Mărturisiri ale creştinilor

 

Mărturisiri ale creştinilor:

 

Valentin Grigore

 

 

Mă numesc Valentin Grigore, locuiesc în orașul Târgoviște, sunt de meserie lucrător de tineret și formator în educația non-formală, iar ca activitate complementară președinte al unei societăți de astronomie. Provin din familie de creștini ortodocși. Am cunoscut de la părinți lucrarea de coborâre a Cuvântului lui Dumnezeu prin sfânta Virginia, vasul ales de Dumnezeu pentru a vorbi cu oamenii în aceste timpuri supuse unor schimbări profunde la nivel global, multe dintre ele menite a-l îndepărta pe om de Dumnezeu. Am cunoscut și lucrarea continuată prin sora sfintei Virginia după mutarea ei la cer, precum și ceea ce a urmat după anul 1992.

Vârsta adolescenței și a tinereții mi-am petrecut-o în directă legătură cu această lucrare. Am cunoscut-o personal pe sfânta Virginia și am fost martor de câteva ori la lucrarea prin care Dumnezeu a vorbit cu creștinii prin această ființă blândă, dar profund îndurerată, atât din punct de vedere a suferinței trupești, pe care a avut-o accen - tuată și din cauza prigoanelor suferite în închisoare de la exponenții aparatului represiv comunist, cât și o suferință sufletească legată de neîmplinirile poporului creștin. Sfânta Virginia era o ființă cu suflet mare, curată, așa cum sunt românii simpli de la țară, care trăiesc în permanentă comuniune cu Dumnezeu, nu doar în zile de duminică sau sărbători importante. Bunătatea și graiul ei blând, pe mine m-au copleșit, dar am rămas marcat și de atitudinea ei fermă atunci când era vorba de respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

În anii mei de școală am avut un accident nefericit, foarte grav. Mi-am rupt mâna dreaptă, iar situația a fost de așa natură încât după o îndelungată suferință în spitalul din Târgoviște, apoi la cel din Pucioasa, a existat pericolul real de a-mi pierde mâna din cauza unei infecții puternice ajunsă aproape la os. În una din seri, când ajunsesem într-o situație extrem de complicată, m-a vizitat la spital sfânta Virginia, care a căutat să-mi aline suferința. M-a uns cu mir sfințit atât pe mână cât și pe frunte și mi-a spus că mă voi face bine și că pe fruntea mea a văzut o cruce luminoasă după ce m-a uns cu mir. Acest cuvânt s-a împlinit a doua zi, când doctorii au fost mirați că peste noapte infecția s-a localizat și am putut fi operat.

Îmi afirm cu toată puterea credința neclintită în această lucrare cerească și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit-o. Sunt foarte multe profeții făcute de Dumnezeu prin această lucrare de cuvânt, atât în perioada de dinainte de 1989, cât și după aceea, care pot confirma că s-au împlinit, iar altele urmează a se împlini la timpul lor. Consider că noi românii, și oamenii în general, nu trebuie să ne temem să credem că Dumnezeu lucrează în acest chip minunat în zilele noastre, ci să ne temem de necredință.

 

 

 


Acasă
Înapoi
Sus