți ceea ce ați făcut, și v-ați luat singuri acest drept, și veți cădea prin el, prin rodul vostru cel rău, cel īmpotriva lui Dumnezeu și al sfinților Lui, iar cine citește știe și īnțelege, căci caută să știe, precum și cel ce nu citește rămāne īn fărădelegile lui, și iată, casa voastră se va surpa, precum este scris, că māna voastră o surpă și lucrul vostru o dărāmă, și veți vedea această faptă, precum este scris că se va īmplini.

Și nu uitați, o, nu uitați, ci amintiți-vă acum de păcatul făcut peste turma Mea cea mică, peste biserica Mea de Nou Ierusalim īn mijlocul neamului romān odată cu scoaterea deasupra a tainei cuvāntului Meu și a mersului ei peste pămānt cu lumina ei, căci voi ați numit erezie venirea Mea cuvānt peste pămānt și ați defăimat īn fel și chip pe poporul purtător de Dumnezeu īn mijlocul acestui neam, poporul cuvāntului Meu, și iată, iată cine este eretic īntre Mine și voi, īntre voi și fiii cuvāntului Meu de azi, că nu ei, ci voi sunteți abătuți și-Mi faceți de rușine istoria sfinților Mei, a celor ce s-au jertfit pentru adevăr și credință și pentru viața turmei!

O, Mi-e milă de voi v-am spus īn ziua aceasta, Mi-e milă. Ați uitat cāt datorați turmei, căreia i-ați luat mereu de pe masă caimacul, toată grăsimea, toată truda, căci ați zis că vi se cuvine vouă aceasta, dar turma n-ați īngrijit-o, n-ați păscut-o cu milă, ba și pentru tainul slugilor v-ați certat īntre voi, care de care să luați mai mult, iar Eu, Domnul, mereu am văzut și mereu văd īn locașurile voastre de slujire această rușine, păcatul lăcomiei și al setei de īntāietate și de putere, de care v-ați īmbolnăvit de tot, de tot, de dați acum să vă arătați puterea și să tăiați dreptul celor ce muncesc și ei īn slujba bisericii prin dragostea lor de Dumnezeu și de sfinți.

O, de ce ați căzut voi īn așa păcat vă īntreb? Lipsa dragostei de Dumnezeu v-a adus la această faptă rătăcitoare pentru mulți și v-a īmpins să umblați la așezările sfinte hărăzite să trăiască peste viața bisericii Mele pe veci de veci. Nedragostea voastră de Dumnezeu cade pe mulți īn trāndăvie de suflet. Omul fără Dumnezeu īn el cade īn păcat, dar cine are pe Domnul īn față și īn inimă nu cade, ci se sfințește zi de zi pentru Domnul său, pentru iubirea Sa, jertfa cea mai dulce adusă de om lui Dumnezeu.

Iar acum, vreți, nu vreți, luați sau nu peste voi cuvāntul Meu, Eu, Dumnezeu-Cuvāntul, vă acopăr pe voi cu milă și vă spun: Pocăiți-vă, o, pocăiți-vă! Viața nu se sfārșește odată cu trupul, și aveți de dat socoteală pentru cele săvārșite īn viața trupului, viața pentru lupta cea mare a cāștigării īmpărăției cu Domnul, sau a celeilalte, fără Domnul, și care doare veșnic.

Mă aplec și vă rog cu nădejde, treziți-vă și strigați īn miez de noapte cu lacrimi pentru o nouă naștere, că iată, īncă nu v-ați născut din Dumnezeu, chiar dacă nu credeți aceasta ce vă spun. O, sculați-vă din greșeală, din trāndăvia cea pentru suflet și dați-vă putere de pocăință unul altuia, voi, cei ce stați pe scaune de stăpānire peste turma creștină, pe care n-ați īngrijit-o, ci doar grăsimea ei vă place s-o aveți de porție pentru voi, așa cum v-am amintit astăzi că lucrați voi asupra turmei.

O, strigați-Mă, și vă voi auzi! Dar strigați-Mă ca să aud!

