Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

La praznic de înălţare a Mea în Tatăl, Mă cobor la tine cuvânt şi Mă aşez în carte, popor al venirii Mele pe pământ. Te trezesc cu cuvântul Meu, că Eu de cincizeci de ani dau prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt să-Mi ţin treaz un popor, treaz în credinţă şi în împlinirea Mea în el, căci Eu va să Mă arăt în curând slăvit în om pe pământ, şi de aceea dau mereu să te ţin treaz întru venirea Mea, poporul Meu.

Când M-am înălţat la Tatăl, îngerii suirii Mele şi ai coborârii Mele le-au spus ucenicilor Mei şi la cei ce credeau în venirea Mea că Eu voi veni iarăşi precum M-am şi suit. Tot ceea ce am spus Eu şi tot ceea ce am lucrat, omul trebuie să creadă, iar credinţa are vederea ei şi nu ia vederea trupului omului atunci când ea crede în om. Eu am pus credinţă în om prin tot ceea ce am spus şi am lucrat peste oameni, dar nemângâierea Mea nu se va sfârşi decât atunci când omul va putea să Mă mângâie pe deplin dându-se locaş slavei Mele, împlinirii împărăţiei Mele în el, căci Eu am spus că împărăţia Mea şi locul ei este în om. Amin.

O, poporul Meu, vederea credinţei a fost aceea când cei adunaţi pe lângă Mine M-au văzut luat de nor dinaintea lor. Cel credincios nu caută să ştie şi să înţeleagă şi să vadă multe, căci faptele credinţei nu sunt altele decât împărăţia Mea în om şi vederea Mea în el, nu a lui. Nemângâierea Mea este fără de margini acum, la sfârşit de timp, căci omul cel hrănit cu minunea cuvântului Meu timp de cincizeci de ani n-a ştiut ce este credinţa şi roadele ei în el şi Dumnezeu în om aşa cum au ştiut ucenicii Mei, cărora nu le-a mai trebuit nimic pe pământ decât statul Meu în ei şi nemângâierea Mea, purtată de ei pentru necredinţa de pe pământ. Eu nu în zadar am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ?». Am spus aceasta din pricina nemângâierii în care Eu suspin de şapte mii de ani de la necredinţa omului, căci omul vrea să aibă mângâiere când Eu sunt numai şi numai îndurerat, iar cel ce se vrea altfel decât sunt Eu, acela nu este drept cu Dumnezeu, Făcătorul omului, şi nu ştie ce înseamnă tată şi mamă cu durere pentru cei ce sunt ai Lui.

E praznic de înălţare şi de coborâre a slavei Mele de pe pământ la cer şi de la cer pe pământ, dar calea dintre cer şi pământ este credinţa şi vederea ei, poporul Meu. O, lasă-ţi tot mai deplin inima ta împărăţie a Mea, fiule de azi al cuvântului Meu care vine cu norii slavei lui. Eu sunt Dumnezeu tainic, iar dacă M-am arătat acum două mii de ani cu chipul Meu luat din om, am făcut aceasta spre judecata omului care nu voieşte să se facă chip al Meu şi împărăţie a Mea pe pământ. Dacă Eu l-am făcut la început pe om, pentru asta l-am făcut, împărăţie a Mea am voit să fac în el, dar el M-a lăsat cu nemângâierea şi s-a făcut pe sine dumnezeu al lui şi n-a mai văzut şi n-a mai auzit de la Mine, şi pe toate le-a făcut de la el şi a pierdut Dumnezeu împărăţia Sa din om, şi de şapte mii de ani îşi pierd părinţii pe copii aşa cum Eu l-am pierdut pe om şi plâng nemângâiat, şi tot aşa şi omul plânge, şi nu-şi va găsi omul mângâierea şi odihna până ce Eu, Domnul, nu voi fi odihnit şi mângâiat de el aşa cum Eu l-am făcut pe om să fie. Amin.

O, fii ai cuvântului Meu de azi, e mare, mare minune şi mare lucrare să-l aibă Dumnezeu pe om, şi mică lucrare este să-L aibă omul pe Dumnezeu. Tu, poporul Meu, nu te culca pe urechea că Mă ai pe Mine cuvânt peste tine, ci caută să Mă odihneşti întru tine avându-te Eu pe tine locaş al împărăţiei Mele, fiule pus la scumpit. Voiesc tot mai mult să te pun la scumpit şi apoi să Mă arăt cu tine slavă a Mea, împărăţie a Mea, şi să fac cu tine lucrarea ce va să fie pe vecii, dar pentru aceasta trebuie să ştii cum Mă poţi avea, cum Mă poţi auzi, cum Mă poţi asculta, cum Mă poţi aduce lângă tine şi peste tine şi în tine. Dau mereu să te deprind cu această mare taină şi cu roadele credinţei Mele în tine şi cu trăirea Mea în tine, căci una este să Mă ai tu pe Mine, şi mare taină este să te am Eu pe tine, fiule de azi al cuvântului Meu care vine cu norii.

