Eu, fiilor, dacă sunt Cuvântul, tot aşa trebuie să şi lucrez. Numele Meu trebuie să fie adevărat, căci Mă numesc Dumnezeu Cuvântul, şi sunt taina cea care lucrează de deasupra voastră şi se face cuvânt. Amin.
Eu, fiilor, Mă fac cuvânt, Mă fac ceea ce sunt, şi de aceea vin mereu cuvânt la voi. O, nu vă lăsaţi doborâţi de venirea Mea la voi, nu vă lăsaţi îngreuiaţi de coborârea Mea mereu peste voi, că nu e altă fericire mai bună pentru om, şi Eu trebuie să Mă împlinesc peste om. Numai că nu am om peste care să Mă pot împlini, fiindcă omul a murit faţă de Mine, şi a înviat pentru sine. Vă am însă pe voi fii peste care Mă împlinesc făcându-Mă cuvânt, şi din cuvânt, faptă împlinită şi văzută. Îmbujoraţi-vă pentru Mine şi înflăcăraţi-vă pentru venirea Mea la voi, că aceasta este vremea. E vremea să vin şi să împlinesc cele scrise pentru vremea venirii Mele, fiilor. Vă curăţ de toţi scaii care dau să se agaţe de voi în mersul Meu cu voi prin mijlocul oamenilor. Am îngeri păzitori în faţa şi în spatele vostru, în dreapta şi în stânga voastră, căci cel ce vă osândeşte pe voi, îşi va purta osânda oricine ar fi el. Voi însă aveţi ungere de la Mine şi ea vă învaţă toate câte trebuie să ştiţi, şi de aceea vin mereu la voi. Ungerea pe care o aveţi de la Mine, este semnul cel de pe casa Mea de coborâre. V-am pregătit mult şi sfânt pentru ungerea aceasta care v-a chemat pe voi dintre fiii oamenilor. V-am ales apoi prin ungere şi v-am dat darul credinţei sfinte ca să aveţi putere să staţi înaintea Mea, să staţi întru întâmpinarea Mea, fiilor unşi. Dar iată, se scoală mulţimile la şoapta cea dulce a cuvântului Meu. Întăriţi-vă dar, că aveţi de stat pe picioare pentru Mine, fiilor.
Am petrecut în voi trei zile la rând şi M-am arătat cuvânt, şi am strâns pe lângă voi pe mulţi de departe şi de aproape ca să asculte cuvântul Meu cel de la iesle. O, fiilor, să nu vă îngreuieze coborârea Mea la voi. Jugul Meu este uşor, fiilor, că e rău şi fără jug. Învăţaţi-i pe toţi cei ce-Mi aud şoapta, învăţaţi-i, cum v-am învăţat Eu pe voi, să intre sub jugul Meu, căci Eu aşa am spus: «Cel ce dă să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi aşa să-Mi urmeze». Cel ce aude cuvântul Meu, să-l şi împlinească. E greu de cel ce auzind se face neîmplinitor. Eu aşa am spus: «Dacă cineva aude cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec, căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. Pe cel care se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece. Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi, pentru că Eu nu vorbesc de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun şi ce să vorbesc».
O, fiilor, nu vă lăsaţi obosiţi de coborârea Mea la voi. E vremea judecăţii, fiilor, că Eu v-am spus de multă vreme că Mă voi judeca cu cei ce M-au judecat pe Mine, şi pe voi pentru Mine. Acum împlinesc tot ce am spus Eu vouă. Amin, amin, amin. Şi am împlinit, şi împlinesc, şi de aceea trebuie să staţi voi înaintea Mea, că vine ziua Mea cea mare când nimeni nu va mai crede în nimic şi în nimeni decât în Mine şi în voi, fiindcă nimic nu va mai fi decât judecata faţă în faţă cu fapta. Tot omul va fi dezvelit. Se va dezveli om pe om şi se va aşeza ruşinea peste tot omul, că e vremea judecăţii faptelor omului. Eu, Domnul, sunt Cel ce am hotărât aceasta. Nimeni nu va mai sta cu capul în sus, şi va sta omul cu fruntea aplecată şi ruşinată în faţa Mea şi a credincioşilor Mei, căci credincioşii Mei nu s-au ruşinat să fie ai Mei între fiii oamenilor. O, e grea judecata cea pentru faptă, dar cea mai ruşinoasă judecată va fi aceea pentru necredinţă, fiindcă Eu de la început am spus că voi fi cu cei sfinţi pe pământ, de atunci şi până azi, dar necredincioşii sunt oameni trufaşi şi au apăsat peste pământ cu slava lor deşartă, cruce ruşinoasă, viaţă fără de ruşine înaintea lui Dumnezeu.