Eu sunt Cel ce sunt. Și pun acum numele Meu peste scrisoarea Mea spre voi: Iisus Hristos, Cuvāntul lui Dumnezeu. Amin.

Iar voi, voi, cei īmpinși īn lături de cei ce se simt mari peste voi și peste turma creștină, o, nu vă temeți de ei, nu plāngeți, ci bucurați-vă ca de o izbăvire mare, dar fiți iubitori de veghe, de sfințenie peste voi și peste turmă și zidiți-vă turma, zidiți-o īn Hristos, căci turma nu este a voastră, ci este a Mea, cu tot cu cei ce o veghează pe ea. O, prindeți curaj, căci curajul mărturisirii lui Hristos este numai pentru cei sfinți. Așadar, sfințiți-vă, fiilor. O, nu-i de ajuns să vă īmpotriviți rătăcirii arhiereilor care scriu pe pămānt cu māna lor păcatul lepădării de credință, o, nu-i de ajuns. Sfințiți-vă, aceasta vă rog, aceasta aștept să adăugați duhului mărturisirii lui Hristos. Iar īn ziua aceasta, Eu, Domnul, vă pomenesc pe voi cu cei binecuvāntați de partea credinței drepte și sfinte, de partea bisericii iubitoare de adevărul lui Iisus Hristos, iar voi luptați, luptați, fiilor, pentru locul cel din dreapta Mea, că luptă mare și dulce se cere pentru această īmpărăție a Mea cu cei ce luptă din răsputeri pentru ea și spre ea.

Eu, Domnul, binecuvintez inimile voastre. Faceți din ele scaun pentru Dumnezeu, o, fiilor. Amin.


***

Intru cu tine, mama Mea, intrăm în biserică, mamă. E sărbătoare pentru tine pe pământ în biserici, în cele care n-au trecut prin cutremurul care s-a ivit pe pământ acum șaptezeci-optzeci de ani în urmă de au strămutat de la locul lor timpul lor, timpul cel din calendar al sărbătorilor sfinților, mama Mea. O, ferice de bisericile ale căror turme sunt închinate lui Dumnezeu, și nu oamenilor care le strâmtorează libertatea în Hristos, și în aceste biserici poate Dumnezeu, încă mai poate, găsește Domnul așezarea cea dintru începutul neamului creștinesc pe pământ, iar neamul cu acest nume este cel mai puternic neam între toate neamurile pământului, fiindcă Stăpânul lor este Dumnezeu Împăratul, căci ce împărat este cel care nu are popor? Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Împăratul neamului creștinesc, neam răspândit pe pământ de la margini la margini, dacă acest neam păzește datinile din vremea cea de la început când Eu, Domnul, am însămânțat ca să crească sămânța lui pe pământ, sămânță curată și neamestecată.

Grăiesc și Eu, grăiești și tu, mamă, grăim peste biserica cea nestrămutată, cea credincioasă și statornică începutului său cel din părinți și ai cărei părinți au încă bucurie de la ea. În mijlocul neamului român, însă, a pătruns lucrarea lui antichrist, când s-a atins de așezarea cea din părinți și a biruit biserica, și lacrimi de durere s-au suit la cer în vremea aceea, dar mai-marii de peste biserică n-au plâns și ei, n-au simțit atunci rana, ci au adâncit-o, mamă, și a rămas strămutarea sărbătorilor în calendarul zilelor, mamă, și iată, azi nu se serbează pentru tine în biserica neamului român, dar se serbează în țările care și-au păstrat statornicia cerută de părinți, și intrăm, mamă, ca să le grăim lor, celor ce se adună pentru tine azi în biserici.

Eu, Domnul și Fiul tău, Eu și tu, mamă, intrăm cuvânt în biserică și grăim celor ce au păstrat neclătinate zilele sărbătorilor sfinte și Ne aplecăm lor cu mulțumire pentru această biruință a lor asupra diavolului, care a lovit pe alocuri și a răsturnat rânduiala cea prin sfinți lăsată, și le spunem cuvânt și sfat ceresc să dăinuiască ei așa, și să lucreze să tragă în matcă și ținuturile care au îndurat cutremur și schimbare prin oamenii care au lovit biserica, printre care țări și poporul român, mamă, și a plâns cu jale acest popor când s-a văzut înșelat chiar de mai-marii din biserică în vremea aceea, în care s-au lăsat spre rătăcirea cea scrisă în Scripturi că se va ivi ca să strămute sărbătorile sfinților și datinile creștinești. Stăruiesc însă cei din cer ai fiecărui popor, și iată, mamă, ce minune este cuvântul Meu peste pământ!