Te-am povăţuit să ai credinţă, poporul Meu, dar credinţă cum nu s-a mai pomenit prin veacuri, şi dau cu multul să te deprind cu tainele cele de nepătruns de om şi nu pot să vin pe altă cărare la tine decât prin locaş al împărăţiei Mele în om, căci Eu Mă aşez faţă în faţă cu tine când dau să cuvintez din Mine peste tine, şi te-am rugat pentru aceasta să ai credinţă cum nu s-a mai auzit printre oameni şi să poţi aceasta, căci Eu numai aşa pot peste pământ şi peste om. Iată, vom ridica între pământ şi cer cartea Mea cu tine, cincizeci de ani de carte din cer pe pământ. Omul învaţă zece, douăzeci de ani pe pământ ca să ştie apoi să stea mare peste om, iar Eu te-am învăţat cincizeci de ani de carte, şi te rog acum, mângâie-Mă tu cu fructul învăţăturii Mele, poporul Meu. Ia cartea şi deschide şi vezi din ea împărăţia Mea în om, căci am zis celor prin care Eu dau să te călăuzesc din grădină, să-ţi dea de învăţat şi să se uite apoi cu Mine la tine cum înveţi şi cum ştii să lucrezi lucrul Meu în tine, căci Eu voiesc să Mă slăvesc în tine peste pământ cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, poporul Meu, dar pentru această slavă am nevoie de om, nu pentru că sunt un Dumnezeu neputincios, ci pentru că Eu l-am făcut pe om pentru slava Mea, şi nu-şi va găsi omul mângâierea şi odihna până ce Eu, Domnul, nu Mi-o voi găsi în el, ca să fim drepţi unul pentru altul: omul să fie drept cu Mine, iar Eu, drept cu omul, şi nu este altă cale între Dumnezeu şi om, între om şi Dumnezeu, nu este, oricât ar da omul să caute cale fără Dumnezeu pe ea aşa cum el s-a învăţat timp de şapte mii de ani neînţelegând lucrarea credinţei şi vederea ei, care nu este vederea trupului, ci este vederea credinţei. Amin.

O, popor al venirii Mele cuvânt pe pământ, îţi dau şi iarăşi îţi dau darul credinţei şi puterea ei cea din Mine. Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip vădit, căci ea este omul pe care îl are Dumnezeu, nu omul care Îl are pe Dumnezeu pentru folosul omului şi nu pentru folosul Meu de la om. O, nu omul este Dumnezeu, ci Eu sunt Dumnezeu. Precum M-am suit la cer, tot aşa şi vin, şi tainic vin, căci omul este nedrept cu Mine şi de aceea stau tainic înaintea lui şi îi dau cuvântul Meu care îl ajută să creadă şi să se deschidă pentru împărăţia Mea în el, împărăţie lucrată de Mine şi nu de om. Amin.

Voiesc să fie frumos şi sfânt pământul, dar fără de credinţă sfântă în om Eu nu pot aceasta, căci nu împărăţia omului, ci împărăţia Mea voiesc s-o aşez în om şi pe pământ apoi, şi iată, de aceea am venit cu acest cuvânt peste pământ şi peste om, dar omul este slab cu credinţa şi îşi voieşte binele lui când citeşte în Scripturi despre împărăţia Mea. Poporul Israel Mă întreba despre aşezarea împărăţiei lui, Mă întreba dacă a venit vremea lui, dar Eu nu i-am răspuns. O, nu împărăţia omului trebuie să fie peste om şi peste pământ, ci împărăţia Mea, cea aşteptată de părinţi şi de sfinţi şi de toţi îngerii slavei Mele, ba şi de îngerii care au pierdut slava Mea prin semeţia omului lucrat de mâna Mea din pământ şi din Duhul Meu.

O, poporul Meu, o, fiule aşteptat de veacurile toate! Să ştii că împărăţia omului se destramă de-acum, şi vine în locul ei împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă voieşte, chiar dacă nu voieşte omul. O, poporul Meu, învaţă-te să Mă ai de învăţătură peste tine, căci Eu ştiu să Mă dau ţie înţelepciune a împărăţiei Mele, numai să ştii tu să Mă aştepţi şi să Mă iei, că Eu Mă aduc ţie la dorinţa ta şi cobor pe cărare cu tot ce trebuie să faci şi să crezi şi să ai şi cu tot ce pot Eu să fiu înăuntrul tău, şi apoi din tine în tot jurul tău, căci împărăţia Mea e tot ce voiesc să-ţi dau, şi apoi Eu să te am locaş slăvit al Meu înaintea oamenilor, că te-am pus la scumpit şi la strălucit ca să te vadă popoarele şi să ia din slava Mea şi să vină spre ea, poporul Meu. Amin, amin, amin.

01-06-2006