Mărturisiri ale creştinilor:

Neacşu I. Petre

Sunt Neacşu I. Petre, născut în comuna Lucieni, sat Viişoara, judeţul Dâmboviţa, cu domiciliul în oraşul Pucioasa. Părinţii mei, creştini ortodocşi, au urmat „Oastea Domnului“.

Am cunoscut lucrarea Domnului prin proorociţa Verginica în anul 1960, la o nuntă de Oastea Domnului, unde era şi ea. Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul 1962), am plecat din casa părintească şi m-am căsătorit cu Lăzărescu Viorica, din Valea Lungă-Dâmboviţa. Căsătoria mea la această vârstă s-a datorat faptului că tatăl meu s-a răzvrătit împotriva acestei lucrări. În anul 1972 mi s-a născut primul băiat, care prin lucrare a primit numele: Pavel-David.

Aici unde locuiesc, am fost vecin cu mama Verginica şi participam de multe ori când cobora Duhul lui Dumnezeu să vorbească prin ea. Când se trezea, ne întreba pe noi ce a mai spus Dumnezeu.

A suferit foarte mult prin închisori şi arestul securităţii. A fost internată în numeroase rânduri. A suferit şi de la lume şi de la poporul cel necredincios. A mijlocit în faţa lui Dumnezeu pentru poporul său, iar vina poporului se răsfrângea asupra ei. Eu, un păcătos, am ascultat această coborâre dumnezeiască de multe ori, şi primeam binecuvântare în călătorii şi în toate acţiunile noastre.

Duhul lui Dumnezeu era permanent cu proorociţa, şi ea întreba la Domnul despre tot ce avea să facă şi primea binecuvântare în tot ce era bine.

Acest popor a fost dirijat de Dumnezeu mai mult decât poporul cel călăuzit prin sfântul prooroc Moise, pentru că acum Dumnezeu a vorbit şi a fost auzit de întregul popor. Ne-a învăţat Dumnezeu ce să mâncăm, când să mâncăm, să nu bem alte băuturi alcoolice, în afară de vin, să fim deosebiţi de lume.

După cum a spus Domnul odată, aceasta a fost cea mai înaltă facultate de pe pământ. Ni s-a vorbit despre trecut, prezent şi viitor. Dirijorul suprem al acestui popor a fost Dumnezeu, iar preoţimea ne numea sectanţi. Mergeam la bisericuţă, pentru că ştiam că acolo coboară cerul, şi de acolo luam sfintele Taine.

Nu sunt vrednic să mulţumesc Preasfintei Treimi că m-a chemat să iau parte la această mare lucrare de redresare spirituală a poporului pentru încheierea veacului. Nu mă tem de nimeni, dar mi-ar fi frică de mânia lui Dumnezeu să spun minciuni. Am călătorit cu această proorociţă unde ne dădea Dumnezeu binecuvântare. A vorbit Dumnezeu cu poporul Său oriunde era însoţit acest vas: în maşină, în tren, în casele creştinilor, numai cuvânt de întărire în viaţa duhovnicească. S-au rânduit trei zile de post în săptămână, iar rugăciunile, ca şi în mănăstiri.

Această coborâre dumnezeiască a fost ascultată de mulţi creştini din ţară, dar când Dumnezeu ne-a învăţat să ne abţinem de la poftele trupeşti, mulţi s-au despărţit, s-au retras de lângă lucrarea lui Dumnezeu, iar cei ce au împlinit, L-au urmat în tot locul.

Odată ni s-a spus: «Iată, măi copilaşi, dintre voi se vor despărţi în două tabere: unii se vor face oi şi vor naşte miei; alţii se vor face călăi şi vor pune capăt veacului acesta». Şi iată, mulţi din cei ce au ascultat, acum sunt împotrivitori.

În anul 1980 poporul a suferit greaua încercare prin mutarea la cer a proorociţei, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit, şi a continuat lucrarea Sa prin sora proorociţei. Cât timp a vorbit Domnul prin sora Verginica, sora sa, Maria nu a luat parte niciodată la coborârea Duhului, pentru a nu se motiva de către popor că are cunoştinţă de cuvântul Domnului, dar o parte din popor s-a răzvrătit şi nu a vrut să creadă în această reaşezare dumnezeiască. Dumnezeu a adus aşezământ pentru oprirea întinării, oprirea de la carne, pentru a se putea intra pe „portiţa cea strâmtă“, precum zice Scriptura: «Nimic întinat, nimic spurcat nu va intra în împărăţia cerurilor», şi nimeni din cei ce au ură şi invidie pe aproapele lor.

Sora Maria, prin care Domnul Şi-a continuat lucrarea Sa, a avut în anul 1991 această vedenie: a văzut o mare de sânge, şi popor mult înota în acel sânge. Şi s-a ivit pe mare o barcă în care era Domnul Iisus Hristos, iar poporul înota spre barcă, şi Domnul îi lua pe fiecare, îi scutura de sânge şi îi suia în barcă.

Dumnezeu ne doreşte curaţi, şi pentru aceasta a venit să-Şi desăvârşească lucrarea prin aşezământ de viaţă curată.