Și grăim acum mai întâi bisericii neamului român, că pe această vatră avem așezată cetatea care Îmi adăpostește cuvântul când el vine și se face auzit de deasupra ca să fie așezat în cartea sa, și împărțit apoi peste pământ, mamă.

Grăiesc vouă, celor ce stați pe scaune de biserică și cârmuiți peste ea, peste turma neamului român. Vă aduc aminte de cele scrise în Scripturile Mele și ale ucenicilor Mei despre lucrarea bisericii, de la care v-ați abătut atât de mult, căci unde nu este temere de Dumnezeu acolo poate omul. Când Eu, Domnul Iisus Hristos, nu trăiesc în om e pentru că trăiește omul, pentru că vrea ca el, și nu ca Dumnezeu, și acesta este păcatul care apasă pe creștetul bisericii neamului român încă din vremea cea cu durere când s-a întâmplat să poată satana, și nu Domnul, căci n-a fost veghe, și s-au clătinat datinile așezate de sfinți, că au putut străinii peste această țară în vremea aceea, iar în cer este scrisă toată întâmplarea așa cum a fost ea de a căzut de la locul ei cârma cea de la Dumnezeu pentru pașii bisericii.

Intrăm la voi, la cei ce cârmuiți biserica neamului român și vă amintim iar și iar că azi e sărbătoare între sfinții cerului pentru mama Mea Fecioara, și intru cu ea la voi și nu vă găsesc slavoslovind praznicul ei, scris în calendar să fie ținut în această zi. Vă amintesc iar și iar că sunt popoare mari și mici care cântă azi pentru mama Mea Fecioara, și iată, priviți biserica rusă, are azi mare sărbătoare, și se pomenește în mijlocul ei sărbătoarea libertății ei întru Hristos, căci a avut ea trezie când trebuia să aibă și a rămas pe stâncă și are ea între cei din cer un cer mare de sfinți, care luptă sus pentru biserica de jos și care cântă odată slujba de sărbătoare ca în cer și pe pământ. Dar la tine, neam român, a rămas în urmă vremea sărbătorilor sfinte, iar când vremea lor vine, tu nu mai ții pasul cu cei din cer, și uiți acest păcat al tău și judeci peste turmă cu tot dreptul, când tu ești călcătoare de așezare sfântă, de la sfinți lăsată să fie și să se țină de către neamul creștinesc.

O, turmă a neamului român, ia aminte, cei din fruntea bisericii nu te îngrijesc, nu te trezesc, devreme ce și ei dorm față de greșelile care sunt scrise în cer în dreptul celor ce cârmuiesc peste turmă, căci i-am vestit să îndrepte calea și n-au îndreptat-o. În turmă nu se mai găsește nici unul drept care să judece între frate și frate, ci, din contra, frate asupra fratelui rostește judecată, și toate pe câmp deschis, toate în stradă, spre batjocorirea celui judecat. O, dacă prin iconomia Mea cea de sus lucrătoare aș descoperi și Eu faptele cele ascunse ale celor ce dau să judece pe cei împinși spre batjocorire dintre cei ce slujesc la altare peste turmă cu păstori, o, ce s-ar întâmpla atunci cu fața Mea, sub care se ascund turma și capii ei ca popor al lui Dumnezeu?

Am spus că păcatul este necruțător peste cei ce nu ascultă de Dumnezeu, căci musca se așează și pe creștetul căpeteniei și pe cel al supusului, ca una care nu poate fi oprită să zboare și să păteze oriunde voiește ea să se așeze. Și atunci, cine este vrednic să judece păcatele?