Am spus, fiilor, că voi pleca cu fruntea la pământ pe cei ce s-au numit biserică a Mea fără să aibă fapte de credinţă, fără umilinţă, fără credinţă în cuvântul Meu, cel ce Mă aduce ca să vin. Iată-i pe duhovnicii României, pier hulindu-Mă, căci ei nu ştiu ce fac, dar e vremea judecăţii, şi aceasta este plata lor: pier hulindu-Mă pe Mine şi pe voi, că Eu nu dau ridicare celor ce hulesc pe Duhul Sfânt, celor ce nu cred azi în Mine şi în voi, cei care v-aţi pus punte pentru venirea Mea, că ei n-au voit să vin, şi nu s-au pregătit să vin, şi Eu am venit, şi vin pe neştire, precum este scris să vin pentru cei ce nu veghează întru venirea Mea.
Fiilor, Eu sunt Domnul, şi Mi-a fost milă de om, şi am venit după om. Iată ce vă poruncesc, căci sunteţi unşii Mei: rugaţi-vă pentru iertarea celui ce a lovit în Mine şi în voi şi în arhiereul Meu Irineu, care a fost cu voi. Rugaţi-vă, fiilor, pentru arhiereul care a stat peste cetatea Târgoviştei, că este judecat de cuvântul pe care nu l-a crezut, căci Scripturile Mele aşa grăiesc: «Pe cel care se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi». Amin. Rugaţi-vă voi la Mine să-i micşorez pedeapsa, că el n-a ştiut ce face lovind în voi şi în arhiereul Meu Irineu, cel ce este uns de Mine peste vremea aceasta, uns ca să aducă peste tot pământul lumina Mea cea neînserată, învierea omului, pocăinţa omului, căci este unsul Meu peste biserică şi peste oricine se face biserică a Mea, locaş al Meu, om viu, om nou şi sfânt, precum Eu sunt. Fiilor, pomeniţi înaintea Mea iertarea păcatelor arhiereului Vasile, cel ce a lovit cu necredinţă în voi. N-aş voi să piară şi el fără de pocăinţă, aşa cum se duc unul după altul duhovnicii României, hulind pe Duhul Sfânt, Care-Şi are casă la voi. Rugaţi-vă Mie pentru sufletul lui, pentru pocăinţa lui cea de la Mine, căci duhul lui e numai jale acum, şi M-a prins jalea de el, fiilor. El prinde să-i pară rău pentru ce a făcut, că a scuturat praful de pe picioare peste voi şi peste grădiniţa cuvântului Meu, şi şi-a jurat să nu creadă chiar dacă şi-ar pierde amândouă picioarele. O, picioarele lui s-au grăbit să aducă pe arhiereul Meu Irineu, cel uns de Mine peste biserică, şi l-a adus şi a râs de el în poarta coborârii Mele ca să-l facă să smulgă ţăruşul de la locul lui. Eu însă am fost mai tare ca el, căci sunt Domnul, şi el a căzut prin cuvintele lui. Cel ce se ridică împotriva Mea şi a voastră, acela cade, căci cuvântul Meu cel de peste voi este foc şi pucioasă peste cei ce nu cred în el. Fiilor, voiesc să-l ating apoi, şi să-l uşurez de păcatele cele făcute până acum împotriva Mea dacă se pocăieşte. Fiilor, câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer. Amin, amin, amin.
Aş voi să se pocăiască tot omul, fiilor, că la potop s-a pocăit omul. Aş voi să se îndrepte omul spre Mine cu tot dinadinsul, dar iată, omul cade sub faptele lui şi nu-şi vine în fire, şi nu dă să se întoarcă la Mine.
O, fiilor unşi, am venit la voi, că e sărbătoare în cer şi la voi. Sunt cu împăratul creştinilor, cel ce a iubit pe cei credincioşi ai Mei în vremea sa, căci Eu l-am făcut să creadă în Mine şi în ei. Împăratul Constantin a crezut în Mine, şi prin el au crezut popoarele lui în Dumnezeu. Fiilor, credinţa în Duhul Sfânt mântuieşte pe cel ce crede, precum hula împotriva Duhului Sfânt pedepseşte pe cel ce o lucrează, căci nu Eu, ci hula lui îl pedepseşte, că hula este pedeapsă, nu dreptate. Împăratul Constantin a ridicat spre Mine biserică vie, fii creştini pe pământ, şi Mi-a ocrotit biserica prin lege ocrotitoare, lege împotriva vrăjmaşilor Mei şi ai fiilor Mei cei vii. Dar iată ce fac cei de azi, căci ei nu ştiu ce fac şi nu se tem să stea nepregătiţi sub haină de nuntă, sub haină de biserică, precum nici Arie nu s-a temut, şi a stat minţind până ce i s-a dezvelit faţa prin înseşi faptele sale. O, nu mai am pe nimeni care să-Mi dea adăpost Mie şi celor ce sunt cu Mine, căci omul trăieşte pentru sine, nu pentru Mine. Omul bisericii din lume îşi apără zidurile bisericii lui, dar pe Mine nu Mă apără, ci, din contra, Mă huleşte, şi din pricina lor Eu nu încap cu venirea Mea în inima omului, dar Eu îi descopăr prin însăşi viaţa lor mincinoasă şi le trimit vântul suferinţei, ca să bată peste ei, precum ei M-au bătut pe Mine şi pe cei ce se pregătesc pentru Mine.
