Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului Mare, a ortodoxiei

Eu sunt Dumnezeul celor credincioşi şi sfinţi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, aceasta este pecetea celor sfinţi, căci în acest nume ei sunt credincioşi şi sfinţi, iar numele acesta este numele lui Dumnezeu. Amin.

Eu, Domnul, Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român şi hrănesc cu el un popor credincios cuvântului Meu, căci când M-am aşezat lângă Tatăl în ziua înălţării Mele de lângă ucenici acum două mii de ani, le-am spus celor ce au crezut în venirea Mea atunci: «Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului». Amin. O, numai cu cei credincioşi şi sfinţi am putut Eu să împlinesc această Scriptură, căci aceştia, crezând şi împlinind, au ales mai mult ocara pentru numele Meu decât duhul lumii şi bogăţiile lui trecătoare, fiindcă ei nădăjduiau în răsplătirea cea pentru sfinţi. Sfinţii sunt cei dispreţuiţi de lume şi n-au loc în ea, şi acesta este semnul că ei sunt ai lui Dumnezeu pe pământ, iar cei ce sunt numiţi de lume sfinţi, aceia îşi primesc plata pe pământ pentru cele bune ale lor, închinate numelui Meu, căci slava şi preţuirea cea de la lume îi despart pe ei de răsplătirea spre care ei privesc.

O, poporul Meu cel din români, care stai credincios sub mana aceasta cu care Eu, Domnul Dumnezeul tău, te hrănesc din cer! Tu să te bucuri că eşti numit rătăcit şi abătut de la calea Mea, că iată, de când am ieşit Eu ca să luminez din mijlocul tău cu învăţătura Mea peste pământ, s-au sculat şi te-au dispreţuit toţi cei ce îşi zic credincioşi şi creştini ai lui Hristos şi îşi zic că sunt ai dreptei credinţe şi că tu eşti sectă, şi nu vor aceştia să bea şi să simtă viaţa cuvântului Meu cel din mijlocul tău, şi nu vor să ştie aceştia că Eu am putere şi am voie, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să grăiesc peste om până la sfârşitul timpului şi nu să stau fără de lucru, fără de cuvânt, şi nu să cuvinteze numai omul care îşi zice credincios, iar Eu nu. O, Eu sunt cuvântul lui Dumnezeu, şi de aceea am venit şi vin cuvânt pe pământ, şi nu sunt hristosul cel mincinos despre care să se audă: «Iată-l, este aici sau acolo», ci sunt glasul Duhului Sfânt, şi pe Care Îl torn peste cei ce Mă aşteaptă să vin cu mângâierea pe pământ la ei, şi numai la aceia pot Eu să-Mi găsesc sălaş de facere a omului, căci cei credincioşi sunt casa Mea, cortul Meu pe pământ, şi Îmi găsesc plăcerea în ei, şi apoi îi scot din lume ca să fie ei cu Mine şi să nu mai guste din plăceri care trec, ci de la Mine să mănânce, şi să se facă ei ţara Mea de nuntă, căci Eu sunt Mirele Cel scump, şi de la Tatăl Savaot vin cuvânt pe pământ, şi nu pot să vin fără să am mireasă pe pământ, şi iată, Eu împlinesc în mijlocul neamului român Scriptura prin care am spus aşa: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el şi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui». Amin.

O, ţara Mea română, ţara Mea cu comoara Mea în ea! O, tu nu vrei să te trezeşti şi să cunoşti glasul Meu de peste tine, glasul Mirelui Care dă să te peţească pe tine ca să fii a Lui între neamuri. Am venit cuvânt din cer în mijlocul tău peste un popor credincios, şi tu spui că nu sunt Eu, şi iată, nu cunoşti glasul Meu, dar te numeşti fiică a dreptei credinţe, şi iată ce faci tu! O, ce faci tu în ziua aceasta, în duminica aceasta pe care părinţii au numit-o duminica dreptei credinţe! Tu în loc să iei de la Mine Duh Sfânt şi credinţă în venirea Mea cuvânt peste creştetul tău, tu îţi pui supuşii să-ţi dea bani şi să strângi tu bani pentru ortodoxie. Mă uit în tine, Mă uit în biserici şi Mă frâng de durere, ţara Mea dată Mie de Tatăl la naşterea Mea ca să fii casa Mea la venirea Mea a doua oară de la Tatăl. O, dacă tu ai fi a dreptei credinţe prin slujitorii din tine care-şi zic apostoli ai lui Hristos, tu ai face altceva în ziua aceasta a pomenirii celor drepţi ai Mei prin vreme, şi ai face ce au făcut drepţii Mei. Tu însă ai duh de lume, iar Eu am spus celor credincioşi să nu iubească duhul lumii şi dulceaţa cea trecătoare a traiului cel trupesc pe pământ.