O, trebuie îndreptare, trebuie sfătuire, trebuie pocăință și iertare apoi, așa cum scrie în Scripturi lucrarea peste biserică, iar măsura dreptății lucrurilor stă în mâna Mea, nu a omului, oricât de mare s-ar crede el că este, ca nu cumva să râdă cei necredincioși de nedreptatea care se arată lucrând în numele dreptății lucrurilor.

Voi, cei de pe scaune de cetăți și de turme, iată, faceți nedreptate și călcați peste adevăr. Ar fi să încetați să apăsați pe cei treziți la veghe prin Duhul Sfânt, și care dau să vă arate când greșiți de sus în jos, și să vă amintească despre primejdia care ar fi să biruiască peste voi și peste turmă. Îi puneți sub pedeapsă pe cei ce deschid cărțile de cârmuire și îi dați din rânduri, ca să nu vă fie vouă clătinate statul mare și slava căpătată de la supuși, slava pe care Eu, Domnul, n-am avut-o și nu o am pe pământ de la om.

Las cuvânt scris pentru voi și vă trimit carte ca să vă măsurați cu ea lucrul care dați să-l lucrați în numele Meu peste turmă. Dar dacă voi nu mai lucrați ca Domnul și ca ucenicii Lui, care au lăsat cârmuire de la Mine pentru urmași, e drept, oare, să numiți în numele Meu lucrul vostru?

O, treziți-vă voi, cârmaci care stați cu cârmuire șubredă peste turmă, căci îngâmfarea este păcat greu, care aduce omului orbire, iar orb pe orb cum poate să călăuzească? Aș vrea să vă numesc de-a dreapta Mea, aș vrea, dar să vreți și voi, dar să lucrați și voi ca Dumnezeu aș vrea. O, luați pildă din toate cele lucrate bine și despărțiți-vă de judecata cea strâmbă a lucrurilor toate, căci biserica lui Hristos este cea care lucrează pentru Hristos și pentru oameni, nu pentru capii ei, nu împotriva celor așezate să fie ca Dumnezeu lucrate. Deschideți Scripturile și uitați-vă la învățăturile pentru biserică și pentru viața ei, că adevărații ucenici ai lui Dumnezeu aduc omul spre înviere, nu spre judecată, cum faceți voi când vă vine bine să faceți aceasta și să defăimați pe frați înaintea celor necredincioși.

Iată ce vă spun: Vin magi de departe, că aud de glasul cuvântului Meu de pe vatra neamului român, iar voi îi descumpăniți, de vreme ce nu prețuiți minunea venirii Mele cuvânt pe pământ aici, în țara neamului român, țara Mea cea de azi, care M-a primit și Mi-a dat așternut și fii primitori și purtători de Dumnezeu, și nu-i puteți voi scoate din istorie și să-i împingeți în cartea neagră a vremii, căci cu ei sunt Eu, Domnul, și sunt Biruitorul dacă sunt. Amin.

Și le spun acum celor ce dau să se apropie de muntele Meu de cuvânt și-i mângâi pe ei spunându-le și amintindu-le că niciodată Eu, Domnul, n-am fost prețuit de cei în mijlocul cărora am lucrat prin vreme, căci am fost pus sub capac de cei ce s-au voit ei mari și dumnezei în ținutul lor. Dar voi când auziți glasul Meu împărțindu-Mă vouă, o, luați pe Domnul așa cum vine El spre voi și bucurați-L cu credința că Eu sunt, că Eu vin și că vă dau cuvântul Meu, care înnoiește lumea și naște totul spre înviere, precum este scris să se împlinească cele scrise. Că iată, vin Eu spre voi, vin Eu, vin învăluit în cuvânt și Mă dau vouă de bucurie, de mângâiere, iar cei ce vă descumpănesc pentru căutarea voastră spre izvorul Meu de cuvânt lucrând pe vatra neamului român, o, nu vă pot despărți ei de slava Mea, care se împarte și strigă pe ulițe, și nimeni nu poate opri vântul să bată și să se audă glasul lui și să se nască din Duhul mulți, mulți, precum este scris. Capii bisericii neamului român își văd de ale lor treburi, iar timp pentru Domnul nu au, chiar dacă sub acest nume s-au aciuat să stea.