O, Mi-e milă de om, şi de aceea vin, şi vă am pe voi, şi voiesc să fac cu voi numai bine pe pământ, dar Îmi stă împotrivă omul trufaş, care nu are teamă de Mine. Mereu am lucrat din greu, că nimeni nu-Mi face cale să vin să-i fac bine omului. Pe vremea lui Ioan, botezătorul Meu, care-Mi pregătea calea, îl aveam pe el care-Mi dădea ucenici şi le spunea că el trebuie să scadă pentru ei, şi Eu să cresc, şi veneau ucenicii lui după Mine, iar Eu îi primeam la lucru după cum aveam de lucrat peste oameni.
Azi, fiilor, nu mai este pe pământ om cu adevărat iubitor de Dumnezeu. Eu trebuie să am pe calea venirii Mele om liber de toate ale sale, om cu un singur drum, ca să nu se încurce căile lui pe calea Mea, dar Îmi stă în cale trufia omului, iubirea de sine a omului, nedăruirea cu totul a omului. Omul dă să se dea Mie când aude de Mine, dar are multe piedici, mulţi scai pe lângă el şi nu poate cu totul, şi de aceea nu pot Eu peste om cu toate ale Mele. Fiţi precauţi, fiilor care trudiţi pentru Mine, căci calea Mea spre om, prin această lucrare de cuvânt de viaţă veşnică, este pentru omul care a ieşit de sub robia lui însăşi şi e liber de orice robie, căci cel ce-Mi slujeşte Mie nu-şi mai slujeşte sieşi şi nici altcuiva decât Mie. Amin. Rar este pe pământ omul liber, că acum este aur mult, şi omul este robit de toate câte sunt pe pământ. Tot omul are părinţi, fraţi, soţi, copii, rude şi ţarini, prieteni şi ranguri, şi nu poate veni liber după Mine, şi nu poate lăsa pentru Mine ceea ce are el. Eu am spus: «Cine nu lasă pentru Mine părinţi, fraţi, soţi, copii, rude, prieteni, averi şi ranguri, nu poate fi ucenicul Meu». Iată, fiilor, tot omul este ucenicul lui însuşi, şi al celor ce are el. Nici cei credincioşi şi dornici de Mine nu pot veni după Mine, căci omul cel călăuzitor pentru cel ce Mă caută, nu-Mi dă Mie rodul lui, aşa cum fac Eu de-I dau Tatălui tot ce fac, tot ce adun. Omul zice că e al lui tot ce face, tot ce rodeşte. Aşa era şi pe vremea trupului Meu. Erau daţi afară din sinagogi cei ce veneau după Mine ca să asculte de Mine. Aşa este şi acum, fiilor. Cel ce se aşează călăuză pentru orbi nu se îndură să-Mi dea Mie munca lui, şi şi-o opreşte pentru sine, de parcă nu Unul este Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt peste toţi. Omul Mă împarte în câte vrea el, că e iubitor de sine omul, iubitor de ceea ce are el.
Eu vă spuneam vouă, poporul Meu, să nu căutaţi să vă fie văzut şi cunoscut şi privit de toţi cei de acolo, statul vostru în biserica din lume, că atunci când Eu vă chem la hrana cuvântului Meu, se vede lipsa voastră şi se umblă după voi şi vă află după Mine, şi se scoală împotriva Mea şi a voastră cei ce vă urmăresc ca să vă aibă. Cuvântul Meu este mai presus de orice dar. Sunt Eu cuvântând peste om, dar omul face şi azi ca şi cei din vremea trupului Meu, şi zice că aurul din templu este mai mare decât templul. O, dacă n-ar fi templul care sfinţeşte aurul, cine ar sfinţi aurul? Cine ar sfinţi pe creştin dacă n-aş fi Eu Cel ce sfinţeşte?