O, ţara Mea cu comoara Mea în ea, Eu te numesc prin cuvântul Meu patria cerească, patria sfinţilor Mei din cer şi de pe pământ, căci cuvântul Meu vine pe nori până deasupra ta, şi cu oştirile cereşti vin Eu cuvânt în tine, şi nu vin singur, şi ţi-am pus nume mare şi te numesc patria cerească pe pământ. O, numai oameni îngâmfaţi găsesc în tine sub nume de slujitori ai dreptei credinţe, şi au uitat aceştia că Eu acum două mii de ani tot aşa am fost primit de poporul la care am venit atunci, şi M-au numit diavol, iar pe ucenicii Mei cei puţini i-au numit rătăciţi şi rătăcitori ca şi pe Mine şi i-au numit secta nazarineanului, şi iată, iarăşi este ceea ce a mai fost, căci acum Eu vin cuvânt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti glasul Păstorului Cel bun, Cel Care Şi-a pus viaţa pentru oile Sale pentru ca să le poată paşte apoi. Oile Sale cunosc glasul Său, şi numai acelea sunt oi, şi nu sunt oi cele pe care Eu nu le pot păstori. Eu sunt mereu astăzi, Eu sunt mereu, dar omul s-a învăţat altfel să vrea cu Mine şi să se creadă al Meu. Eu însă spun aşa: cel ce nu primeşte strigarea Mea după om acum, cel ce nu leapădă duhul lumii şi pofta ei cea care trece, acela nu este scris cu cei sfinţi care au ştiut şi ştiu să creadă când Domnul încearcă la uşa lor şi bate ca să intre şi ca să creadă ei apoi în glasul Meu cel plin de hrană pentru ei, şi iată, Eu sunt Păstorul Cel bun şi Îmi cunosc oile Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine, iar cel ce nu lucrează tot aşa, nu poate fi păstor de oi. Amin.

O, ţara Mea de la sfârşit de timp, te chem să ştii să crezi şi să te faci a Mea, ţara Mea. Te aştept să te găteşti pentru Duhul Sfânt, căci Eu Mă fac cuvântul Duhului Sfânt în mijlocul tău şi torn din El peste tine ca să-ţi aduc înnoirea şi să fii tu după adevăr patria cerească, patria dreptei credinţe, şi să fii miloasă ca Dumnezeu, o, patria Mea de azi, că M-am aciuat în tine cu ieslea cuvântului Meu care vine cu norii până deasupra ta ca să te hrănească din cer şi nu de pe pământ, ţara Mea. O, scoală-te şi te găteşte pentru Dumnezeu după voia Lui cea sfântă şi nu-ţi uita părinţii sfinţi, ţara Mea. Scoală-te şi vino, dar vino să crezi că Eu sunt Cel ce te hrănesc şi că sunt Păstor, căci tu nu ai păstori cu milă de tine, şi eşti săracă, eşti tare săracă de cele din cer, ţara Mea. O, te-aş striga durut, te-aş striga mult, că durerea Mi-e mare de la necredinţa ta, dar tu ai în tine slujitori străini de Duhul Sfânt, şi care te pândesc de peste tot ca să nu te scape de sub stăpânirea lor şi să fii tu a Mea şi nu a lor. Tu însă ia din Duhul Meu şi înviază prin credinţă şi prin hrana cea de sus, ţara Mea, căci prin ea Eu te împodobesc şi te păstoresc şi te pregătesc să fii patria cerească, ţara slavei Mele, ţară cu Mire, şi nu-ţi fac ţie rău prin hrana Mea cea de sus peste tine, o, iubita Mea. Amin, amin, amin.

O, popor al cuvântului Meu în mijlocul neamului român! Mi-am ostoit arşiţa Duhului Meu, Care stă aprins în Mine pentru acest pământ ales de Tatăl Meu ca să fie el ţara cuvântului Meu cel de la sfârşit, patria cerească pe pământ. Am grăit cu neamul român, căci el este cu auzul astupat pentru strigarea Mea când bat la uşa lui, iar cei ce-l păstoresc pe el, îl ţin rob şi îl învaţă să nu creadă că Domnul grăieşte din cer pe pământ. Tu însă întăreşte credinţa ta în cuvântul Meu, căci Eu, Domnul, voi răsplăti curând, curând credinţa sfinţilor Mei, şi se vor ruşina atunci toţi necredincioşii, şi vor suspina cu jale toţi cei ce s-au crezut drepţi în credinţa lor care nu a dat rod din ea nici pentru ei, nici pentru Dumnezeu.

Eu, Domnul, binecuvintez credinţa ta, poporul Meu cel luat din români, căci Eu nu sunt hristosul cel mincinos, cum Mă numesc cei ce nu cred auzind de Mine şi de tine, ci sunt Cel ce te binecuvintează pe tine pentru darul ce-l ai de la Mine, darul credinţei sfinte, căci Eu sunt Cel ce am spus: «Fericit este cel ce crede până nu vede», aşa cum cei sfinţi au crezut şi au împlinit cuvântul Meu prin darul Meu de peste ei, darul credinţei cea de sus, darul credinţei sfinte care ştie să-L primească pe Dumnezeu ca Avraam, ca Moise, ca Daniel şi ca toţi cei ce au fost fii ai credinţei sfinte, fii ai lui Dumnezeu prin faptele credinţei lor, care-şi are răsplătirea în vecii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

25-02-2007