Mulți ani cu Domnul, mulți ani cu Mine au cei ce Mi-au cules cuvântul și l-au pus și îl pun la împărțit peste popoare, căci Eu, Domnul, voiesc ca toți să se mântuiască și să vină spre credința cea de sus a adevărului, și iată, mai bine de șaizeci de ani sunt scriși istorie a Mea pe vatra neamului român, și unde duhul lui antichrist văzând aceasta s-a îndârjit cu disperare și aici scurmă, aici, unde-și vede primejdia, dar Eu, Domnul, fac reparare bună peste toate câte au fost atinse și stricate, căci sunt Înnoitorul, și pe toate le fac noi, precum este scris.

Voi, neamuri și limbi și căpetenii, luați pe Domnul din acest râu de cuvânt, care curge din gura Sa, din tronul lui Dumnezeu, ca să adape pe cei de pe pământ cu apa cea vie și să-i hrănească cu mana care vine din cer spre viață veșnică pentru cei care cred. Nimic nu este veșnic, decât Dumnezeu și cei ce cred Lui. Veniți spre muntele Meu de cuvânt, și vin Eu cu el spre voi ca să Mă dau vouă! Amin.

Voi, cârmuitori de biserici, rămâneți, sau întoarceți-vă în obiceiurile cele sfinte, lăsate de la părinții cei sfinți. Cei ce sunteți abătuți de la ele, întoarceți-vă la cele dintâi, la dragostea dintâi, la cei de atunci, de când Eu, Domnul, am lăsat pe piatră de neclintit biserica Mea așezată. Priviți doar spre strămoși, și veți putea să vă faceți întoarcerea. Cei trufași, aplecați-vă! E vremea să faceți aceasta. Trufia e unealtă diavolească, iar umilința e floarea mântuirii și împarte izbăvire și mireasmă de Duh Sfânt peste toți pe pământ. Amin.

Poposesc cu mama Mea și cu oștirile cerești și privesc peste o adunare în țara cea mare (Rusia, n.r.), unde s-au strâns de sărbătoare cei ce cârmuiesc biserici în țările lor. O, și pe gazde, și pe oaspeți îi ating în ziua aceasta cu mâna Mea, dar și mâna mamei Mele Fecioare este lângă mâna Mea, ca să ia ei de la Noi duhul judecății drepte în tot lucrul lor de peste turme, și prin harul care împarte binecuvântare binecuvintez, și spun și aici că meritele se deosebesc.

De aici, din muntele Meu înalt al cuvântului Meu de pe vatra neamului român M-am vestit vouă și v-am dat din taina venirii Mele cuvânt pe pământ. Eu, Domnul, vă fac cunoscut că sunt adevărat în acest cuvânt, iar voi să nu vă îndoiți de el, ci primiți-L pe Domnul, Care Se împarte lucrând. Fiți binecuvântați de Domnul, de sfinți și de părinți, umblând în căile lor sfinte, căci spre aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea. Amin.

— Iar eu, Fiule Iisus Hristos, ca mamă a Ta și a fiilor creștini binecredincioși, dau de veste de lângă Tine adevărul Tău prin acest cuvânt, și mărturisesc peste ei că Tu ești cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu peste cei ce Te primesc și-Ți așează în carte pe pământ cuvântul. E ziua mea de intrare în biserică, e praznic pentru mine în neamul creștinesc, și am intrat cu Tine în templul cel din om ca să-l învăț să se facă templu lui Dumnezeu așa cum eu m-am făcut în toată vremea mea pe pământ.

Voi, neamuri și limbi și împărați, e Domnul, e Fiul meu Hristos acest cuvânt. E carte scrisă cuvântul Lui pe vatra neamului român, țara pe care eu în numele Lui cel mare o ocrotesc, o păzesc, o păstrez și o împodobesc de nuntă, căci Fiul meu are sălaș sfânt aici, și merge de aici peste tot cu cuvântul.

Amin, amin zic vouă, iubiți pe România, aveți grijă ca și mine să fie ea, să poată ea pentru Domnul, să lucreze Domnul de aici peste pământ, că milă mare este cuvântul lui Dumnezeu, care se așează în cartea sa cea de azi, aici, în cetatea cuvântului Său.