O, fiilor, e grea vremea, grea şi cu piedici. Omul cel trufaş se aşează mai mare decât Mine peste om. Mă uit de la margini la margini şi văd numai om îngâmfat, care nu se pleacă la cuvântul Meu şi care nu-şi calcă cuvântul său pentru cuvântul Meu. Dar voi, purtaţi lucrarea Mea cu supunere, fiilor, căci pentru Mine lucraţi, nu pentru voi. Nu pentru omul legat lucraţi voi, ci pentru omul care poate fi liber. Mulţi dau să vină după cuvântul Meu, care dă viaţă vie în om, dar mulţi sunt legaţi şi nu pot veni cu totul. Eu însă am de la Tatăl cuvântul cel cu care vin după om. Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: «Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor». Şi iată, nu intră, că nu are călăuză care să Mă arate cu cine sunt şi ce fac şi ce însemn Eu în om, căci călăuza de suflete îşi păstrează pentru sine adunătura lui. Voi însă daţi Mie tot lucrul ce-l lucraţi pentru om, căci lucrul vostru este omul cel nou, care moare pentru sine ca să trăiască pentru Mine. Învăţaţi pe tot omul care voieşte să înveţe ce înseamnă creştin şi ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă biserică şi ce înseamnă om adevărat şi viu cu viaţa şi cu iubirea lui de Dumnezeu. Învăţaţi-i pe cei ce Mă caută să ştie şi să Mă găsească. Amin.
Am venit cuvânt în calea omului, ca să înveţe omul, că nu este învăţat, şi n-am învăţători dăruiţi Mie cu totul, căci învăţătorii se fac şi ei robi voii omului, slăbiciunii omului, necunoştinţei omului. Am venit Eu să învăţ pe om şi să-Mi culeg ucenici pentru credinţă sfântă şi pentru viaţă cu adevărat în omul care nu mai trăieşte pentru sine sau pentru oameni, ci numai pentru Mine şi pentru venirea Mea. Omul Îmi tot încurcă mereu calea, căci se iubeşte pe sine şi pe aproapele care seamănă cu sine, iar Eu rămân pentru cei ce au învăţat de la Mine calea. N-am ce să-i fac omului care nu voieşte să ia de la Mine învăţătura care vine cu Mine cuvânt din cer, nu de pe pământ; n-am ce să-i fac. O, cuvântul cel despre Dumnezeu se găseşte la tot pasul, dar nu se împlineşte în om, căci una este cuvântul despre Dumnezeu, şi alta este Cuvântul lui Dumnezeu, hrană proaspătă, care întăreşte inima şi iubirea şi credinţa cea sfântă din om. Cuvântul cel despre Mine este folosit şi împărţit de cei ce nu-l împlinesc pe el, dar cuvântul pe care Eu îl dau omului, Eu, şi nu omul care povesteşte despre Mine, acesta este cuvântul puterii, şi sunt Eu pe cale cu omul, căci Eu sunt Cel ce grăiesc. Am venit iar, Eu Însumi, căci omul Îmi încurcă drumul Meu lângă om.
O, fiilor, purtaţi cu supunere lucrarea cuvântului Meu cel nou, şi daţi-Mă omului care ştie să Mă ia, care ştie să iubească lucrul Meu cel de la voi, iar cei ce vin şi iscodesc şi grăiesc apoi de rău statul Meu cu voi, aceia sunt fără de minte, fără de creştere, nori purtaţi de vânt, de două ori dezrădăcinaţi. Dar voi, staţi deoparte de omul care păcătuieşte împotriva umilinţei, căci omul neumilit loveşte pe Dumnezeu pentru trupul său, pentru trufia sa.
Iată ce vă spun, fiilor: cei sănătoşi la minte şi la inimă şi la suflet şi la faptă, aceia să vină dacă voiesc să aibă de la Mine hrană proaspătă şi iubire din cer. Iar celor cu mintea bolnavă şi cu firea bolnavă de trufie şi de duh de uşurătate, care duce la vorbire de rău, la pizmă, la cârtire, la neînţelepciune, la hulă asupra Duhului Sfânt, Care Se desăvârşeşte aici la voi prin cuvântul Meu, aceşti oameni cu mintea bolnavă să se depărteze într-ale lor, căci învăţătura Mea este cu tărie cerească, şi este pentru om cu mintea sănătoasă şi cu credinţa sfântă şi cu suflet umilit înaintea Mea. Amin.
Şi iată ce vă mai dau Eu vouă spre învăţătura omului: cel ce nu se biruieşte pe sine, acela să nu vină după Mine şi nici după voi, căci împărăţia cerurilor este pentru cei sfinţi, care s-au biruit pe ei urmându-Mi Mie pentru răscumpărarea lor dintre fiii oamenilor, pentru viaţa Mea în ei, prin lepădarea de sinele lor şi prin umilinţa lor înaintea Mea. Amin, amin, amin.
03-06-1999