Acum, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu, odată să zicem peste toți în zi de petrecere sfântă, noi, cei învăluiți în cuvânt și stându-le alături: Pace vouă, pace vouă, pace vouă!

Și punem peste acest cuvânt numele Tău și numele meu:

Iisus Hristos, și mama Fecioară, Maica Domnului. Amin, amin, amin.


***

E zi de duminică, ziua întâi a săptămânii, duminica întâi a postului mare, când în locașurile creștine se pomenește sărbătoarea pentru credința cea dreaptă, duminica ortodoxiei, și când se citește epistolă arhierească, și apoi se strâng ajutoare în bani de la cei adunați, care dau din prisosul lor, după obicei.

Scriu și Eu epistolă cerească și o las peste pământ și amintesc prin ea de vremea primilor creștini, vremea cea de aur a bisericii și a credinței creștine, când și ucenicii Mei strângeau în ziua întâi a săptămânii, strângeau și ei ajutoare, strângeau pentru cei sfinți, și se numea aceasta strângerea de ajutoare pentru sfinți, pentru cei ce părăseau calea lumii și urmau calea crucii prin mari nevoințe și prigoane din partea celor necredincioși din Israel, și când se întărea flacăra propovăduirii credinței, iar cei dintâi creștini ridicau pe alții lângă ei și măreau ceata lui Hristos, ajutați prin semnul Duhului Sfânt și prin botez apoi, și se vedea lucrarea cea sfântă lucrând de la Dumnezeu peste pământ între oameni prin ucenici sfinți, iar strâmtorarea peste cei cu crucea se întărea de peste tot, și semăna cu Mine turma cea mică, care pierduse teama și biruia lumea ca și Păstorul ei, Care a mers la moarte pe cruce pentru salvarea omului căzut prin păcat, o, și toată această lucrare bisericească era ea împărăția cerurilor pe pământ, adevărata iubire a omului plin de dor de Dumnezeu în el, și aceasta este taina cea mare, ea este turma cea mică, și căreia Eu, Domnul, i-am spus cu îndemn: «Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl voiește să-ți dea ție împărăția Sa ca s-o arăți pe pământ cu viața ei cea de sus!».

O, încă de pe atunci am vestit Eu că este o turmă mare și una mică, iar în ziua aceasta scriu epistolă cerească și o așez pe pământ ca să fie cercetată, și din unul în altul vestită peste cei mulți, care au nevoie de Dumnezeu și de la Dumnezeu, chiar dacă ei nu au acest dor în ei, sau căutare după Domnul.

Chem turma cea mare sub glasul cuvântului Meu ca s-o păstoresc pe ea așa cum o păstoresc pe cea mică, atât de mică ea în toate vremurile în trupul turmei celei mari, ruptă acum o mie de ani în două părți, o parte mare, și una mică, și când cea mică a rămas pentru credincioșie și răbdare sub cruce, iar cea mare s-a despărțit și s-a tras în lături pentru orânduială după plăcere și s-a numit ea turma catolică, și care și ea s-a rupt apoi în mai multe turme și fiecare și-a făcut rânduiala ei, căci ascultarea e greu de pus în lucru de cei ce au dorințe care nu și le pot învinge, și sunt învinși ei de ele și se duc spre ele cu nepăsare, și Îl vor și aceștia pe Dumnezeu Domn al lor.

O, și a rămas acum o mie de ani turma cea mică, a rămas de partea începutului bisericii Mele, peste care au fost așezate atunci orânduieli sfinte și a fost numită ea în vreme turma dreptei credințe, turma ortodoxă. O, încă de la începutul zidirii bisericii Mele a sporit veghea peste ea pentru nedezbinare, căci dacă se ivea între frați cineva care tulbura împotriva învățăturii primită de la Mine și de la ucenicii Mei din unii în alții, credincioși începutului neamului creștinesc, o, de unul ca acela care dezbina trebuia să se depărteze turma creștină, căci cei ce dezbină nu slujesc lui Hristos, ci pântecului lor, și grăiesc vorbiri dulci și amăgitoare ca să înșele inimile celor lesne crezători, precum este scris, iar cei ascultători predaniilor sfinte erau întăriți pe cale și mai mult, ca să fie înțelepți pentru bine, și proști pentru rău, și sub ale căror picioare satana era zdrobit, iar ei biruitori prin har.

O, ia aminte, ia aminte la glasul Meu, turmă care te-ai scris de partea dreptei credințe cu statul tău de slujire și de supunere în numele de turmă ortodoxă! Eu sunt Arhiereul bisericii Mele și fiecare arhiereu grăiește în ziua aceasta peste biserica sa. O, fă-Mi loc să-ți grăiesc și să Mă auzi dacă Mă las astăzi auzit și împărțit celor ce au urechi ca să audă cu ele, că iată, în turma ta a fost mereu, și este și acum turma cea mică, și durere multă s-a suit și se suie la cer din pricina aceasta, a dezbinării dintre frați, căci turma ortodoxă cu numele ei s-a depărtat de ascultarea de părinți pusă de la început peste biserica Mea, în mijlocul căreia Duhul Sfânt descoperea și așeza legile vieții sfinte pentru creștini și toate orânduielile cele peste toate ale bisericii, și așa cei puțini, care rămâneau în iubire și în ascultarea de părinții cei sfinți, erau apoi prigoniți de la mijloc, și așa a fost în toate vremile, pe lângă prigoana care se ridica peste turmă din partea împăraților păgâni slujitori la idoli unii după alții, și care muceniceau pe cei aflați pildă de credință statornică și de nedespărțire de Hristos.

O, dar nu pe împărații păgâni îi scriu Eu în epistola Mea din duminica aceasta, ci scriu de apăsarea cea dușmănoasă în mijlocul bisericii slujitoare la altar peste cei ce erau pildă de credință jertfitoare în turmă, căci preoții și mai-marii lor dușmăneau pe cei harici dintre ei și-i dădeau pe mâna mai-marilor ținutului, spre chin și spre mucenicie, cu șiretenie satanică pusă la cale, și duhul dezbinării a fost mereu în mijlocul tău lucrând stârpirea celor tari cu credința și cu rânduielile sfinte, o, turmă ortodoxă, iar cei dați spre ocară și spre vină ticluită cu duhul invidiei de către cei puțin ascultători de părinți și de sfinți, ci doar îmbrăcați pe deasupra cu haina cea pentru sfinți, o, acei ocărâți și dați suferinței și batjocurii pe nedrept au însemnat ei turma cea mică în mijlocul tău în toate vremile, și pentru care Eu, Domnul, am spus: «Nu te teme, turmă mică!».

O, Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce a fost și Cel ce vine, și toate sunt de Mine văzute mai dinainte, și de aceea am spus acum două mii de ani pentru cei ce vor suferi în numele Meu: «Nu te teme, turmă mică!». Și îți spun aceasta ție, turmă ortodoxă, nu ca să te îndurerez îți spun, ci ca să te sfințești pentru Domnul, căci ce îl poate face sfânt pe om, dacă nu pocăința sa de tot ce a făcut neplăcut lui Dumnezeu în viața sa de om? O, pocăința îl face sfânt într-o clipă pe cel ce are durere și păsare și păreri de rău, cu rugăciune spre Mine pentru tot ce a păcătuit el față de Dumnezeu și față de semeni.

O, îți trebuie pocăință, că vreau să te numesc iubita Mea, turmă a dreptei credințe, și vreau și viața să-ți fie dreaptă și sfântă. Cei ce au suferit și suferă defăimare pentru credința cea cu har lucrătoare, aceia sunt asemenea Mie, și Eu Mă văd în ei, în suferința lor ca și a Mea, iar ei Mă văd pe Mine suferind și așteptând cu dor înnoirea, nașterea din nou a lumii, și sunt ei asemenea Mie și suferă și ei.

O, Eu te doresc pe tine biserica iubirii, iubirea plină de sfințenie, iubirea miresei, și nu voiesc să nu știi sau să uiți că Eu, Domnul, te aștept mireasă să-Mi fii, iar tu știi ce este o mireasă, și nu cum știe lumea știi tu. Lumea nu știe taina de mireasă, haina albă de mireasă nu știe s-o poarte, ci știe s-o întineze și atât, dar tu ai numele Meu pe creștetul tău, și trebuie să-Mi semeni și să-Mi urmezi, că dor Îmi este să te văd mergând pe urmele Mele cu ascultare sfântă, o, turmă creștină a neamului român.


***

Eu lucrez în lumină, nu pe întuneric cum fac slujitorii de altare, de sfredelesc prin supușii lor peste tot după viața Mea, ca să știe ei unii de la alții, că iată, nu sfârșesc lucrul lor, că se urmăresc unii pe alții și au slugi ascunse fiecare dintre ei, și așa se urmăresc, o, și ce urât este sufletul celui care face așa, și dă și primește misiuni, și lucrează ca șobolanii pe întuneric și nu le este rușine și nici teamă că vor da răspuns pentru lucrarea lor.

Am de vorbit despre necredința de pe pământ, despre necredincioșii îmbrăcați în haine de sfinți. Am sfinții cu Mine și cu sărbătoarea lor bisericească așezată prin sfinți. Cete-cete stăm așezați la masă de cuvânt, o, și râd cei puternici și se dau necredincioși când aud că vorbește Domnul, dar au mai fost pe pământ ca ei și au fost rușinați de adevărul cuvântului Meu, ca și cei de acum două mii de ani, atât de necredincioși și ei, dar nu, că numai dorul de mărirea lor a orbit ochii lor, și numai păcatele lor grele îi făceau să se arate necredincioși.

Iată, dau totul pe față ca să se știe lucrarea cea ascunsă la întuneric a celor ce sunt știuți de lume arhierei și preoți, dascăli și clopotari, țârcovnici și slugi fel de fel când ei slujesc iscodind pe urma creștinilor care iubesc cu iubire pe Dumnezeul bisericii. Merg mereu și Mă uit în catastifele în care ei au dat să fie puse știri și urmăriri după creștinii care aveau iubirea în ei, și aceste dosare îi judecă acum pe cei ce au strâns în ele atâta lucrare ascunsă și mincinoasă prin facerea ei. Le-a spus lor cumva Duhul Sfânt să facă aceasta ce au făcut ei, și ce fac și azi?

O, ai cui slujbași v-ați dat să fiți voi, cei ce așa ați lucrat și lucrați? O, cine sunteți voi, cei ce stați sub această haină și slujire? Iată, aveți istorie scrisă ca prigonitori ai celor ce urmează pe Domnul. S-a umplut pământul în lung și în lat de știri despre voi, cum că ați urmărit și urmăriți pașii și dragostea de Dumnezeu a creștinilor, și mai ales a preoților dintre voi care n-au dat să se ia după voi, ci au stat pe stânca vieții urmând pe Domnul cu credință. O, de ce, de ce ați ridicat, și de ce ridicați sabia asupra lor,vă întreb?

O, fiilor cu conștiința pătată, vă judecă dosarele pe care le-ați întocmit voi, strângând în ele știri dușmănoase și mincinoase ca să loviți calul și să cadă călărețul, precum este scris în Scripturi de cei ce ies la drum ca șarpele care mușcă. O, ce folos, ce folos aveți voi că se țin mulți după hainele voastre lungi și țesute cu fir de aur, ce folos vouă sau lor? O, dacă n-ați fi în așa haine nimeni nu v-ar mai urma dacă v-ar ști viața și pașii cei fără de Hristos pe cale. Iată înșelarea cea mare cu care păcăliți atât de bine pe cei ce nu știu să vă citească, sau să citească în faptele voastre puse în catastifele vremii! Cei mulți vă cunosc numai după haină, haină vinovată, care ascunde sub ea omul de sub ea și atât, căci omul de sub ea nu este împărat ca să merite haină și coroană. O, nu uitați că scrie în Scripturi de păstorii nemiloși și necredincioși pentru turmă, și din mâna cărora Eu, Domnul, voi lua turm